Nu tine de vointa umana ci de cea divina. Ideea ca subconstientul e o masinarie tainica care prin vis sau hipnoza îsi reveleaza secretele e o gogoasa. Dumnezeu actioneaza în manifestarile noastre în stare de in sau semiconstienta, nu subconstientul nostru.


Si nu cred nici ca visele ne reprezinta, asa cum spune Cristi. Sunt vise patimase venite din pizma dracilor, care nu au legatura cu adevaratele noastre dorinte, asa spune Sf. Ioan Scararul. Pe scurt, visele sunt una si personalitatea noastra alta, nu e legatura între ele.

Prin vise Dumnezeu ne pregateste psihologic pentru niste situatii, El stie cum ne vor influenta ele.



Am spus ca în domeniul viselor psihologia e aiuristica. Mai e aiuristica si în legatura cu altele, dar nu în tot.

Visele sunt rodul celor cu care omul "se hraneste" in timpul zilei.

Sfantul nu va avea pacate in timpul somnului, iar de vor fi, acelea se vor petrece foarte rar, avand drept scop ferirea acestuia de mandrie. Aflam cum in Pateric cate un parinte cade "in desfranare". Adesea, acest pacat se petrecea in somn, iar cand de dimineata isi dadea seama, el se pocaia pentru aceea.

Hmm ! Intotdeauna m-a dezgustat aceasta sintagma de " om patimas ", sau mai degraba m-a deranjat in sensul exprimarii si nu al calitatii celui denumit astfel. Ce-nseamna om patimas...cine nu este om patimas ? De ce s-ar numi unul patimas si altul nu ? Nu prea inteleg si tind sa cred ca aceasta denumire este cumva babeasca, subiectiva si nejustificata.
De asemenea, daca un om are ceva probleme de sanatate si astfel instinctele lui sexuale nu se pot manifesta intr-un mod natural si firesc, atunci, sa inteleg ca nu este un om patimas ? Destul de aberant !
Daca cineva traieste in manastire si lupta cu instinctul sexualitatii, atunci este numit patimas, insa, daca cineva nu traieste in manastire si-si desfasoara bine-mersi acest instinct, acesta nu se numeste patimas....si-atunci, unde este logica...patimasi sunt amandoi, doar ca unul trebuie sa se infraneze si celalalt nu. Imi este, efectiv scarba de aceasta denumire absolut nedreapta aparuta, mai ales in cadrul crestinatatii .
Asadar, patimasi suntem cam toti, daca este sa folosim neaparat acest termen, patimasi ne manifestam cam toti, fie prin manie, prin imbuibare, prin sex, prin infrumusetare trupeasca, prin vicii , prin mandrie, prin foarte multe caracteristici care ne asupresc personalitatea intr-un fel sau altul.
Ok ! Si acum sa revin la vis, astfel doresc sa te contrazic putin Cristi, fiindca sa stii ca, personal cred ca mai cu precadere tinde sa viseze noaptea lucruri necugetate, vise erotice, un om care nu reuseste sa-si manifeste pe deplin acest instinct, in viata de zi cu zi, decat un om care o face fara restrictii...si-atunci, care este patimasul adevarat ! ?
Visele ne definesc mai degraba neimplinirile vietii, decat implinirile si multumirile acesteia, visele se pot manifesta mai degraba in sens contradictoriu mai degraba dintr-o minte care in viata reala se tot infraneaza si se abtine de la tot felul de ispite, decat din partea celui fara discernamantul baricadarii acestora.
Asadar, si visul si realitatea ne definesc in aceiasi masura, nu este neaparat sa le judecam aspru si sa ne scarbim de ele, trebuie sa incepem prin a le constientiza, a ne accepta fiinta asa cum este ea, a o intelege si abia apoi a o coordona spre rationamentul si credinta ce tinde sa incununeze menirea noastra.

