Nu te supara dar nu ma cita pe mine ca sa iti indreptatesti pacatul... Asculta ce zice Zaharia 2009 pentru ca mi se pare foarte corect si direct!

Dar până la urmă fiecare canaglie a ales „libertatea”... fiindcă italiano e vero... și copiii au rămas pe stradă.

Eu sunt casatorit de aproape 20 ani.
La inceputul casatoriei Lily (sotia mea) a spus ori asa ori asa, adica ori acceptam toti copiii care vin de la Dumnezeu ori traim in curatie trupeasca ca fratii. Cu timpul i-am inteles punctul de vedere si i-am dat dreptate. Intradevar alta cale nu este. Asta daca vreti ca viata voastra sa fie placuta lui Dumnezeu si casatoria binecuvantata cu prunci sanatosi la trup si la suflet.

1. Despre care pacat vorbesti?
Eu nu ma feresc ci dimpotriva. Eu imi doresc copii si nu pot avea.

2. Nu spune corect. Cum sa fie abstinenta sexuala pacat? Pur si simplu nu ai relatii. Cum sa fie asta pacat. Nici nu scrie nicaieri asa ceva.
Tu chiar crezi tot ce spune unul si altul?
Sau daca stii, spune tu unde scrie.

Nici eu nu am auzit de astfel de canon. Nu cred ca obliga vreun canon (direct sau indirect) doi soti sa se impreuneze, mai ales daca cei doi de comun acord fac asta, si prin aceasta nu le este pusa in pericol mantuireasau linistea familiei. Corecteaza-ma daca gresesc, dar am inteles ca scopul nostru in lume este sa ajungem la mantuire, nu sa umplem lumea de copii.

Frate Zaharia, ne bucuram ca avem exemple de crestini ca tine care traiesc raiul inca din viata aceasta (sa sti ca nu o spun ironic!) respectand cele ale lui Dumnezeu, dar cum ramane cu noi ceilalti care mai avem de invatat pana sa ajungem la masura ta? Eu cred ca pentru cei ca noi, multi Sfinti dealungul timpului au facut pogoramant de la canoane, atat timp cat treaba asta nu devine obisnuita pentru cei pacatosi (asta este decizia duhovnicului). Canoanele sunt linii directive, dar se aplica diferit de la caz la caz.

Problema se trage de la faptul că mulți mulțumesc cu nebunie și absurditate, mii de mulțumiri ce ies din organele lor, dar ies cu strâmbătate ca niște cuvinte ce mulțumesc dracilor, de exemplu mulțumesc patului spurcat... și mai mulțumesc apoi că muncesc la pat-bandă, sau platbandă, adică muncesc lenevind într-un pat al plăcerilor, și așa te înveți să crezi că asta e fericirea, scopul suprem ca să mulțumești la niște scânduri spurcate, spurcate de tine... păi nu e fericire ci e minciună și fiere... îți supui trupul și sufeltul și mintea ca să mulțumească puterii poftei de a dori pofta cu multă poftă mare și e spurcată... și apoi mulțumești, adică mulțumești poftei că cică ea te-a făcut sătul, te-ai simțit binee... și gaata ai căzut în idolatrie... nu mai ești în dragoste curată, sfântă ci ești coșmar... e patimă și gLumeail îți dă mereu grija apoi ca să o tot hrănești pe nimfomanăăă... nu ea e nimfomană barosana banuiala, ci în tine există un târfar nimfoman ce e mereu dus cu pluta la agățat... de sirene... sirenele gLumii. Nici nu ești conștient de asta că nici nu ți-ai pus problema vreodată... dar numai asta urmărește vicleanul desfrânat... cum să se satisfacă, că burta vrea să râgâie mulțumind dracilor... și așa ajung toate mădularele să intre în ispispită... și e rău că se depune pe mațe.

Daca ati fi fost cu luare aminte la tot ce am postat pe acest thread ati fi gasit raspunsurile la intrebarile puse. Nu este o imputare(sa sti ca nu o spun ironic !) ci doar o atentionare !
Va intreb eu insa :
- cam pe unde ,,ascultati" frate canoanele, pe la cine, ca de citit inteleg ca nu prea va indeletniciti cu citirea lor ;
- ,,Nu cred ca obliga vreun canon (direct sau indirect) doi soti sa se impreuneze, mai ales daca cei doi de comun acord fac asta, si prin aceasta nu le este pusa in pericol mantuirea sau linistea familiei "= la aceasta parere raspund : este bine ca sunteti credincios si ca puteti crede dar sa va feriti de credulitate; este mare diferenta !
-,, am inteles ca scopul nostru in lume este sa ajungem la mantuire, nu sa umplem lumea de copii." Atunci cind nu cunosti ceva dar ai totusi o parere (fondata pe ce, daca cunostinte nu ai ? pe inchipuiri ?) este mai bine sa fi rezervat altminteri iti tradezi toata lipsa de stiinta . Va recomand sa luati binecuvintare de la duhovnic si sa lecturati VT, macar Pentateuhul pt. inceput si apoi mai vorbim si despre umplerea lumii de copii/oameni !

