Cine-i Ghebu ăsta că nu are nici un contact cu realitatea. Topicul acesta e penibil.

Sfârșitul României a venit, românii au adoptat (cei mai mulți dintre ei) cultura țigănească prin intermediul muzicii, s-au țigănizat, iar în două-trei decenii tineretul României va fi alcătuit majoritar din țigani. Când vor realiza ce urmează, cei mai mulți români tineri vor pleca din țară iar cei care vor rămâne vor trăi într-o societate caracterizată de infracționalitate, insalubritate și poate și mai rău.

"…patria şi ortodoxia sunt "grădina Raiului" dată nouă de Dumnezeu să "lucrăm în ea şi să o păzim" (Facere 2,15) cu sfinţenie." - Părintele Cleopa

sfiosule,

"M-am născut pe 25 septembrie 1970.
În 1989 aveam 19 ani. Formulaţi-vă dumneavoastră răspunsul la întrebarea dacă am fost sau nu un susţinător fervent al comunismului." - Mihail Gh. Bujor (GHEBU)

lumini si umbre !
 

Din jurnalul locotenentului (ulterior devenit celebru !) Erwin Rommel, participant al campaniei din oltenia si moldova,anul 1916 :
" ostasii romani se predau foarte usor si renunta sa mai lupte, de aceea e foarte usor sa faci prizonieri, chiar si cu o unitate mica !"
" ostasii romani arunca armele cand ne vad, si refuza sa mai lupte, ofiterii lor sar la ei si ai lovesc cand vad asta, pentru a relua lupta "!

uimitor ,nu ?!
nu asta era isoria pe care o stiam !

desigur, ca pisica care isi ascunde... in nisip, si noi romanii,datorita ideologiei paguboase comuniste,nu am fost invatati sa privin istoria nationala critic,si sa vedem ca ea are multe lumini,si fapte glorioase ,dar si multe umbre,de care in general s-au ferit ca draku de tamaie sa le pomeneasca !

un popor contradictoriu, asa ar reiesi, ca si concluzie !

"Traditie1,

A te îndoi de viitorul patriei tale este un act de trădare.
Afirm asta în principiu fără referire la Dv..
Cine sunt eu? Un om simplu atașat afectiv de patria și națiunea sa." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

Mult adevar, si o viziune lucida,asupra situatiei,pentru care te felicit !
Problema noasta ca si neam este ca nu avem unitate rasiala, si suntem alcatuiti din prea multe natii si etnii ,ce au trecut, odata cu migratiile pe aici !
de aceea si trasaturile contadictorii !
Totusi, cred ca romanii autentici mai exista, si ei ca urmasi ai legionarilor romani,. is niste oameni adevarati, care nu vor pieri niciodata !
Ei sunt nucleul tare al acestui popor, corcit si diluat cu sange strain ! Si acest nucleu tare, se va mentine,pentru ca are forta stramosilor romani,care au cucerit lumea, si au supus popoarele barbare !
Vivat, crescat, floreat !
virtus ,fides, pieta !

Radu32,

"Îngăduiţi-mi să răspund la postarea Dv. "lumini și umbre!" citându-l pe Nicolae Iorga:

"Apărarea trecătorilor noastre, în octombrie 1916, de soldaţi fără arme [corespunzătoare] (...) va rămâne una din faptele mari ale istoriei morale a omenirii. La Olt, la Jiu, la Câmpulung, la Predealul scăldat de sânge, în pădurile muntelui Bratocea, ca şi la pasurile Vrancei, Oituzului glorios, la toate drumurile din Carpaţii moldoveni, până la Dornele prinse de austrieci (...) s-au dat lupte de care cei mai mari dintre strămoşii noştri ar fi putut să se mândrească.
Aceia pe care comunicatele germane îi înfăţişau „apărând îndărătnic pământul patriei” trebuiră să facă loc pe încetul apăsării. Totuşi numai la Jiu, şi aceasta după nimicirea unei întregi divizii bavareze, (...) se putu răzbi; încleştarea în munţii acoperiţi cu zăpadă costă pe duşman multe pierderi, între care a unui general şi a unui prinţ dintr-o dinastie domnitoare (pe altul l-am înmormântat în Dobrogea)."

Marele, incontestabil, Erwin Rommel, în jurnalul său, încerca să îndulcească pilula.

Un an mai târziu, în 1917, pentru germani situaţia pe frontul românesc devene dramatică.

Conduşi de generalul Averescu şi luptând exemplar soldaţii noştri obţin în 25 iulie 1917, victoria de la Mărăşti.
Atunci Mackensen atacă cu unsprezece divizii la Mărăşeşti, dar pierzând jumătate din efective a trebuit să se recunoască învins. Deviza noastră „pe aici nu se trece” nu a fost o vorbă în vânt. Siretul a fost, cum spunea acelaşi Nicolae Iorga, „graniţa de netrecut a energiei româneşti”. Lupta de la Mărăşeşti a durat două săptămâni şi în timpul ei s-au remarcat generalii Cristescu şi Ieremia Grigorescu.

