Iisus nu este stapan?
Eu sper ca mie imi este stapan, sper din tot sufletul.
Nu porunceste?
Gandeste asa: cand iubesti mult pe Cineva, dorintele Lui devin pentru tine porunci!
Daca El fericeste anumite categorii oameni, din dragoste, ne vom stradui si noi sa fim asa.. pentru noi devin porunci.
(nu stiu daca ma fac inteleasa).

Am intrerupt calatoria din motive bine intemeiate. Am duhovnic; iti multumesc insa pentru grija ce mi-o porti.

Interpretarea pur personala pe care o dai, m-a facut sa cred ca vorbesti de o noua religie. Ortodocsii incearca sa inteleaga ce le-au spus Sfintii Parinti, nu dau ei noi sensuri, care le convin lor personal.

Aşa e Anca , dar până una alta iată câtă iubire poate fi între noi !" Grija " userului sophia pentru tine e grăitoare . . .

Adevarul, Cristian, este ca eu cred in iubirea dintre noi, chiar daca uneori e cam voalata sau chiar neinteleasa. fara aceasta iubire nu ar mai avea sens sa stam pe acest forum; ar fi pura pierdere de timp si loc de pierzanie, caci ne-am aduna numai pacate.
Stii la fel de bine ca mine, ca iubirea ne-o aratam si cu vorba buna, dar si cu vorba mai severa; iar in cele din urma cu tacerea, daca asa e mai bine.
Ma bucur ca te-am regasit, Cristian, asa cum te stiam de mult.

Deci eu am vrut sa spun asa:
1. Eu nu percep unele lucruri atat de rau.
Nu-l percep pe Iisus ca stapan, ci ca pe un tata si invatator.
Ceea ce ne da el nu le percep ca porunci, in sensul rau al cuvantului (bati cu pumnul in masa si spui: iti poruncesc! si celalalt sta tremurand in fata ta)

2. Fericirile nu le percep ca porunci (vezi explicatia de mai sus), ci ca pe pilde si invataturi.

Daca as percepe ca stapan, respectiv porunci m-ar infricosa si m-ar indeparta de la ele.
Eu nu vreau sa cred din frica, ci din placere.

3. In schimb in cantarea aceea pentru arhiereu eu inteleg ca arhiereul ar fi stapanul nostru (si noi ca slujitorii/sclavii ca sa ma intelegeti mai bine) si eu printre oameni nu am stapani.

Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul

Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.

Exista riscul sa ne ratacim intr-o morala juridica si sa ne indepartam de adevarata relatie cu Dumnezeu. In Noul Testament stiu ca Dumnezeu imi devine Tata, iar Hristos prin intrupare se face fratele nostru intru umanitate. Ce frumos spune parintele Staniloae: "Dumnezeu prinvind pe Fiul vede pe om si privind omul vede pe Fiul intrupat". Acestea sunt darurile de care ne-a invrednicit Hristos.

Dupa cum exista riscul sa le consideram pe toate "orientative" si "optionale". :(

Pentru majoritatea ortodocsilor, riscul numit de georgeval (morala juridica si cazuistica) este mai mare decat cel numit de tine, dupa parerea mea.

Andrei-IM - este f.frumoasa rugaciunea pe care ai pus-o, dar eu ma refeream la:
"Pre stapanul si arhiereul nostru Doamne...", ceea ce este o diferenta totusi.

@georgeval - da, spui frumos, asa zic si eu (Dumnezeu Tatal si Fiul sunt stapanii nostrii in alt sens, sunt de fapt Tatal nostru). La ce ratacire te referi insa?