in general, barbatii sunt mai rationali decat femeile, de aceea este indicat ca ei sa aiba ponderea cea mai mare in luarea deciziilor in viata de familie. dar daca barbatul are simtul ratiunii alterat de alcool sau alte vicii, atunci altfel stau lucrurile.

PAi daca nu invatam teoria de la Sfintii Parinti, cum te astepti sa o mai puna cineva in practica?
Nu cred ca supunerea femeii barbatului implica in vreun fel anihilarea capacitacii ei de a lua decizii. Femeia are darurile ei asa cum barbatul le are pe ale lui. Am auzit la un moment dat un preot spunandu-i sotiei: " Faci cum stii tu, ca tu esti cu treburile astea". Si tot un fel de supunere poate fi si asumarea anumitor atributii in casa sau oriunde altundeva, daca din asta poate iesi ceva bun. La urma urmei poate fi foarte comod pentru mine ca femeie sa le las pe toate pe umerii barbatului si eu sa astept "iubire".
Ti-ai simtit vreodata ranita stima de sine, libertatea, personalitatea, etc pentru ca te-ai supus voii lui Dumnezeu si ai implinit poruncile? Eu nu! Din contra, mi-am simtit inaltata fiinta tocmai pentru ca s-a supus, si asta datorita iubirii lui Dumnezeu care nu ne-a creat pentru a fi sclavi, ci S-a jertfit ca sa devenim fii. Ei, ceva de genul asta trebuie, cred eu, sa fie si intre soti. Sotia nu se supune barbatului pentru ca sta barbatul cu biciul pe ea, ci asta e o consecinta fireasca a iubirii barbatului, a firii ei. Ascultarea de sot nu inseamna umilinta care te desfiinteaza ca persoana si te pune in postura de sclav fara drepturi si libertate.
Insa rolul fiecaruia in familie trebuie invatat atat din Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, cat mai ales prin rugaciune, viata in Biserica, ascultarea de Duhovnic, etc, etc. Ca doar nu ne-a lasat Dumnezeu singuri! si e foarte prompt in a veni in ajutorul celor care Il cheama.

Femeile sa ia aminte la[COLOR=darkred] sfinte[/COLOR], iar barbatii sa ia aminte la [COLOR=darkred]sfinti[/COLOR]. Acestia sunt modele de vietuire crestina, atat pentru barbat, cat si pentru femeie. Sa vedem cum s'au raportat sfintele cele casatorite la sotii lor si sfintii cei casatoriti la sotiile lor.

Vi se pare de doua parale fiindca va complaceti in cuvinte, in ceea ce ar trebui sa fie, sau in ceea ce este in viata voastra si nu aveti cum sa intelegeti si partea cealalta atat de hidoasa a societatii, o parte destul de reala si de raspandita.
In familie, pe la prieteni, am foarte multi betivani, fumatori, etc., care isi bat efectiv joc de toti cei din jur, de ani de zile, de zeci de ani de zile....nu-i mai vindeca nimeni in viata . Iar sotiile lor, sunt in mare majoritate femei cu frica de Dumnezeu, femei serioase care rabda si se roaga, rabda si iar rabda...si, cam atat, nu se intrezareste vre-o schimbare, asa cum nu s-a intrezarit nici la tata care, in cele din urma s-a dus, iar mama chiar este o femeie credincioasa...nu cuvinte.
De ce cuvintel;e nu au reusit sa schimbe aceasta parte urata a societatii ? Pentru ca oamenii care habar nu au ce-nseamna viata alaturi de un astfel de om, se complac in iluzii si impresia ca sunt credinciosi si intelegatori, iar cei care au habar, se resemneaza, indiferent daca de atitudinea acestora depinde viata unor nevinovati sau nu....
Poate ca vederile unora sunt mai optimiste tocmai pentru ca privesc aceste situatii doar de la distanta, doar le vad...nu le simt, nu le aud, nu este nevoie sa-si vadeasca credinta suportandu-le in fiecare clipa a vietii, poate, pana la ultima. Vederi cam subiective, din pacate ! ! !
Cati oameni vindecati de alcool, tutun, curvit....ati vazut voi pe lumea asta ? ? ? Foarte putini, pentru cate cuvinte se tot trancanesc pe-aici !

