UUUuffff!Silvestar!:( Tare dura ai fost.

Nu e vorba de rautate, ci de realism. Laurentiu pare un tanar foarte de treaba, dar probabil exista niste motive pentru care pregatirea lui lasa de dorit atat de mult. Si Laurentiu este si foarte naiv. Ma uit cum se lasa amagit, manipulat si dus de nas de pocaitii de aici. El ar trebui sa invete lucrurile peste care, numai el stie de ce, a trecut cu superficialitate. Nu va rezista. Daca, pe viitor, se va pune accent pe competenta si cei superficiali si nepregatiti/incompetenti vor fi eliminati, Laurentiu nu va rezista unei competitii reale. Deocamdata, in aproape toate domeniile, se merge pe "pila, sila, mila", dar mai putin, "bila". Sper ca ai inteles ce am vrut sa spun. Sper sa fi inteles si Laurentiu.

Ti-ai gasit subiect de discutie?

Am avut si eu o poveste de dragoste frumoasa cu o persoana de religie musulmana.insa m-am trezit la timp si am renuntat insa am ramas amici sau chiar mai mult decat atat.am o avut o perioada in care credeam ca nu conteaza religia,ci faptul ca ne iubim.insa mi-am dat seama ca o familie nu poate fi sfanta cand unul din membrii ei il huleste pe iisus si il considera doar un om.el accepta copii crestini,ca un compromis pentru ca nu vedea viata fara mine,insa sunt sigura,cum mi-a si spus,ca i-ar fi impus si religia lui.numai gandul la acest lucru ma facea sa innebunesc,pentru ca sunt total impotriva islamului.si nu putem sa slujim la doi dumnezei.tocmai de aceea nu as fi putut sa fiu fericita cu o persoana care il reneaga pe iisus ca fiu a lui dumnezeu.in privinta musulmanilor,am trecut de la iubire la ura,de la admiratie,la dispret.de asta am si ales un baiat musulman pentru ca ii vedeam cat sunt de credinciosi si cu cata usurinta vorbesc despre dumnezeu.ceea ce nu gasesc la baietii crestini(ma refer la tipul meu de baiat:D).acum,dupa ce am citit o parte din coran si stiu mai multe despre ce inseamna islam,am devenit total impotriva lor.
am renuntat(partial) la el pentru ca toata viata am facut teorie,am incercat sa-mi indrept prietenii pe calea cea buna(aceea a lui dumnezeu).insa acum a venit si momentul practicii,al faptelor.si am considerat ca dumnezeu m-a incercat sa vada pe cine aleg.iisus a spus ,,nu am venit sa aduc pacea ,ci sabia.voi desparti mama de fiu,sot de sotie...etc.deci nu exista pace si intelegere intre 2 persoane care se roaga la 2 dumnezei.
totusi traiesc cu speranta ca am sa reusesc intr-o buna zi sa il fac sa deschida ochii.dupa ce i-am povestit despre iisus si biblie a spus niste vorbe care mi-au dat o urma de speranta ,,alexandra,poate daca noi(musulmanii) nu am fi atat de inapoiati,poate am putea si noi sa acceptam lucrurile astea si sa le intelegem(iisus-fiul lui dumnezeu,sfanta treime),,

Interesanta intâmplare alexandra.Eu ii vad pe ei,cumva ca si niste farisei.Fariseii cred puternic in Dumnezeu,dar Il stiu doar undeva acolo,sus,suspendat.Noi,ne vedem aici,de treburile noastre,de afacerile si de comertzul nostru.Daca bine stiu,Mahomed era comerciant,nu stiu sigur ca(virgula)chiar arhanghelul Mihail i s-a aratat.Iara,dupa cum am mai mentzionat la o alta sectziune,ei vad pe satana doar afara,dând cu pietre simbolic la Mecca.Jihadul!?Miar placa sa fie razboiul interior,hm....cum ar trebui sa fie al nostru..E dureros ca totul s-a transformat in ura si dispretz pentru islamism .Vezi ca totusi sunt si ei fii ai lui Dumnezeu.Roaga-te Lui Dumnezeu si spune-I ca atunci ai vazut altfel credintza,si sa te invetze sa vezi altfel.Uita-te!!!Ia-i ca pelda pe sf.Maria egipteanca sf.Efrem Sirul si sf.Isaac Sirul!!Sunt de neam arab.Si nu numai ei!!!Imi pare enorm de rau cum fete românca trec la islam.Poate rugaciunile lor te vor curatza de acel rau ce ai ampotriva islamului,dar mai ales a oamenilor de acolo!

