Deloc ! Nu putem curvăsări foarte mult, mult sau puţin ! Nu putem fi mincinoşi foarte sau mai puţin ! La fel ca şi-n toate patimile, precum este valbil şi cu cele bune. Am citit aici pe forum , despre postire. Ori ţinem, ori nu mai ţinem, decât să facem compromisuri de tot felul. Păcatul de nu e tăiat din rădăcină, smuls efectiv, va rodi din nou , şi nu oricum, mult mai stăpân peste trupul şi sufletul nostru. Nu cred şi sunt convins de asta, că un fumător este stabilit ca păcătos în funcţie de câte ţigări fumează, sau un curvar de câte relaţii are, sau un hoţ de numărul hoţiilor, sau un criminal de numărul victimilor sale, sau un beţiv de numărul zilelor de beţie , etc. Patima , păcatul , nu se raportează la cantitate , la câte kg are fiecare în desaga lui ! Ori e, ori nu e, iar dacă e să fie îndreptat , iar de nu e, jos pălăria !

Nu stiu mare lucru despre fumat, de aceea nu am vrut sa fiu radicala. (Ca este usor sa condamni daca nu ai fost ispitit de acel pacat.) Eu nu ma pot lasa de baut cafea, asa ca nu ma grabesc sa arunc cu pietre in fumatori.
Eu sunt convinsa ca cele mai mari pacate nu sunt fumatul, curvia, mancatul peste masura etc.. ci acelea pe care le facem cu gandul si cu cuvantul.

Finalizarea , tot în faptă e cea mai gravă ! Apoi, nu e vorba de a fi radicali , ci obiectivi ! Nu aruncăm cu pietre, căci nu putem , find noi înşine în păcate , dar dreapta socoteală e una, a judeca e alta ! Cafeaua ? Nu , nu cred că-i păcat , din moment ce şi la mănăstiri se mai serveşte. Vsovi e luptătorul înverşunat al cafelei, dar asta deja e altă socoteală. Acum , chiar de suntem în afara subiectului, mă întreb , oare E-urile şi toţi aditivii ce-i luăm cu bună ştiinţă , nu sunt păcate, scurtându-ne cu voia noastră viaţa ? Cred că da ! Cafeau este mult mai inofensivă , ba chiar benefică în cantitate mică, precum ciocolata şi alte asemenea. Ţigara şi E-urile sunt totuşi cancerigene , favorizează moartea . Scuze , pentru ieşirea din tema topicului !

Tutunul ca planta este ca ADEVARUL. El a fost creat pentru consumul nostru in stare curata, pura, insa ce am facut NOI cu el este o nebunie de ne ia cu dureri de cap cind ne gindim.

La fel si cu multe alte produse naturale TRANSFORMATE si combinate cu/in tot felul de minunatii.

Votez cu dumneata.Am colegi din America de sud,si mi-au spus ca stramosii lor mestecau(in zone rurale si astazi)frunze de coca.Sunt bune ca anestezic.Numai ca a aparut cocaina...si coca a fost pusa la zid.Sigur tutunul ca planta are proprietati,ca si veninul...depinde de uzul pe care il dam.

In mod indubitabil, a fuma e un pacat. A te sinucide lent nu poate fi o fapta buna. Si, cum scria si intr-unul din citatele zilei, acela care nu va ajunge imparat peste patimile si gandurile sale, acela nu va ajunge in imparatia cerului. Oricum ai gandi, nu exista scuza pentru noi, fumatorii. E grea insa lupta. Cred ca nimeni nu-si imagineaza cum e sa fumezi cu gandul ca in momentul ala, exact in clipa aia in care fumezi, il superi pe Dumnezeu. E o lupta crancena. Nici nu mai vorbesc ca nici posti nu putem in adevaratul sens al cuvantului caci a posti e infranare ori daca fumez, in van renunt la manacare. Tot ce putem face e sa ne rugam. Doamne, ajuta-ne sa reusim sa ne stapanim patimile!

Am fumat si eu 5 ani si multumesc Domnului ca m-a "zgaltait" oleaca asta vara de m-a eliberat din toate dependentele (tutun,bautura,cafea)...Ajunsesem sa fumez 2 pachete pe zi si mai fumam si de alea infecte de la vecinii de peste prut(ca erau mai ieftine)...Fumatul ma departa foarte mult de credinta...Nu puteam sa stau nici 2 ore fara o tigara si de asta imi era greu sa ma impartasesc sau chiar sa merg la slujba...Si cand ma gandesc la motivul pentru care m-am apucat de fumat(plictiseala) imi vine sa ma dau cu capu' de pereti...Am auzit si eu ca tutunul are si caracter de leac, dar in modul in care este utilizat de majoritate(fumat) numai leac nu e...

Ai dreptate cand spui ca fumatul (si nu tutunul in sine) e o patima. Dar multi suntem munciti de patimi. Fericiti cei care constientizeaza macar asta si incearca sa scape. Oare lupta cu ele asta inseamna, ca iubim sau ca nu iubim? Tu spui ca luptand cu patima inseamna ca-i iubesti pe cei dragi, nu lupti nu-i vorba de iubire. Dar si invers functioneaza: cat iubesc cei de langa tine (si aici nu ma refer la tine ci generic la cel dependent) ca sa te ajute sa invingi?

Ar trebui sa-l iubim pe Domnul si Viata, ca si creatie a LUI, sa ne iubim intr-adevar foarte mult aproapele, ca sa nu cadem in prapastia dependentei, dar uite ca unii nu pot. Cei care nu fumeaza ii inteleg greu pe fumatori. Adica nu pricep exact natura bataliei pe care o poarta cu "demonul". De ce spun asta: tatal meu a decedat recent. A fumat si a baut toata viata. Il vedeam ca isi face singur rau dar din pacate n-am facut mare lucru sa-l ajut sa se lase. Mama a incercat dar el nu voia. In orice caz, acum ma gandesc: eu cat l-am iubit daca nu l-am ajutat? Nu l-am iubit, nu l-am inteles.. nu shtiu care e exact pacatul dar a fost..

Dependenta e un lucru de care in general nu poti scapa singur. Ceea ce poti face ca dependent e sa constientizezi ca ai o problema, dar de aici pana la a scapa de adictie, oricare ar fi ea, e cale lunga si grea. Fara ajutor de la aproapele (preot sau simplu om) e aproape imposibil. Vorbesc de adevarata dependenta, nu de o inclinatie sau de un obicei prost.

Si mai e un aspect: in adictie nu se poate invinge efectiv, e vorba numai de o lupta sustinuta sa nu cazi din nou.

Sa-mi fie iertata indrazneala de a parea atotstiutoare, evident nu sunt.

Iertati-ma !!
 

Citeam intr-un rebus iarba ...necuratului = tutun. Oricum bine nu face asa ca mai bine fara. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit!!

Subscriu la cele scrise. De cele mai multe ori suntem aspri fata de patimile celor de langa noi si foarte ingaduitori cu cele ale noastre. Alta data, suntem nepasatori si fata de unele si fata de celelalte. Este si acesta un semn, al departarii de Dumnezeu si de semeni, al caderii din adevarata iubire.