Adauga la pomelnic o ruda adormita de-a persoanei sinucise si mentioneaza la sfarsitul listei "cu tot neamul lor ce-l adormit". Dumnezeu cu mila dupa aceea, macar sa-i miscoreze chinurile daca n-o va mantui, judecata e a Lui.

Despre cei ce isi iau viata...
 

Raul facut, nu mai este cu adevarat rau pentru cel ce s-a dus! Pentru cei ce raman, cum se vor impaca cu situatia ramasa dupa o asemenea nenorocire,cum o vor intelege mai mult sau mai putin(in functie de limitele mintii lor), astea sunt adevaratele probleme. Odata ce s-a petrecut asa ceva, starile sufletesti ale celor ramasi(fie familie, fie prieteni, fie vecini etc)devin contradictorii. Lasand deoparte dogma bisericii, razvratirea mintii si a sufletelor ramase sa traiasca cu o asemenea amintire, este de neinchipuit. Numai si numai rugaciunea continua, profunda, pentru cel dus( spre iertare) si pentru noi insine( spre rabdare), ajuta la regasirea comuniunii cu Dumnezeu, mult zdruncinata. Cum se ajunge la asemenea acte? Raspunsul este foarte simplu: fara o educatie cult-religioasa( NU habotnica!) facuta in anii copilariei, omul nu-L are in inima pe Dumnezeu, ca fir rosu conducator. In mintea sa umpluta cu gunoiul si drojdia sociala, incolteste samanta de rau, pe care toti o avem, numai ca cei carora li s-a facut educatie, au punct de referinta! Atunci apare liberul arbitru, dat fiecaruia de Dumnezeu, si alege binele in favoarea raului. Rugati-va neincetat, pentru cel dus si pentru Dvs-tra, si Dumnezeu imediat va va lumina mintea cu intelepciune..Amin!

Nu cred ca ai dreptate aici. Ai incercat macar odata sa iti imaginezi acel "dincolo"?

Toata viata noastra este o traire a acestei morti pentru a scapa de chinul care ne asteapta. Si va spun ca aceasta suferinta este ingrozitoare pentru ca sufletul se desparte de trup nu ca ceva ce este strain trupului, iar aceasta durere ar putea fi asemanata cu durerea pe care ar trai-o omul daca cineva, intr-un fel anume, nu stiu daca este posibil, i-ar prinde toate venele si ar trage de ele, fara ca ele sa se rupa, scotandu-le incet din trupul sau si omul nu ar muri pana in ultima clipa.

Asa iese si sufletul din trupul omului, cu atata greutate, pentru ca ele sunt una. Deci am mari indoieli sa cred ca cel care ia parasit pe cei vii nu ar avea la rindul lui diferite stari sau trairi, ca si cei ramasi mai departe sa traiasca.

De aceea zic: a curma suferintele de dinaintea mortii este cu neputinta pentru om. A-i taia capul, a-i da pastile, nu face nimic pentru ca toata durerea lui, de mult nu mai sta in acest trup, ci este luata in sufletul lui, in chip desavarsit, si purtata cu el mai departe. Si numai Hristos daca ar aparea in fata acestui om, ar putea sa i-o ridice.

Oamenii care au vazut moartea cu ochii

Sunt foarte multi oameni, care au fost resuscitati, si care vorbesc despre lumina de la capatul tunelului si intalniri cu rude care murisera.

In mod surprinzator, exista povesti si despre unii oameni care ajung intr-un loc al torturii si durerii.

Multe dintre descrieri sunt identice, iar atunci cand oamenii de stiinta au observat acest lucru, au inceput sa studieze in mod serios fenomenul.

Concluzia stiintifica, pana in 2008, era ca lumina de la capatul tunelului este un produs combinat al cortexului privat de oxigen si al endorfinelor care se elibereaza in corp in apropierea mortii.

Totusi, stiinta nu poate explica modul in care persoanele care au "experimentat" moartea si-au parasit corpul si au vazut tot ceea ce se intampla in jurul lor. Sau cum au primit mesaje de la rude decedate, continand informatii si detalii pe care nu ar fi avut cum sa le stie.

Sa-i multumim Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face pentru noi si tot ceea ce ne da in dar !... ... stim noi sa respectam si sa pretuim ... stim noi sa traim cu incredere in Dumnezeu ? Daca L-am ruga zi de zi fiecare din noi am fi cu adevarat fericiti ...

si eu am o problema asemanatoare. acum multi ani, cea mai buna prietena a mea a fost gasita in casa in stare de inconstienta. a fost dusa la spital dar nu a mai putut fi salvata. nu mai intru in alte amanunte, insa, pe scurt, ancheta politiei a catalogat cazul drept sinucidere. pentru ca nu au fost gasite dovezi ale unei crime.
cu toate acestea, parintii ei, fratii si surorile ei, toti prietenii apropiati, logodnicul ei, nimeni nu poate crede ca ea si-a luat viata. pentru ca nu a dat niciodata nici cel mai mic semn ca ar avea de gand sa faca asa ceva, nu avea probleme grave, avea chiar o viata implinita din toate punctele de vedere. stiu, stiu ca oamenii pot ascunde in ei taine si dureri si frustrari pe care nici cei mai apropiati nu le banuiesc insa... e corect ca ea sa nu fie pomenita la Sfanta Liturghie doar pentru ca politia a declarat ca s-a sinucis? Totusi, lipsa de dovezi nu inseamna ca nu a fost totusi ucisa.
parintii ei i-au facut totusi slujba de inmormantare si toate parastasele. nu stiu daca au spus preotilor sau nu despre ce a concluzionat politia.

Nu pot sa spun decat ca pentru ei NU PARE ca este alta solutie si ca marea majoritate SE PREFAC ca nu este nici o problema, nu neaparat pentru ca ar fi rai si nu ar vrea sa o impartaseasca ci pentru ca ei insisi nu o pot denumi si descrie.
Ganditi-va la faptul ca in institutiile de invatamand romanesc nu exista nici o masura anti-bullying.Daca nu stiti ce este "bullying" nu cautati in dictionar, nu are rost, cautati in engleza definitia pentru ca termenul nu are echivalent in limba romana, desi este tradus in dictionar si veti intelege.

Sigur, nu politia hotaraste asa ceva!
Politia s-adovedit incompetenta sa gaseasca cauza mortii. Pur si simplu.
Eu stiu ca atunci cand exista dubii se fac slujbele.