Tin sa multumesc tuturor celor care au postat pe acest subiect
si care si-au adus contributia lor la dezbaterea, dezvoltarea si
intelegerea cat mai justa a temei pusa in discutie.
A fost un dialog constructiv, fara divagari, reprosuri sau alte
inutile dispute sterile. Ne-am dat toti mana si sper ca fiecare
sa fi simtit umarul celuilalt. In fond acesta e castigul nostru.
Cat despre punerea in practica, fiecare dupa taria credintei
si puterea vointei...

Dumnezeu sa va ajute tuturor!

Pentru mine cel mai potrivit exemplu este sfantul Ioan Botezatorul prin celebra afirmatie: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca".
Pentru anumite persoane cu siguranta ma repet, pentru ca am mai spus lucrul acesta pe un alt topic.
Afirmatia Sfantului Ioan Botezatorul este clara: Noi trebuie sa ne miscoram prin smerenie- sa inlaturam egoismul din noi- pentru ca Hristos care a luat chip in noi prin Botez sa creasca.

Dupa parerea mea, este cel mai practic raspuns la intrebarea:
ce trebuie facut? Celelalte raspunsuri sunt si ele foarte bune,
dar cam teoretice. Nu stii cum sa le pui in practica. Pe cand
raspunsul tau e simplu: sa te micsorezi pe tine si sa te vezi ca
fiind cel mai mic. Asta l-a ajutat si pe Ioan Botezatorul sa-L
recunoasca pe Iisus ca Fiu al Lui Dumnezeu, atunci cand mai
marii carturari si farisei nu L-au recunoscut.

Hristos atat de mult S-a coborat la oameni, incat a parut multora ca este doar un simplu om. Asta trebuie sa faca si omul, sa se smereasca pe sine atat de mult, incat atunci cand va fi pus sa se descopere altora, sa scoata la iveala chipul lui Hristos, nu pe al sau.

Asa este, draga costel, ai mare dreptate. Chipul lui Hristos trebuie sa se vada
in noi, nu egoul nostru.
Mie mi se pare ca spusa Mantuitorului: "lepadati-va de sine, luati-va crucea si
urmati Mie" conduce la asemanarea noastra cu Modelul nostru, Hristos. De ce?
Pentru ca
1. Mantuitorul intai S-a Intrupat,
- asa ca prin lepadarea de sine noi pregatim intruparea lui Hristos in inima
noastra asa cum prin chenoza Sa Fiul lui Dumnezeu si-a pregatit intruparea in lume,
2. apoi Matuitorul s-a Jertfit pe cruce,
- deci si noi trebuie sa ne luam crucea si sa avem acest spirit de jertfa, si
3. a urmat apoi Invierea Sa,
- iar noi urmand lui Hristos de fapt lucram la "invierea" noastra.
In mic noi trebuie sa repetam ceea ce Hristos a facut la modul SUBLIM.
Incepem prin lepadarea de sine pentru ca Hristos sa poata restaura in noi Chipul
Sau, apoi jertfindu-ne pe noi si urmand Modelului, vom ajunge la asemanarea cu
Hristos, Mantuitorul nostru.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Mantuitorul nu ne-ar fi cerut lepadarea de sine, daca ne-am fi putut mantui prin propriile puteri. Iar pentru a ajunge la asemanarea cu El, e nevoie de lepadare de sine, e necesar sa faci loc in tine lui Dumnezeu. Omul cu adevarat virtuos este cel care trimite neincetat la altcineva. Dar la acesta stare nu se poate ajunge fara lepadarea de sine.

:) mi se cere sa scriu cel putin zece caractere pentru a se transmite mesajul, asa ca scriu si in cuvinte ca nu pot decat sa zambesc: dupa mine,e cel mai frumos raspuns la intrebarile astea.

Lepadarea de sine reprezinta contributia noastra la lucrarea de restaurare a chipului lui Dumnezeu din noi. Asa cum un mester iconar indeparteaza cu migala praful si funiniginea de pe o veche icoana, scotand la lumina chipul luminos al sfantului reprezentat, tot asa este si aceasta lucrare a noastra de indepartare a colbului pacatelor prin lepadare de sine. Lucrarea este de fapt o conlucrare. Nu noua ne apartine initiativa si nici stiinta mestesugului, ci ele tin de harul dumnezeiesc. De noi tine sa rostim insa acel "Fie mie dupa Cuvantul Tau!".

Asa putem intelege si cuvintele Sfantul Grigorie de Nissa, potrivit carora "Dumnezeu ne-a facut pe noi insine lucratorii asemanarii noastre cu El".

Multumesc Marius22. N-am gasit cuvinte mai exacte si mai potrivite ca sa descrie acest proces decat cele de mai sus. Subscriu cu bucurie.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Frumoasa descrierea facuta de Marius22, e specifica Ortodoxiei care afirma ca prin caderea in pacat, firea omeneasca a fost alterata de pacat. Cel mai bun "solvent" pentru curatirea acestui chip sunt lacrimile pocaintei.