sti.. cu ei nu am nimic,pot spune ca am o foarte mare atractie fata de lumea aceea dar islamul nu-l voi accepta niciodata pentru ca in afara de crestinism nimic nu mai este ca fiind valabil.pot spune ca-i iubesc dar am si dispret fata de ei.poate ca mi-as dori sa fie si crestinii nostrii la fel de credinciosi.acolo,orice om,indiferent de cum arata,oameni moderni,baieti care par doar niste golani,au de fapt si credinta in suflet.o discutie despre dumnezeu este la ordinea zilei pe cand aici, daca pomenesti cuvantul iisus oamenii te cred pocaita.
pot accepta evreii,pot accepta protestanti,catolici poate si budisti dar nu pot accepta un profet mincinos care se crede venind de la dumnezeu si care a adus atata rau in lume,si pe langa asta ii mai indeamna si pe altii.sunt de acord ca si ei sunt fii ai lui dumnezeu,orice om este,dar iisus spune nici macar sa nu stam la sfat cu necredinciosii.plus ca este foarte greu,ca si crestin care isi iubeste religia,sa traiasca cu un musulman.iti poti pierde foarte usor copilul,mi-ar fi si frica sa plec in tara lui cu el.plus ca,cu cine ma bucur eu de cuvintele ,,hristos a inviat,,?

Scuza-ma,ma refeream la rugaciunile sfintzilor mai sus mentzionatzi,nicidecum ale fetelor trecute la islam.Vaaaaai!Ce durere poate avea acum Stefan cel mare si sfânt când vede cum fete românce trec la islam.Ce durere are sf.Constantin Brâncoveanu cu fii sai si consilierul sau.Si nu numai ei!Dar iti mai spun ceva!:O veste buna!Dupa câte stiu,din an în an,tot mai multzi musulmani la sf.Mormânt de sfânta inviere.Eh!Bineintzeles cea ortodoxa,ca doar atunci se petrece !Imi place sa cred,ca vor crede in Hristos Adevaratul Dumnezeul nostru!!!

hehe si sa-ti mai spun si eu..am auzit ca foarte multi musulmani se roaga la icoana fecioarei maria de la manastirea sednaya din damasc.aceasa icoana este facatoare de minuni..poate ca daca vad si ei minunile noastre cu ochii lor,li se deschid mai mult mintile.
ma ingrozesc cat de multe fete sunt care trec la islam si nici macar citind coranul inainte.am citit pe niste forumuri islamice cum vorbeau..,,ce zici sa ma trec la islam,eu cred ca m-ar iubi mai mult sotul meu daca as fi de-a lui,,.pentru bani oamenii au ajuns sa-si vanda si credinta..ce pacat.sti ce e interesant..ca mohammed spune in coran ca iisus va judeca lumea.poate asta le pune un semn de intrebare si se gandesc cam cine ar putea face acest lucru...un simplu profet,cum zic ei sau insusi fiul lui dumnezeu.
oupps cred ca ne-am abatut de la subiect

povestile de iubire...ce bine ar fi sa nu fie numai povesti...As vrea sa va pun o intrebare si sa va cer totodata un sfat.Aproape cu totii consideram ca internetul are foarte multe parti negative...credeti ca ati gasi pe cineva pe internet si a-i spune ca il iubesti, crezand cu toata fiinta in acest lucru,desi nu este nici roman, nici ortodox, este un pacat? fara sa il fi vazut vreodata?

este ceva absolut normal draga elena si cred ca aici dragostea poate fi mult mai mare si mult mai axata pe sentimente reale pentru ca,practic tu te indragostesti de sufletul lui si de felul in care gandeste si nu de trupul acelei persoane(asa cum se intampla deseori in viata reala).sunt multi care si-au gasit jumatatea pe internet.iar despre partea negativa a internetului,ca si televizorul,trebuie sa sti cum sa o folosesti si ce sa alegi astfel incat internetul sa devina un avantaj pentru tine.eu cred ca partea cea mai rea este dependenta de el.

