Problema este ca nu avem a alege dintr-o infinitate de posibilitati, ci alegem numai din lucrurile care ne sunt date...

Depinde de fiecare cate posibilitati vede sau intelege. Nu o sa-mi spui acum ca "fiecare vede si intelege cat ii este dat sa inteleaga", nu?

Ei, chiar si darul (ca sa nu zic datul) de a vedea sau de a intelege tot de la Dumnezeu vine, nu de la noi... tot ce avem in viata asta de la Dumnezeu ne este daruit (daca preferi mai mult acest termen): nu doar "talantii", dar si ravna de a tine post, spre exemplu, ca tot suntem in perioada asta... e adevarat ca tu alegi daca sa tii sau nu post, dar daca nu iti da Dumnezeu si ravna si putere... poti sa vrei tu si sa nu se intample nimic! harul, talantul se daruieste, nu se castiga...

Nu ma intelege gresit, sunt si eu impotriva predestinarii, dar sunt pentru un sistem in care Dumnezeu este in centru, nu omul (gen: daca vreau eu, daca aleg eu, aia e! ca nu e asa, degeaba vrei tu, daca nu vrea si Dumnezeu)... Omul doar alege daca sa-si urmeze sau nu crucea...

Oi vei, oi vei...nu la asta ma refeream, ci la faptul ca daca eu pictez...as fi avut mai multe sanse sa devin o mare pictorita...decat contabila, sau aruncatoare cu sulita :4:

Nu ca ne este dat sa fim, ni se da fiecaruia cate un dar, sau mai multe, cu ajutorul caruia sa ne fie mai usor sa ne definim, si sa intelegem in ce directie putem pasi mai usor...daruri mostenite, predate, sau originale...si tot asa.

Nu cred ca cineva mi-a fost destinat, ci doar ca a aparut la timpul potrivit.

Daca as fi crezut in predestinare, probabil m-as fi maritat cu primul...pentru ca probabil credeam ca de aia s-o fi impleticit prin viata mea..ceva de genul asta, dar totusi de aia cred eu ca am cap pe umeri, ca sa pot decide ce si cum, in functie de diverse...

Intre daruit si destinat e diferenta mare.

asta ce inseamna?:106:

:41:

:21::6:

Un fel de "of"...dar mai jewish asa, cel putin asa ceva tin eu minte, dar am sa caut sa stiu daca nu cumva o fi din alta limba :21:
:6:

Edit: Da, stiam eu ce stiam...

Oy vey (Yiddish: אױ װײ), or just oy,[1] is an exclamation of dismay or exasperation [1] meaning "oh woe." ...cu mentiunea ca nu l-am folosit pentru a exprima exasperare...ci doar un oftat mai comic asa.:6: Hugs hugs!

de fapt a fost scos in cale la momentul potrivit :)

Si tu crezi ca suntem pioni pe o tabla de sah?! Eu nu.

Da, VladCat...dar tot a depins si de mine sa imi dau seama si ce inseamna acest potrivit, pentru ca asa...dupa cum am mai spus, puteam sa cred asta despre primul baiat cu care mi s-a intersectat viata...si sa imi spun ca asta o fi sensul!

Dumnezeu ne trimite semnale, indicii..oameni, de la care sa si putem invata, sa ne formam, sa gandim, sa analizam, decidem...ca sa ne vada si pe noi cum ne folosim creierul in viata, si incotro ne duce...

Daca eu voiam un motociclist, si asta ar fi fost obsesia mea din fasa...pai fii tu sigur ca puteau sa imi iasa 100 pe cararea vietii, si de tot felul...ca eu aia voiam si intr-acolo ma indreptam.

Bineinteles ca Dumnezeu ne da totul, incepand cu viata...insa daca noi ne dovedim a fi orbi, sau cu prea putin discernamant...vom interpreta totul tot cum o dam noi...numai cum trebuie nu, si vom si refuza sa intelegem ca gresim.

Nu stiu, sper ca nu m-am imbarligat prea tare...:4: