Forum Crestin Ortodox - a fi religios / crestin practicant

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - a fi religios / crestin practicant (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=859)

Citat:

În prealabil postat de silverstar

Pentru STEFAN:
E simplu sa faci niste observatii daca nu esti zi de zi pe forum ca sa stii mersul discutiilor. In mai multe postari am spus ca, daca in credinta, in religie intervine logica, acele intrebari cu mii si mii de "de ce"-uri, din credinta, din religie nu ar mai ramane nimic, pentru ca, trebuie sa recunoastem, Biblia, cartea de capatai a credintei, are foarte multe lacune.
In ceea ce ma priveste, vorbesc doar in numele meu, cred ca pot sa-mi infranez logica sau stiu pana unde sa ma intind cu logica pentru a nu ajunge la negarea credintei, a religiei. Deci, sunt de acord cu tine ca atunci cand vorbim despre Dumnezeu, implicit despre credinta, sa nu apelam la logica, dar... nici nu pot inghiti (eu) orice aberatie/afirmatie a cuiva, fara sa ma intreb, la un moment dat, cum? de ce? pentru ce?
Da-mi voie, te rog, sa mi-l inchipui pe Dumnezeu asa cum vreau eu. Eu nu-l vad, de unde-ai scos-o? doar mi-l inchipui, adica IDEEA, ca avand si El sentimente umane. De ce nu? Daca mie-mi este bine, rad, sunt vesela de ce sa nu-l fac si pe Dumnezeu partas bucuriei mele? Vezi, tu Stefane, unui om i se poate lua, sa spunem, libertatea, da? dar niciodata nu i se poate lua dreptul de a-si imagina, de a-si inchipui ceva, de a spera. Asta niciodata nu i le poate lua nimeni, oricat de lacom, de hraparet ar fi cel care vrea sa-l deposedeze de ce este al sau, personal...
Iar sunt nevoita sa ma repet, ca nu poti cunoaste mersul discutiilor daca nu esti aici zi de zi: sunt persoane pe forum, poate in felul lor bineintentionate, Dumnezeu stie! care pun pe seama diavolului tot ce aud si nu le convine, nu inteleg sau nu accepta. A devenit un automatism deja sa pomeneasca numele diavolului dupa care sa vina cu o rugaciune. Este ilar, crede-ma! Sigur, am exemplificat, dar nici in fata evidentei nu s-au oprit.
Apoi, ca sa termin: sa fim OAMENI si sa ne purtam precum OAMENII! Eu nu pot face parada de ceea ce nu sunt. Cum sa-ncerc eu sa conving pe cineva ca sunt o sfanta, cand nu sunt, nici pe departe. Si nu am nici sanse. Cum crezi ca sa nu ma umfle rasul la unele postari care apar ca niste automatisme/robotisme? Am mai spus undeva ca s-a ajuns, la unele persoane, la robotizarea creierului, a mintii. Nu stiu daca e crestineste sa sarim imediat sa condamnam, sa blamam sau si mai rau, sa dam sfaturi, in conditiile in care cel care, poate bine intentionat, mai are tare mult si multe de invatat.
Vezi, spre exemplificare, postarile lui Laurentiu. Eu cred ca este bine intentionat dar doar atat, ramane deocamdata la acest stadiu.
Si, Stefan, eu nu musc, intelegi?

Nu stiam ...zau ca nu .Clarvazatorii cunosc si stadiile oamenilor?
Lamureste-ma si pe mine ca sa inteleg mai bine? Vrei?

Citat:

În prealabil postat de mirelat

ce v-a determinat sa deveniti religiosi?

cand ati realizat ca s-a produs o schimbare din acest punct de vedere?

sunteti crestini practicanti? daca nu, de ce?

1. Ce sa inteleg prin religios? De cand am inceput sa privesc lucrurile din perspectiva ortodoxa ? Asta e sensul intrebarii..? Hm...daca da, atunci pot spune ca de cand l-am cunoscut pe Parintele Cleopa, nu personal, insa prin cartile si cuvantul lui.
2. Nu as putea sa incadrez exact in timp schimbarea asta de perspectiva, insa nu e foarte veche. Deci sunt un invatacel in ceea ce priveste trairea ortodoxa.
3. Hm...de incercat, eu incerc....insa ma simt cam departe de a fi un crestin adevarat, cand aud de viata si virtutile vreunui sfant sau de chinurile rabdate de mucenici pentru Hristos.

Sunt niste constatari absolut personale la care, banuiesc ca am dreptul.
Cand iti expui scrierile pe un forum, trebuie sa fii constient de faptul ca, din varii motive, citesc si altii. Si de ce nu am trage niste concluzii? Nu este voie? Mie nu-mi este frica sa scriu sau sa ma exprim. Fiecare suporta consecintele. Asa cum tu ti-ai permis ca in legatura cu mine sa tragi niste concluzii total eronate in care vad ca persisti, de ce eu nu te-as folosi ca etalon al unei exprimari robotizate. Daca nu-ti doresti asta, roaga administratia sa-ti bage postarile la invizibil.