Cristi, depinde ce-nseamna pentru tine " vise frumoase ", adica acelea pe care mi le doresti, caci pentru mine visele frumoase sunt si cele in care ma aflu in biserica, si cele absolut simple din activitatea zilnica, dar si cele erotice...de ce nu ? ! Eu nu ma dau pe dupa deget sa zbier in gura mare, sa ma pretind curata si prin aceasta curatenie, dusmanul patimei si-a placerilor trupesti al celorlalti....O MINCIUNA ! cine se manifesta astfel este, ori prea fatarnic, ori prea indiferent si rece de la sine, ori aflat intr-o habotnicie rival cu el insusi. In general cand esti cu adevarat curat si infranat, nici macar nu sari in sus, ci-ti vezi de neputinta proprie, de izbavirea ei, incerci sa te ridici si sa te cobori la nivelul fiecaruia, sa nu judeci mai presus de firea omeneasca, sa nu-ti patezi propria abstinenta.

Patima este forma agravantă a păcatului, îmbolnăvirea efectivă a celui căzut în păcat, iar vindecarea este aproape imposibilă. Aproape, dar nu imposibilă. De obicei ne îngreţoşăm şi ne displac tocmai acelea ce ne supun firea noastră . Cum să-i spui beţivului că-i beţiv, sau curvei că-i curvă, sau hoţului că-i hoţ ? O insultă mai mare nu poate fi pentru ei ! Nu ? Ne displace să ne spună cineva adevărul despre noi sau să ne arate cu degetul rana ce-o purtăm în noi ! Orgoliul şi mândria peste măsură , nu acceptă aşa ceva , dar poate pledoria e în zadar, când orbul nu-şi va recunoaşte în veci orbirea, surdul asurzirea . . .

Nu stiu !
Gandesti mult prea formal, divulgi lucrurile din jur care s-au tot divulgat atatea mii de ani capatand banalitatea unor forme de logica expirate . Cred ca, totusi, am invatat sa judecam mult mai profund lucrurile, ca oamenii nu se mai claseaza de mult timp in pacatosi si nepacatosi, in viziunea crestineasca....cand psihologia si trasaturile tuturor lucrurilor inconjuratoare sunt intr-o interdependenta care, de cele mai multe ori ne depaseste. Nu mai suntem doar crestini, suntem niste crestini mai informati, cu un cuget mult mai deschis spre intelegere, cu un rationament capabil sa inteleaga aceasta fiinta in masura in care binele si raul fac parte din ea intr-un mod inevitabil , natural si cumva echilibrat in contextul supravietuirii.
Indiferent cat ar gresi un om inaintea mea, nu as indrazni sa-l numesc imbacsit si patimas, tocmai pentru ca in jurul acestei aparente pacatosenii migreaza un intreg univers de factori care-i influienteaza acestuia viata, neputinta, mintea, caracterul, educatia si prezentul, factori pe care daca i-as judeca in aparenta, as fi subiectiva si nedreapta, astfel incat nu m-as numi cu absolut nimic mai presus de acesta, prin judecata si mustrare.

Expiraţi poate suntem noi , in şi prin Mândria noastră, dar cele lăsate de Sf. Ioan Gură de Aur , Sf.Chiril al Ierusalimului , Sf. Vasile cel Mare, Sf. Efrem Sirul , Sf. Nicodim Aghioritul, Sf. Teofan Zăvorâtul, Sf.Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigorie Teologul, Sf.Grigorie Palama, şi să mă ierte Dumnezeu pentru cei ce nu i-am pomenit, sunt perfect valabile, atât de valabile, încât parcă ieri au fost scrise. Citeşte mai întâi ce au scris ei despre păcate şi patimi, despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre Pocăinţă, etc, şi apoi trage concluzia ce se impune. Da, stimată colegă , să ne privim cu realism şi curaj în oglindă , fără să ne "fardăm", fără să ne ascundem şi fără să ne schimonosim. De ce ne este frică şi fugim , de aia nu scăpăm !

