Turma fara pastor
 

1. S-aude azi din departare
La Dunare un geamat greu,
O, cat mai suferi azi de tare
In Tara ta poporul meu!

2. Ca iata, ti-au rapit "pastorul"
Si oile s-au risipit,
Punand la "stana" rosiorul
Pe cel "tovaras" ca "naimit".

3. Azi "ursi" smulg din carne lina,
Iar sangele din "oi" i-l sug
Si multe oi, lasandu-si stana,
Prin locuri departate fug.

4. In plaiul stramosesc, departe
Ofteaza fratii cu amar,
Fiind siliti acum sa poarte
Povara crucii spre "calvar"!

5. O, Suflete nemangaiate
Din "lagar de suferinta"
Voi insetati de libertate
Pazindu-va sfanta Credinta!

6. Voi socotiti pe cei "de-afara"
Ca sunt in raiul desfatarii,
Caci nu e viata mai amara
Ca astazi pe pamantul Tarii.

7. Voi asteptati o mangaiere,
O rugaciune de la noi,
Dar, nu aveti la cine cere
Caci... toti suntem in nevoi.

8. Pribegi, instreinati de casa,
Suntem la suflet razletiti,
Caci duhul vrajbei nu ne lasa
Sa fim macar acum uniti.

9. Ca pleava astazi ne-mpresoara
Vartejul rau al vrajmasiei,
Si viata noastra mai amara
Ne-o facem noi in pribegie!

August, 1952

Dorul bunicii
 

1. Pe prispa casei sta la soare
Batrana cu nepotul ei,
Privind duios acum in zare,
Cum zboara cird de funigei.

2. Pe spatele incovoiate
Cad perii albi de sub tulpan
Si singura ei mangaiere
Ii nepotelul cel orfan.

3. Fiind acuma sarbatoare
Batrana pe nepot l-a pus,
Ca sa citeasca pe o carte
Cu "Patimile lui Iiisus".

4. Dar numai cand incepe rostul
Si dansa prinde iar a plange,
Incat in pieptul lui cel fraged
Prunceasca inima se frange!

5. - "Ce ai mamuca, totdeauna
De plangi asa de dureros,
Cand pomenesc de Sfanta Cruce
Si " Visul Maicii lui Hristos?"

6. Cu vocea ei nespus de dulce,
Si inecata in suspin,
Rosteste catre el, privindu-l
Ca nici odata mai blajin:

7. - "Can spui de Maica Preacurata
Si Domnul cum a patimit,
Atuncea ma gandesc la moarte,
Ca iata, am imbatranit!

8. Si inima in piept se frange
Aminte aducandu-mi iar,
Ca pe, Maxim din batalie
L-astept saraca in zadar!"

9. - "Mamuca cine este dansul
Ca mult il plangi cand sezi la tors
O fi inchis si el de "oameni"
Sau pentru ce nu s-a intors"?

10. - " O puiule, ai duhul fraged,
Nu poti acuma incapea
Durerea de la casa noastra;
As vrea sa nu mai stii de ea!"

11. - "De ce ascunzi (ma rog) de mine
Si plangi mereu asa cu dor?
Acuma cine vrei sa vie?
Pe mine doar ma ai fecior1"

12. - "O, nu! feciorul meu e altul,
Tu esti "copilul nimanui":!
De tatal tau nu stiu acuma,
Iar maica ta, saraca, nu-i!