Pana la urma,mirelat,tu nu ai argumentat initierea topicului,despre tine nu ai spus,cand ai inceput sa crezi?,de ce?Si daca esti practicanta sau nu?? Ar fi cazul sa o faci,pentru ca pe aceasta baza isi exprima fiecare parerea despre viata proprie in conformitate cu intrebarile postate de tine.

Citat:

În prealabil postat de silverstar

Eu te-am intrebat ceva Tu ma ei cu robotizarea

Concluzii nu am tras eu ci tu le-ai tras Tu ai zis ca ai darul clarviziunii
si eu doar te-am intrebat ceva? /Eu nu-ti scot asta de la mine din burta..te-ntreb si eu ca omul
Pentru ca ai zis ca nu faci nici un efort si-ti vin lucrurile asa in minte
de aceea te-am intrebat Vreau sa imi dau si eu seama cum functioneaza clarviziunea asta
Iti apare LAurentiu stadiul cu tare, X stadiul cutare ,Y alt stadiu ..sau cum?
Multumesc pentru raspuns

Citat:

În prealabil postat de ory

Multumesc, Ory, pentru solicitare. M-am gandit sa nu scriu eu despre mine mai intai pentru ca fiecare sa scrie ceea ce crede de cuviinta, fara sa se simta ingradit ca trebuie sa o faca intr-un anume fel. Chiar m-a interesat sa aflu experientele altora si cum i-a canalizat Dumnezeu catre El. Raspunsurile din partea mea ar fi urmatoarele :

1. In timpul facultatii mergeam des in vizita la o prietena si colega de facultate. Mama ei devenise foarte credincioasa mai ales dupa moartea sotului ei, si se straduia ca si pe altii sa ii sfatuiasca si sa ii indrume in acest sens. Mergea des mai ales la Manastirea Crasna/Prahova si dadea acolo cele de cuviinta ca sa se faca parastase si liturghii pentru sotul ei. Intr-o zi mi-a povestit cum il visase pe sotul ei ca isi smulge un sarpe din inima si rasufla usurat, iar cand a povestit asta duhovnicului ei acesta i-a spus ca e un semn ca Dumnezeu i-a iertat pacatele si ca ostenelile ei nu au fost in zadar. M-a impresionat foarte mult scena asta, cu scosul sarpelui din inima, si recunosc ca este o imagine pe care o consider emblematica pentru un crestin.

2. O schimbare cred ca s-a produs cand mama prietenei mele mi-a dat sa citesc, intr-una din vizitele mele, Pelerinul Roman. Cartea nu prea se gasea pe piata la vremea aceea (acum vreo 15 ani) si am citit-o cu interes.

3. Da, indraznesc sa ma cosider crestin practicant. Nu ma consider o sfanta si nici o atoatestiutoare, dar incerc sa pun in practica in viata de zi cu zi o farama din pildele de sfintenie ale ortodoxiei, sfaturile Sf. Parinti, cuvintele din Pateric si din Limonariu, si incerc sa ii fac si pe altii sa se intereseze de Dumnezeu. Merg la liturghie dumninica si la sabatori, pe cat posibil. Ma simt bine in biserica noastra ortodoxa, il simt pe Dumnezeu aproape.

Foarte frumos Mirelat de-ar fi toti ca tine...!

S-ar bucura Sfintele Puteri

Am devenit crestin practicanta datorita socului cultural, provocat de schimbarea tarii. Ma aflu acum intr-o tara cu toate "libertatile", una protestanta. Si aici sunt oameni de suflet, dar marea majoritate din jurul meu considera credinta o prostie si se comporta ca atare. Ajunsa in situatii grele, I-am cerut lui Dumnezeu ajutor si nu a intArziat sa-mi trimita, prin persoana unei credincioase din Romania, ´cu care am facut primii pasi adevarati in cautarea Domnului Hristos. Cum am pierdut f mult timp din viata mea cu alte interese, precum astrologia, numerologia, culori, vibratii, meditatii (doar ca amatoare) si aflandu-ma acum ca unica crestina in mijlocul unui "viespar", nu mai am timp de bajbaiala. Sunt atacata din toate partile si doar rugaciunea ma tine teafara.
Am realizat, ca acceptand ceea ce scrie in Biblie, in scrierile Sfintilor Parinti, in predici, scurtez timpul de cautare al adevarului. Asta nu inseamna ca nu gandesc. Gandesc si eu, dar Dumnezeu gandeste mai bine ca mine.
Cum nimic nu e intamplator, tot ce am citit mai inainte despre yoga, budism, etc mi-au folosit acum in a recunoaste anumite practici din cadrul acestui "viespar", in care nou venitii neavizati, cad si isi pierd sufletele cat ai clipi din ochi. Totodata, insa, Dumnezeu m-a pus sa sortez tot ce acumulasem, caci nu putem avea doi Domni. Nu putem sluji totodata Luminii si intunericului. Cu aceasta ocazie am invatat sa ma bucur in special de insuccese. Orice drum inchis ma indrepta spre un altul cu o deschidere mai mare.
Cea mai mare bucurie a fost sa constat, ca acest "viespar" este neputincios in fata Domnului. Pe mine m-ar fi halit din trei miscari, dar stiu ca lupta nu o duc eu, ci Domnul.