Mie una mi se pare putin exagerata aceasta interpretare...ca au nevoie de dragoste, sau sa fie mangaiati pe crestet...sincer!!!

Pai faptul ca ii mangaie pe crestet, nu inseamna ca sunt parinti buni...si stiu ce educatie sa dea.

Copii care nu stau locului au existat absolut dintotdeauna...iar in ceea ce priveste comportamentul la ore am mai spus, unii fac de toate in timpul unor ore...si nu le poate fi captata atentia sub nicio forma...in timp ce la alte ore, unde profesorul stie cum sa ii tina pe toti ca la armata...stau smirna, ori un copil bolnav...ar trebui sa nu stie ce e cu el, si sa nu poata face diferenta intre comportamentul unui om, si al altuia...ci sa fie el, indiferent de situatie.

discernamant
 

Nu este o interpretare, ci o relatare din experienta de mai bine de 20 de ani in invatamant.

Copiii cu ADHD se comporta la fel la toate orele.

Cei despre care amintesti tu, sigur nu sunt cu ADHD, ci au intr-adevar probleme de educatie.

Am adresat o intrebare, observ ca e la moda aceasta afectiune ADHD...dar pe mine m-au deranjat dintotdeauna copii molai, care stau asa in banca si misca pleoapele cu incetinitorul...si nu se pot concentra, nu invata...si nu pot raspunde la intrebari.

Pentru astia nu trebuie tratament, numai pentru ceilalti?

E valabila aceasta afectiune si in cazul fetelor, pentru ca am impresia ca ii caracterizeaza mai mult pe baieti?...ori unii baieti nu devin asa in timpul scolii, ci sunt asa de cum incep sa se miste, iar parintii trebuie sa stea cu ochii pe ei ca pe butelie...

Da, probabil ca nu am prins eu de astia...dar am predat intr-o scoala speciala, unde erau copii cu diverse probleme, copii exmatriculati de la scoli normale din cauza problemelor pe care le faceau, iar de astia care stateau ca pe sponci in banca am tot vazut...si nu numai, vedeam si parinti care veneau la scoala constant, cu mainile de cap, auzeam ca ii bat acasa ca pe hotii de cai, si tot felul de masuri...dar ei nu erau bolnavi, ci erau doar extrem de energici si de problematici.

Si exact aceiasi elevi, care se catarau pe pervazul ferestrei, se gataiau in ore, udau buretul de pe scaunul profesorului (:21:), carora li se faceau referate peste referate, si cate si mai cate...la unii profesori nu miscau, si spuneai ca sunt sefii clasei, atat de responsabili si de preocupati sa ia nota buna...:71:

Da, asta este politica oficiala.
Cu rare exceptii.

N-are absolut nici o legatura cu energia suplimentara a unora sau cu mingiiatul pe crestet :)). Pentru a intelege trebuie sa studiezi serios, academic aceasta problema psihica nu la modul urechist...ca asa a declarat Tom Cruise, pentru ca si el a fost la fel si uite ce departe a ajuns(in mintea lui)...

Acestia sunt abordati altfel, evident ca si ei trebuiesc ajutati, MAREA diferenta fiind faptul ca cu ACESTIA se poate lucra, nefiind nevoie sa-i culegi de pe pereti, sa-i scoti din dulapuri, de sub banci si sa-i fugaresti pe coridoare asa cum faci cu cei afectati de ADD.

Da, dar gandeste-te ca medicamentele sunt "compensate", deci o reteta are un rol limitat; psihoterapia (cred ca la asta te referi cand aduci in discutie convorbirea detaliata cu pacientul) este scumpa si presupune sedinte saptamanale, uneori chiar 2/saptamana- nu stiu cati isi permit asta. Si specializarea este alta- psihoterapia o fac in general psiholgii si numiti psihiatri (si au pregatire speciala, pe durata a mai multi ani), iar medicamentele sunt administrate de psihiatri si atat. Unele stari implica, dupa cum spune Jane Says(wow, cum suna asta) necesitatea absoluta a medicatiei- altfel respectiva persoana poate sa se distruga sau sa distruga pe cei din jur. Si cred ca s-a abandonat metoda socurilor electrice in psihozele severe (altminteri se pare ca era eficienta)!!!!!

Dimpotriva, spuneam ca nu se mai discuta amanuntit cu omul. Ai o depresie, ia un pumn de medicamente si iti vei reveni. Asta e recomandarea unor medici. Sunt persoane care din aceasta cauza stau luni bune, altii si un an internati. Iar daca sunt scosi afara din cladire, ai impresia ca sunt niste animale. Nu se mai pot bucura unii de altii. Te mai doare si faptul ca intr-un colt, sta o infirmiera care tipa atunci cand i se pare ca un pacient a facut multi pasi de la usa cladirii, ca si cand acesta ar intra in porumbul vecinului.

Pentru ca nu exista timp fizic sa se discute cu toti, cand sunt 20 pe zi programati la consultatie (ca de fapt iei bani de la casa de asigurari doar pe 14 pe zi iar restul de 6 nu mai sunt decontati deci practic e munca voluntara ca tot esti acolo, nu mai zic nimic, oricum nu sunt bani, ii inchizi usa-n nas omului pentru ca nu e programat si pentru ca ti-ai facut norma de 14? Nu i-o inchizi. Sincer, foarte putini o inchid, daca o inchide careva). Le spui si de psihoterapie dar nu ii poti trimite cu forta si putini se duc, si pe aceea trebuie sa o plateasca ei pentru ca acel serviciu nu e decontat de asigurari decat la nivel de o ora de psihoterapie pe luna.
Cat despre faptul ca infirmiera tipa la unul si la altul, eu nu zic ca e bine ca tipa sau ca are vreo scuza, insa toti suntem oameni. Si cand trebuie sa supraveghezi zeci de oameni (o infirmiera la treij de paturi de exemplu, dintre care unii cazuri grave cu care nu te intelegi si la care le schimbi pampersii si care nu inteleg ca exista reguli) zilnic, sa stii ca te cam lasa arcurile dupa o vreme pentru ca foarte putini oameni au suficiente resurse interioare sa duca o chestie de genul asta. Nici macar nu dau vina pe salariul pe care-l au infirmierele, pur si simplu volumul uman cu care ai de a face e atat de mare si de variat incat ajunge la un moment dat sa-ti biruiasca rabdarea si daca esti platit greutatea ta-n aur.
Daca se simte careva bun crestin si crede ca ar face treaba mai buna si cu mai multa daruire, sa se duca voluntar intr-un azil de cronici, oameni cu dementa sau retard mental mediu/sever si sa vedem acolo ce parere mai avem despre noi insine dupa cateva zile si la ce concluzii am ajuns privind rabdarea, daruirea si iubirea noastra crestineasca.