”Credința zugrăvește icoanele-n altare.” (M. Eminescu)

Credinta zideste in suflete noastre.

:40:carevasazica de-asta nu imi place mie...

din pacate a fost intens mediatizat.:76:

"Viata la tara" celalat Noica..
 

Legat de aceasta afirmatie a parintelui Noica, citeste acest articol Claudiu.
http://viatalatara.wordpress.com/200...alalt-noica-1/
Cartea se poate comanda online de aici:

http://www.librariasophia.ro/cartea-...lt-noica-.html

Domnul Dumnezeu sa va pazeasca!
 

Să te indragostesti de Domnul Iisus cu toata puterea ta, cu tot sufletul tau, cu toată inima ta!

Multumesc frumos, foarte interesant articolul!

Har si Pace de la Domnul!

Ortodoxia este în legătură cu viaţa omului, iar viaţa omului este trăită în Ortodoxie de către crestinii ortodocşi. Părintele Părăian spunea în încheierea unei predici : "Stimaţi ascultători, nu cred că există ceva mai înalt, nu cred că există ceva mai ortodox, nu cred că există ceva mai plin de bucurie, mai dătător de nădejde. Nu cred, nu ştiu. . . aş vrea să ştiu, dar nu cred că mai există ceva de măsura aceasta. Asta-i Ortodoxia ! Aşa se implică viaţa în Ortodoxie : cu bucurie, cu nădejde, cu încredere , cu siguranţa binelui de azi, de mâine, de poimâine, din toată vremea vieţii noastre şi din veşnicie ".

Pentru mine unul, cuvintele acestea, ale unei minunate rugaciuni ortodoxe, exprima totul: ,, Şi mă vei încălzi cu căldura Ta şi mă vei ridica şi mă vei strânge la pieptul Tău, că nu-i nimeni mai singur ca mine şi ca Tine, Doamne, că Tu numai în Mine Îţi găseşti odihnă şi bucurie şi alinare a dumnezeieştii Tale tristeţi, pe care eu nu o înţeleg...Cu dor mă vei ridica şi mă vei îmbrăţişa, Bunule, iar eu, ca întotdeauna, nu voi putea să răspund iubirii Tale...''
Fratie, dragoste, dor si petrecere cu, de si intru Hristos.

<<< Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc , am aflat credinţa cea adevărată , nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne , că Aceasta ne-a mântuit pe noi >>>

Părintele Serafim Rose , un simbol al Ortodoxiei americane
 

Când spunem America, ne gândim de obicei la pământul unei diversităţi culturale şi etnice ; la imaginea unui " tărâm al fâgăduinţei", unde orice dorinţă poate deveni realitate. Dar nu în ultimul rând, la meleagul unei covârşitoare pluralităţi religioase. În mijlocul unei familii protestante, a fost zămislit cel ce avea să devină un simbol al Ortodoxiei americane, părintele Serafim Roze.
Părintele Serafim a pledat pentru o Ortodoxie vie. A susţinut o Ortodoxie a inimii , dar nu una sentimentală, pietistă, ci una întemeiată pe "durerea inimii", pe care a văzut-o ca fiind "cheia trăirii neânşelate în Duh şi Adevăr! În vremurile noastre este propovăduită o Ortodoxie comodă, faţă de care părintele Serafim şi-a exprimat, nu o dată, rezervele. Trebuie însă mărturisită Ortodoxia Crucii , nu atât prin cuvânt, cât mai ales prin fapte. Părintele Serafim i-a întrebat odată pe credincioşi : " Suntem mulţumiţi să avem biserici şi cântări frumoase ? Poate că ne lăudăm că ţinem posturile şi calendarul bisericesc, că avem < icoane bune > şi poate că dăm a zecea parte Bisericii ? Ne bucurăm de învăţăturile patristice înălţătoare şi de discuţiile teologice, fără să avem în inimile noastre simplitatea lui Hristos şi milostivire adevărată pentru cei în suferinţă ; atunci a noastră este o < duhovnicie cu lenevire >, şi nu vom avea roade duhovniceşti". Dumnezeu nu ne vrea "clădicei", ci cu o credinţă puternică în El.