Postul de bucate poate reprezenta un inceput bun pe care il punem in viata duhovniceasca.
Nu ma pot indreptati, daca nu tin post, spunand ca postesc de pacate, si nu de bucate. E un soi de inselare aici.
Daca nu ma pot infrana de la mancare, cu atat mai mult nu voi avea puterea de a-mi stapani zvacnirile patimase.

Asta seara la predica, parintele a reamintit sa nu punem pe primul plan postul de bucate. In sensul ca nu e de folos [i]doar[i] postul de bucate.
A precizat apoi ca postul de bucate este insa o componenta indispensabila a postului.
O conditie, zic eu acum, necesara dar nu suficienta, ca sa ma exprim intr-unul din limbajele de lemn.

Inteleg asadar ca, oricum am categorisi (si ierarhiza intr-o piramida sau sistem) componentele postirii noastre, acestea nu pot fi in opozitie (acel versus din titlul topicului imi pare nepotrivit) ci ele se sprijina reciproc, se presupun si se intaresc una pe alta, ca instrumentele dintr-o orchestra. Nu pot pune vioara in opozitie cu pianul, daca voiesc sa reuseasca simfonia. Ci caut sa le dibuiesc cooperarea intru armonie.
Acum, intr-un concert pentru pian si orchestra, evident ca orchestra va trebui sa se "jertfeasca" pianului, sacaute cu orice chip sa il puna in valoare. Dar asta tot pentru reusita armoniei intregului.