Un cuvant minunat al Sfantului Ioan Gura de Aur despre milostenie:

"Porunca milosteniei nu a fost data numai pentru cei bogaţi, ci si pentru cei care au putin, ba chiar si pentru cei care abia reusesc sa-si castige painea cea de toate zilele. Pentru ca nimeni nu este atat de sarac, incat sa nu aiba cei doi bani ai vaduvei din Evanghelie (Marcu 12,42). Celui care da ceva din putinul pe care il are, se poate sa i se socoteasca mai mult decat celor care dau mult, din multele lor bogatii. Valoarea milosteniei nu depinde de cat dam, ci de gandul cu care dam. De aceea, nu trebuie sa ne uitam la vaduva, care a dat numai doi bani, ci la faptul ca desi nu i-a mai ramas nici un ban, nu i-a parut rau pentru jertfa ei. In felul acesta, ea si-a dat toata averea."

Solutia este sa nu te mai gandesti la aceste aspecte neplacute.
Am si eu perioade cu pierderi ,cheltuieli neprevazute ,etc.
Trec peste ele fara sa fac legatura cu ceva anume.
Imi dau seama ca un atasament pentru cele materiale exista si la mine si cel mai rau imi merge cand fac planuri.
A zis bine Costel ,zgarcenia este lipsa de iubire pentru aproapele aflat in nevoi.
Dar odata ce ne dam seama de acest neajuns il putem repara.
Cuv.Ioan de la man.Valaam spunea ca rugaciunea multa moaie inimile.
Sa ne rugam mai mult si sa cerem sfatul parintelui duhovnic.

Dar nu este bine sa gandesti ca pentru fapta ta de milostenie ai asemenea ispite.
Este un mod de a fi descurajata.
Intreaga noastra viata e un sir de ispite din care cu greu iesi daca nu ai rugaciunea neincetata.
Cel rau ne ispiteste in modul cel mai surprinzator ,la servici ,cand ne rugam ,pe strada ,in familie.
Cel mai ciudat este faptul ca aceste ispite nu seamana una cu alta si ai cateodata ganduri de care nu reusesti sa scapi.

Pai simplu: daca te suprinzi cu mana inclestata, desfaci degetele.
Eventual te folosesti de cealalta mana.
Sau daca nu, rogi pe cineva sa te ajute..

Putin cate putin..

Ce cuvinte grele. Si noi credem in continuare ca multe din cele ce avem sunt doar rodul mainilor noastre.

Zaheu nu a ramas sarac
 

Aici e o informatie eronata. Zaheu a dat saracilor jumatate din avere si a intors impatrit celor pe care i-a nedreptatit. (a se intelege furat caci furtul era pedepsit cu intoarcerea a de 4 ori suma furata). Asa ca a ramas cu ceva mai putin din jumatatea averii sale, pe care o banuim considerabila, din moment ce era mai-marele vamesilor. Nu se poate vorbi in niciun caz de faptul ca a ales calea saraciei. Redau aici fragmentul
1Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.
2Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
3căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4A alergat înainte, şi s'a suit într'un dud ca să -L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.
5Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi -a ridicat ochii în sus, şi i -a zis: ,,Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.``
6Zacheu s'a dat jos în grabă, şi L -a primit cu bucurie.
7Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: ,,A intrat să găzduiască la un om păcătos!``
8Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I -a zis: ,,Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.``
9Isus i -a zis: ,,Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
10Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.(Lc19.1-10)

Daca ce ai postat nu e bascalie, si e real, spune-mi si mie rogu-te ,cine sunteti voi de fapt ???

si de ce il lasa D-zeu pe diavol sa faca cam ce vrea cu oamenii buni ? sau, diavolul e prea puternic iar Dumnezeu prea slab, sau exista un calcul la mijloc(dar care?)desigur spre binele omului si raul diavolului,sau cum ? si apoi, vazand ca a fost infrant in marea batalie,din cer, de ce nu a facut diavolul pace cu D-zeu,doar putea f bine, sa stie ca tot va pierde batalia in final,si nu era in avantajul sau sa stea la masa pacii cu D-zeu???iar D-zeu ,iertator cum e ,putea f bine sa-l ierte repede si usor si sa nu puna la inima ratacirea fostului inger al luminii !!!
am pus aceste intrebari,deoarece am vazut ca ai noste raspunsuri destul de bune(de unde le ai nu stiu?!).Deci scuza-ma daca sunt intrebari prea grele,dar sper in contiunare la raspunsuri intersante din parta ta ! Mersi !

Sa faci cat mai multa milostenie chiar daca iti calci pe inima un timp...

zgarcenia se vindeca prin darnicie
 

Ai primit sfaturi foarte bune si frumoase aici. Am suferit si eu de aceasta patima a zgarceniei, pe care o aveam de cand eram mic. Parintii mei chiar radeau pe seama mea, imi dadeau tot felul de lucruri si apoi mi le cereau inapoi; iar eu nu prea vroiam sa le dau inapoi si radeau...)) Am hotarat ca trebuie s-o inving, am cerut ajutorul lui Dumnezeu si apoi am inceput sa daruiesc. La inceput de tot mi-a fost greu (in primele 3-4 dati), apoi a inceput sa-mi placa iar apoi ma simteam chiar foarte bine cand daruiam. Vorba inteleapta a lui Solomon ,,Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. " s-a dovedit perfect adevarata. A devenit acum o deprindere buna, prin exercitiu, care imi face bine sufleteste. Nu mi s-a intamplat nimic rau dupa ce am daruit, cum s-a intamplat unora de pe forum care cred ca au fost incercati de Cel Rau, caruia nu-i convine acest lucru si face tot posibilul sa-i determine sa renunte. Ba din contra, as putea spune, cu cat dadeam mai mult, cu atat primeam mai mult (si materiale si spirituale)
Oricum ce dam tot din ce ne da Dumnezeu e, asta e clar ca lumina zilei.
In concluzie as zice ca zgarcenia se vindeca prin darnicie neincetata asa cum lenea se tamaduieste prin munca