Aveti pareri personale despre sfintele canoane isvorite din ... din nu stiu ce ! Daca v-as spune ca cu aceste pareri ati putea scrie chiar o carte in cheie proprie m-ati acuza ca va ironizez ! Atunci va recomand , cu seriozitate si fara ironie, sa puneti mina si sa cititi la ele chiar daca nu veti retine mult de la inceput dar cel putin veti gusta cite putin din spiritul lor. Retineti adresa, este chiar la indemina tuturor: http://www.canoaneortodoxe.net/can_sf_parinti.html
Nici cind eram student si nici acum mai la maturitate nu am fost de acord si nu am crezut birfa cum ca inginerii nu ar avea ,,patima" cititului. Asadar , nadajduiesc cu tot sufletul ca in scurta vreme va veti pune la punct cu litera si spiritul sfintelor canoane, sa nu mai vorbiti din auzite, si vom putea stfel vorbi aceiasi limba !

Si sa stiti ca... nu am spus toate acestea cu ironie cu cu dragoste !frateasca !

Conteaza intentia.
Intentia este pacatoasa: ferirea de prunci, dar alegerea placerii si negarea procrearii.. (Cum foarte sugestiv s-a exprimat fratele Zaharia: a face ceva fara de Dumnezeu este pacat. Prin ferire de prunci noi ne impotrivim chiar lui Dumnezeu)

Nicidecum nu am spus asa ceva. Am vorbit de diavol prin reducere la absurd a argumentului tau ca vederea cu duhul ar fi o dovada absoluta de sfintenie.

Revenim mereu la acelasi lucru pe diverse fire: casatoria nu este numai pentru nasterea copiilor. Relatia sexuala in cadrul casatoriei nu este numai pentru conceptie, ci si pentru unirea celor doi dupa modelul 'Hristos cu Biserica'. A refuza in mod categoric de a o deschide catre nastere este poate egoist (desi si aici exista cred exceptii, ca bolile genetice si alte probleme pe care nu vrem sa le impunem eventualilor copii), insa a vrea sa limitezi dupa intelepciunea data de Dumnezeu numarul copiilor tine de dreapta socotinta.
Mi se pare un lucru mai mult decat evident.
Ca te poti insela si opri conceptia mai multor copii dintr=o teama neintemeiata sau din egoism sau mai stiu eu, este adevarat. Dar de aia ne=a dat Dumnezeu libertate, ca sa ne asumam si riscul de a gresi. Fiecare sa se cerceteze pe sine, sa se roage si sa ceara sfatul duhovnicului.
Greseala poate sa fie insa si in directia cealalta: sa ai mai multi copii decat poti duce si sa nu reusesti sa ii educi cu dragoste si rabdare, sau casnicia sa se strice din cauza asta (mai ales cand numai unul isi doreste mai multi copii).

Acum, chiar daca sa zicem cazul ideal este sa ai o credinta atat de puternica (mai exact, sa aiba amandoi) incat sa te lasi in voia naturii si sa accepti sa ai atiatia copii cati vin, nu toti suntem la acest nivel duhovnicesc. A nu tine seama de nivelul duhovnicesc la care ne aflam tine de o lipsa de dreapta socotinta si ne indearteaza de Dumnezeu = deci este pacat.
Acelasi lucru este valabil si pentru solutia abstinentei totale daca nu mai vrei copii.

