Forum Crestin Ortodox - simt ca nu mai pot sa ma rog...

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - simt ca nu mai pot sa ma rog... (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=8169)

Citat:

În prealabil postat de Sara I (Post 378555)

Parintii pustiei si unii monahi vorbesc de akedia-demonul amiezii...care da somnolenta...iritare...stare de plictiseala...neputinta de-a sta in loc..si n-ai nici cel mai mic chef de rugaciune...dar...parintele Arsenie Papacioc ne-a sfatut sa nu stam de vorba cu dracul...si sa evitam elegant...
Pe mine m-a ajutat mult sa-l aud pe parintele Rafael Noica...el zicea ca exista o nevointa gresita...si sa fim atenti cu fortarea..si la rugaciuni...ca sunt unele nevointe care nu ne ajuta, deoarece sunt o lucrare a mandriei firii cazute....
Tot el zicea sa ne obisnuim sa "trancanim" asa toata ziua cu Dumnezeu, sa-i spunem tot ce simtim, ce ne doare, ce ne sperie..si sa ne obisnuim asa, cu voce tare daca suntem singuri..si in gand daca suntem pe strada sau cu altii...si asta e o rugaciune...iar p. Arsenie Papacioc zicea ca un singur suspin al inimii poate fi o rugaciune adanca, autentica, inaltatoare pana la cer.

Uneori, astfel de mesaje ma coplesesc prin intelepciunea lor. Daca am recunoaste vocea Lui Dumnezeu atunci cand ea se aude, cu siguranta am fi mult mai castigati, cu atat mai mult daca am mai si tine cont de ea. Dumnezeu sa te binecuvinteze, Sara I.

Cat despre "dorinta de a ma ruga", e adevarat, sunt zile cand "trancanesc" intr-una cu Dumnezeu si abia astept sa merg sa-mi fac pravila pe care mi-am propus-o. Alteori insa, chiar daca ma gandesc ca trebuie sa merg sa ma rog, ma iau cu alte treburi care mi se par urgente si tot aman si tot aman, pana trece toata ziua, fara sa mai reusesc decat tarziu in noapte sa ma rog. Iar daca am amanat cateva zile la rand pravila de peste zi, revenirea pare din ce in ce mai greoaie si ma lupt cu lenea. In plus, atunci cand imi sacrific dintr-un timp plin de tot felul de indeletniciri, o ora pentru citire de psalmi - sa zicem - desi aparent imi ramane mai putin timp pentru treburi, pana seara sunt uimit cate lucruri sunt in stare sa fac, de parca ziua ar avea 48 de ore si nu 24. Dar daca aman rugaciunea pe motiv ca sunt chestiuni urgente de rezolvat, toata ziua orbecai in sus si-n jos, parca toate-mi merg pe dos si nu am cine stie ce spor in lucrarile mele.
Sfatul meu: faceti-va timp si rugati-va zilnic, orict de greu v-ar fi la inceput. Eu pentru o vreme, citeam din Psaltire, dar am descoperit in urma cu cateva luni "Mica pravalioara" cu cei 12 psalmi, sau rugaciunea de obedienta, sau multe alte rugaciuni alese cu mare grija, si pe aceasta o folosesc, mai ales daca nu e post. O recomand cu toata caldura. Ceea ce se va intampla cu viata voastra va fi cu totul uimitor. Anul acesta am acumulat atatea experiente si am primit atat de multe daruri pe care nu le-am cerut (desi nu neg ca le-am gandit), incat, daca nu as sti ca ma pandeste mandria din toate colturile, as fi tentat sa scriu o carte despre asta.