Nu vin cu un raspuns. Te-as intreba, draga Elena, de ce il iubesti de afirmi ca il iubesti? In ce sens? Iubire de aproape sau iubire pentru cel langa care sa fii o viata si o vesnicie?

Semneaza tot o Elena

Draga elena_b: se spune ca manaci un sac de sare cu cineva si tot nu ajungi sa-l cunosti. Deci, daca traind cu persoana in casa , impartind totul nu stii 100% cu cine ai de-a face, fiindu-ti rezervate si surprize neplacute, atunci cum sa stii cu cine ai de-a face doar in baza unui dialog de la distanta. Oamenii pot fi sinceri dar la fel de bine se pot ascunde dupa cuvinte.
Iar despre restul ce scrii, adu-ti aminte, ca graba strica treaba.

sa spunem ca vorbim de 7 luni, pe internet. Si este o iubire care vreau sa dureze o vesnicie. Nu afirm ca il cunosc in totalitate, dar atat cat am cunoscut a fost suficient pentru a-mi da seama ce fel de om este ( nu sunt numai aparente ).Il iubesc pentru ceea ce este, pentru bunatatea lui, pentru ca este dispus sa faca multe pentru mine, pentru ca sufletele noastre se aseamana, in sensul ca, amandoi credem intr-o lume mai buna, pe care vrem sa o transformam incepand cu noi doi.Avem, in general aceleasi principii si mi-a placut ca nu seamana celor mai multi baieti/barbati de astazi, pe care ii gasesc superficiali.Am incredere in el, pentru ca timpul pe care l-am petrecut impreuna mi-a oferit dovezi. Poate ca unii imi vor spune asa cum zice si ancah ca e posibil sa ma minta si imi promita marea cu sarea fara nicio intentie serioasa.In fine, v-am intrebat daca este pacat, deoarece mama considera ca este deoarece el este dintr-o alta tara si nu este ortodox (Amandoi credem in Dumnezeu si credem ca El ne-a ajutat sa trecem peste multe si ne va ajuta in continuare.El mi-a spus ca atunci cand va fi timpul va trece la religia mea-acum este catolic), si ea adauga ca a-mi parasi tara este tradare....Ceea ce ma intristeaza foarte mult pentru ca eu nu simt acest lucru- imi pretuiesc tara, credinta si traditiile, acum poate mai mult ca niciodata.Ma intristeaza ca oamenii in ziua de astazi chiar nu mai cred in iubire.Mama acuza hormonii ( care pana la urma tot Dumnezeu ni-a dat), dar poate ca ar fi ei de vina, intr-adevar, daca ne-am vedea fata in fata in fiecare zi si ne-am atinge. Dar asa? Vorbele lui imi aduc alinare, nu pot sa il parasesc...insa as vrea atat de mult sa imi impac si mama.Multumesc pentru raspunsuri.

iubitii mei frati, citind mesajele voastre aici la povesti de iubire mi-am amintit de ceva ce s-a intamplat acum 16 ani cand eram o tanara copila ...am avut un prieten care era stundent la teologie, un baiat tare bun, bland era iubit de toti, dar din pacate a avut un accident de masina si a murit, toti ceilalti au scapat dar el a murit. nu are rost sa va povestesc ce am simtit atunci,...am crezut ca lumea s-a sfarsit sufletul imi era plin de durere. am continuat sa merg aproape zi de zi la mormantul lui, sa-i pun lumanari sa-i duc flori. cand l-am cunoscut pe sotul meu si chiar dupa ce m-am casatorit am continuat sa merg la Adrian la mormant,intr-o noapte am visat ca a venit la mine si m-a mustrat, mi-a spus sa nu mai vin la el la mormant pt ca acum am un sot pe care trebuie sa-l urmez...credeti-ma de atunci nu am mai inraznit sa nmerg la mormant...si mereu ma intrebam de ce? ca doar nu il tradam cu nimic pe sotul meu, ceea ce am inteles eu este ca niciodata o iubire nu o elimina pe alta ci se impletesc intr-o iubire desavarsita. SPUNEA ATAT DE FRUMOS PR STANILOAIE nu as putea sa iubesc cu atat forta daca tu nu m-ai hrani la randul tau cu iubirea ta....