“Iar asupra femeilor trebuie să se facă o mare cercetare şi precizare. Căci ele ajung repede până la vrăjitorii şi otrăviri şi la alte fapte ruşinoase, pe care e înfricoşător chiar şi să le pomeneşti, cu atât mai mult să le
faci[...] Femeile ajung la crimă până şi împotriva zămislirii, ba chiar şi împotriva zămislirilor deja împlinite. Căci unele dintre ele ucid lună de lună cu o iarbă, precum eu, nevrednicul, şi acest lucru vrednic de plâns l-am luat asupra mea, laolaltă cu cele scrise înainte. Şi astfel, trebuie să înaintăm cercetând toate: câţi copii au ucis, şi mai ales cele necăsătorite, şi prin care metode au ucis. Căci una este a bea o poţiune şi a nu mai zămisli, ceea ce este mai grav dintre toate, şi alta este a ucide prin băuturi fătul deja purtat în pântece. A lepăda lună de lună prin ierburi embrionul este cea mai mârşavă dintre toate crimele, care de altfel şi are epitimia până la moarte. Chiar dacă ar înceta (lepădarea), să nu se împărtăşească. Femeile, când sunt tăiate de la Biserică, să facă numai închinăciuni, fără metanii. Totuşi, femeile nu sunt la fel de slabe ca şi bărbaţii; unele îşi păzesc fecioria şi nu cunosc de loc unirea cu un bărbat nici în minte. Acestea sunt cu privire la cercetarea riguroasă şi la deosebirea celor ce se mărturisesc." (PG 88, 1904 B-C)
http://teologiesibiu.files.wordpress...le-canoane.pdf

Se stie fiecare pe sine cum si in ce masura a gresit in acest fel. Dar noi aici nu luam in discutie pe fiecare in parte, ci discutam principiul. Si este necesar acest lucru, caci multi au crescut de acasa in obiceiul de a indeparta mai degraba sarcina, de a o impiedica daca se poate, decat de a o duce la bun sfarsit. Ori in asemena cazuri trebuie trezita si tamaduita constiinta, aflata acum in adormire.

Voi ați auzit de desfrânarea care vine din lupta tiranică cu desfrânarea?


Soluția este să nu dați soluții, căci orice soluție vine de la cel rău... și iată că eu am dat soluție, iar Domnul ne-a chemat ca din 2 heruvimi cu 2 aripi să formăm un singur heruvim cu 4 aripi... dar fără dragoste curată și haină sfântă primită de sus și păstrată ca pe ochii curați din cap și ca pe urechea din inimă foarte curată nu se poate, fără nemulțumiri și cârtiri și fără să cauți să-ți închipui ca să te asemeni cu joaca de-a păcatele altora, ca să ști și tu cum e... deci fără paza bună care păzește bostăneii... adică pe îngerași, de rușinea care o să cadă peste ei... nu se poate o căsnicie... deci problema este că voi în loc să primiți pe Domnul îl primiți pe gLumeail ca mare „preot” să consfințească... și el vă educă cum să vă satisfaceți cât mai mult și cât mai bine... iar cine seamănă „vânturiuri” va culege furfurtună și fulgeră... pe cineva de pe centură.

De aia zice să păstrezi patul curat... adică în el să nu vezi nimic necurat, și nici să simți, și nici să închipui, să nu te visezi vrednic și puternic...

că defapt nici nu ești... iar căsătoria este din dragoste pentru dragoste și nu pentru prunci... nesilit de nimeni...

Deci dacă nu vei ucide dragostea curată atunci cu siguranță nu vei desfrâna lepădând ouăle sau copiii nenăscuți că dragostea nu se bucură de pofte rele și plăceri deșarte sau de mângâieri după cum se mângâie omul ce este trup și suflet sub ascultare de gLumeail... și-l ascultă pe gLumeail doar pentru că e mai ușor ca să asculte de credința ce a crezut minciuna aia decât să lupte cu ea ca să o scoată afară din inima sa...

Deci pentru împăcarea cu credința din tine și din gLume ce a crezut bârfa răutății, împăcare nebună, de aia ai pofta aia rea care oridecâte ori îți amintești de ea, te readuce pe calea părăsirii Lui Dumnezeu, fugi de Domnul... că ți se pare mai ușor să crezi ceea ce ai crezut și ieri deși era o minciună venită din bârfă, care te-a și învins și ți-a plăcut, ți-a fost mai ușor atunci ca s-o crezi și mai ușor acum ca amintindu-ți să urăști la fel deși ești conștient că era o minciună... dar defapt nu e mai ușor ci drumul tău devine infernal astfel... deci greutatea din cârcă devine de o tonă sau un kintal... kintal roial.

Și asta vine din faptul că memoria de animal își reamintește și de frică vrea să scape de ceva, și crede mereu minciuna doar că nu știe cum să n-o mai creadă...