Cât de gravă a fost pentru germani situaţia pe frontul Siretului o atestă şi faptul că la faţa locului a trebuit să se deplaseze însuşi împăratul Wilhelm al II-lea.

Sub pretextul abordării "critice" a istoriei ni se distruge respectului de sine şi se încearcă adormirea conştiinţei noastre naţiopnale. De ce? e o întrbare la care vă rog să găsiţi Dv. un răspuns." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

Daca vei vizita Mausoleul de la Marasesti, vei gasi dovada ca romanii nu au fost lasi- e usor sa arunci cu noroi- si-au lasat oasele sa albeasca pe campul de lupta- eu insumi am mormantul strabunicului acolo. In urma lui a ramas bunicul, in varsta de un an, el insusi decorat in razboi.

Draga Mihai....
 

.....sincer imi place de tine. Tineretea e nebunie dar e o nebunie frumoasa. Omul are idealuri, crede ce-l favorizaza sau favorizeaza confirmarea propiilor opinii. Viitorul unei tari se bazeaza pe tinerii ei si e bine ca macar declamativ iti iubesti tara.
Acum noi astia mai batrini am trait propaganda pe viu. Am invatat ca istoria este scrisa de cine conduce, de cine a cistigat si mai ales ca ea nu trebuie sa aibe vreo legatura cu adevarul.
Adevarul numai Dumnezeu il stie! Cu siguranta au fost eroi in razboi si tot cu siguranta au fost destui si care n-au fost eroi! Sincer cind un istoric roman scrie despre romani ma indoiesc ca poate fi obiectiv! Accentul se pune pe roman; tu esti prea tinar da noi sintem cei mai cei in lume si doar hotii si ghinionul fac sa nu fim recunoscuti ca atare.
Cind un ofiter german scrie in jurnalul lui un raport poti fi sigur ca-i mult mai conform adevarului decit adevarului istoricului roman. Dar sa presupunem ca minte! Oare ar mintii in defavoarea sa? Adica dusmanul e vai de capul lui dar noi am fost eroi luptind cu asa dusman? Prea putin probabil!
Cum o fi fost in primele doua razboaie cu romanii stie doar cel care a trecut prin ele. Eu nu! Si nici tu! Dar amindoi am trecut prin asa zisa revolutie din 89. Cei mai multi romani au facut-o in fata televizoarelor. Unii nu riscau sa vorbeasca macar impotriva lui Ceausescu nici dupa ce acesta fusese impuscat!
Pe japonezi i-au oprit cu bomba atomica desi era clar ca razboiul este pierdut; pe noi n-a fost nevoie pentru ca am tradat si am trecut de partea cistigatorilor! Acum cit de inteleapta a fost miscarea asta se poate vedea: uita-te la statele care au pierdut si la noi cistigatorii!

MARASESTI: ,,Atacul in camasile albe"
 

Andrei, topicul nu este penibil ci trebuie sa meditezi asupra felului cum pune acest Ghebu problema.
Observa cu atentie ca el foloseste aceleasi metode nationalist-sovine, folosite de nazisti de comunisti, hortisti si care da, nu au legatura cu realitate, dar tinta este alta decit logica si bunul simt al realitatii..la fel ca in fascism scopul acestei propagande este de a zapaci masele si de a le indoctrina spre scopurile mizerabile de care este plina istoria.( fascismul, bolsevismul, maoismul, kimersenismul)

Esti un pic speculant Marius, :))))

Uite-te cu cine sunt populate "acele" state care au pierdut si in care tu ti-ai gasit fericirea si implinirea... si cu cine suntem noi populati si ai sa intelegi ca nu are nici o importanta de ce parte te-ai fi aflat.

"bmd,

Pentru că aţi spus că istoricii români sunt părtinitori voi reproduce mărturiile unor străini.

Lloyd George, primul ministru al Marii Britanii, adresându-se guvernului român la 21 august 1917 spunea: „...doresc să exprim din partea guvernului britanic profunda noastră admiraţie pentru curajul eroic şi avântul ce l-a dovedit poporul român în timpul unui an de încercări aproape fără seamăn... Reconstituirea armatei române şi rezistenţa îndârjită - rezistenţă atât de preţioasă pentru cauza comună - pe care această armată o opune duşmanului în acest moment, în condiţii de o greutate excepţională, prezintă un exemplu măreţ de tărie, pe care libertatea o inspiră unui popor liber.”

