carte utila
 

http://www.librarie.net/carti/74832/...nstantin-Zorin

Din carte:
"Intr-adevar, incalcarea de catre parinti a poruncii "sa nu curvesti" este extrem de primejdioasa pentru sanatatea urmasilor. Odata, Cuviosul Leonid al Optinei a primit un cuplu care avea un fiu bolnav psihic. Sfantul a explicat ca boala cu pricina era pedeapsa Domnului pentru neinfranarea lor sexuala in ajunul marilor praznice bisericesti. Si Cuviosul Serafim de Sarov prevenea ca din pricina nepazirii curatiei relatiilor conjugale in zilele de post se nasc copii morti, iar femeile mor deseori la nastere datorita necinstirii praznicelor bisericesti si a duminicilor"

(sublinierile nu-mi apartin)

Si atunci, inseamna ca pe vremea acestor sfinti erau mai multi oameni conceputi in zile de post si sarbatoare sau ca parintii se infranau mai putin decat in zilele noastre?
Ca doar in zilele noastre mor mult mai putini bebelusi si femei la nastere...
Cel putin in Europa.
Or fi mai desfranati africanii si asiaticii?

Am citit si eu ca, intr-adevar, desfranarea e foarte periculoasa, mai ales sub forma curviei si preacurviei care dau [printre altele] boli psihice copiilor nascuti in urma lor. Dupa cum vedem in lume ca s-a inmultit mult acest flagel, si copiii bolnavi psihic s-au inmultit. Tocmai am vorbit azi cu o doctorita psihiatru care pur si simplu abia mai face fata la atatea cazuri noi de boli psihice.

Suparata? Pe cine?

Sa nu confundam preacurvia cu relatiile conjugale, fie ele si in post.

As mai pune o intrebare, inainte sa inchei pe ziua de azi: pentru cei care spun ca pacatele parintilor au intotdeauna urmari, intr-un mod automat, asupra copiilor, cum se explica ca unii oameni nascuti din familii atee sau de alte religii trec la crestinism? Sau cum se explica ca un om ajunge sa rupa lantul rautatii din familia lui si sa fie un om cu adevarat bun?

Mi-e teama ca teoria asta - care are, repet, un fond adevarat, fiindca este vorba in fond de unul din aspectele pacatului stramosesc - daca este aplicata prea zelos, duce la un fel de calvnism - suntem predestinati sa fim pacatosi, adica, din cauza parintilor.
Or Hristos ne-a facut liberi. El ne-a eliberat de pacat si de moarte - daca si noi vrem, bineinteles. Aceste lucruri sunt adevarate pana la un punct, pentru cei care nu isi leaga viata de Hristos, si nu constientizeaza raul din ei. Dar nu sunt un fel de determinare a fiintei noastre.

Topicul acesta mi-a trezit o mare curiozitate: cand am conceput primul copil?
La nastere am avut probleme si cand alergau cu mine catre sala de operatii eu filosofam: ce noroc am ca traiesc azi.. ca daca as fi trait cu un secol in urma as fi murit la nastere.
Imi amintesc destul de vag ca cu 9 luni inainte am fost plecata in strainatate pentru o vreme (fara sot) si la intoarcere pe avion am avut meniu special de sarbatori. (Dar nu-mi amintesc daca era vorba de Pastele catolic sau ortodox.) Oricum nu eram credincioasa si nu posteam, dar potrivit logicii tale, intr-o astfel de situatie dorinta sotului are intaietate asupra legii lui Dumnezeu (adica sotia a fost plecata mult timp.. ce infranare?). Ce te faci daca Dumnezeu vede lucrurile altfel? Garantezi tu personal pt copiii conceputi in post sau sarbatori?

Iezechiel 33

13 Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va încrede în dreptatea sa şi va face nedreptate, atunci nu se va mai pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe care l-a făcut.
14 Şi când voi zice păcătosului: „Vei muri”, dar el se va întoarce de la păcatele sale şi va face judecată şi dreptate,
15 Dacă acest păcătos va înapoia zălogul, pentru cele răpite va despăgubi, va umbla după legile vieţii, nefăcând nimic rău, atunci el va fi viu şi nu va muri.
16 Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor pomeni şi, pentru că a început a face dreptate şi judecată, va fi viu.

Chiar daca omul se naste sub blestem are liber arbitru. Oricand poate sa aleaga sa nu mai pacatuiasca si sa duca o viata de pocainta. Astfel va fi binecuvantat si el si urmasii lui. Apropierea de Dumnezeu si viata traita in El ne elibereaza de sub blestem.

Si te bazezi pe Biblie cind afirmi acest lucru? Pe care bucata din Biblie? Cea citata de tine? Ce ai impotriva celorlalte citate, care spun exact inversul?

Sigur, nu vreau sa vorbesc in numele lui Dumnezeu. Insa cred ca nici tu, si cei care cred cu tarie in teoria asta, nu vreti sa va puneti in locul Lui. Mi se pare ca tu esti o persoana care ai smerenie si incerci sa afli adevarul.
Din tot ce am inteles eu pana acum din credinta crestina, pacatul nu trebuie inteles ca o incalcare a legii, si dragostea primeaza fata de lege. Legile sunt ca sa ne ajute, insa ele trebuie sa ne canalizeze 'energiile' (pasiunile) catre dragoste. In masura in care reusim, regulile devin mai putin importante. Adu-ti aminte de cei doipariniti in desert (din pateric).
O sa revin (sunt pe fuga).

Momentele din istorie sunt diferite, Exodul sau Iesirea, priveste inceputurile "relatiei de dragoste dintre Dumnezeu si poporul ales". In timp, istoria si oamenii au evoluat, au inceput sa inteleaga si sa respecte diferit Cuvantul Domnului, din acest motiv este foarte important sa studiem Vechiul Testament doar cu ajutorul sfintilor parinti si in nici un caz, sa nu scoatem din context, izoland doar anumite sensuri
Exodul (Iesirea) 20:3,4
"3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
4. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!"
cu alte cuvinte, sa nu ne inchinam la idoli!

Iezechiel 18:3
"Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel."
Pe viitor...