Păi e simplu, minciuna e minciună, și credința în minciună nu este bună chiar dacă te îngâmfă cu slavă de la oameni că ai fi un viteaz că doar tu îți zici că iată că ai luptat cu desfrânarea... dar nu vezi că defapt te-ai desfrânat ca un tiran... cu lupta? Și pentru ce luptă omul dacă nu ca să se desfrâneze? Păi știe omul lupta ca Domnul?

Deci e greu... dar nu imposibil...


Domnul ajută dar nu te obligă cu bâta sau cu pulanul sau cu parul ci te lasă să ajungi în groapă și să slujești la turma de porci și să mănânci lăturile cu care se hrănesc ele... așteptându-te cu dragoste că poate te vei rușina și te vei căi de dorința de a-ți lua partea și de a pleca să te distrzi cu desfrânatele... cu cele cinci fecioare nebune... care nu și-au luat undelemn în candelele lor... dar ce reprezintă undelemnul, feștila, flacăra, și candela în sine? E o taină la care dacă nu știi răspunsul... nu te amărâ... te va Lumina Dumnezeu... dar numai dacă mergi pe Cale... că altfel pune farul pe tine câte un fariseu... așa ca mine..., un far de rîs... dar nu e de râs ci e de comă.

Totul confuz...n-am inteles nimic ce vrei sa spui

desfrau
 

Dupa cum stim,Dumnezeu i-a binecuvantat pe Adam si Eva,protoparintii nostri prin curatie si a suflat Duh Sfant asupra lor,poruncindu-le sa nu manance din fructul oprit,altfel vor fi izgoniti din gradina Raiului.Ei au facut impotriva si astfel,pacatul stramosesc este mostenit in ziua de astazi...Biserica noastra recunoaste impreunarea trupeasca dintre barbat si femeie numai in scopul procreerii.Sunt barbat si recunosc uneori,atunci cand puterile intunericului contravin puterii rugaciunii,ca ma simt ispitit de femeie...Dar,sincer iti spun,ca atunci cand traim o viata sfanta,fara televizor,fara internet,cand ne petrecem acest timp priveghind si rugandu-ne la Dumnezeu si la Maica Domnului sa alunge ispitele si cursele diavolesti din sufletul nostru,simt ca patima desfraului este alungata...este foarte greu sa simti asta,numai prin post,rugaciune si priveghere constanta putem reusi,chiar si ca barbati...Roaga-te pentru barbatul tau,indeamna-l si pe el la rugaciune,ruga-ti-va impreuna,incercati sa tineti un post curat impreuna si apoi vei vedea rezultatele...Trebuie sa faceti multa si neincetata pocainta.Daca nu aveti un duhovnic,rugati-va la Dumnezeu sa va daruiasca unul,iar daca vei reusi sa tii langa tine un barbat credincios,sunt sigur ca nu iti va mai cere asta...
"Privegheati si va rugati,ca se apropie Imparatia Cerurilor."

@ sfantatreime
Relatia trupeasca nu este doar spre procreere ci spre adancirea iubirii celor doi, daruirea de sine reciproca si jertfelnica, dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica.
Deci nu sexualitatea este pacatoasa (cum sugerezi tu), ci dorintele noastre, cautarea placerii.. a face din placere un idol in cadrul casniciei.
"Celalalt" nu-mi este dat pt a satisface dorinte primare (sau mai rafinate, tot aia..), ci sotul/sotia este o persoana creata dupa chipul lui Hristos. Iar prin iubire, devotament, fidelitate.. il slavesc chiar pe Cel care l-a creat pe sot(sotie).

(tinta finala a casniciei este mantuirea sotilor. Nu procrearea, nici iubirea de dragul iubirii, indiferent de cat de "elevata" ar fi aceasta. Iubirea in sine este un concept fara continut in lipsa lui Dumnezeu.)

Cred ca daca vezi in permanenta casnicia ca o imagine a unirii dintre Hristos si Biserica si ca o cale de ridicare a noastra catre Dumnezeu, astfel de ganduri (gen: ma ispiteste femeia - mi se pare un gand penibil pt un crestin, mai ales unul insurat!) de desfranare, ferire de copii, cautare a placerii, afirmare a senzualitatii etc.. nu au cum sa apara. Cel putin asa cred eu in momentul acesta.

