Cred ca noi oamenii ne-am dat seama de acest lucru cam tarziu. Cu mult inainte, a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra". Asadar credinta nu reprezinta modalitatea prin care noi inventam divinitatea, ci calea de a-L cunoaste pe Cel ce "ne-a inventat".

Calea credintei are suisurile si coborasurile sale. Nu trebuie sa deznadajduim atunci cand ne aflam "in cele mai de jos ale pamantului" cu trupul si cu sufletul. Numai ca trebuie sa transformam acesta stare cazuta intr-o sete existentiala dupa sens, sete pe care nu ne-o poate potoli stiinta. Numai de la Dumnezeu, primim "apa cea vie", cea care ne poate face sa nu mai insetam in veci.

Pe aceasta cale a credintei, de unii singuri ne putem rataci cu usurinta. De aceea trebuie sa cauti, in primul rand, un duhovnic care sa te calauzeasca pe drumul catre Dumnezeu.

"Parerea mea"
 

hi there...ti-am dat si mesaj dar nush daca l-ai vazut...te rog citeste in fiecare seara cate doua capitole din Biblie, Noul Testament(Evangheliile mai exact)....chiar daca esti atee, chiar daca atunci cand citesti nu crezi nimic, chiar daca iti vin blasfemii in cap chiar daca te plictisesti fa lucrul asta pana ajungi sa fi citit de trei ori toate Evangheliile...doua capitole iti iau 5 minute in fiecare seara si cel mai rau lucru pe care il ai de pierdut e ca ai ascultat un sfat inutil al unuia care s-a trezit sa se bage in seama pe un forum ortodox..dar oricum urmeaza sfatul :D

Iarta-ma !!
 

Iarta-ma frate dumitru, dar dupa parerea mea Il gasesti unde se vorbeste despre El, Il cauti unde sigur Il vei gasi, iar cu cat Il cauti mai mult cu atat iti vei da seama mai tare ca te apropii de El, iar El se va lasa descoperit . Trebuie doar sa-L cauti unde trebuie, nu-L vei gasi in casa desfranata niciodata, pentru ca Adevarul nu sta cu minciuna si nici Curatenia cu mizeria. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Parca era omniprezent sau nu stiu eu bine...

Adevarul poate deveni si un idol, vorba lui Dostoievski: Aş prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul.

Un adevar mort nu e de nici un folos. Nu ai nici o datorie fata de un astfel de adevar, poti foarte bine sa traiesti ca si cum Dumnezeu ar exista, nu e nici un pacat.

Ce spui tu despre lipsa perceptiei lui Dumnezeu este o eroare logica. Daca Dumnezeu exista, El nu poate fi accesat din initiativa creaturilor ci numai din initiativa Sa.

Senzatia lipsei lui Dumnezeu se bazeaza pe senzatia ca noi traim într-un spatiu fizic material (în care nu-L gasim pe Dumnezeu) dar aceasta senzatie poate fi foarte bine o iluzie. De fapt toata perceptia noastra despre acest spatiu e doar la nivelul creierului, de exemplu nu exista culori, sunete, lumina ci acestea sunt senzatii create în creier pornind de la vibratii incolore si lipsite de sunet din lumea materiala (unde de vibratii ale particulelor elementare).

Am crezut ca Dumnezeu exista.
Si am crezut ca teoria evolutionista e o minciuna, doar o incercare nereusita a ateilor.
Sincer, cand vedeam poza cu Darwin (aia celebra cu barba lunga) parca il vedeam pe satana.
Acum nu vad decat un batranel simpatic.
Credeam ca teoria evolutionista e o minciuna si aveam si argumente in acest sens. Bineinteles, argumente venite din partea creationistilor.
Am crezut sincer ca daca voi cerceta imi voi intari convingerea.
Problema a aparut atunci cand mi-am dat seama ca tot ce consideram eu argument stiintific impotriva evolutionismului nu erau decat interpretari palide si vadit manipulante ale unor date asa zis stiintifice, care, de cele mai multe ori nu aveau legatura cu realitatea.
In acel moment iti dai seama ca te afli in impas si incepi, disperat, sa cauti si mai mult.
Iar pe masura ce cauti, iti dai seama, din ce in ce mai clar, ca nu exista decat o singura concluzie: teoria creatiei este falsa.

Credinta ortodoxa spune ca Dumnezeu exista oriunde, in orice punct al universului.
Unii sfinti il vedeau chiar si intr-un fir de iarba.
Asa ca teorie ta nu are valabilitate, cel putin pentru mine.

Ce intelegi prin "adevar mort"?

Nu il gasim pe Dumnezeu in lumea materiala? Ce s-a intamplat cu omniprezenta Lui?

Dupa tine, daca eu il caut sincer, nu am nici o sansa sa-l gasesc doar pentru ca nu caut unde trebuie?
Dupa cum spui tu, inteleg ca Dumnezeu se ascunde de noi. Nu?

Da, se ascunde. Tocmai aceste este scopul pentru care traim în aceasta viata. Putea sa ne puna într-o lume unde dovezile existentei Lui sa fie evidente dar atunci credinta noastra nu ar fi avut nici un merit.


Avem la dispozitie Scriptura si celelalte scrieri ale Bisericii si tot ceea ce ne este necesar pentru a crede în El si a-L sluji.

Trebuie doar sa avem smerenie si si dorinta de a ne jertfi viata pentru a-L sluji.

Ateismul este o manifestare a mândriei, un om smerit nu poate cadea în aceasta capcana. Un om care vrea cu adevarat sa se convinga de existenta lui Dumnezeu este ajutat si luminat de El sa nu-si piarda credinta.


Mândria împiedica omul sa apuce pe calea credintei.

Daca ati afla ca omul poate zbura, ca nu este singur si ca mai exista si alte fiinte, ca omul poate afla atat trecutul cat si viitorul, ati crede in Dumnezeu? Sunt astea niste dovezi neinsemnate?
Cum explicati voi stiintific previziunile, puterile paranormale in general?