Daca calugaria ar fi ceva placut lui Dumnezeu atunci poate si Iisus ar fi fost calugar.Eu personal consider calugaria o dezertare de la indatoririle pae care le avem fiecare fata de semenii nostri si fata de societate.Nimic mai urat decat sa vezi calugari burtosi si cu aparenta de om de grota,habotnici si rupti de realitate.Cei mai multi nu sant straini de cele lumesti..iar unii..respectiv maicutele de la Agapia mai mult stau prin tribunale la procese cu satenii din comuna decat la cele sfinte.

Nu ti se pare ca Iisus duce o viata calugareasca? Sa nu imi spui ca socotesti ca ar fi avut camin, fost casatorit si ar fi avut nu stiu cati copii. Nu ti se pare ca apostolii duc o viata calugareasca? Ca lasa toate, avere, familie, si ii urmeaza lui Hristos? Ca nu isi ingroapa nici macar mortii din familie, daramite sa isi mai ia vreo femeie si sa aiba grija de plozi? Spune-mi ce le lipseste din cele trei voturi ale calugariei: castitatea, saracia auto-impusa si ascultarea?! Intreaga viata pe pamant a lui Hristos este o ascultare de Tatal. Intreaga viata a apostolilor este o ascultare de Hristos. Fixeaza-ti mai bine standardele in ceea ce priveste calugarie si apoi iti poti da cu parerea despre ce ai mai auzit pe la stiri!

In acest sens, Sfantul Vasile cel Mare zicea: "Nici femei n-am cunoscut, nici feciorelnic nu sunt."

Despre feciorie
 

Depinde cum tia fost viata
cum ai fost crescut
daca esti crescut fara educatia reigioasa ca mgreu sa iti pastrezi fecioria
mai ales la ispitele din ziua de azi
televizorul,calculatorul si mai ales cum umla fetele pe strada
depinde si ce anturaj ai
asa ca fecioria nu oricine sio poate pastra
inainte mereu ma intrebam oare chiar asa de mare e pacat/
nui chiar asa
daca de ex parintii mau invatat ce s afca mai crescut in credinta si eu nu am facut sau nu mam luptat atunci pacatul e mai mare decat la nul care nu a tiut asa de bine sau nu i sa spus
dar daca iti pierzi fecioria fie prin pacatul malahiei sau cu o fata si dupa ce ne spovedim si nu mai facem e mare ucru
uneori chiar ca cei care siau pastrato mereu

Cat timp a fost Domnul pe pamant, apostolii au lasat totul si L-au urmat. Dupa inaltare, insa, nu avem dovezi ca si-ar fi parasit casele si familiile. De Sf Ap Pavel stim sigur ca nu avea familie. Insa ceilalti aveau, caci el spune la un moment dat :
"N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?
Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?" 1 cor 9:5,6

Deci apostolii [afara de Pavel si Barnaba] aveau sotii pe care le purtau dupa ei. Si Pavel chiar asta spune: ca si apostolii au dreptul sa aiba sotii, dar el nu si-a luat sotie ca sa aiba libertatea deplina de a face lucrarile lui Dumnezeu, fara sa mai fie nevoit sa se ingrijeasca si de o familie. Daca ne amintim si ca Domnul a vindecat-o pe soacra lui Petru si ca ucenicii se rugau in casa mamei lui Marcu, ne dam seama ca apostolii nu rupeau pur si simplu legaturile cu familia, ci doar plecau temporar de acasa.

Sfantul Apostol Pavel lamureste ce este fecioria in Epistola I catre Corinteni.

Pai pana la urma tot se va opri inmultirea neamului omenesc. Lumea asta va avea un sfarsit , iar in vesnicie nimeni nu se insoara sau marita ( adica nu mai exista casatorie, legaturi trupesti) ci vor fi ca ingerii in cer.
Chiar daca familia e o cale binecuvantata de mantuire, pana la urma s-a pornit de la feciorie( inainte de a pacatui Adam si Eva traiau in feciorie) si se va ajunge tot la feciorie( in viata de dupa moarte). Casatoria si tot ce tine de ea( legaturi trupesti, copii) e pana la urma o stare temporara.

