Sau daca nu are cine sa ti-l ia inapoi.

ce se intampla acum nu e capitalism ,ci furt din bani publici.

O fi, dar asta nu ne da dreptul sa furam si noi, pe motivul ca daca unii fura un bou, altii au dreptul sa fure un ou.
Azi un ou, maine un bou...

eu pur si simplu era o mica observatie la postarea ta.

Ok, scuze daca te-am suparat.

Multi spun ca furtul este la noi o tara mostenita din perioada comunista. Era aproape generalizat obiceiul de a-ti insusi cate ceva de la locul de munca, fie ca era vorba muncile campului, de lucrul in uzina etc. Intotdeuna se gasea cate ceva de dus acasa.

Dar furtul nu este o realitate ce tine de un regim anume, exterior noua, ci de partea noastra launtrica. Furtul oricand se petrece, reprezinta o "minciuna nerostita", o "minciuna faptica", pentru ca presupune falsificarea adevarului lucrurilor, asumandu-ne ceea ce nu ne apartine de drept.

Ne-am schimbat, si ne tot schimbam, pentru ca nu mai punem pret pe adevar.

Interesant este faptul ca un popor credincios, Dreptmaritor, " a ajuns " asa, sau a fost dintotdeauna . Si, ce ne mai place sa sarbatorim cu fast "Pastele si Craciunul ", puind pe masa roadele nemuncite si Slavind pe Dumnezeu...caci, toti o facem ! Traditional, bine-nteles, suntem un popor traditionalist, nu credincios...cred ca este o mica-mare diferenta.

http://savatie.files.wordpress.com/2...altermedia.jpg

Sugestiv afisul de mai sus :)

Omul daca isi adoarme constiinta este in stare de orice...
Cred ca se potrivesc aceste versuri in situatia trista in care am ajuns

A furat intai un ou,
Si a fost bine-ncaltat...
Azi de a furat un bou,
E gasit cinstit, curat
Şi slavit ca un erou:
- Ce bine s-a descurcat! (Evolutie in tranzitie - Constantin Enescu)

Problema este ca se pierde credinta in general (fie o societate in comunism, capitalism sau o struto-camila de amandoua-care este posibil un caz mai fericit)...si omului indepartat de Dumnezeu ii este permis orice (de catre constiinta proprie)...se pune in slujba raului fara sa constientizeze de cele mai multe ori...este in inselare, asculta de altii, nu se gandeste la consecinte sau la impactul asupra celorlalti.
Un exemplu este si "furtul secolului"...erau destule tablouri, asigurate (sau poate nici nu a contat)...care-i pierderea? . Asa fapta "de valoare" a mangaiat sau inca mai mangaie orgoliul unora.

Oamenii au tot incercat diferite sisteme: sclavagism, feudalism, capitalism, socialism, capitalism cu accente socialiste ca in Suedia, ori socialism cu accente capitaliste, precum in China. Au mai incercat diferite formule de guvernamant: regat, republica, dictatura, imperiu ca in Roma, ori tiranie, plutocratie, meritocratie, democratie sau despotism luminat ca in Grecia. Dar, in esenta exista doua feluri de sisteme: acelea care se bazeaza pe legea lui Dumnezeu si acelea care se bazeaza pe legi facute de oameni. Dupa cum exista doua formule de guvernamant: cele bazate pe domnia lui Dumnezeu si cele bazate pe domnia oamenilor. Acestia sunt cei doi poli intre care au oscilat oamenii de la inceputul lumii cazute.

Noi, laicii avem urmatoarele doua ministere specifice in cadrul Bisericii:
-de a oferi Bisericii tot ceea ce are nevoie din punct de vedere material
-de a face ca cetatea oamenilor sa fie cetatea lui Dumnezeu (ministerul politic).

Preotii si calugarii nu pot face acestea doua, ei au primit cu totul alte insarcinari de la Cristos. Numai noi, laicii, avem slujirile acestea doua.