Generalul german Kurt von Morgen spunea: „Rezistenţa duşmanului [la Mărăşeşti în 6/19 august 1917], în special a românilor, a fost neobişnuit de dârză şi s-a manifestat prin 61 de contraatacuri (pe frontul corpului I de armată german) în decursul celor 14 zile. Ele au condus la lupte la baionetă. Acestea ne-au pricinuit pierderi considerabile.”

Istoricul german M. Schwartze spunea în lucrarea Der Grosse Krieg, 1914-1919: „Printr-o rezistenţă îndârjită opusă unei ofensive bine pregătite şi prin numeroase contraatacuri energice, până la lupta corp la corp (...) diviziile române (...) au ştiut să apere patria lor de o completă cucerire. Luptele de la Focşani şi Tg. Ocna (Oituz), sau bătălia de la Mărăşeşti cum îi zic românii, au devenit mândria armatei române în războiul mondial.”

Pentru a aprecia obiectiv retragerea noastră din Muntenia şi Dobrogea din prima parte a războiului şi tratatul de la Buftea din 24 aprilie/7 mai 1918 trebuie să se aibă în vedere că luptam pe trei fronturi cu două imperii şi un regat, inamicul dispunând de o superioritate de forţe şi material covârşitoare.

După părerea mea victoriile noastre de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, din vara lui 1917, au fost decisive pentru câştigarea războiului de către Antantă.

În timpul ultimului război mondial Germania a refuzat sistematic să încheie un tratat de alianţă cu noi deşi am făcut nenumărate demersuri în acest sens. Pe 23 august 1944 am avut mâinile libere. România n-a trădat pe nimeni.

Primiţi, vă rog, expresia întregii mele consideraţiuni." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

"ROMÂN ŞI PATRIOT

Să fii român şi patriot înseamnă după unii să fii în cel mai rău caz fascist sau comunist şi în cel mai bun caz tâmpit congenital rupt de realităţi, una neexcluzând-o pe cealaltă.
Minţi „luminate” de la noi cred că România ar fi pe ducă şi că n-ar avea decât ce merită. Ţară depăşită, necivilizată şi flecară unde poporul are tupeul să spună Nu când „elitele” spun Da.
Mie însă mi-e dragă bătrâna mea ţară. Fiică a unei istorii, care nu e nici pe departe plină de eşecuri şi umilinţe, cum se susţine uneori, ţara noastră va deveni cu certitudine aşa cum o dorim cu toţii: prosperă, civilizată, puternică. „În aste mâini mai curge un sânge de roman...”
Avem multe de primit de la omenire, dar avem şi multe de oferit. Ce? Descoperiri ştiinţifice, invenţii, opere de artă, sarmale, mici, autoironia, hazul de necaz şi o mie de alte lucruri pe care nici măcar nu le bănuim." - Mhail Gh. Bujor (Ghebu)

Mihai
 

strabunicu a murit in aceste lupte de care pomenesti tu.
Si mie imi place sa cred ca a fost impuscat in piept.
Si mie mi-ar place ca Romania sa fi fost o tara de eroi si mai ales sa fi ramas una.
Din pacate realitatea vazuta de mine arata altceva...restul este istorie!

CITATE

"Tatăl şi mama noastră, copiii noştri, rudele noastre, prietenii noştri ne sunt scumpi; toată dragostea către ei se contopeşte şi se cuprinde in dragostea de patrie." - Cicero

"Faţă de patrie nu ţi-e îngăduit să ai convingeri, ci numai devotament." - N. Iorga

"Un singur tril de privighetoare ascultat în Patrie face cât toată muzica italiană." - Grigore Vieru

"E oare atât de utopist sau reacţionar să-ţi declari ataşamentul faţă de valorile patriei?" - Bernadette Chirac

"Cei mai buni soldaţi, în timpul celui de al doilea război mondial, au fost românii." - Waldemar Faber

"Istoria s-a făcut în Apus, fără noi, dar datorită sângelui nostru." - Mircea Eliade

Culese de Mareş Bogdan

Mobilizatoare vorbe!