O femeie NU trebuie sa asculte sotul ei. Nu trebuie nici sa-i fie supusa in sensul gresit inteles azi.
Am gasit intamplator intr-un material, nu mai stiu unde, ca rasfoiesc multe cautand raspunsuri la problemele mele, ca supunerea aceasta a femeii nu trebuie inteleasa ca o sclavie - barbatul porunceste si femeia trebuie sa execute. Supunerea nu inseamna nici taierea unor drepturi.
Supunerea trebuie considerata ca respect reciproc. Barbatul se supune sotiei (deci nu altei femei) si invers.
In familie trebuie sa existe colaborare si egalitate.
Si functioneaza asa: problemele si dorintele se discuta in comun si se alege solutia optima, indiferent de la cine vine ea.
Apoi fiecare din soti are rolul lui, dar multe lucruri se fac impreuna (eu nu sufar, desi se pare ca asa este modern astazi, ca sotii sa mearga separat la petreceri sau chiar in concedii, afara numai de cazul de necesitate clara (intalniri de serviciu si probleme grave in familia unui sau a altuia).
Mai exista si respectul reciproc: nu fac ceea ce nu-i place sotului, sau sotiei, sau ii face rau.
Si mai exista si compromisul, pe care il fac tot amandoi, din respect unul pentru celalalt si pentru casnicia lor: mai renunt eu la ceva daca nu se poate, sau nu-s bani, mai renunta si el.
Exista o conditie sine qua non insa, ca sa functioneze casnicia in acest fel: sotii trebuie sa fie de la inceput potriviti ca fire, temperament etc., sa aibe niste lucruri in comun si sa nu aibe vicii grave alcool, tutun, etc.

Referitor la casniciile de sfinti - ma intereseaza si mai citesc. Ceea ce m-a surpins acolo este prapastia care exista totusi la ei (unul spre sfintenie si unul spre familie). Mi se pare ca la Sf. Adrian si Natalia am vazut asta. Au fost totusi diferiti si nu a primat casnicia. Intre familie (si copil) si nu mai stiu ce act de credinta pedepsit pe atunci cu moartea, a ales pe acesta din urma.
Asta eu nu pot sa inteleg. Aici ajung la limita intelegerii mele.
Si ma intreb atunci: cat valoreaza totusi Taina Cununiei?

Pai sunt f putini sfinti casatoriti. Unde dai de ei?

Inteleg multe si am vazut multe, multe situatii! De aceea spuneam ca acolo unde este dragoste intru Domnul nu se pot abate asemenea patimi ce par incorigibile. "Pomul se cunoaste dupa roada lui" (duhovniceasca, bineinteles).
Am vazut familii intregi mutilate sufleteste de betie, desfranare si alte patimi grele! Patima unuia dintre soti, cum spunea si o colega de forum, este raspunsul patimilor celuilalt. Cerandu-i Domnului paine, este imposibil sa primim pietre! Despre asta este vorba!
Un barbat care isi batea sotia cu regularitate, spre disperarea vecinilor, era nedezlipit de Biserica. Doar pe el il vedeam intotdeauna la Biserica, pe sotie niciodata! Si totusi el era cel care isi batea sotia si se comporta cu ea deloc crestineste! Geaba mers la Biserica, daca in suflet nu este ceea ce trebuie sa fie! "Cu buzele ma cinstiti, dar in inima voastra Eu nu sunt!" Asadar, nu putem spune nimic despre credinta nimanui, pentru ca prapastia intre aparenta si esenta este mare si necuprinsa de mintea noastra!

Doamne ajuta!

Da, Ory , viaţa în teren este de multe ori complet alta decât cea din teorii. Sunt multe femei ce suportă ani în şir mitocăniile şi patimile bărbaţilor lor , multe căsnicii sunt menţinute forţat, de "dragul" copiilor !

Sfântul Vasile cel Mare spunea"
Bărbaii să-şi iubească femeile lor cu iubirea cu care Hristos a iubit Biserica"

Decat sa stau cu un betivan, un nebun si un turbat mai bine stau singura toata viata.
Fumeilor, aveti grije ce va alegeti :34: