Acum intradevar percepem cu mintea si inima. Dar au fost vremuri cand oamenii chiar au putut sa-l atinga pe Iisus Hristos. Pentru asta au existat Apostolii. A spune acum ca dovada existentei divine trece doar prin inima si e subiectiva inseamna de fapt a nega rolul si existenta Apostolilor. Intradevar a trecut ceva timp, dar candva era un Dumnezeu intrupat numit Iisus care mergea si cerceta lumea si invata ucenicii, si facea minuni foarte palpabile. Deci e foarte ok sa se agite Sophia pentru ca unii intradevar au luat-o pe aratura cu "Dumnezeu e in tine". Atunci cum ramane cu "doar prin mine puteti merge la Tatal meu". Daca e in tine Dumnezeu de ce ti-ar mai trebui Iisus ca sa mergi la Tatal. Si de ce sa mergi la Tatal daca L-ai avea in tine? Ce vreti voi sa spuneti de fapt e ca aveti intradevar un pic de Duh Sfant care este insasi Viata, inclusiv in forma ei materiala.

Cred ca undeva se face o mare confuzie intre Dumnezeu-intrupat - adica Fiul, Mantuitorul Iisus - si Dumnezeu... persoana! Dumnezeu nu este materie si NU poate fi vazut. Mantuitorul, Sfanta Fecioara, Sfantul Ilie, arhangheli, heruvimi, etc, da. Pe Dumnezeu a-L vedea, nu este cu putinta. Cred ca un preot poate lamuri mult mai clar, fiindca presupun ca a fost una dintre temele teologice. Eu vorbesc din ascultarea predicilor si cititul din ce ne-au lasat Sfintii Parinti!

"Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal,si nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine"
Dumnezeu a lasat pe Fiul,ca sa fie oglinda chipului Sau.
Nici ingerii macar nu au vazut pe Dumnezeu ,si au dat slava intruparii Sale
Poate vom vedea vreodata pe Dumnezeu,dar ,pina atunci,tre buie sa fim cu ochii atintiti pe Hristos,cel trimis pe ntru asta,ca sa ne pregateasc pen tru vederea Lui

În mod logic, da. Numai că cele ale Domnului nu sunt în întregime logice. Nici ilogice nu sunt. Sunt a-logice. Cum e posibil ca un lucrător puturos care vine la caşcaval în ceasul al unsprezecelea să ia aceeaşi plată cu cei care lucrează de mult acolo ? Este ilogic. Aproape revoltător ! Aşa a gândit şi fratele cel mare al fiului risipitor: va să zică vine ăsta care a pierdut banii lui tata cu femei uşoare şi a ajuns să mânce roşcove şi tata pune de taie bunătate de viţel gras ??? E ilogic ! E revoltător ! Refuz să mai stau la aceeaşi masă cu un astfel de om şi chiar cu tata ! Şi uite-aşa, din cauză că nu citise parabola ceasurilor, fratele cel mare a ajuns mult mai jos decât fiul cel risipitor. Şi, dacă citim Cartea până la sfârşit, vedem că atât de mult a ajuns să îşi urască tatăl fiindcă a dat şi altora ce credea că i se cuvine lui, încât l-a omorât.

Da ! E adevărat că sunt mule case în împărăţia cerului ! Mai e asemănată împărăţia această cu o masă de ospăţ la care sunt multe locuri. Nu toate de acelaşi rang, dar viţelul gras este mult şi ajunge pentru toţi, ca să se bucure de el mai mult decât pot să gândească cu gândul. Noi nu ştim după ce dumnezeieşti criterii se face împărţeala pe locuri la masă. Părerea mea personală e că nu după "vechime", ci după sfinţenie. Adică, cei care L-au iubit şi din iubire Lui I-au slujit şi la picioarele Lui au aşezat viaţa lor vor sta mai aproape de el şi chiar vor co-adminsitra împărăţia Lui şi cu El vor împărţi moştenirea Tatălui Ceresc. Cei care vor îndeplini criteriile minimale pentru mântuire, care nu vor încălca Decalogul din teamă de iazul cel de foc, se vor mântui şi ei şi vor şedea la masa Lui, dar aşa, mai de-o parte. Cu toţii, însă, se vor bucura de lumina Lui şi de vederea feţei Lui. Această "viziune beatifică" este darul tuturor celor din Împărăţia Cerului, chiar dacă unii vor avea un grad de slujire, alţii altul.

Să se îndure Dumnezeu de noi, măcar un loc în tinda ospăţului veşnic să prindem !

Eu cred că Dumnezeu este o persoană. Nu este El persoana aceea care pe primul nostru părinte îl întreabă "Ce-ai făcut ?" Mai târziu, nu spune el aşa, ca de la om la om: "Ascultă, Israele!" ? E o persoană. Are voinţă, are iubire. Şi încă ce voinţă şi ce iubire ! Atâta doar, că nu are chip. Normal, e spirit. De văzut Îl vom vedea. Nu Îl vom putea cunoaşte nici atunci, dar ne vom bucura de vederea "feţei" Lui. Să sperăm !

Dar avand "la dispozitie" vesnicia, in acest ospat dumnezeiesc, si dat fiind faptul ca am citit undeva ca si Ingerii cresc in intelepciune si sfintenie, cei care ajung in tinda, sau ultimul om mantuit, dupa care se va inchide usa, mantuit si el la coada, are sansa sa se apropie si mai mult de Dumnezeu pe parcursul vesniciei?
Sau starea in care ne gasim in clipa mortii, aia ne e definitiv?

In Rai, omul se va face subiect al harului lui Dumnezeu, nu vom mai participa prin cele create la cel Necreat- aceasta este "odihna" despre care ne vorbeste sfantul Maxim Marturisitorul sau cum spune Parintele Staniloae "progresul pe care il face omul dincolo de limita puterilor sale naturale, dincolo de marginile naturii sale, in planul dumnezeiesc mai presus de fire"

Asta este ceea ce eu nu inteleg - ceea ce spune Costel.

Pentru mine, si poate si pentru altii exista intr-adevar o deosebire sau o confuzie:
Exista Dumnezeu Fiul, intrupat, care poarta chipul/firea Tatalui si exista Tatal, o persoana fara trup, spre care tindem, pe care o putem sti/vedea in Fiul.
Si mai exista si Duhul Sfant, plutitor si invaluitor in toate, Binele cumva.
Tatal l-a creat pe om, la trimis pe Fiul in lume si pe Duh. Chiar daca toate formeaza Unul, noi ii percepem separat.

[quote=Mihnea Dragomir;215850]


Eu cred că Dumnezeu este o persoană. Ascultă, Israele!" ? E o persoană.

:)))HAI CA ESTI HAIOS. INTR-O FRAZA TE CONTRAZICI DE TREI ORI


Atâta doar, că nu are chip. Normal, e spirit.


:)) mAI INTII ESTE O PERSOANA"ASCULTA iZRAELE!" DUPA CARE NU MAI E OM ESTE SPIRIT :)...



De văzut Îl vom vedea. Nu Îl vom putea cunoaşte nici atunci, dar ne vom bucura de vederea "feţei" Lui. Să sperăm ![/QUOT

dUPA CARE IAR IL VOM VEDEA LA FATA:)))

Hotaraste-te Mihnea! :)))
ia o margareta( ca acum le gasesti si iarna) si incepe cu: Ma iubeste, nu ma iubeste...si vezi poate cazi la pace!:)))

..si cum ii percepi tu asa separat, cum ii identifici cind este unul si cind ti se adreseaza ceilalti doi?
Eu nu am ajuns inca asa departe.
Fii buna si lamureste-ma si pe mine!

Bun, tu zici PALPABIL. Stiu ca esti un baiat trecut prin scoala si intelegi ca palpabil in termenii investigatiei istorice presupune argumentarea clara si minutiosa folosind IZVOARE ISTORICE, dovezi palpabile, caramizi, documente scrise de istorici NEUTRII. Sper ca nu trebuie sa definim ce inseamna ele. Ele in schimb, cind vine vorba de existenta materiala a Mintuitorului lipsesc cu desavirsire.
Acum nu punem la indoiala existenta lui omeneasca insa nici discutia in termenii folositi de tine nu are un fundament clar al regulilor de joc aici pe pamint, deci ca urmare avem amindoi dreptate la EGALITATE
Eu pe partea mea cind spun ca Hristos se poate simti NUMAI prin inima iar tu ,exclusiv prin CREDINTA, cind zici ca el a fost atins de oameni si a fost palpabil dupa care totul s-a continuat sub forma de religie prin Apostoli.

Daca a fost un asa scandal monstru la Sinedriu cind Hristos s-a declarat Fiul lui Dumnezeu, Mesia, de ce NU a fost consemnat de cei mai mari CONTABILI ai lumii, de evrei? evrei care dupa cum bine stii consemnau TOATE maruntisurile ce se petreceau in comunitatea lor...cine murea cine se nastea, cine avea o indigestie...