PODOABA CEA MAI ALEASĂ ŞI MAI MÂNDRĂ-NTRE PODOABELE ŢĂRII

"(...) podoaba cea mai aleasă şi mai mândră-ntre podoabele ţării, este poporul românesc. În sufletu-i larg, nespus de duios, lămurit în focul atâtor suferinţi, am găsit izvorul curat al frumoaselor lui cântece şi înţelesul istoric al trăiniciei şi stăruinţii noastre pe acest pământ. În marea lui putere de muncă, de luptă şi de răbdare, în mintea lui trează şi-n inima lui caldă am găsit sprijinul speranţelor noastre şi dezlegarea înaltei chemări a neamului nostru. Îl urmăresc cu gândul de-a lungul veacurilor, îl văd cu pieptul dezvălit în zloată şi-n bătălii, muncind ca să plătească dările ţării, luptând ca să-şi apere pământul, căzând şi ridicându-se iar, murind în şes şi renăscând în munţi, pururea tânăr, pururea mândru, cu toate nevoile ce-au dat să-l răpuie, şi mă-ntreb: ce popor a avut pe lume o soartă mai aprigă şi mai zbuciumată, ce neam de oameni a stat mai viteaz şi mai întreg în faţa atâtor dureri!
Unde-ar fi ajuns el astăzi dac-ar fi fost lăsat în pace!…
“O lacrimă-i tremură-n glas, şi graiul lui e un suspin”, zice Michelet vorbind de poporul român." – Alexandru Vlahuţă

Cules de Mareş Bogdan

DOUĂZECI DE ANI
de maior (r) Tomescu Vasile

Noapte se lasă...
Peste drum de cazarmă, în parcul cu tei şi platani,
Stau pe-o bancă un soldat şi-o fată frumoasă.
Amândoi au douăzeci de ani.

Zarea-i senină,
Lumina-i slabă pe alei,
Pe cer e lună plină,
În aer pluteşte parfum de tei.

Cei doi îşi spun că se iubesc,
Ţinându-se tandru de mână,
Şi mii de vorbe dulci îşi şoptesc
Sub clarul de lună.

Cazarma e pustie.
Regimentul a plecat de mult la război,
E undeva la hotar luptând cu vitejie,
N-a dat un pas înapoi.

Noaptea se lasă...
Peste drum de cazarmă, în parcul cu tei şi platani,
Stă singură pe-o bancă şi plânge o fată frumoasă.
N-are decât douăzeci de ani.

Ceru-i mohorât,
O ploaie rece se cerne pe-alei,
Nori cenuşii plutesc aproape de pământ,
Sunt desfrunziţi bătrânii tei.

Iubitul ei a murit
Fără un oftat, fără un suspin.
Ajuta un camarad rănit
Când l-a secerat un glonte hain.

25 mai 1944

PANSEURI

"Forţa unei naţiuni, puterea şi bunăstarea sa stă în numărul copiilor ei.

Interesele superioare ale patriei sunt limita oricărui drept individual de proprietate, de muncă şi de salariu.

Atât familia cât şi naţiunea sunt colectivităţi naturale şi nu rezultatul unei simple convenţii.

Trebuie să lucrăm ca să ne facem societatea mai bună, nu să ne indignăm că e încă imperfectă şi să învinovăţim ţara de toate relele cu care ne confruntăm.

Fără ţară, fără neam, fără familie, fără religie am fi simple marionete. Dezrădăcinaţii sunt cel mai uşor de manipulat şi de folosit.

Corupţia e un instrument de control al unei ţări." - Popescu Angela

pledoaria mea, era,daca ati citit cu atentie toate postarile mele, o invitatie la echilibru,si la o viziune lucida,asupra istoriei romanilor,facuta insa in spiritul devotamentului absolut fata de neam si tara !

Dincolo de a ne imbata cu apa rece,sub influenta patriotismului ceausist al epocii de aur care le zugravea pe toate in roz,eu consider mai benefica pozitia unui nationalism critic,de nuanta legionara,deci de extrema dreapta !
Legionarii, dand dovada de o totala lipsa de ipozcrizie, nu se sfiau sa infiereze lipsurile si scaderile romanului, pentru ca odata constientizate aceste defecte sa se duca munca de depasire a lor si de corectie !

referitor la postarea dvs, desigur ca romanii au avut alaturi de momente mai putin bune, si momente de care putem fi mandri !
De ce atata contradictie si fluctuatie ,ma intreb totusi ?!

Mi se pare total gresita teza conform careia o critica sanatoasa nationalista, de tip legionar,ne-ar distruge respectul de sine !
Dimpotriva,ar pune degetul pe hibele ce necesita a fi corectate,si nu ascunse,intr-un demers curat de suprema barbatie si luciditate !

Care e parintele cel mai bun oare, cel care-i da copilului si luna de pe cer,transformandu-l intr-un razgaiat,sau cel care ultilizeaza cu discernamant nuiaua precum si recompensa ?

Sa nu ne fie frica deci, ca in istoria nationala sa utilizam si nuiaua, la fel cum un parinte din dragoste o face pentru a corecta deficientele copilului sau iubit !