Ma refer la ceea ce ai ingrosat.
Uite acesta este unul din lucrurile care ma preocupa astazi: nivelul duhovnicesc (scazut) indreptateste cumva pacatul?
(Pt mine este o intrebare f serioasa, desi suna a ironie).
Adica stiu ca gresesc dar totusi persist deoarece nu ma pot ridica la un alt nivel de traire.. (nu ma pot lepada de patimi, mai exact). Si tot aman.
Ma indoiesc ca este o conduita corecta.
Eu cred ca cu fiecare pacat care-l faci iti intuneci mai mult discernamantul duhovnicesc.
Cred ca un singur act de curaj cand stii ca nivelul tau duhovnicesc este modesc - un singur act de curaj aduce mari castiguri. Cred ca efectiv Dumnezeu ne-ar prinde de mana sa nu cadem.
(curaj in sensul bun. curajul de a te impotrivi pacatului chiar daca el pare in limitele moralitatii si toata lumea il accepta)

Dar persistenta in a fi caldicei.. eh, stii ce este scris despre caldicei.:20:

Buna!
Eu si sotul meu am discutat si de cand L-am descoperit pe Domnul incercam sa respectam toate regulile.
Ne-a fost greu la inceput in ceea ce priveste relatiile sexuale, insa acum ca sunt insarcinata dorim sa nu deranjam cu nimic copilul pe toata perioada sarcinii si in alaptare. Domnul sa ne ajute sa ne ferim de pacatul acesta.
Nu este greu. Trebuie doar sa ai vointa si incredere in Domnul Dumnezeu.
Ca sfat, ar trebui sa te documentezi mai mult, sa citesti mai mult despre acest subiect.
Iti recomand "Ridicarea Casatoriei la inaltimea de Taina" a parintelui nostru drag, Arsenie Boca.
Ai acolo multe sfaturi si indrumari despre cum sa iti traiesti viata in cuplu asa cum se cuvine.
Doamne ajuta!

Atunci poate o să te ajute videoclipul ăsta cu reclamă...

Ca să nu mai fie atât de confuz totul.

Zorica Latcu

Epitalam

Iata, fecioare din Chios, rasare Luceafarul serii.
Marea e lina, vazduhul e greu de miresmele verii.
Tortele ard luminos si rasuna de cantece casa;
Doris, frumosul pescar, in iatac isi asteapta mireasa.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Tu erai cea mai frumoasa din hora fecioarelor noastre.
Multi cunoscut-au puterea privirilor tale albastre,
Multi au dorit trupul alb si buzele dulci ca o floare,
O, Kalliroe; tu stii ca pe multi azi in suflet ii doare.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Doris, frumosul pescar, are-o luntre cu zece vintrele
Albe + si mrejele lui totdeauna de peste sunt grele.
Glasul lui dulce in noapte departe pe apa rasuna,
Parul lui moale luceste, cand trece sub raza de luna.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Doris, deschide, deschide, sa intre mireasa in casa.
Tu ai sa-i smulgi de pe fata frumosul ei val de matasa.
Noi o sa ducem la temple miresme curate si miere,
Pentru Hymen Hymenaios, Athene si vajnica Here.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Zeus, stapanul cel drept, sa va dea din belsug fericire.
Zile senine de munca sa cereti, si nopti de iubire.
Bratele albe sa fie un leagan de dulce-alintare,
Pentru micutul ce vine ca pret al durerii amare.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Nu vei mai merge cu noi in campiile ude de roua,
O, Kalliroe, de-acum vei intra in viata cea noua.
Buzele noastre surad, dar de lacrimi ni-s genele pline,
Cand va uram cu iubire un ultim: ramaneti cu bine.

Tace si vantul in ierburi si tace si marea carunta.
Haideti, fecioare din Chios, sfarsit-am cantarea de nunta.

M-a incantat sa ma reintalnesc cu poezia aceasta. Prima data am auzit-o rostita de pr. Teofil Paraian la una din conferintele ASCOR-ului de la Facultatea de Drept.

Cu ceea ce scriai mai sus sunt intru totul de acord. In afara de ideea ca ferirea de a avea copii ar fi intotdeauna pacat.

