Cred totusi ca cel mai important este ca fiecare individ in parte sa aiba o spiritualitate sanatoasa, iar acest lucru nu se limiteaza la tara...si la delimitari deografice!
Poate ca si-o poate pierde, dar numai intr-o anumita masura si atat cat este el dispus sa lase sa se intample acest lucru...cat despre rugaciune depinde tot de la individ la individ!
Si eu cred ca nu se prea bucura sa-si vada invadata tara de anumiti straini care nu se muleaza pe structura lor culturala...
Sau se poate adauga si faptul ca cei cu care intri in contact te pot considera model, si spun asta pentru nemtii din firma sotului meu au ca sef un roman foarte competent si riguros...ca sa nu spun ca si foarte de treaba si cult!

Nemtii chiar daca nu o afirma in gura mare se "milogesc" pe langa straini incercand sa afle cam care le este imaginea in afara...si daca lumea ii considera tot nazisti sau rasisti.

Nemtii respecta orice individ care se respecta, si din ce traiesc eu aici..romanii sunt foarte bine vazuti, respectati, avansati in functii...si se tine cont de opinia si atitudinea lor in orice conjunctura...

Sa nu uitam ca multi romani sunt chemati in strainatate, apreciati, solicitati, sau pleaca la studii pentru ca sunt foarte buni in ceea ce fac...

Cumnatul meu de exemplu a plecat in Germania acum ceva ani, si asta pentru ca era cel mai bun din an, si nemtii au fost cei care l-au solicitat...:3:

Asta este experienta mea aici...

Sa ne gandim mai intai ce e pacatul. Il citez in acest sens pe Pr. Paulin de la Mrea Putna:
" Pacatul este acea fapta, care imi imputineaza rugaciunea, imi slabeste credinta si ma aunca prea des in deznadejde.
Pacatul nu se multumeste cu putin; se vrea tot mai mult. Nu este niciodta multumit cu ce are. Pacatul nu ne aduce absolutniciodta fericirea. Ne poate provoca placere, multumire egoista, satisfactie josnica, dar nu frericire.
Pacatul ne impiedica sa credem cu adevarat in Hristos, in mila si iubirea Lui. Taina Spovedaniei ramane tot mai putin cunoscuta intr-o lume abjecta de atata egoism."

Avand in vedere cele de mai sus, poate fiecare, sa stabileasca in cazul sau personal, in ce masura emigrarea poate fi considerata un pacat.

Parerea mea
 

Se ice ca omul sfinteste locul...
Emigrarea nu e un pacat.Pacat este de banii imprumutati de guvernele post-decembriste care s-au evaporizat fara nici un rost ,pacat este ca s-au vandut fabricile la fier vechi in loc sa fie retehnologizate,pacat este ca s-a distrus agricultura in loc sa se modernizeze, si toate aceste pacate au dus la emigrare,la distrugerea atator familii,la atata suferinta.Acel ce spune ca este pacat sa emigrezi,l-as intreba:-ai avut vreodata vreun mic avantaj din partea unui imigrant?Ce este de preferat statul acasa fara serviciu sau cu un serviciu care te obliga sa cauti forme de castig colaterale tipul pensie de invaliditate,s-au sa muncesti onorabil si sa-ti poti permite inclusiv sa-i ajuti pe altii.Si pacat este ca nu suntem capabili sa ne largim un pic orizonturile-sa invatam sa-l promovam si sustinem pe cel bun,nu pe cel fara scrupule.Santem prea conformisti.

Oops! Chiar asa? Hm! Ma pui pe ganduri, serios acu'!...
Mie mi se pare ca daca as fi ramas in tara, probabil as fi fost mai departe un ratacit. Acu' nu ca n-as mai fi, dar... e altceva. Emigrantul se descopera singur dintr-o data, limitat si neputincios. Nu stiu cum o fi fost cu altii, dar eu acolo am descoperit biserica, rugaciunea, speranta, rabdarea, increderea. Si, revenit dupa 9 ani, poate am surprins pe multi cat m-am putut schimba. Inainte mergeam la biserica doar de Paste; acum ma simt vinovat daca lipsesc o duminica.

Asta e problema lor. Deja si noi am inceput sa fim invadati de altii mai saraci decat noi, desi n-am fi crezut ca pot fi si dintr-aceia. A imigra nu este un pacat, ci o incercare extrem de serioasa prin care tu poti sa cobori sau sa te ridici. Este o penitenta pe care tu ti-o oferi consient!
Parerea mea!

