Într-adevăr, sfinţii care au trăit înainte de Marea Schismă sunt socotiţi sfinţi atât în Biserica Catolică, cât şi în Biserica Ortodoxă. Unii dintre ei, deosebit de importanţi prin opera teologică pe care au scris-o, au fost numiţi de Biserica Catolică "doctori ai Bisericii". Astfel de sfinţi Doctori ai Bisericii Catolice sunt: Sf Grigore de Nyssa, Sf Grigore de Nazianz (="teologul"), Sf. Vasile cel Mare şi alţii. Nu toţi sfinţii au fost atât de învăţaţi ca ei. Alţi sfinţi s-au distins prin modul eroic în care au murit pentru Cristos şi pentru Biserica Sa, iar acestora le spunem "martiri" sau "mucenici". Aşa a fost Sf Gheorghe. Au mai fost sfinţi care au dus o viaţă exemplară: ei au făcut fapte suprameritorii, adică au făcut, din iubire faţă de Cristos, mai mult decât este minimul necesar pentru mântuire.
Liturghia Sf Ioan Gură de Aur este oficiată în toate bisericile catolice de rit răsăritean, în afară de zilele în care se oficiază Liturghia Sf Vasile cel Mare, care e foarte asemănătoare, dar puţin mai dezvoltată. Rareori, mai există un al treilea fel de Liturghie: acestea sunt "zile aliturgice", în care nu se consacră Sfintele Daruri (Trupul şi Sângele lui Cristos), ci se folosesc cele care au fost sfinţite mai dinainte.
În Biserica Romano-Catolică, normativă este o Liturghie a cărei origine se pierde în negura timpului. Ea a fost reformată mai întâi de papa Grigore cel Mare (=Decalogul), apoi de papa Pius al V-lea şi, foarte aproape de vremurile noastre, de papa Paul al VI-lea.
În micuţa Biserică Catolică de Rit Ambrozian se foloseşte o Liturghie "compusă" de Sf Ambrozie al Milanului (Medioalnului). Şi aşa mai departe, fiecare rit are propria tradiţie liturgică, pe care este chemat să o cultive şi să o transmită. În toate, Cel care lucrează este Dumnezeu, alături de puterile cereşti.

Învăţătura catolică (deci nu "extinsă de mine") aceasta este: atunci când administrează Sfintele Taine, şi în mod deosebit atunci când administrează Sfânta Taină a Împărtăşaniei, preotul acţionează "în persoana capului Cristos". Aceasta înseamnă că, în sens sacramental-teologic, Cristos este prezent în persoana preotului. În acelaşi sens, Divina Liturghie nu se desfăşoară pe pământ, ci în Cer. Cel puţin partea a doua a sa: Liturghia Darurilor, care începe cu urcarea la Cer care este Imnul Heruvic. Se şi spune textual: "Noi (adică poporul credincios) care pe heruvimi / cu taină închipuim" Aşa cum noi suntem în sens sacramental îngeri, preotul (sau protosul, dacă sunt mai mulţi) este Cristos. Este Cristos Împăratul, motiv pentru care preotul nu oficiază (dacă există condiţii) în pijama, ci în veşminte imperiale. Aşa cum Cristos a oferit El Însuşi trupul şi sângele Său la Sfânta Cină, tot aşa Cristos este Cel care ne împărtăşeşte cu Sfintele Sale daruri: trupul Său şi sângele Său. Singura deosebire este că, în timp ce în preot Cristos este prezent numai sacramental (adică tainic), în Sfintele Daruri este prezent atât sacramental cât şi substanţial (adică Darurile sunt chiar El şi nu animate de El).

Deci, prin puterea primită la consacrare (hirotonie) preotul este mai mult decât un simplu intermediar între lumea noastră şi lumea nevăzută. El devine "sfinţit", adică devine Cristos. De aceea, lovirea sau simpla insultă adresată preotului, cu precădere când oficiază înveşmântat, este păcat teologic: nefericitul care ar face asemenea faptă se află în stare de excomunicare, iar simpla spovadă este insuficientă pentru absolvirea lui: arhiereul va şti ce trebuie făcut.

Desigur, există un singur Preot absolut. Preoţia preoţilor este secundă sau relativă, adică ei sunt preoţi numai atunci când sunt în comuniune deplină cu Preotul Absolut. Când spun erezii de la amvon, preoţii rup comuniunea cu Cel care i-a sfinţit pe ei: dar acest lucru nu ne este dat nouă să judecăm. Pentru asta există arhiereu şi există papă.

