Toti cunoastem rautatea sub o forma sau alta. Toti avem momente in care ne manifestam rautatea. Important este sa nu ne facem din ea un tovaras de drum si nici sa urmam calea ei, in calatoria acestei vieti.

Mai mult, rautatea poate fi "stinsa" cu usurinta. Dupa cum apa stinge focul, in mod asemanator dispunem de iubire pentru a stinge atat rautatea din noi, cat si a celor de langa noi. Nu se cere de la noi doar sa avem suficienta iubire, ci este necesar sa o si manifestam.

Am dorit sa spun ca iertarea pe care eu trebuie sa o dau, nu trebuie sa fie conditionata de iertarea pe care o primesc de la oameni. Adica, am fost iertat in procent de X, in acelasi procent iert. Se poate intampla ca procentul sa fie foarte mic si atunci nu dau dovada de dragoste in adevaratul sens al cuvantului. Daca ne raportam la iertarea lui Dumnezeu si am ierta dupa cum El iarta, am avea raiul pe pamant de astazi.

"Că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta"Ps142
 

Citind postarea Sofiei am vrut să spun următoarele:om fiind în trup încerc să fac voia Sa, rugându-l să mă înveţe aceasta ,greşesc,îmi cer iertare,mă ridic,mă poticnesc din nou dar,merg înainte considerând fiecare zi o provocare şi o lecţie pentru ziua următoare dacă mi-o mai dă Dumnezeu.
Mi-aş dori mult să fiu un om bun dar...nu sunt .
Ajută-mă Doamne să fac voia Ta ca să fiu mâine mai puţin rea decât am fost ieri!

Conditionarea nu are ce cauta cand vorbim de "Iubirea aproapelui!" Daca celalalt nu stie, nu vrea sau nu poate, eu care ma cunosc, stiu si nu am nici o scuza daca astept sa mi se ceara iertare. Iert tocmai pentru ca eu insumi supar fara sa-mi dau seama si din orgoliu poate ca evit sa-mi cer iertare.
Iertarea fara uitare este ca o ungere cu sapun a funiei sinucigasului!

Orice explicatie oferita unui "tiitor de minte", poate avea efect contrar. Iar acest: "Altfel NU!", nu face decat sa confirme ceea ce spun!

Sa nu-ti doresti sa fii in locul lor cand le-o veni vremea. Pentru fiecare suspin, pentru fiecare lacrima, pentru fiecare povara nedreapta, Dumnezeu are masura pedepsei. Am vazut de multe ori rasplata unor astfel de fapte. Odata, in Londra mi s-a intamplat sa fiu coleg de lucru cu un roman de vreo 25-30 de ani, certat cu toate legile lumii. Mi-a creat multe neplaceri doar fiindca nu gandeam la fel. Vazand neintelegerea, am preferat sa plec de la acel job, desi tot ce era acolo mi se datora mie. Managerul nu intelegea de ce renunt, dar eu nu voiam sa dau explicatii. Ciudat era ca in sufletul meu nu am simtit nici o clipa nici ura nici dispret pentru individ, ci mai degraba compasiune fiindca vedeam ca e pierdut sufleteste. Asta se intampla joi. Luni dimineata, managerul m-a sunat sa vin sa preiau jobul. I-am raspuns ca atat timp cat acea persoana e acolo, eu nu pot veni. "Pai nu stii, a fost expulzat din UK!" Credeam ca glumeste, pentru ca Dumnezeu il pedepsise multe prea repede. In Romania il asteptau vreo 10 ani de inchisoare pentru care era urmarit de multa vreme. Motivul expulzarii si alte amanunte le-am aflat mai tarziu de la romani care-l cunosteau din tara. Cu cat avem inima mai deschisa, cu cat suntem mai intelegatori, cu atat rautatea altora nu numai ca nu ne poate atinge, dar se intoarce impotriva lor cu o putere insutita. Nu suntem noi in masura sa judecam, sa pedepsim, sa ne razbunam. Mai buna judecata ca Dumnezeu, nu face nimeni! Deci Accepta, Uita, Iarta! Si-ai sa traiesti cu toata pacea lumii in suflet!

Multumesc pentru ceea ce ma/ne inveti si...
 