PENTRU CEI CARE NE-AU CRITICAT

„În felul lui patriotul este un îndrăgostit.
Patriotismul e un sentiment, e iubire. Iubire de patrie, iubire de neam.
Să-i ceri unui îndrăgostit să vadă defectele iubitei lui, să n-o idealizeze, e crud şi aberant.
La fel de crud şi aberant e să-i pretinzi unui patriot să fie critic la adresa patriei lui, a naţiunii lui şi sa nu le idealizeze.
Vă lăsăm pe dumneavoastră să apreciaţi dacă noi suntem patrioţi sau nu. Vă rugăm însă să ne credeţi că suntem sincer ataşaţi de patrie şi naţiune. O spunem cu mâna pe inimă în faţa lui Dumnezeu.” – Tomescu Ionuţ

Serios, haideti sa ne intilnim sa va vedem in afara comfortabilului virtual. :))

"Dupa roade ii veti cunoaste"
Hristos

ALUNGAŢI DUREREA!
de maior (r) Tomescu Vasile

Alungaţi durerea chiar dacă vă e greu!
Au căzut luptând.
Nu le-a fost frică decât de Dumnezeu
Şi murind în picioare, au murit învingând.

Cerul e larg deschis
Pentru cei ce şi-au dovedit vitejia
Şi pe câmpul de luptă cu sânge au scris:
Trăiască România!

Nimic nu i-a oprit.
Nimeni nu i-a făcut să se teamă.
Cu speranţă în inimi s-au jertfit
Pentru neam şi patria mamă.

Au murit, dar pe-al lor mormânt
Dumnezeu va face flori să răsară.
Dumnezeu iubeşte pe cei ce cad luptând,
Dumnezeu iubeşte pe cei ce mor pentru ţară.

Nimeni să nu fie trist!
Ridicaţi sus tricolorul.
Sună, sună gornist!
Sună onorul!

3 septembrie 1941

andreicozia,

"Suntem sinceri...
Nu merităm afirmaţiile insinuante pe care le faceţi la adresa noastră.
Că sunteţi nedrept cu noi este problema dumneavoastră." - Tomescu Ionuţ

PĂMÂNTUL NATAL
de maior (r) Tomescu Vasile după Alphonse de Lamartine

Mă înfior când cuvântul patrie rostesc.
Plecat departe-n ţări străine auzindu-l tresar;
Îmi răsună-n suflet ca un imn ceresc,
Ca vocea femeii iubite sau ca sunetul paşilor ei pe trotuar.

Munţi înalţi învăluiţi în ale primăverii ceţuri alburii,
Văi pe care le îmbracă a dimineţii brumă,
Câmpii întinse şi mănoase, dealuri acoperite de vii,
Turnuri vechi argintate de razele de lună,

Pajişti, poteci iuţi, ziduri cenuşii,
Fântâni unde ţăranii vitele-şi adapă
Şi zăbovesc discutând despre ce s-a-ntâmplat peste zi,
Fumându-şi ţigara sau bând apă,

Casa părintească unde-n vatră arde focul,
Fumul ce se-nalţă din hornul ei spre cerul iernii mohorât,
Ograda-n care, copil, petreceam timpul luându-mă cu jocul.
Lucruri neînsufleţite cum de mă faceţi să vă iubesc atât?!

3 martie 1942

Asta-i tare de tot!:105:

"TACI!

Dacă faci imprudenţa să vorbeşti despre patriotism eşti imediat taxat. Mesajul e: taci! Această tăcere impusă distruge sentimentele patriotice. Cei care lasă totuşi să răzbată patriotismul în conversaţii, în presă, pe forumuri sunt copleşiţi cu ironii şi ce poate închide mai uşor gura cuiva ca ironia.
Trăim o perioadă în care patriotismul ne este mai necesar ca niciodată. Tocmai acum să renunţăm la el?
Patriotismul e credinţă nestrămutată în forţa ţării tale, a naţiunii tale. Credinţa întăreşte voinţa şi a voi înseamnă a putea." - Mihail Gh. Bujor

PANSEURI

"Adevăratul curaj constă în a-ţi depăşi frica, nu în a nu-ţi fi frică, iată de ce şi un copil poate fi la fel de curajos ca un bărbat.

Cu cât o ţară este mai săracă cu atât locuitorii ei au mai multă nevoie de învăţătură, căci învăţătura îi face harnici şi-i ajută să tragă foloase din toate.

Agricultura şi ţăranul român, iată pentru România adevărata comoară.

Când un copil creşte, istorioarele copilăriei trebuie înlocuite cu istoria patriei şi a oamenilor care au cinstit-o şi mărit-o.

Adevărata fericire este în patrie şi în casa familiei.

Ruşine egoiştilor care nu se gândesc decât la ei înşişi, cinste omului dezinteresat care se sacrifică pe sine pentru ceilalţi.

Numele unui tată cinstit de toţi este o avere pentru fii săi.