Da, sigur ca putem sa ne indreptatim in slabiciunea noastra neincercand sa ne depasim nivelul.
Pacatul, cum spui si tu in alta parte de altfel, nu este nerespectarea unui set de reguli care ne-ar indreptati in fata lui Dumnezeu. Este departarea de Dumnezeu. Iar calea catre El nu este pur si simplu ridicarea brusca a stachetei dupa un numar de legi, din cauza ca ne stim slabi si vrem sa facem ascultare.
Orice duhovnic isi sfatuieste copii duhovnicesti sa nu isi impuna de la inceput unele lucruri pe care nu le-ar putea duce. De ex: sa nu isi propuna de la inceput sa se roage ore in sir pe zi, ci sa inceapa cu mai putin. Tine si de smerenie pana la urma.
Revenind la problema noastra, cred ca fiecare ar trebui sa se cerceteze pe sine, impreuna cu sotul sau sotia si cu sfatul duhovnicului, cati copii poate sa creasca. Si nu exista un standard de sfintenie pentru cei casatoriti definit: sa ai cati mai multi copii. Mai sus am scris ca idealul ar fi sa te lasi in voia lui Dumnezeu si sa ai cati copii ar veni natural, dar as adauga: idealul este si sa cresti copii multi sau putiniii cu dragoste si in credinta. Sa ii ajuti sa devina oameni adevarati. Daca te lasi sa ai zece copii si pe urma ii neglijezi, nu mi se pare prea aproape de idealul de sfintenie crestin..
Or, daca nu ai forta fizica si psihica, sau sprijinul partenerului, necesare, nu ar fi o greseala sa ai prea multi copii? Nu ar fi o depasire inconstienta a nivelului pe care il ai, nu numai duhovnicesc, dar si fizic si psihic?
Adaug ca bineinteles, avortul este un pacat in sine pentru ca este omorul unei fiinte nevinovate. Nu de asta vorbesc, ci de mijloacele de 'ferire' neabortive. Ele nu sunt pacat in sine. Asta reiese din conceptia ortodoxa despre casatorie descrisa si de tine, si de mine mai sus.

Uneori, acest nivel pe care il avem (duhovnicesc, psihic si fizic) poate creste si de unde la inceput te feresti sa ai inca un copil, Dumnezeu te ajuta sa capeti curaj si sa ai inca unul, sau inca doi, si sa reusesti sa ii cresti. Dar uneori nu.. Sau ai depasit momentul (esti deja nefertil(a) din cauza varstei). Dumnezeu ne cheama poate sa ne oprim si sa incercam sa daruim cat putem celor pe care ni i-a dat deja.
Eu asa vad lucrurile, din tot ce am citit si invatat despre credinta ortodoxa.

Fani, nu vrei copiii.. e foarte clar: traiesti in curatenie. Nu poti separa placerea de responsabilitate.
Pana la urma totul se reduce la un singur lucru: pentru ce traiesti? Pentru a ajunge la cunoasterea Dumnezeului celui viu? Sau pt placerea proprie?
Copiii aceia 1, 2 sau 10, cati da Dumnezeu, nu-i creste nimeni singur, ci tot cu ajutorul lui Dumnezeu cresc.
Este un punct de vedere arogant si necrestin sa crezi ca-i cresc doar parintii. Nu. Dumnezeu este foarte prezent: El ii tine sanatosi, El tine parintii in stare sa munceasca, El creaza oportunitati si fericite coincidente in viata fiecaruia, El ne ghideaza si ne indreapta cu dragoste.. El este adevaratul parinte.
In ce priveste a ajuta copiii sa ajunga oameni adevarati.. la fel, asta nu tine de nr de copii. Eu cunosc o familie cu 12 copii, tatal era croitor. Sunt oameni extraordinari, este o bucurie sa-i cunosti.

Nu-ti impune nimeni sa faci 10 copii. Dar daca nu vrei sa ai copii, mi se pare firesc sa nu te ascunzi dupa cuvinte pretinzand ca ai alte scopuri si nu placerea. Cautarea placerii nu este o cale catre mantuire. Doar sacrificiul. Un sacrificiu este sa faci copii (te sacrifici pe tine). Alt sacrificiu este abstinenta.
Dar mantuire fara sacrificiu eu nu cred ca exista.

Pai nu ai scris chiar tu mai sus ca unirea dintre soti nu este doar pentru procreere, ci si pentru unirea dintre soti? Dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica? Deci nu numai pentru placere, ci si pentru unire trebuie ea sa aiba loc intr=un cuplu.

Ajutorul lui Dumnezeu nu exclude responsabilitatea noastra, luarea responsabila a unei hotarari si ducerea ei la capat.
Cum se spune, Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista.
Daca tu nu esti capabil fizic, psihic, material sau din alte motive sa ai zece copii, dar nu iti dai seama sau te arunci cu capul inainte, poti tu cat vrei sa te bazezi pe Dumnezeu, la fel ca in povestioara cu pustnicul care nu a acceptat ajutorul pompierilor ca 'il va ajuta pe el Dumnezeu', si s-a innecat.
Exista si familii cu multio copii in care o iau de izbeliste pentru ca parintii nu sunt capabili sa ii educe. Nu numai familii, admirabile, in care toti sunt iubiti si cresc oameni adevarati.

