Dumnezeu nu este asemenea oamenilor. Daca un om iti cere sa-i fii rob, nu e acelasi lucru cu a fi rob lui Dumnezeu. Omul vrea sa-i fii rob ca sa profite de tine, sa-ti stoarca puterile, Dumnezeu vrea sa-i fii rob ca sa te impartasesti de El prin toate, sa te intareasca.

E adevarat ca Mantuitorul a spus "de acum nu va mai numesc robi, ci fii". Dar pentru mine fiul este robul prin excelenta, adica omul care implineste voia lui Dumnezeu oriunde si neincetat.

Daca robul lumesc are un chip istovit, strivit de munci, patimi, robul lui Dumnezeu are un chip de lumina, un chip care iti da odihna.

"Deci tu considera-te rob,si lasa-L pe Dumnezeu sa te vada ca fiu al Sau."

Am intalnit in literatura patristica ideea ca Dumnezeu e vazut de oameni in mod diferit, in functie de masura lor duhovniceasca. De exemplu, cei ce se lupta cu patimile, aflati la treapta despatimirii, il vad pe Dumnezeu ca pe un Stapan, iar celor desavarsiti, care au dobandit virtutea dragostei, Dumnezeu le apare ca un Parinte mult iubit.

Aşa este. De aici, pericolul de a schimba ordinea, de "a arde etapele". Ne luptăm cu patimile ? Atunci suntem servii lui Dumnezeu: să Îl chemăm în ajutor pe Stăpânul căruia slujim. Abia atunci când vom ieşi învingători din această luptă, va veni şi premiul. Stăpânul nostru, ca un tată bun şi iubitor de oameni, ne va întâmpina şi va spune: "Intraţi, fii Mei ! Luaţi parte la moştenirea pe care v-am pregătit-o vouă !"

Omul nu poate fi decat rob. Acest lucru se vede in toata istoria si in orice clipa, pana astazi.
El alege insa cui va sluji cu viata sa, pacatelor sau lui Dumnezeu.
Nu e om care sa nu fie robit de pacate... abia sfintii daca reuseau sa se izbaveasca de cele mai multe dintre ele.

A fi robul lui Dumnezeu inseamna a dobandi cea mai puternica si autentica libertate.
"Doamne, fa'ma robul Tau, ca sa fiu cu adevarat liber." (Fericitul Augustin)

Mult ma intristez cand vad va nici macar preotii nu mai inteleg corect acest cuvant.
La slujba Cununiei am tot auzit: "Se cununa 'credinciosul' lui Dumnezeu X, cu 'credincioasa' lui Dumnezeu Y."
Sau: "Se cununa X cu Y."
In loc de: "Se cununa robul lui Dumnezeu X, cu roaba lui Dumnezeu Y."

Fiind vorba de însăşi Sfânta Formulă, această omisiune este o abatere liturgică serioasă. Una e să ciunteşti o rugăciune începătoare, alta e să ciunteşti formula sacramentală.

Omul trebuie sa aleaga in robia cui intra. Hristos ne spune: nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui.
Si acesta se poate convinge ca robia lui Dumnezeu ii aduce odihna, nu il epuizeaza: jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.