13. Maxim, cand a plecat de-acasa
Mai mult ca toate m-a rugat -
Sa diu ca mama si parinte
Pentru micutul lui baiat!

14. Mereu astept cu nerabdare
Sa vina dansul din "razbel"
Si vad ca "demobilizatii"
Nu spun nimica despre el.

15. Ma uit in zare totdeauna
Si uneori eu stau la drum,
Avand asa inchipuirea
Ca poate vine el acum.

16. Aud ca el a fost la lupta
Cu Ungurii peste Carpati
Si multi din regiment cu dansul!
Au fost prizonieri luati.

17. De asta inca trag nadejde
Ca poate sa-l mai vad venind,
Dar, anii trec si bucuria
Mereu s-arata zabovind!

18. Si nu mi-ar fi asa de jale
Cand te-as vedea mai marisor;
Dar iata, esti abia de-o schioapa
Si eu ca maine poate mor!

19. Ca mine nimeni n-are mila
Sa-ti poarte grija fiul meu,
Decat doar singur milostivul
Si induratul Dumnezeu!

20. La El sa-ti pui toata nadejdea,
Pe El sa-l rogi mereu fierbinte,
Ca El fiintelor sarmane
Le este "Maica si Parinte"!

21. Cand maica-ta era in viata,
Am pus atunci fagaduinta,
Sa merg la Sfanta Manastire
Grijindu-ma de pocainta.

22. Dar parasindu-te parintii
A fost nevoie sa te cresc,
Si n-am avut saraca parte
De cinul cel calugaresc!

23.De-ar face Dumnezeu prin tine
Plinirea sfantului meu dor!
Sa am si eu o mangaiere
Ca te-am pazit ca un odor!

24. Stergandu-se la ochi batrana,
Saruta pe nepot cu drag,
Iar el citeste mai departe
Al "Patimilor" Sfant sirag!

Insemnare: Batrana este bunica mea care m-a crescut de la varsta de sase luni pana la zece ani.
Ieroschimonahul Ioan Iacob

O viata de om intr-o poezie... si cate sfaturi bune...

Foarte frumoase poeziile. Va multumim din inima.

Dumnezeu sa va rasplateasca.

Cand pierdem rostul (robiti de "huma")
 

1. Din zborul cel prea tainic
Al timpului grabit,
Adeseori de suflet
Uitam desavarsit.

2. Robiti de jugul silnic
Al trupului tiran,
De ratacim din calea
Cerescului liman.

3. Uitam de "zarea sfanta"
A "Patriei ceresti";
Caci mintea ne tareste
La cele pamantesti

4. Aripile gandirii
De patimi se topesc
Si leste ne vaneaza
Acei ce ne pandesc.

5. Atuncea bietul suflet,
Ca mortul sta pierdut,
In groapa cea adanca
A trupului de lut.

6. Si viata noastra trece
Desarta "fara duh",
Ca ziua fara soare
Si fara de vazduh!

7. In rostul mantuirii
- "Din ceruri randuit" -
Il facem sa ramana
Atunci zadarnicit!

Hristos a inviat
 

Bunico..

Sti cu ce te-as asemana eu, pe tinem, bunico.. O fi nedrept, chiar asa o fi..tu bunico n-ai asemanare..Cine poate sa fie mama..da..si sotie..si fiica..cine oare.....numai tu bunico. As vrea sa invat de la tine, dar mai intai bunico te rog sa-mi spui : lacrima aceea ce tot curge..da.. se prelinge mereu, o fi oare pentru ca nu ai uitat ca esti si fiica..? Mereu iti aduci aminte si tu..bunico..de maicuta ta..oare or ajunge lacrimile tale pana la ea..la mama ta. Cat o fi de frumos sa poti rosti cuvantul mama. I fi iubit si tu bunico tare mult..cum e sa fim lipsiti de vedere..sa nu putem face macar un pas..cum o fi sa nu mai auzi glasul atat de drag..al bunicului. Caci lumina diminetii o zareai in chipul bunicului..si fiecare pas lasa o singura urma...unde vei cata glasul celui ce azi e atat de departe..
Copile draga mi se frange inima..de unde izvorasc oare cuvintele tale..da in copiii e ascunsa atata putere..si cuvintele or fi tare nevinovate..numai copilul ramane nevinovat in lumea aceasta..
Vezi tu copile muntele acesta..cat de frumos izvoraste apa din el..asa o fi si viata noastra, precum un izvor. Om fi si noi o picatura de apa..si de n-om rataci..intr-o zi ne-om intoarce acolo sus.. in varf de munte...unde e Glasul Celui ce ne striga mereu..caci mama si bunicul ne asteapta acolo sus..

Dumnezeu in mijlocul nostru

????????
 

cuvant
Member Data înregistrării: 14.10.2008
Mesaje: 61

Hristos a inviat

--------------------------------------------------------------------------------

Bunico..