Dar exista si povesti adevarate ..de fapt si povestile de demult au un sambure de adevar

Frumoasa intamplare de acea cred ca se spune ca pe cei buni ii ia Dumnezeu mai repede ca de cei rai nu are nevoie in rai la aceia le mai da timp de pocainta

ai vb despre timp...permite-mi sa il citez pe PETRE TUTEA :
,,Cand ma gandesc la suferintele batranetii, imi dau seama ca in natura aceasta oarba cel mai mare geniul este geniul mortii. Faptul ca de cele mai multe ori murim la TIMP!! este semnul dragostei pentru noi....frumos nu?? mi mi-a placut foarte mult

Elena-b, in viata nu iei deciziile importante (mai ales cea de casatorie) ca "sa-ti impaci mama". Tu iei decizia ca sa fii impacata tu cu tine si cu Dumnezeu. Si apoi asumi decizia luata. Asta nu inseamna ca nu-ti respecti mama, nu! De aceea e bine sa asculti ce-ti spune, fiindca are o experienta si o iubire deosebita care exista intre mama si copii, dar trebuie toate trecute prin filtrul Hristos. Dumnezeu ce vrea de la mine? Numai El stie cel mai bine ce ne este de folos. Deci orice decizie se ia cu rabdare, cu post, cu rugaciune, mergand si discutand cu Dumnezeu si cu duhovnicul tau (banuiesc ca ai unul) si dorind sincer ca "sa se faca voia Lui".

Faptul ca pleci in strainatate nu este o tradare a tarii. Tradarea intervine cand ajungi in strainatate si-ti faci tara de râs, fiindca astfel te faci si pe tine si in primul rand pe Creatorul tau de râs. Deci daca tu esti integra in ceea ce faci, poti sa fii oriunde, esti cu Dumnezeu si esti copilul Lui, iar El nu tine cont de granite cand Isi apara copiii. Legat de integritate, asta inseamna sa te poti si tu realiza profesional in tara respectiva. Am vazut multe cazuri de rusoaice si romance casatorite cu occidentali si vreau sa zic ca viata e foarte trista: sunt sclave frumoase care muncesc de dimineata pana seara inchise in casa, care n-au nici un ban la dispozitie, fiindca sotii cumpara tot si nu au incredere in ele sa le dea cardul pe mana, sunt certuri peste certuri, etc. Asta cand nu e viata spirituala. Cunosc si cazuri in care el s-a convertit, vin cu totii la biserica, au copilasi pe care ii cresc numai langa Iubitorul de oameni Dumnezeu, dar acestea sunt mai rare, eu am intalnit numai 3.

Mare atentie cu convertirea catolicilor la ortodoxie. Trebuie sa stii ca acesti oameni nu mai au posturi, nu mai au traditii, nu mai au notiunea de infranare, nu mai se pregatesc pentru Sf. Impartasanie, ci e pe banda rulanta, chiar si fara spovedanie!!! deci sunt multe anomalii care au prins radacina la o astfel de persoana. Ca sa treaca la o ortodoxie traita e un drum lung de asceza, de infranare, de rugaciune, de despatimire, etc. Acum nu stiu si tu cat esti de ortodoxa, a fi ortodox nu inseamna ca ai fost botezata cand ai fost mica, ci sa traiesti in curatenia acelui botez, prin botezul pocaintei prin spovedanie, prin apropierea de Hristos prin Sf. Impartasanie, prin dialogul aproape neintrerupt cu Dumnezeu, prin dorinta de a nu mai trai tu, ci sa traiasca Dumnezeu in tine. Incearca sa te evaluezi tu pe tine ca sa poti apoi sa iei o decizie de care sa nu-ti fie teama in ziua Judecatii.

