Răspunsul în varianta scurtă este: Nu, nu e păcat.

Acuma, varianta un pic mai lungă: instituţia care are deplină competenţă în materie de morală este Biserica. Prin urmare, păcat este ceea ce Biserica defineşte ca atare. Deci, Biserica nedefinind pariurile ca păcat, înseamnă că fapta în sine (parierea) nu este materie păcătoasă. Nu acelaşi lucru putem spune despre furt sau despre curvie, unde fapta în sine este materie păcătoasă.
Pe de altă parte, de la o anumită limită rezonabilă parierea poate fi o eroare împotriva virtuţii prudenţei. Din aceeaşi categorie cu fumatul. Una ne găureşte buzunarul, cealaltă plămânii, ambele având potenţial de a da dependenţă. Când se ajunge aici, avem închinare la Mamona: un creştin care face asta, din cauză că timpul şi gândul lui (nemaivorbind de bani) este deplasat de la direcţia la care toată viaţa noastră trebuie să fie este în pericol spiritual: ca să ne mântuim, bine este nu numai să evităm păcatul, ci să practicăm virtutea. Când stăpânul unei prăvălii, având încredere într-un băiat de prăvălie, îi lasă prăvălia şi vine a doua zi să se intereseze cum a mers, el nu va fi mulţumit dacă angajatul său nu a făcut nimic rău, ci a ţinut prăvălia închisă şi a dormit toată ziua. Nu îl va pedepsi, dar pentru ce să îl plătească ?
În sfârşit, să mai observăm că Biserica ne îndeamnă nu numai să fugim de păcat, ci să fugim şi de ispită. Prin natura activităţii lor, casele de pariuri şi de jocuri pot fi ispite: găsim acolo o lume fără Dumnezeu, care se închină idolilor de tinichea şi de hârtie. O problemă de tip asemănător este: "a intra într-un bar să bei un Cinzano este sau nu este păcat ?". Răspunsul e: nu este păcat, dar a frecventa barurile dincolo de limita rezonabilă este încălcare a prudenţei, deviere de la ţinta noastră Cristos, expunere la ocazii de păcat.

Părerea mea.

salut,mihnea dragomir
 

mihnea,eu nu cred ca biserica este institutie.biserica lui dumnezeu este mireasa lui iisus hristos.

În acest caz, probabil că aveţi vederi apropiate de cele neoprotestante: poate că nu faceţi parte în mod formal din asemenea comunităţi ecleziale, ci aveţi afinităţi.
Pentru confesiunile apostolice, Biserica este o instituţie. Noi credem că Biserica este instituţia teandrică (=divino-umană) întemeiată de Isus cu scopul mântuirii oamenilor. Este foarte adevărat că, de-a lungul timpului, Biserica a fost prefigurată şi comparată cu Mireasa lui Cristos, Trupul Său mistic, Corabia (Arca) Mântuirii, Măslinul Altoit, Templu, etc.

Cu plăcere am să particip la continuarea discuţiei pe un topic ecleziologic. Acesta e unul din domeniul moralei, fiind vorba dacă pariul sportiv este sau nu este păcat.

Raspunsul in varianta scurta este: Intr-adevar, nu-i pacat. daca cineva a pariat o data, de doua-trei ori sau a jucat la 6/49.

Raspunsul in varianta lunga este: Nu-i pacat! E mai rau. E patima, viciu, dependenta, sclavie daca cel care pariaza sau practica jocuri de noroc a intrat in vartejul halucinant al castigurilor, apoi a pierdut iar ca sa recupereze continua cercul vicios din care pana la urma ii este imposibil sa mai iasa.

Ca si in cazul narcoticelor, alcoolului sau tigarilor, dependenta de jocuri si pariuri (ludomania) se dezvolta treptat.

Odata devenita patima, ludomania aduce un intreg cortegiu de rateuri si evident depresii grave, uneori pana la sinucidere.

In psihoterapia ortodoxa exista conceptul de comportament dependent de diverse tipuri : dependenta narcotica, alcoolismul, tabagismul, impatimirea de mancare abundenta, impatimirea de jocurile de noroc, de jocurile pe computer etc.

D.p.d.v. al moralei ortodoxe, a fi dependent de vreo patima inseamna a fi bolnav sufleteste, a nu fi liber, inseamna robie, inseamna o inchisoare fara usa si fara gardieni in care te inchizi singur si din care nu poti evada pentru ca vointa nu se poate opune.

In cazurile de dependenta e vorba de patologia vointei care are nevoie de medicamente duhovnicesti ca sa se tamaduiasca (recunoasterea prin spovedanie si lupta impotriva dependentei).

Patima jocului de noroc (ludomania) face parte dintre fenomenele grave ale dependentelor. Cateodata este chiar numita narcomanie sociala.

marturii ale unor dependenti de pariuri si jocuri de noroc aici http://www.psihoterapie.net/node/527 si aici
http://www.askmen.ro/Jocurile_de_nor...nta-a3711.html

Tratamentul laic, clasic impotriva dependentei de jocuri de noroc se bazeaza pe terapii, consiliere si inscrierea in grupuri de tipul Gambler Anonymous.

Unele cazuri ajung si pana la internare in spital unde psihoterapia e combinata cu medicamente. La Spitalul Obregia sunt medici specializati pe tratamente de genul asta.

Psihoterapia ortodoxa identifica la radacina acestei patimi arghirofilia (iubirea de bani si bogatie materiala) si pleonexia (aviditatea si lacomia de bani).
Aici nu e vorba ca a castiga bani e pacat, ci modalitatea de castig si atitudinea perversa fata de bani, adica dorinta patimasa, patologica de a acumula nevrotic bani.

cei interesati pot citi aici un articol: ''Pariu" ca nu ştiai ca pariul e păcat? (pariurile, jocurile de noroc, loteria)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/ind...7130?task=view

salut,mihnea dragomir
 

un ateu nu cred ca este de acord ca biserica este o institutie a statului.daca eu as fi ateu,pretentia mea ar fi ca nici un ban din bugetul statului sa se duca catre biserica(nu conteaza religia).
parerea mea:orice pariu este pacat.