Pacat sa emigrezi? Nici vorba! Toti suntem (sau ar trebui sa fim) cetateni ai aceluiasi Pamant. Nu ar trebui sa exiate barieri de genul granitelor, vizelor, permiselor de munca (care de cele mai multe ori sunt puse ca sa nu se acorde). Barierele acestea sunt create de oameni, nu de Dumnezeu.
Dumnezeu nu a ingradit niciodata, in Biblie, emigararea / imigrarea. Insasi poporul evreu a fost un neam de emigranti.

Dar cei care au emigrat in timpul comunismului ca sa-si salveze viata? au pacatuit? ma gindeste-te.

Si Sfântul Petru a ramas în Levant (Ierusalim si Antiohia), este o legenda falsa exploatata de catolici ca ar fi mers în Italia.

iti trebuie curaj sa emigrezi sau o disperare fara margini. (dar daca esti disperat inseamna ca nu mai crezi in Dumnezeu, e doar o parere personala). eu una n-as putea emigra, nu ma pot rupe de parinti, rude, prieteni, de locurile natale. noi chiar daca ne aflam in Europa, suntem un pic "rurali" (mai vorbesti cu vecinul, iti spuni parintii zilnic, mai un gratar, intalniri cu prietenii, suntem mai zgomotosi, mai sentimentali, radem cu gura pana la urechi, etc). Afara nu-i asa, cel putin asa mi s-a parut, pe unde am fost mi-a placut, dar numai ca vizitator.
cred ca cel mai bine pot sa dea o explicatie cei care emigrat sau imigrat.:5:
uitasem esentialul, e pacat daca ii faci pe altii sa sufere pentru ca tu vrei sa traiesti mai bine, sa ai bani mai multi, si daca pleci fara familie (in cazul in care ai)

Omul emigreaza dintr-o singura cauza: in speranta / certitudinea / scopul de a-i fi mai bine lui. Asta atata timp cat nu vinde totul si se duce in Africa sau alte tari din lumea 3a s-ajute.

Aia cu plecatul el 1 an si sotia ramane acasa si nu-l mai vede, nu tine, e vrajeala. 9 din 10 familii care fac asta conform cu ce stiu eu s-au destramat.
La fel si cu intorsul. Gasesti binele acolo, nu mai vi. Nu-l gasesti, ori vi, ori nu, depinde de mandria fiecaruia.

Acum, cineva poate fi homeless, singur cuc in tara si nimeni nu-i duce lipsa.
Poate avea prieteni carora le e mai mult sau mai putin egal daca pleaca el sau nu.
Poate avea parinti, frati, rude apropiata carora nu le e chiar egal daca pleaca sau nu.
Unii parinti, frati se pot bucura, de pilda daca stau 10 intr-un apartament cu 2 camere si se mananca acolo cu totii (-AndruscaCIM recunosc ca habar n-am daca si de ce se scrie cu 2i, iarta-ma daca gresesc) iar altii nu.

Acum intrebarea era despre emigrarea in conditiile urmatoare, care de altfel este unul din cazurile cele mai frecvente:
- emigrare pentru a-i fi cuiva si sotiei lui si copiilor lui mai bine din punct de vedere lumesc: mai putin stres, mai interesant serviciul, copii la o scoala mai buna, servicii medicale mai bune, mai civilizat, etc....
- parintii si fratii nu-i poate lua cu el ca doar au si ei viata lor aici, nu poate cara inca 8 oameni dupa el.
- parintii si fratii ar prefera ca el sa rama aici mai aproape desi ei zic: lasa-ne pe noi, fa cum ti-e tie mai bine.

Nu este asta o treaba egoista?
Deoarece cautam la ale noastre, binele nostru in detrimentul celor apropiati (parinti / frati)?
Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Sau sotia, copiii sunt mai aproapele nostru decat parintii si fratii si trebuie sa ne concentram binele in directia asta? Prin sacrificiul parintilor nostri, viitorimea o s-o duca mai bine...

Ce ziceti?

Toti sfintii au fost patrioti, parintele Paisie Aghioritul a spus-o fara inconjoruri ca isi iubeste tara iar el a pribegit si s-a nevoit si in alte locuri sfinte, dar tot acasa spunea ca-i este cel mai bine Atata timp cat in tara respectiva inca se mai pastreaza dreapta credinta e bine sa te tii cat poti de mult alaturi de patria mama.

Nu cred totusi ca este pacat sa emigrezi atat timp cat pastrezi dreapta credinta, sau tara in care ai plecat iti ofera aceste conditii si banuiesc ca asta tine mai mult de o convingere personala, fiindca are mai mult o legatura indirecta cu credinta.

Bine este totusi sa nu uiti niciodata de unde ai plecat.

Dar fiindca in acest comentariu am pus multe convingeri personale s-ar putea sa ma insel.