Gasesc ciudata aceasta remarca.
Exista multe situatii in care aceasta unire nu poate avea loc din varii motive: boala, distanta, sarcina - alaptare.. ca sa nu mai vorbesc despre posturile pe care ar trebui sa le respecte un crestin (si nerespectarea posturilor este neindoielnic un pacat).. etc. Se iubesc acei soti mai putin?
De unde pana unde acest "trebuie"? Cum il impaci cu cerinta postirii?
Cei care au ales sa traiasca in curatie, desi casatoriti, au incalcat cumva o porunca?

Si cum ramane cu depasirea si ridicarea de la sexualitate la eros (despre care vorbesc ortodocsii contemporani gen J. Breck - care nu este pe gustul meu, dar evident este tocmai spiritul in care se formeaza astazi cei care studiaza teologia in occident)?
Si cum interpetezi neputinta sexuala naturala a oamenilor care vine cu varsta, din mila lui Dumnezeu? Impiedica aceasta iubirea sotilor?
Etc..

Poate ca m-am exprimat gresit cand am spus 'trebuie'. Ar fi trebuit sa spun 'este firesc sa aiba loc', este in firea lucrurilor sa aiba loc acest fel de unire intre cei doi, daca ei nu fac abstinenta periodica (post) hotarata de amandoi (vezi sf Pavel - si nu, nu sunt de acord ca este pacat pentru orice cuplu nerespercatrea stricta a unor reguli in acest domeniu), daca nu sunt impiedicati de boala, varsta sau altele.
Ridicarea la alt nivel a sexualitatii nu se face neaparat prin renuntare la ea mai ales numai ca sa nu mai ai copii.
Ia exemplul unui cuplu tanar (in orice caz, inca in faza fecunda), care traieste impreuna si are deja cativa copii.^Pentru ei nu mai este valabila ideea ca unirea sexuala este si pentru altceva in afara de procreatie?

raspuns pentru anna21
 

In nici un caz in Sf.Scriptura nici a Vechiului si nici a Noului Testament nu scrie de sexualitate si de daruire pe plan sexual in scopul mantuirii,draga...scopul mantuirii nu este in nici un caz calareala si satisfacerea placerilor carnale dintre barbat si femeie inteleasa in mod ablsolut fariseistic,cum o intelegi dumneata...nu te complace in fanatism si in erezii...Doamne-ajuta spre mantuire curata si neintinata...Cauta-ti un duhovnic si cere-i parerea.El sigur te va ajuta.

pentru ana21
 

Observ ca dumneata urmaresti numai topicurile cu si despre sexualitate.Cred ca acesta este subiectul care te framanta si cu care ai multe nelamuriri,insa sa nu uitam ca Domnul Nostru Iisus Hristos,ca exemplu de mantuire si traire,nu a stat ancorat in sexualitate,ci in respectarea poruncilor Dumnezeului Tatal...

Ai facut cumva o statistica pt a afla unde postez mai mult?
Daca vrei sa ai date concrete, te rog sa intri pe profilul meu pt o imagine obiectiva, altfel consider ca parerea ta este doar o barfa/ cleveteala.
Daca fac eu o statistica cu postarile mele si-ti demonstrez ca gresesti mult (acum nu am timp), iti vei cere scuze pt atitudine nepoliticoasa, cum s-ar cuveni unuia care nu se considera fariseu?

Cat despre corectitudinea parerii mele, te rog sa ma contrazici in mod inteligent, cu contraargumente, nu cu atac la persoana
Deci.. citeaza-ma unde gresesc si corecteaza-ma cu contraargumente si citate din Scripturi si Sf. Parinti. Nu ma supar, dimpotriva.