Daca citim cu atentie,cu tot sufletul vedem cat adevar este in ceea ce spui om bun:Daca celalalt nu stie, nu vrea sau nu poate, eu care ma cunosc, stiu si nu am nici o scuza daca astept sa mi se ceara iertare. Iert tocmai pentru ca eu insumi supar fara sa-mi dau seama si din orgoliu poate ca evit sa-mi cer iertare.
Offf cat de frumos spus si de adevarat
Cat despre uitare:offf uitam nu zic nu,daca vrem cu adevarat asta,ne rugam si cu rabdare invatam si asta
Cineva,un alt om bun ,m-a invatat ca in biserica sa ai urechile deschise doar pentru slujba,pentru ceea ce rosteste parintele si tu sa rostesti totul odata cu el in gand,fara sa iti pese de ce se vorbeste langa tine,sau cum este imbracat si ce face altu langa tine.Nu e usor sa faci asta ,adica sa fii ochii,urechi,trup si suflet cu slujba,cu vorba parintelui,dar se poate ,va spun din propia experinta,si este ceva extraordinar,iesi de la sfanta liturghie un alt om,cald,bun,intelegator,rabdator cu fiecare de langa tine asa cum sant,nui mai judeci,ci ai puterea sa te rogi ca ei sa se schimbe in bine.
E totusi pentru o clipa un pic de durere sau intristare cand vezi pt o clipa poate cum se poarta sau imbraca oameni cu o varsta inaintata de la care astepti un exemplu pentru cei mai tineri ca tine,dar ce poti face decat sa te faci ca nu vezi si sa asculti cuvantu Domnului ,caci pentru asta ai mers acolo in Sfanta Biserica,nu sa clevestesti,sa judeci.
Doamne ajuta!

Incercati sa vreti sa uitati si veti reusi. Absolut sigur!
 

Incercati sa vreti sa uitati si veti reusi. Absolut sigur!
Eu am incercat si am reusit pentru trecut si inca reusesc pentru prezent.
E adevarat ca si mie mi-se mai pune "paraponu'" pe "flagelator" dar ma grabesc sa imi treaca repede caci stiu ca supararea suparare aduce-asta se stie decand lumea-si nu-mi place sa am suparari. Am observat ca acestea ma tin in loc, ma invartesc in jurul ranii sufletului precum cainele in jurul cozii. Iar si iar o zgarm iar si iar o sangerez. Pe cand daca ma duc imediat la Tatal. ca la tata cu lacrima-n suflet, voi primi o imbratisare, o sarutare si o vindecare rapida.Pai, nu-i mai bine si mai usor asa?!
Cat despre partea ne-uitarii, va trebui sa inteleg ca nu trebuie legata fapta (pe care am iertat-o) de persoana "faptuitoare". Ba chiar mai mult, sa-mi spun in "barba" ca ar trebui sa-i multumesc ca mi-a reamintit ca daca tragi mata de coada s-ar putea intampla sa te zgarie.
Daca tu, omule, spui ca ierti da' nu poti uita atunci sigur ai o problema! Pune repede "masca pe figura" si coboara in "canalul" sufletului tau si ai sa vezi ce "minunatii" ai sa gasesti acolo! Bucati de suflet mort, dopuri de mandrie intarite de vanitate, bolovani de vorbe grele gandite dar nerostite si cate si mai cate mizerii ale sufletului necuratat cu peria spovedaniei.

da asa este, de asta se spune ca facem pacate cu voie sau fara voie. important este sa ne venim in fire, macar din cand in cand.

aici nu prea sunt de acord cu tine, depinde foarte mult de om "usurinta" asta, de inima invartosata, de calitatile apostolice charismatice (ca sa zic asa) pe care nu toata lumea le are.

In primul rand "Bun venit, nelupop23!" si la cat mai multe postari pline de duh!
Imi place foarte mult cum gandesti si mi se pare ca oricare dintre noi ar trebui sa se regaseasca in citatul de mai sus!

Pai tocmai, cred ca e greu sa uiti din cauza memoriei...toate lucrurile le tinem minte, dar cel mai important este sa nu avem resentimente, dar cum sa uit asa voit lucruri si evenimente din viata mea???

Legat de incapacitea noastra de nu tine minte raul sau de a ierta, recomand un articol, de pe acest site, al parintelui Constantin Coman, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Titlul este graitor: Tinerea de minte a raului sau omul hazna