Cel care face fapte bune nu trebuie să se lase descurajat de răutate: mai devreme sau mai târziu i se va face dreptate." - Popescu Angela

"SĂ NU UITĂM NICIODATĂ, SĂ NE AMINTIM MEREU!

Redau mai jos câteva fragmente din scrisorile unor participanţi la Marele Război pentru Reîntregirea Ţării din anii 1916 – 1918.

Scrisoarea lui Ion Ghervasie, sublocotenent în Regimentul 27 Infanterie
„Dragă tată, îţi scriu ţie pentru că eşti bărbat şi pentru că nu vreau s-o supăr pe mama. (...)Diseară atacăm. Vom răzbate. Mi-e inima plină de mândrie şi de încredere că o sarcină atât de importantă ne-a fost încredinţată. Vom învinge, vei vedea. Timp de mai multe zile nu veţi primi veşti (...). Fii sigur că fiul tău se va comporta cu cinste. Vă sărut. Mă gândesc mult la mama şi o plâng.”
Pe 27.07.1917 sublocotenentul Ghervasie participă la atacul împotriva unor poziţii germane puternic întărite din apropiere de Mărăşti. Rănit grav moare din cauza rănilor în 05.09.1917. Împlinise 20 de ani pe 15.08.1917.

Scrisoarea lui Marin Constantin, soldat în Regimentul 32 Infanterie
„Nu plângeţi citind aceste rânduri, fiul vostru moare pentru ca România să fie mare, puternică şi respectată (...) marele meu necaz gândindu-mă la moartea mea e că veţi suferi din cauza ei. (...) Am căzut după ce am eliberat un petic din pământul ţării. Poate fi o moarte mai frumoasă?
Îi sărut cu drag pe fraţii şi surorile mele, pe care-i iubesc atât, şi-i rog să nu mă uite. Rămâi cu bine măicuţă dragă! Nu mai pot continua, dacă aş continua aş plânge poate şi-n bătaia tunului nu se plânge...”
Pe 22.08.1917 soldatul Marin Constantin cade la Mărăşeşti rănit grav de schijele unei grenade şi moare câteva zile mai târziu. Avea 22 de ani.

Scrisoarea lui Grigore Oprea, locotenent Regimentul 27 Infanterie
„Fiţi tari dragi mei părinţi şi dacă voi cădea, consolaţi-vă cu gândul că mi-am făcut datoria până la capăt. Să nu plângeţi, nu e de plâns cel care moare pentru Patria sa.”
Pe 19.08.1917, la Oituz, locotenentul Grigore Oprea este secerat de o rafală de mitralieră în timpul unui contraatac asupra poziţiilor germane şi moare pe 01.09.1917. Împlinise 25 de ani cu o zi înainte de a muri.

Să nu uităm niciodată sacrificiul înaintaşilor, să ni-l amintim mereu

Sacrificiul cetăţeanului pentru fraţi săi seamănă cu sacrificiul suprem săvârşit de Hristos pentru mântuirea omului şi a omenirii.
Sfântul evanghelist Ioan spunea undeva, citez din memorie: „Cine moare pentru patrie îşi mântuie sufletul, căci acela care moare pentru fraţii săi se oferă jertfă vie lui Dumnezeu şi-L urmează pe Hristos, care şi El şi-a sacrificat viaţa pentru fraţii săi.”
„Ce cetăţean demn de acest nume ar ezita să moară cu bucurie, dacă moartea sa ar fi în folosul patriei?”, se întreba Cicero.
Deviza lui Cato era „Pugna pro patria”(„Lupt pentru patrie.”).
Partea care nu se armonizează cu ansamblul căruia îi aparţine este depravată, membrul care refuză să-şi susţină corpul este inutil şi aproape paralitic. Oricine refuză să susţină naţiunea şi ţara, şi prin aceasta să se susţină chiar pe sine însuşi, nu-i decât un membru inutil şi aproape paralitic al corpului naţional." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

e foarte bine ca sunteti asa patrioti, cine oti fi voi, astia, cu tot felu' de nume, ce va perindati pe aici !
insa sunteti o biata insula intr-un ocean de nepasare romaneasca, uitati-va putin in jur !
eu ma uit tot timpu ,si nu vad picior de patriot !

Pentru mine faptele patriotului valoreaza mai mult decat retorica lui sforaitoare !

Eu unul incerc mereu cand merg in natura sa nu las mizerie,si o consider o fapta patriotica !
Eu unul as activa in asociatii de voluntariat care sa repare strazi,sa munceasca pentru comunitate...da nu vad niciuna !

Singura initiativa de-a strange gunoaiele din tara, in mod voluntar, a fost facuta la Cluj, de un ungur din secuime !
Unde-i patriotismul romannilor de azi ?!

La Muzeul de Istorie !

