Da, asa este, insa, am vrut sa pun problema mult mai profund bazata pe adevaratele probleme ale existentei noastre in legatura cu liberul arbitru, respectiv deciziile pe care le luam in vederea calitatii spirituale si fizice a vietii noastre.
Bine-nteles ca si eu aleg un anumit parfum, o anumita haina sau o anumita mancare, insa trebuie sa-mi si permit sa fac aceasta alegere, iar de obicei, nu prea alegem, ci ne orientam in functie de anumiti factori financiari si sociali, dar si de natura relatiilor pe care le avem.
Oricum, in ceea ce priveste garderopa , alegerea acesteia tine si de uzura morala, de aspectul economic care vizeaza acest domeniu, asadar, alegerea iti apartine, insa izvoraste din propria minte educata de exterior.

Ory, sa nu dam vina numai pe educatie sau lipsa de educatie. Mai exista si autoeducatia. Suficienta si indiferenta ne privesc si acestea sunt tot alegerea noastra.

De acord....

Si chiar daca mostenim pe undeva o anumita structura sufleteasca, sau anumite caracteristici, suntem formati si de parinti...venim cu ceva al nostru, cu o anumita intelegere a lucrurilor...

Nu iana, nu este chiar asa, ai vazut la televizor stirea despre copilul crescut in magazie ca pe un animal, legat si infrigurat, un copil caruia nu i s-a vorbit, nu a fost mangaiat, nici iubit, i s-a dat mancare la limita, nu a avut caldura, a trait in mizerie...etc.
Acel copil ajuns la maturitate s-a prezentat ca o fiinta salbatica, nu-l puteai deosebi de un animal inlantuit ca el, toata viata. Si atunci, unde este rationamentul cu care s-a nascut, si unde este puterea acestuia de decizie pentru perspectiva ?
S-a dovedit a fi un caz pierdut, nici macar nu mai putea fi readus la statutul de fiinta rationala.
Asadar, educatia si comportamentul celor din jur spune totul , iar credinta nu mai poate face mare lucru in acest caz.
Tare ne-am obisnuit sa ne limitam, nu doar mintea, ci si sufletul, la propriile experiente si perceptii.
Nu trebuie sa gandim limitat, caci nu este chiar atat de simplu atunci cand vine vorba de "liberul arbitru ".

Pai a ramas in acel stadiu pentru ca i s-a inhibat practic evolutia, si astfel nu s-a putut dezvolta normal, nici sa isi formeze personalitatea, nu i-a fost antrenat creierul practic si nici supus la un anumit calup de informatie, astfel incat sa poata procesa, sa faca si el conexiuni...

Parerea mea...

Liberul arbitru tine de vointa ta. Oricum pt acel copil vor raspunde altii nu el.

Din punct de vedere a comertului e necesara reclama si la un om materialist are si efect pentru ca in el se manifesta mai mult propriile dorinte decit ajutorul altui om.

Problema cu aceste euri( socializari )pe care le enumeri sint necesare pentru ca tu sa poti convetui intro societate cu diferiti oameni (credinciosi ,atei,satanisti,liberi cugetatori,....)altfel ai fi o entitate stranie intre oameni daca nu ai asimila aceste lucruri in interiorul tau.Nu poti inota cu pestii daca nu ai branhii la fel nu poti zbura daca nu ai aripi deci trebuie sa accepti aceste conditii ca sa poti supravietui cu ceilalti si in acelas timp sa poti socializa cu ei.

Credinta in DUMNEZEU iti da liberul arbitru(constiinta de a destinge binele de rau) de a putea alege daca nu ai credinta in DUMNEZEU esti luat de entitatile negative(satan)si te inrobeste si devii un consumator la comanda fara sa iti dai seama dar ai impresia ca tu decizi ceea ce nu este asa.

Oamenii pina nu o sa atinga o constiinta mai inalta nu pot sa zica ca au liberul arbitru in totalitate.Ceea ce il afecteaza pe el personal e posibil sa aiba un liber arbitru destul de mare dar in societate e limitat de liberul arbitru al societatii la fel se intimpla si la o tara sau la toata planeta se micsoreaza liberul arbitru.Ex.Un om nu poate provoca o catastrofa pentru ca vrea el asta ar insemna sa le anuleze liberul arbitru a celorlalti oameni si bineinteles ca DUMNEZEU nu o sa permita.

Exact,iana, deci, liberul arbitru nu este valabil pentru toti...sa inteleg .
Oricum, situatia tot spinoasa ramane, dat fiind faptul ca exista atatea experiente neplacute si traumatizante in viata copiilor, experiente care le determina insasi viitorul.
Chiar daca acestia ajung la maturitate, vor ramane urmariti psihologic de consecintele acestor experiente si din perspectiva lor vor lua decizii si-si vor forma viitorul. Deci, iarasi ajungem la manipulare si hartuire, la deciziile celorlalti de-a se juca cu vietile altora, pentru ca o trauma este echivalentul unei vieti, chiar daca aparent ea trece si se metamorfozeaza.
Cum ramane cu copii violati mai mult sau mai putin timp, cum ramane cu copii terorizati psihic, dar cu cei proveniti din familii dezmembrate ?
Multi dintre oamenii pe care-i vedem par normali, le judecam deciziile si pacatele, le judecam liberul arbitru, insa, poate ca in spatele multora sta adevarate traume, sta caractere schimonosite de experiente absolut infioratoare, poate ca in spatele acestor " pacatosi " sta o copilarie abuzata si nemeritata. Dar noi, noi nu stim decat sa strigam ca Doamne, Doamne pedepseste !, in acelasi timp in care noi insine luptam cu atatea amintiri dureroase si tacute, cu atata neputinta si fragilitate.

Nu cred ca s-a gandit cineva aici sa-i osandeasca pe altii. Iarasi se face confuzie intre a discerne si a osandi.

Nu aici, in viata cotidiana se intampla, si se intampla la tot pasul...mai ales din partea " credintei ".
Multe, foarte multe dintre principiile religioase exprimate aici mi se par atat de reci, atat de ignorante si lipsite de empatie....