:7: Care Grigorie Decalogul? Există denumirea aceasta în Biserica Catolică? La noi la ortodocsi e cinstit sub numele de Grigorie Dialogul , papă al Romei. Decalogul este cu totul altceva.

Asta este o învăţătură eretică a catolicilor, combătută de sfântul Marcu al Efesului în disputa sa cu catolicii. Datorită acestei credinţe, (că preotul este Hristos, în momentul liturghiei), Biserica Catolică a oprit împărtăşirea din Potir, pentru credincioşi, acest dar revenid în opinia lor doar preoţilor. Asta deşi Hristos ne spune că împărtăşitea atât cu trupul şi cu sângele Domnului este pentru toţi:

Ioan 6.54 "Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 55.Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. 56.Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. "

Matei 26.27 "Beţi dintru aceasta TOŢI"

Poti argumenta cu citate din teologia ortodoxa?
A actiona in persoana lui Hristos in seamna a-L substitui. Nu cred ca in teologia ortodoxa exista asa ceva. Parintele Staniloae cand vorbeste despre Preotie spune ca: "preotul este un organ personal prin care lucreaza Hristos".

Nu a fost prea greu. Iată aici:
De altfel, in cuvantul perotului ca si in coate actele sacramentale savarsite de el, graieste si lucreaza Hristos insusi, preotul fiind doar"iconomul" vazut al Lui.

Fraza este de pe situl.....crestinortodox.ro. Mai exact, de aici: http://www.crestinortodox.ro/editori...oxa-70088.html

Oare când vom înceta să căutăm cu lumânarea deosebiri care nu există între spiritualitatea catolică şi cea ortodoxă ?

P.S: În postul anterior este vorba, evident, de Sf Grigore Dialogul şi nu "Decalogul". Sper că veţi găsi moduri de argumentaţie mai solide decât a puncta asemenea erori materiale ale adversarului. Sau şi mai bine, veţi ajunge la concluzia că nu se joacă, de fapt, nici un meci şi că Adversarul este în altă parte.

George nu crezi ca ar fi cu mult mai intelept sa NU generalizam si sa declaram ca preotul POATE fi un organ personal prin care lucreaza Hristos...are posibilitatea de a..., are sansele, are chemarea,... DACA se tine de treaba.... etc

Cred ca ar fi cu mult mai realist daca privim cu trezvie nu sa traim in imaginar.

Parintele Staniloaie nu a prins perioada cu camerele ascunse de aceea banuiesc ca generalizeaza ..!

Indemn
 

Dragii mei puneti suflet in ceea ce trebuie sa faceti la clasa, sta in puterea voastra sa-i determinati pe elevi sa se apropie de Hristos, sau sa apuce pe cai gresite. Faceti din suflet orele de religie. De multe ori, copiii pe care ii indrumati sunt pentru parintii lor adevarati apostoli.Meseria pe care v-ati ales-o este una de vocatie, de aceea nu trebuie sa asteptam neaparat rasplata.Numai asa vom avea crestini buni si cetateni adevarati, oameni virtuosi, cu o conduita adevarata, capabili de omenie, demni de incredere. Ce lasam in urma noastra, pe mainile cui lasam viitorul...Faceti orele cu simt de raspundere si sa va doara sufletul ca pentru propriii copii.

Sunt de acord cu tine. Daca urmaresti postarile mele anterioare am spus ca nu trebuie sa cadem in capcana ca harul lucreaza irezistibil in persoana preotului.

Va rog sa verificati mai bine, nu eu am obiectat despre Grigorie Dialogul.
Cat despre textul pe care l-ati posta nu cred ca ne indreptateste sa afirmam ca preotul actioneaza in locul lui Hristos, actiunea este deosebita, Hristos lucreaza prin preot.

Dacă tot ai adus vorba despre exprimarea ta mai nefericită, ar fi trebuit să o faci prin a-ţi cere scuze pentru confuzia involuntară . (Cam aşa e cu smerenia)
Iar în ceea ce priveşte argumentaţia solidă despre identitatea dintre Hristos şi preot în momentul liturghiei la catolici, cred că ţi s-au adus argumente clare împotrivă.

Este adevărat, dar una este lucrarea lui Hristos (ἐνέργεια -energeia),
Efeseni 3.7 "Al cărei slujitor m-am făcut după darul harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale"
1 Petru 4.10 "După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu."

şi alta este fiirea lui Hristos (φύσις physis):
Ioan 10.30 "Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem"

Omul se împărtăşeşte din harul lui Dumnezeu, din energiile Sale, nu din fiinţa lui Dumnezeu.