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 378561)

Vestea bună e că se poate mai rău. MULT mai rău. Un pic de lene la rugăciune ? Păi asta e o chestie soft faţă de ce mi se întâmplă mie. Nu trece nici un minut de la începutul rugăciunii şi gândurile acelea îmi vin din nou. Cumplite. Vi s-a întâmplat, când preotul iese cu Sf Trup şi Sf Sânge, ţinându-L în mâini pe Cristos fără apărare, să simţiţi impulsul de a-i smulge din mână Sf Sacrament, de a-L răspândi pe jos ? Sau de a ieşi în stradă cu El şi a-L da la canal, spre consternarea credincioşilor care s-ar holba la un asemenea sacrilegiu ? Vi s-a întâmplat ca, rugându-vă Sfintei Fecioare, să vă vină în minte gânduri de o perversitate sexuală care mă împiedică să le reproduc ? Aruncat la pământ de ruşine, îmi cer iertare şi vin din nou alte gânduri, încă şi mai teribile, de astă dată în registru scatofil. Individul acela care, la rugăciune, la slujbă, ori pur şi simplu în timp ce fac altceva îmi aduce asemenea sugestii care mă îmbolnăvesc ar merita un cap în gură. Marele lui noroc e că nu îl văd.

God help you!

Citat:

În prealabil postat de tigerAvalo9 (Post 201683)

Parerea mea este ca e destul sa te rogi seara si dimineata si sa o faci din tot sufletul chiar daca dureaza si 5 minute.Am avut momente cand nu ma interesa religia,nu aveam chef de nimic din domeniul duhovnicesc am spus un ,,Iarta-ma Doamne si fereste-ma de rau'' si am facut altceva pana cand mi-a venit iar o ,,sete'' de lucruri duhovnicesti.Sunt momente si momente,e ca si cum nu ai pofta de mancare.Trebuie sa spui in gand sau cu voce tare ,nu conteaza, ceva scurt lui Dumnezeu si lucrurile vor decurge de la sine.Sanatate

Cred ca tu ai zis bine, cate un pic, cate un pic, pas cu pas pana ne revenim in fire. Sunt momente in viata, incercari... de tot felul...
Azi pui o caramida, maine mai pui una, poimaine poate reusesti sa pui doua sau trei, dar sa nu treaca ziua fara sa pui caramida.
Sa trecem cu nadejdea in Dumnezeu prin ele, El e acolo si ne vede, stie prin ce trecem si ne ajuta. Sa avem nadejde in El.

ganduri in timpul rugii

Dragii mei,
Sunt nou-nouta pe forul si am niste probleme. mult mai mari decat somnolenta in timpul rugaciunii. Nici nu stiu daca mai raspunde cineva la acest subiect.
am fost diagnosticata de curand cu TOC, mai pe lung tulburare obsesiv compulsiva. obsesia mea fiind ganduri necurate care apar in timpul rugii si nu numai. compulsia este ruga insasi, care ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine, dar in ultima vreme, parca acele ganduri in vin in minte mai ales in timpul ei.
Probabil doctorul mi-ar spune sa incetez sa ma mai rog, dar nu pot face asta. Intotdeauna am avut o relatie apropiata cu Dumnezeu. s-a mai lovit cineva de asa ceva?
as vrea sa fie ceva de facut sa nu mai fie viata mea un chin continuu.

Cred ca e foarte greu de dat un raspuns care sa te ajute. Doar rugandu-ne si noi "alaturi" de tine, ar putea fi o solutie. Altfel e nevoie din partea ta de multa liniste sufleteasca (nu TV, nu romane, nu internet, fiindca oricare dintre ele reprezinta ele insele surse de tulburare).
Exista preoti cu har, care prin post si rugaciune, ar putea probabil sa-ti fie de ajutor, desi nu-i obligatoriu. Personal am mai auzit de astfel de preoti la care "alearga multi", dar eu nu fac recomandari fiindca nu ma pot substitui voii lui Dumnezeu. Sunt convins ca, daca El vrea, o sa oranduiasca pentru tine tot ceea ce iti trebuie. La fel si cu sfintele masluri de care probabil nu esti straina. Dar... e greu. E nevoie si de rugaciunile celor dragi!...
Totusi nu deznadajdui. Pentru fiecare exista o sansa pe care Dumnezeu nu va intarzia sa ne-o dea. Trebuie insa sa veghem, pentru a nu lasa sansa sa treaca pe langa noi...
Dumnezeu sa te intareasca in credinta ta si sa te ajute sa te faci bine!