Sti cu ce te-as asemana eu, pe tinem, bunico.. O fi nedrept, chiar asa o fi..tu bunico n-ai asemanare..Cine poate sa fie mama..da..si sotie..si fiica..cine oare.....numai tu bunico. As vrea sa invat de la tine, dar mai intai bunico te rog sa-mi spui : lacrima aceea ce tot curge..da.. se prelinge mereu, o fi oare pentru ca nu ai uitat ca esti si fiica..? Mereu iti aduci aminte si tu..bunico..de maicuta ta..oare or ajunge lacrimile tale pana la ea..la mama ta. Cat o fi de frumos sa poti rosti cuvantul mama. I fi iubit si tu bunico tare mult..cum e sa fim lipsiti de vedere..sa nu putem face macar un pas..cum o fi sa nu mai auzi glasul atat de drag..al bunicului. Caci lumina diminetii o zareai in chipul bunicului..si fiecare pas lasa o singura urma...unde vei cata glasul celui ce azi e atat de departe..
Copile draga mi se frange inima..de unde izvorasc oare cuvintele tale..da in copiii e ascunsa atata putere..si cuvintele or fi tare nevinovate..numai copilul ramane nevinovat in lumea aceasta..
Vezi tu copile muntele acesta..cat de frumos izvoraste apa din el..asa o fi si viata noastra, precum un izvor. Om fi si noi o picatura de apa..si de n-om rataci..intr-o zi ne-om intoarce acolo sus.. in varf de munte...unde e Glasul Celui ce ne striga mereu..caci mama si bunicul ne asteapta acolo sus..

Dumnezeu in mijlocul nostru



Te referi cumva la mine??? sau acesta este un comentariu la adresa poeziilor?
Daca citesti de la inceput ai sa observi ca nu le-am scris eu (desi mi-ar fi placut), ci Ieroschimonahul Ioan Iacob.
Acum eu am deschis acest topic pentru voi, am vrut sa-mi impartasesc aceasta carte cu voi, daca vrei citesti daca nu vrei nu citesti, asta depinde numai de tine.
Oricum multumesc macar ca ai citi ceva din aceste poezi frumoase

Hristos a inviat
 

Doamne ajuta Daniel..sunt foarte frumoase poeziile scrise de Sfantul Ioan Iacob Hozevitul. Nu faceam nicidecum referire la tine..
Prin postarea mea am vrut sa sprijin oarecum intentia ta cea buna..si sa sti ca suntem bucurosi a lectura minunatele poezii.
Te straduiesti sa postezi atat de "lung", e frumos sa sti ca or fi persoane care apreciaza si se hranesc oarecum din aceste versuri.
Asa intr-un cuvant "Dorul bunicii" m-a lasat fara cuvinte.
Sa ma ierti Daniel..cine stie ce i fi crezut tu..
Doamne ajuta

Nichita Stanescu&Radu Gyr
 

Scuze>postasem aici 2 poezii pe care doream sa le postez pe alt topic.

Cu tot respectul gasesc poeziile voastre cu miez de ratacire. Cititi Sfanta Scriptura, tineti drumul drept si lasati urzicile !

Poezia de sambata
 

SEMNUL SFINTEI CRUCI

1. Semnul crucii este noua
Scutul cel mantuitor
Care departeaza raul
Si ne da la toate spor.

2. Deci sa facem cum se cade
Crestinescul nostru semn,
Caci vrajmasii fug atuncea
Ca de prea cinstitul lemn.

3. Iar acei ce bat in cobza
Si pe cruce o ingana,
Au samanta necredintei
Si pecete rea la mana!

4. N-au evlavie in suflet,
Nici rusine la obraz
Plecaciune nu pot face
Ca-i "boierul pe grumaz!

5. Dumnul cerurile pleaca
Pentru neamul omenesc,
Iar la El sa-si plece capul
Multi crestini nu se silesc.

6. El intinde sus pe cruce
Mainile dumnezeiaseti,
Tu macar a face "semnul"
Omule nu te silesti.

7. El ne mantuie crestine
Savarsindu-Se pe lemn,
Iara tu socoti rusine
Ca sa faci al crucii semn!