Domnul sa-ti fie calauza!

Elena

Draga elena-b,
Tu spui ca nu-l cunosti pe tanarul din strainatate decat din cuvintele pe care ti le scrie. Sigur ca poti cunoaste un om si din cuvinte, dar e bine, ca atunci cand il intalnesti sa suprapui cuvintele persoanei pe care o vezi, ca sa constati, daca imaginea pe care ti-ai faurit-o e adevarata sau doar iluzie. Eu personal cred in dragoste, dar nu in dragostea oarba.
In situatia ta, imaginea pe care ti-ai facut-o despre baiat este rodul imaginatiei tale, in baza a ce ti-a scris. Eu nu zic ca te minte. Ceea ce vreau eu sa spun este ca tu ti-ai construit o imagine ideala din punctul tau de vedere. Si atunci, fiind rod al gandirii tale, el este perfect. Dar oamenii nu sunt perfecti. De aceea cred ca e mai bine sa astepti a-i spune "Te iubesc" pana cand nu esti sigura de el, vazandu-l, si nu numai imaginandu-l.
Nu aveti nici o posibilitate de a va vedea, inainte de a lua decizii?
Oameni ca tine, care pot avea sentimentul dragostei atat de pronuntat sunt si foarte sensibili si de aceea trebuie sa se ocroteasca putin. Ia gandeste-te putin cum e sa cazi din inaltul cerului.

Va multumesc mult pentru raspunsuri si sfaturi. Draga Elena, de casatorit imi doresc sa ma casatoresc cu el, asa cum isi doreste orice fata care isi iubeste iubitul, dar acest lucru nu-l am in vedere decat pentru peste cativa ani. Eu sunt in ultimul an de liceu, nu vreau deloc sa ma grabesc, imi doresc sa fac o facultate in Romania astfel incat sa nu imi parasesc parintii imediat, plecand din tara. El stie acest lucru si e de acord, dar mama nu poate suporta ideea ca eu , in mintea mea imi prefigurez un viitor alaturi de acest om. Imi spune ca ne intoarcem la timpurile din Babilon, ca tot facem noi tinerii atatea amestecuri, si ca degeaba au murit stramosii nostrii pentru tara ca acum eu, si altii sa ne vindem pe degeaba.Se teme ca imi voi pierde credinta, asa multa putina, cat o am. Nu se gandeste decat la rau.As vrea sa aiba incredere in mine si sa nu conteze atat de mult aspectul fizic ( caci acest lucru o deranjeaza pe mama mea, din pacate)M-am rugat si ma rog Lui Dumnezeu sa ne lumineze tuturor mintile , inimile si sufletele.
Draga ancah, cuvintele, este adevarat, pot ascunde multe, dar pot grai si mai multe, daca stim sa le citim. NU mi-am facut un ideal din vorbele lui, nu il consider perfect, are defecte si lucruri care nu imi plac, am avut si mici discutii in contradictoriu...insa am reusit sa ajungem la un punct comun. De multe ori numai si ce vrea o persoana sa para, sa fie, spune multe despre ea ca om.Daca el vrea sa para mai bun in ochii mei, asta nu inseamna ca nu vrea chiar sa fie, si eu practic acelasi lucru, fara ca sa mint.

Bineinteles ca ne vom vedea inainte de a lua decizii..altfel , ar fi chiar orbeste si irational...

Draga elena_b, Citind ultimul tau mesaj, m-am linistit. Esti o fata cu capul pe umeri. Nu-mi fac griji in privinta ta. Succes la examene si la facultate.

Multumesc, Ancah :) Sper ca totul sa fie bine
Doamne ajuta!

CHIAR…



Chiar de se va-ntampla,
Ca sa ne despartim,
Si sufletele noastre
O sa le dezlipim


Eu nu am sa-ncetez, in veci sa
Te iubesc
De nu vei fi a mea,
Eu vesnic sunt al tau.

Si-atunci cand ai sa plangi
Si o sa-ti fie greu
Chiar de tu n-ai sa stii
Voi suferi si eu.

Si poate intr-o zi
Cu soare luminos
Iar o sa ne vedem
In Raiul lui Hristos.

