Da, putem trai fara Impartasanie, atunci cand suntem opriti de la ea.

Avand in vedere ca la Judecata vom fi judecati cu romanii, ar trebui sa tinem traditia romanilor, nu a grecilor, a vesticilor sau a altora...

Sigur. Dar daca nu suntem opriti?
Tocmai, ca orpirea trebuie sa ne doara. Trebuie sa ne doara ca (daca) nu ne putem impartasi des. Or, acum a ajuns in unele parti un lucru normal.
In primele secole crestinii se impartaseau la fiecare liturghie. Si sfantul Ioan Gura de aur critica practica neimopartasirii daca nu exista oprire pentru pocainta de pacate grave.

Ei, unde scrie ca vom fi judecati ca roamani?
Vom fi judecati ca oameni, ca crestini, ca ortodocsi.
Urmam traditia bisericii locale in care ne aflam. Si bineinteles sfaturile duhovnicului.
Tu daca te afli in Biserica Romana, si au un duhovnic roman care iti cere sa te impartasesti rar, este normal sa urmezi aceasta traditie. Eu nefiind in Biserica Romana si avand un duhovnic de alta traditie pe el il urmez.
Eu vorbesc aici si in general, nu dau sfaturi ce sa faca fiecare, pun problema putin la nivel teologic, ca o baza de discutie si de o eventuala schimbare in viitor a traditiilor care s-au indepartat de traditia originara.

Eu nu m-aş împărtăşi în aceste zile.Doar dacă ar fi vreo urgenţă(boală,naştere,plecare din ţară, drum lung).
Am postit,m-am spovedit,împărtăşit în post.Acum am mâncat de toate,carne,am băut şi puţin vin,m-am bucurat cu familia şi cu prietenii aşa cum spune datina din străbuni.
Tot ce este prea mult strică.Mai spunea cineva pe aici - să nu cădem în extreme că nu este plăcut lui Dumnezeu şi nici să judecăm.

VA sosi pentru fiecare clipa... si atunci vom vedea cum vom fi judecati.

Greselile pentru care vom fi judecati, se impart in patru feluri:

1. Rautatile pe care le facem noi;
2. Rautatile pe care le fac altii din cauza noastra;
3. Bunatatile pe care nu le-am facut;
4. Bunatatile pe care nu le-au , facut altii, impiedicati de noi.

Vezi, deci unde intra apartenenta nationala aici? ;-)

Totusi, Dorina, pana la urma, de ce este atat de incompatibila bucuria sarbatorii (cu tot ce comporta ea) cu impartasania? Mi se pare ca dimpotriva, ca asa ar trebui sa fie, o sarbatoare (indiferent daca cade in post sau nu) se serbeaza in primul rand prin impartasanie, si in al doilea prin bucuriile omenesti - mancare, etc. Acestea devin astfel o continuare a liuturghiei, o 'liturghie dupa liturghie'.
Nu cred ca esre o exagerare impartasania deasa pentru un crestin care se straduieste sa nu faca pacate si care se spovedeste des.
Primii crestini, pana prin secolul 5 (in unele regiuni si mai tarziu), asa traiau si orice altceva parea nefiresc. De ceea exista si regula ca daca cineva nu se impartaseste trei duminici la rand fara un motiv binecuvantat este considerat excomunicat pana face pocainta (iesind bineinteles afara cand se striga 'usile, usile'!).
Liturghia fara impartasanie este, pana la urma, ca o masa mare unde am fost invitati dar nu mancam, ci doar admiam bucatele.

Repet, eu inteleg ca in Romania nu este asa, dar incerc sa spun ca nu neaparat traditia romaneasca este cea mai corecta din cate exista.

Bine ai spus"tradiţia românească"!Am învăţat mai întâi de a bătrânii din biserică şi de acasă anumite reguli nescrise pe care mă simt datoare să le duc mai departe pentru că mi se par de bun simţ.
Deşi am o vârstă eu încă nu am curajul să mă împărtăşesc atât de des şi fără o pregătire temeinică. Nu combat pe nimeni, încerc să nu judec.Fiecare lucrează aşa cum este îndrumat de duhovnicul său.

Fani, pacat ca noi, cei de acum, nu mai avem viata curata a primilor crestini! Daca tot e sa ne raportam la ei, sa luam toate aspectele, nu doar partile convenabile...

Sa nu uitam si de cele 9 porunci ale Bisericii noastre Ortodoxe ! Foarte bine ai punctat , Dorina !

Da, este adevarat ce spui. Primii crestini traiau mereu cu sub amenintarea martiriului. Asa ar trebui sa traim si noi - mutatis mutandis pentru epoca noastra, cand (in Europa) nu exista aceeasi amenintare fizica.

Nu trebuie sa uitam insa ca si printre primii crestini au fost slabiciuni si pacate cat cuprinde, nu trebuie sa ii idealizam in masa. Au fost si apostati (deci mai slabi, care cedau si nu aveau curajul sa fie martiri dar reveneau eventualm cand mai trecea persecutia), au fost si tot felul de alti pacatosi, de care vorbeste si Sf. Pavel in epistole. Si acestia se impartaseau mereu... Pe atunci, impartasania nu era considrata in acelasi fel. Se impartaseau cei care erau botezati si nu faceau pocainta pentru un pacat grav (omor, avort, apostazie etc). Impartasania constituie trupul lui Hristos, biserica.

Este adevarat ca practica impartasaniei mai rare a aparut atunci cand tot imperiul s-a crestinat, deci multi erau crestini 'sociali', de forma, sau mai caldicei.
Si acum, unii sunt crestini mai caldicei, sau mai incepatori, sau mai pe jumatate. Nici eu nu cred ca ar fi bine ca toata lumea care vine la biserica sa se impartaseasca.. Zic de cei care von mereu, si incearca sa duca o viata crestina. Acestora, duhovnicul le poate da binecuvantarea sa se impartaseasca des.
Cunosc si biserici romanesti aici in occident unde se face asa, chiar cea de la Bruxelles. Episcopul de care tin parohiile din Belgia si Franta, IPS Iosif, este foarte favorabil acestei practici.