De fapt familia este prima institutie creata de Dumnezeu insusi. S-a mai discutat pe alt fir, si am cazut de acord ca porunca pentru inmultire a dat-o Dumnezeu imediat dupa creatie, inainte de caderea in pacat. Poti verifica si tu , daca vrei. :1: Iar daca e porunca, atunci e porunca. Omul trebuie sa se inmulteasca. Ca au fost unii chemati la feciorie, e altceva, si e un dar minunat. Sf Ap Pavel spune: "fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. " 1 Cor 7:7
Insa sunt de acord ca in cer nu vor mai fi casatoriti. Nici n-am mai avea cum, caci nu vom mai avea trupuri de carne care sa se poate inmulti. Dar cat timp traim in carne , porunca lui Dumnezeu cu privire la inmultire ramane in picioare.

Aici ai spus un adevar ! Multi continua sa-l conteste doar de dragul teoriilor pompoase si fictive, dar adevarul ramane acesta.
Iisus nu a fost calugar si nu a dus viata calugareasca, caci a trait printre oameni si pentru oameni...este o mare diferenta, doar ca a fost celibatar, asta nu inseamna automat si calugarie.
Calugaria devine, mai degraba un egoism, in timp ce te departezi de oameni si de nevoile lor, mai si cer sa-ti inteleaga acestia nevoile si traiesti prin ajutorul lor. Ceri totul, dar nu oferi nimic...si, mai si crezi ca asta vrea Dumnezeu de la tine. O aberatie , o minciuna sfruntata !
Da, stiu, le oferi in dar rugaciuni...din cate stiu eu, Dumnezeu Le-a inmultit painea, Le-a vindecat bolnavii, Le-a sustinut nunta, Le-a scos asinul din fantana...nu s-a rezumat la rugaciune, si, cel mai important, a traiti printre oameni si Le-a ascultat pasul si Le-a spus o vorba buna.
Oricum, eu nu cred ca Manastirea are de-a face cu Voia Lui Dumnezeu, NEAPARAT. Ca este un loc pentru rugaciune, sunt de-acord, ca detine conceptul unei vieti neconventionale si celibatare, sunt de-acord, dar asta inseamna doar o alta perceptie despre viata si credinta, o altfel de decizie, un alt concept...dar, nu neaparat cerut sau sustinut de Dumnezeu, cu atat mai mult, adus la rangul de ireversibilitate si conditionare a mantuirii. Este deja mult, mult prea mult spus si astfel, ajuns la contradictie cu Voia Lui Dumnezeu care doreste unitate, dragoste si intelegere fata de semeni...TOTI SEMENII.

Hristos a fost calugar ,marele arhiereu.
Calugarii aia burtosi ,asa cum ii vezi tu tin posturi aspre si fac munci grele.
Nu ai de unde sti tu cat maninca ei .
Cat despre habotnicie ,am rezerve ,depinde cat de patruns esti de credinta ,daca tii pravila de rugaciune si te spovedesti des ,asta nu mai e habotnicie.
Daca duci o viata lumeasca ,normal ca ti se par habotnici.
Habotnicia o vad ca o credinta goala ,legata de anumite ritualuri cu impresia ca te mantuiesti.
Sarut covoare in biserica ,fac observatie in dreapta si in stanga pentru cei mai putin stiutori ,matanii exagerate ,etc.
Dar mintea nu imi e la Dumnezeu.
Cand mergi la medic ,iti da tratament pentru boala ,ramaine la latitudinea mea daca il iau sau nu.Dar doctorul isi face datoria.
Asa si cu calugarul duhovnic iti spune ce sa faci ,daca ti se pare habotnic nu il urmezi ,pana la urma fiecare e liber sa faca ce vrea.