Citat:

În prealabil postat de gand_de_cristal (Post 492927)

Sora draga,
o astfel de situatie este, din cate am aflat, foarte raspandita printre credinciosi: la rugaciune vin ganduri de hula si tot felul de ganduri si imagini de distragere. In aceasta situatie, rugatorul face eforturi pentru a se tine la rugaciune insa adeseori nu reuseste. Mult sufera omul, pentru care rugaciunea e atat de pretioasa, in astfel de situatii...
Am trecut si eu prin asemenea incercari...

Iata ce am facut:
a) am mers la duhovnic si, in Taina Spovedaniei, am marturisit ce mi se intampla;
b) in momentul sfatului duhovnicesc am luat aminte la cuvantul duhovnicului si am facut exact ce mi-a spus. Din pacate nu pot detalia, pentru simplul motiv ca aceste sfaturi nu sunt universale, ci tin strict de relatia personala, unica, dintre duhovnic si fiul duhovnicesc.

Pot insa sa iti impartasesc ceva care mi-a folosit: lectura atenta, la indrumarea duhovnicului, a cartilor despre viata parintilor Paisie Aghioritul si Gheron Iosif. Din aceasta lectura am iesit mult intarit sufleteste si am inteles ca izvorul cel mai puternic al gandurilor de hula si/sau de distragere era nimic altceva decat zona patimilor mele. Acolo unde pacatuiam mult si des, acolo era balegar bun pentru buruiana gandului suparator... (La mine principala problema era mania, iutirea, corelata desigur cu altele ....)
Apoi, dupa intelegere si unele masuri practice de indreptare, gandurile compulsive s-au retras treptat, slava lui Dumnezeu!

E o simpla marturisire, nu stiu daca experienta mea e folositoare si pentru tine. Cel mai bine e sa marturisesti duhovnicului, urgent, ce ti se intampla.

Pe de alta parte, ca lucrare secundara, cred ca e bine sa continui in paralel tratamentul psihologic si/sau medicamentos. Tulburarile in sfera psi apar, ca si cele somatice, ca o expresie sau complicatie a unei "infectii" duhovnicesti netratate... Iar complicatiile necesita o ingrijire distincta, separata.

Doamne ajuta!

"Acolo unde e curatie, spune Gheron Iosif ucenicului sau, nu apare gand de hula..." Altfel spus, apa murdara nu curge din izvorul curat al muntelui, ci din teava contaminata cu deseuri laturalnice noua, straine... Sa ne cercetam, asdar, patimile, mai nainte de orice!

Sa va spun o vorba pe care am auzit.o de la un parinte:"Rugaciunea arde pe diavol" de aceea el se zbate si face in toate felurile doar ca sa ne faca sa renuntam. Trimite ganduri rele, somnolenta si altele... Nu ati observat ca atunci cand citim o carte, un ziar sau ceva nu se intampla nimic de gen? Iar atunci cand ne rugam apar toate... Acesta este un semna a rugaciunea noastra are efect si cu timpul putem sa departam aceste ganduri dar tot prin rugaciune si post. Doamne ajuta!

Citat:

În prealabil postat de kikyo_ea (Post 492958)

Subscriu
Eu cind ma uit pe internet sau la tv nu casc cum le inchid si incep rugaciunile cum casc imediat nu conteaza ce timp e diminieata sau seara.
Atunci incept cu crucile si pe buze si ma ajuta.

Citat:

În prealabil postat de gand_de_cristal (Post 492927)

http://www.youtube.com/watch?v=meDQRx4LHas

Domnul sa te intareasca ca sa poti trece prin aceasta cercetare a Sa.

Spune-ne cum te numesti ca sa te pomenim, dupa puterile noastre, in rugaciuni. In ultima instanta asta e singurul ajutor real pe care il putem oferi unii altora si e un ajutor mult mai mare decat ne inchipuim noi.