(Si in al trelea rand, vorbeam cu Fani, o discutie pe care o purtam deja de vreo 2 ani pe diverse threaduri.)

pentru ana21
 

Daca pentru dumneata relatia trupeasca inseamna daruire de sine jertfelnica inseamna ca nu cunosti ce inseamna jertfa,draga...jertfa trebuie inteleasa,perceputa si traita in scop mantuitor,iar mantuirea inseamna despatimire,iar despatimirea inseamna curatire de patimi...iar patima=desfranare iar desfranare=sex, iar sex=relatie trupeasca...Sa incercam sa traim ancorati in Biserica,fratilor,nu in cele lumesti...e greu sa nu le confundam,dar este mantuitor...

pentru ana21
 

"Vai voua carturarilor si fariseilor fatarnici!Ca dati zeciuiala din izma,din marar si din chimen,dar ati lasat partile mai grele ale Legii:judecata,mila si credinta;pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati.Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila!Vai voua carturarilor si fariseilor fatarnici!Ca voi curatati partea din afara a paharului si a blidului,iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie.Fariseule orb!Curata mai intai partea dinauntru a paharului si a blidului,ca sa fie curata si cea din afara.Vai voua carturarilor si fariseilor fatarnici!Ca semanati cu mormintele cele varuite,care din afara se arata frumoase,inauntru sunt insa pline de oase de morti si de toata necuratia.Asa si voi,pe dinafara va aratati drepti oamenilor,inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si faradelege."
Matei,23-28

draga domnule, am zis sa ma citezi.
Eu nu stiu despre ce vorbesti tu acolo: unde am zis eu ca relatia trupeasca este jertfa? Imi pui cuvinte in gura ca sa dai bine? (fara suparare, dar sunt f grabita in dimineata asta si nu am timp sa caut, dar nu recunosc sa fi scris eu ca relatiile trupesti sunt jertfa.) Deci daca vrei sa pari drept.. chiar nu trebuie sa-mi demonstrezi mie sau altcuiva pe aici, are Cine sa te vada)
Iar daca gresesc, arata-mi unde. Asta este altceva, ar fi un lucru bun.

Sincer, cred ca ma confunzi, poate ai citit la altcineva.
Despatimirea se poate face si in cadrul casatoriei, dupa cum ne-au demonstrat sfintii casatoriti. Sfanta Iuliana de Lazarevo a avut multi copii.. ce concluzie putem trage?

Este un pacat sa te scarbesti de relatia trupeasca legiuita intre soti.
Una este ce faci din jertfa pt Dumnezeu, cu totul altceva este scarba.. Voi reveni ca nu am destul timp (Iar postarea ta a doua... nu stiu exact ce vrei sa demonstrezi cu ea. Ar trebui, poate sa explici, ca citatul este cunoscut, dar nu este cunoscut scopul cu care l-ai postat)

raspuns
 

Doamne-ajuta sa nu ratacim de la adevarul despre credinta...Amin

pentru anna21
 

In mesaju acesta parca ai afirmat,nu?

Pentru a evita extremele - adica sa nu consideram relatia trupeasca ca fiind un rau, dar nici sa reducem viata doar la aceasta relatie, voi da un citat al Sfantului Maxim Marturistorul:

"Nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nici facerea de prunci, ci curvia; nici banii, ci iubirea de bani. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt, decat reaua intrebuintare". (Sfantul Maxim Marturisitorul)

raspuns
 

Ma manii cand aud ca relatia trupeasca este dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica...dupa cum rataceste anna21...Voi nu v-ati mania auzind aceasta blasfemie????Am mai auzit de filosofii din astea fariseistice...la gura suntem buni,fapte nu prea avem...

Pentru cei casatoriti iubirea nu se rezuma doar la a vorbi unul cu altul, ci si la unirea trupeasca. Asa ca e cazul sa nu te mai manii. Si nu uita ca mania e un mare pacat.

raspuns
 

Eu ma consider un aparator al credintei mele ortodoxe,traita si marturisita dupa cum faceau stramosii nostri,domnitorii cei care si-au aparat credinta pana la sange,nicidecum persiflata si schimonosita din indemnul diavolului, dupa reguli moderne,globalizate si secularizate...si a te mania pe o mare erezie nu este un pacat,dupa cum insusi Mantuitorul a marturisit...sa avem taria duhovniceasca sa traim in Hristos,nu sa ne schimonosim brat la brat cu satana,ca rad sectarii de noi...popor ortodox ce suntem....

Draga, viata din casa ta nu poate fi si viata din casa altuia. Stii foarte bine ca un duhovnic poate da sfaturi diferite pentru a scapa de un pacat. Asa ca lasa-i pe duhovnicii lor sa-i sfatuiasca, nu te amesteca in viata nimanui, caci viata nu se traieste dupa retete.

raspuns
 

Credeam ca se discuta intre crestini ortodocsi aici,intr-un mod constructiv si mantuitor,dar se vede treaba ca nu...atunci sa tacem pentru ca si tacerea e mantuitoare!Amin...