Eu cunosc un preot care la Liturghie, dupa ce pomeneste crestinii raposati , adauga :cu tot neamul lor cel adormit; ei, aici se includ si sinucigasii si cei de alta credinta din neamul celor pomeniti....

La Proscomidie , preotul se roaga si pt copii nebotezati:

Pentru pomenirea şi iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă: ale strămoşilor, ale moşilor, ale părinţilor, ale maicilor, ale fraţilor, ale surorilor, ale fiilor şi fiicelor, ale celor dintr-o rudenie şi ale celor dintr-o seminţie cu noi şi ale tuturor celor ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; ale ctitorilor sfântului locaşului acestuia (aici pomeneşte pe ctitorii răposaţi); ale miluitorilor şi făcătorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit şi au slujit în sfânt locaşul acesta: arhierei, arhimandriţi, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii şi slujitori; ale preabinecinstitorilor împăraţi, domnitori şi dregători; ale fericiţilor patriarhi, ale ortodocşilor arhierei şi preoţi; ale dreptmăritorilor creştini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bălţile, puţurile, sau războiul i-a secerat şi cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis şi focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor, jigăniilor şi la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; ale celor răpiţi fără de veste; ale celor arşi de trăsnete şi ale celor îngheţaţi în munţi, pe cale, în loc pustiu şi în sihăstrie; ale celor sfârşiţi de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune şi în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zăpada, ploaia înmulţită, cărămida şi ţărâna i-au îm presurat şi de năprasnă au căzut; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviţi de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului şi a oricărui fel de piatră; ale celor sfârşiţi de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de muşcături înve ninate, de înghiţirea şerpilor, de căl carea cailor, de sugrumare de cel de aproa pe, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghiţit; şi de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme, parte bărbătească şi femeiască; şi pe care nu i-am pomenit, din neştiinţă sau din uitare, sau din pricina mulţimii numelor, Însuţi îi pomeneşte, Dumnezeule, Cel ce ştii numele şi vârsta fiecăruia.

Sub nici o alta forma cei nebotezati nu se pomenesc la Liturghie si la nici o alta slujba !

Atitudinea respectivului preot este extrem de riscantă, pe de o parte încălcarea unor canoane, pe de altă parte, precedentul pe care l-a creat (de auzit tot s-a auzit, dacă am auzit și noi).

Într-adevăr, preoții sunt nevoiți, uneori, să ia decizii care ne contrariază. Eram la o discuție, odată, cu un preot (eu, ceva mai riguros, cu respectarea canoanelor, el, pe drept cuvânt, ceva mai maleabil) cu privire la împărtășirea sau nu a unei fete din sat pentru un anumit păcat care ar fi necesitat un timp oarecare de oprire de la împărtășanie. Și el totuși a împărătșit-o în aceeași zi în care a și spovedit-o. Justificare: cum ar fi fost privită acea fată în sat, de ce fapte reprobabile ar fi fost suspectată o minoră, dacă preotul ar fi refuzat să o împărtășească duminica la Sf. Liturghie, când toți din sat au văzut-o spovedindu-se? "Chiar puteam să arunc în gura lumii o nefericită care, paote, nici nu a știut ce face?", mi-a spus atunci. Era înfierată de telenovelistele satului pe multă vreme, asta o spun eu. Evident că nu compar cele două situații, gestul părintelui nu este corect, oricum, Dumnezeu să-i ajute. Grea cruce!

Si eu sunt de acord cu atitudinea preotului.

Din pacate n asta e raspunsul pe care-l asteptam. Ce se intampla cu sufletul acelui copil, purtat 9 luni in pantec, nascut mort? De ce nu i s-a dat sansa de a se naste crestin? Cum sa o ajuti pe mama sa nu-si piarda credinta? Pentru ca spunandu-i ca acel prunc nu este crestin ortodox din moment ce nu-i botezat, inevitabil apare intrebarea: ce ce a gresit acel prunc inainte de a se naste, de nu i s-a dat nicio sansa de a fi mantuit?

"Ceea ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la D-zeu'...aceste randuri sunt pline intelesuri tainice.
Un copil mort nebotezat nu poate ajunge in Iad ca nu a facut pacate personale, nici in Rai ca nu a primit botezul...ramane la atitudinea lui D-zeu; ori marea milostivire a lui D-zeu , limba nu o poate spune.
De ce sa-si piarda credinta?
Pierderile de sarcina sunt cauzate de ceva: pacate facute si nemarturisite, pacatele parintilor, lipsa de ingrijire pe perioada sarcinii, ... si voia lui D-zeu , pt o cauza anume!
O mama care in pantece trebuie sa se roage, ori rugaciunea aduce binecuvantare, iar unde este binecuvantarea lui D-zeu este si ajutor (pt a duce sarcina la capat cu bine- in cazul acesta ).

Cristina, nu te mai tulbura, am mai spus pe un topic, acesti prunci se bucura de fericirea raiului. Nu ne este dat noua sa ne pronuntam asupra acestui fapt nefericit - de ce a murit. Important este sa ne pastram credinta in Dumnezeu si sa traim cu convingerea ca ne vom intalni cu ei in fericirea vesnica.

Multumesc Costel. Un astfel de raspuns intr-adevar poate aduce o consolare.
Altfel ori pici in pacatul deznadejdii, ca nu ai facut tot ce-a fost cu putinta pentru a primi binecuvantarea de a naste un copil, ca esti prea pacatoasa si ai nenorocit si sufletul bietului prunc nevinovat, pentru care portile Raiului sunt inchise, din cauza ta, ca mama, ori din cauza lui Dumnezeu, care ar fi trebuit sa fie milostiv si sa nu permita ca un copil nevinovat sa fie pur si simplu pierdut in neant. Gedeon - trebuie sa ai mare grija cum vorbesti persoanelor care sufera in urma pierderii cuiva apropiat.