Suntem patrioti prin tot ce facem bine - sa oferi un model de familie societatii in care traiesti, sa-ti faci datoria la locul de munca, sa sadesti macar un pom, sa salvezi pe cineva- fie si la modul spiritual, sa-ti cinstesti inaintasii , sa dai o educatie buna copiilor tai ...si am putea continua. Multi dintre noi o facem, fara pretentia de a ne numi patrioti, pentru ca astazi nu mai suntem chemati sa ne slujim tara cu arma- din alte puncte de vedere exista decaderea.

"PATRIE ŞI NAŢIUNE


Iubirea de patrie, o iubire firească

Literar, patria este pământul părinţilor noştri. Este deci teritoriul de care suntem ataşaţi prin instinctul nostru vital. Dar nu e doar teritoriul gol, o dată geografică. Patria este un pământ cu caracteristicile sale naturale, cu munţii săi, câmpiile sale, râurile sale, pământ pe care au trăit strămoşii noştri, pământ pe care ei şi-au lăsat amprenta, pe care l-au cultivat, pe care au construit sate, oraşe, biserici şi pe care au dat lupte.
Patria este deci o realitate concretă, palpabilă. Această realitatea a patriei este atât de puternică încât ne face s-o iubim dintr-un elan firesc. Aşa cum n-am ales să ne naştem în patrie, tot aşa nu am ales s-o iubim. Patria este, sau ar trebui să fie, sursa unei afecţiuni spontane.
Iubirea de patrie este proslăvită de Sfânta Scriptură. Numeroase pagini din Biblie vorbesc despre iubirea poporului evreu pentru pământul strămoşilor săi. Iuda, cel din Vechiul Testament, nu cel care l-a vândut pe Hristos, îşi îndeamnă fraţii să moară pentru patrie cerându-le să se roage pentru cei ameninţaţi să-şi piardă ţara şi luptă el însuşi pentru salvarea poporului său.
În Noul Testament se pomeneşte de nenumărate ori despre iubirea lui Hristos pentru patria sa şi se menţionează că Iisus a deplâns soarta Ierusalimului, care urma să fie distrus.
Iubirea de patrie este prin urmare legitimă. Ea nu este deplasată, lipsită de sens. Ea este din contră firească şi perfect de înţeles, în ciuda a ceea ce afirmă unii gânditori. Aceştia din urmă refuză o realitate totuşi simplă, aceea că fiecare ne naştem pe un pământ demn, prin aceasta, de iubirea noastră. Pământul unde ne-am născut are un întreg patrimoniu artistic, spiritual şi material de care beneficiem cu toţii.
Patria este deci o moştenire de la strămoşii noştri.


Naţiunea , familia noastră

Ideea de naţiune este de altă natură. Naţiunea exprimă ideea de naştere, de înrudire. Naţiunea are în vedere, deci, moştenitorii, nu moştenirea.
Naţiunea este într-adevăr constituită de comunitatea vie a generaţiilor care-şi transmit moştenirea primită de la strămoşi. Naţiunea este succesiunea oamenilor patriei, uniunea generaţiilor, comunitatea morţilor, a celor în viaţă şi a copiilor ce se vor naşte. Ea nu este doar suma celor vii pe un teritoriu: naţiunea a existat cu mult înaintea lor şi va continua să existe după moartea lor.
Naţiunea se caracterizează printr-un „noi” comun. Este o comunitate vie de care suntem legaţi prin naştere şi care acţionează asupra noastră prin mentalităţi, educaţie, cultură... Naţiunea este, deci, ceea ce face să trăiască moştenirea, patrimoniul, ceea ce-l întreţine şi-l îmbogăţeşte.


Naţiunea, mijloc de dezvoltare

În acest stadiu apare clar că nişte datorii sunt ataşate de ideea de naţiune, de apartenenţa la o naţiune. Existenţa acestor datorii este legată de faptul că naţiunea este locul necesar dezvoltării şi echilibrului fiecărei fiinţe umane. Omul nu poate fi avut în vedere doar în existenţa sa individuală, el are o dimensiune socială. Dezvoltarea persoanei nu se poate realiza decât în comunităţi.
Aceste comunităţi sunt familia, ansamblul unor grupuri diverse cărora oamenii le aparţin prin implantare geografică (comună, judeţ...), prin starea lor (întreprindere, grupuri profesionale...) şi naţiunea.
Naţiunea răspunde nevoii de viaţă socială a oricărui individ. Ea este cea mai mare comunitate naturală în care individul poate trăi în armonie cu semenii săi, o comunitate mare asigurându-i, după familie, dezvoltarea materială şi spirituală. De aceea naţiunea este nu doar un fapt, după cum am văzut, ci şi o binefacere de care fiinţa umană nu s-ar putea lipsi. În afara familiei, naţiunii omul este de neconceput.