Cristi, tot nu inteleg ce sunt cu replicile acestea acuzatoare...dar, stiu ca ele nu conteaza chiar atat de mult.
Sa stii ca nu ma " fardez ', nu ma schimonosesc si nu ma ascund absolut deloc, insa cand oamenii nu stiu sa aprecieze sinceritatea, nu stiu ce-nseamna aceasta, cand nu pot patrunde o fiinta prin exact trasaturile pe care le amana, tocmai pentru ca par ireale si neconforme cu haosul cotidian, sau poate mult prea conforme cu acesta...atunci apare nesiguranta, intai de sine si apoi fata de celalalt. Nu sunt si nu am fost niciodata prefacuta, poate ca nu ai intalnit si nu o sa mai intalnesti vreodata o persoana sincera ca mine...nu este o lauda, nici nu-mi pasa cum este judecata aceasta.....
Te rog, inceteaza sa ma acuzi in mod subtil, mai ales, avand in vedere faptul ca AR FI TTREBUIT sa ma cunosti mai bine. Daca ai ceva de spus, spune si gata !, oricum, eu nu ma mai lungesc cu "neintelegerea" si imaturitatea asta, este pentru ultima data cand admit acest razboi inutil si fara temei, ca sa nu mai spun atat de mediocru, ce nu ma caracterizeaza.

Sunt de acord cu Ory. Explica f.bine problema.
Multi oameni viseaza exact ceea ce este in sufletul lor si ascund incontinuu. nu reusesc in viata reala. Viseaza cautarile si neimplinirile lor.
Visele pot fi explicate, corelate cu psihicul omului spun eu.
Nu e vorba de interpretari din acelea babesti: am visat nu stiu ce, este semn rau sau semn bun.
Este vorba de a talcui semnificatia visului legat de persoana, de sufletul si problemele ei.
Exista vise care intre timp au fost corelate cu anumite boli. De ex. daca ai frica puternica in vis si se repeta, este posibil sa suferi cu inima.
Am mai intrebat de ex. pe un alt fir, tocmai ca sa clarificam acest aspect, care este visul bun, dat de Dumnezeu in ajutor, si care este cel trimis de cel rau ca sa te sminteasca?
Sa luam un ex. concret: cineva viseaza pe Iisus. Ce spune asta omului? Este de bine, inseamna indemn spre credinta?
Sau, asa cum am intalnit in povestioare pe aici, inseamna ca este o infatisare a diavolului?
Cum de nici un teolog nu crede in astfel de vise si nu gaseste o interpretare corecta? In cazul acesta concret, omul are probleme, indoieli cu credinta poate, si afla in vis o clarificare in suflet. Sau omul este f.credincios si visul lui este confirmarea.
Nu stiu, zic si eu.
Spunea cineva aici ca suntem constienti cand visam si asa facem totusi pacat (voit)prin ceea ce visam. Nu este asa.
Visul este format in subconstient.
Imi imaginez creierul nostru ca hardul unui calculator. Acela lucreaza tot timpul, are tot felul de erori si este si f.plin. Cand il stingi el incearca mai intai sa rezolve totul si sa inchida programele care erau in lucru.
Asa o fi si la noi. Dupa ce "l-am stins" ca sa dormim, creierul se straduie sa incheie ce mai este lasat deschis, sau in eroare.
Chiar visele erotice pot avea o alta explicatie in afara de cea erotica (daca o au intr-adevar).
Si daca o au, ar putea, asa cum spune si Ory, sa denote tocmai ca anumite ganduri si fapte nu au avut(nu au loc in realitate si ca sunt reprimate si ascunse si nu invers, adica nu pacatul.
Nu stiu, eu asa gandesc.

Visele erotice nu sunt întâmplătoare , ele au o cauză mult mai profundă . Ignorând acest aspect , o facem fie fără voie, fie voit , făcându ne avocaţii vrăjmaşului . Visele erotice sunt periculoase, pentru că menţin starea de excitaţie şi de fantezie sexuală , vie , îndemnând la masturbare şi desfrânare, atât pentru bărbat cât şi pentru femei. Trebuie să înţelegem aceasta. Frecvenţa acestor visuri , NU este întâmplătoare. A trata cu superficialitate această problemă, denotă neseriozitate şi lipsă de informare. <Păcatul este un rău înfricoşător şi o boală primejdioasă pentru suflet. Îl ucide pe acesta cu VICLEŞUG şi-l predă neputincios iadului veşnic > (Sf. Chiril al Ierusalimului ) . Am accentuat, Vicleşug , pentru că unul din vicleşugurile vrăjmaşului, este şi VISUL ! ! !