Păstrarea identităţii naţionale

Păstrarea identităţii naţionale este un drept legitim.
Apărarea identităţii naţionale se face înainte de toate prin transmiterea patrimoniului.
Această transmitere a patrimoniului nu-i posibilă decât dacă fiecare este conştient de identitatea naţională şi-o promovează. De aceea este de datoria fiecăruia dintre noi să apere interesele naţionale, să se pună în serviciul ţării prin munca sa, prin contribuţia sa de fiecare zi la viaţa cetăţii şi prin angajamentul său în serviciul comunităţii. Orice individ are deci un rol de jucat în societate prin însăşi apartenenţa sa la comunitate şi aceasta fie că este politician, intelectual, muncitor, tată de familie, militar, om de afaceri...


Dreptul la păstrarea specificului cultural

Fiind o binefacere naţiunea generează îndatoriri, dar are şi drepturi.
Primul dintre drepturile naţiunilor este dreptul de li se respecta specificul cultural. Este legitim ca fiecare naţiune să trăiască după obiceiurile, tradiţiile sale şi să fie mândră de valorile sale culturale.
Naţiunea şi cultura sunt intim legate. Sunt chiar inseparabile. Într-adevăr o naţiune căreia i s-ar confisca teritoriul şi suveranitatea ar putea totuşi supravieţui dacă ar reuşi să-şi păstreze identitatea culturală. Cultura permite unei naţiuni să supravieţuiască pierderii independenţei politice.
Cultura şi suveranitatea naţională merg mână în mână.


Concluzie

Patria şi naţiunea sunt o bogăţie fabuloasă care se cuvine păstrată. Cadru al dezvoltării omului ele sunt şi garantele păcii în lume dacă li se respectă suveranitatea.
În ciuda atacurilor împotriva lor, patria şi naţiunea trebuie să trăiască. Primul mijloc pentru aceasta este de a le iubi aşa cum Hristos şi-a iubit propria sa patrie şi naţiune. Dar ca să le iubim trebuie să le cunoaştem, de unde nevoia de a ne cunoaşte istoria, patrimoniul şi de a le transmite mai departe." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

Pai asta au si facut oligarhii gen Adrihan Nash-tase, mare patriot de altfel :))) care a trimis "mai departe" PATRIMONIUL prin ELVETIi, sau dracu mai stie pe unde l-a trmis...si ascuns... pentru ca nimeni din NEAM DE neamul lui de securisti sa nu mai munceasca VREODATA.!!!

"PATRIA E UN TERITORIU PROTECTOR, UN SPAŢIU DE SIGURANŢĂ PENTRU POPORUL NOSTRU

"Nu merită să mori pentru un pumn de ţărână!" a răspundea ostentativ cineva întrebat dacă şi-ar da viaţa pentru Patrie. Sunt sigur însă că respectivul, călcat de hoţi, s-ar lupta şi chiar şi-ar da viaţa ca să-şi apere casa. Casa e adăpostul familiei lui şi i-o ocroteşte.
Patria nu e doar locul unde ne-am născut ci şi casa noastră a tuturor, o casă clădită cu trudă şi sacrificii. Gândindu-ne la Patrie nu putem să nu ne gândim la şirul nesfârşit al acelora care şi-au dat viaţa ca ea să existe, să fie unită, independentă şi mare. Pe oasele celor care au murit pentru Patrie s-a aşezat şi stă tot pământul României. Cei mai superficiali şi cei mai subversivi dintre noi sunt şi cei mai indiferenţi la jertfa înaintaşilor.
Patria, asemenea casei fiecăruia dintre noi, e un teritoriu protector, un spaţiu de siguranţă pentru poporul nostru." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

NU UITA CĂ EŞTI ROMÂN

Nu uita că eşti român,
Că sus în deal la tine-n sat
Popa Ioan te-a botezat
Şi nana Stanca te-a ţinut un an la sân.

Pe la noi au viscolit mii de păgâni
Dar am rămas până-n sfârşit totuşi stăpâni
A mai trecut o iarnă grea
Nu e nimic vom aştepta
Căci vine vara după ea.

Nu uita că eşti român
Că dacă-i tată-l tău cioban
Bunicul tău a fost Traian
Şi-n ţara asta te-a lăsat să fii stăpân.

Nu uita că eşti român,
Că rădăcina ta de veacuri
Stă înfiptă în ogor
Şi nu o poate smulge-un vifor trecător

VENIŢI ROMÂNI!

http://www.youtube.com/watch?v=6HmWaoswheI

ok
 

in orice caz, dupa vorbele voastre pareti oameni de isprava ,cel putin in intentii !
io va urez un singur lucru : "la mai multi " !