Nu credeam ca este o poezie de despartire, dar asa a fost, nu mai suntem impreuna, dar poezia este frumoasa si este o farama din sufletulul celui care m-a iubit si-mi scria poezii. VA place?

E frumoasa, dar e bine sa nu dam conotatii negative unei relatii, fiindca aceste ganduri si cuvinte pot lua viata si pot sa devina realitati dureroase. Iar daca e scrisa de fostul tau prieten, eu cred ca iubirea dintre doi oameni si manifestarea ei trebuie sa ramana numai intre voi doi, nu sa afle tot forumul. Ceea ce se intampla intre doi oameni este o taina si un mister, care raman in aceasta stare numai daca raman in secretul si tacerea lor. Parerea mea. Tu te manifesti cum crezi de cuviinta.

Elena

Sunt de acord cu tine.


Am dat-o pe forum, la apelul celui care a intiat acest topic in partea de inceput, sa poezii de dragoste care ne plac.

Am văzut cinci puncte negre plutind deasupra unei linii albastre
Îmi ridic mâna
şi simt diferenţa până în adâncul inimii.
Schimb cuvintele aşa cum clipesc in faţa unui obositor ecran transparent dintre viaţă şi moarte
Suntem sclavii timpului şi îmi e frică să alunec spre ceva nou
pentru că risc să fiu atinsă
de secundarul ce arde fiecare bătaie a inimii.
Prefer să văd diferenţa dintre negru şi alb
decât sa alerg prin nefiinţă, pierdută de sentimente.
O vioară, un pian...
ridic privirea si văd doar trandafiri palizi ce zac într-un vas de lemn,
spre nemurirea amintirii lor,
amintindu-mi de un el şi de o ea...
E mult noroi pe drum :
"Degeaba plângi. Degeaba îţi simţi sufletul murdar…
murdari ai ochii de la masca cu care te ascunzi zilnic;
murdare ai mâinile cu care atingi fiecare privire pe care o întâlneşti in grota în care trăieşti.
Degeaba îţi piertifici gândurile în ochii tăi pierduţi şi te gândeşti la ce frumos ar fi putut să fie dacă nu ai fi ucis soarele de pe cer!
Te legi cu sentimente de persoane
care nu merită nici lumina lunii să le zâmbească,
şi încerci să îngropi suflete care şi-ar da şi ultima suflare doar pentru un zâmbet de-al tau;
suflete pentru care atingerea ta este o...
Uneori îmi vine să îmi smulg inima şi sufletul din piept...
să nu mai am nimic bun şi curat în mine...
ca să mă pot adapta şi eu mai bine societăţii in care trăiesc.
Toate amintirele mele
sunt o minciună!
dar nu plâng că s-a terminat...sunt fericită ca s-a întâmplat!

Dor de tine

Ma uit pe cer,vad stele
Si incep sa ma gandesc
La lucruri bune,rele ,
La cel ce il iubesc
Esti departe dar...
Inima mea iti apartine
Sa lupt cu gandul e-n zadar
E clar k imi e dor de tine
Sa dorm as vrea acum
Si imaginea ta clara
Sa ma conduca pe un drum
Cu tine sa fiu iara
Vazand atunci knd ma trezesc
K nu esti lanaga mine
Visul o sa imi amintesc
Apoi mie dor de tine !

Dor de tine

Ma uit pe cer,vad stele
Si incep sa ma gandesc
La lucruri bune,rele ,
La cel ce il iubesc
Esti departe dar...
Inima mea iti apartine
Sa lupt cu gandul e-n zadar
E clar ca imi e dor de tine
Sa dorm as vrea acum
Si imaginea ta clara
Sa ma conduca pe un drum
Cu tine sa fiu iara
Vazand atunci knd ma trezesc
Ca nu esti lanaga mine
Visul o sa imi amintesc
Apoi mie dor de tine !

Lucind in intuneric!
A fost o data ca n povesti,
A fost ca niciodata,
Cum des se-ntampla sa gasesti
O prea naiva fata.

Si bani primea de la parinti,
In loc de ocrotire
Dar, ca si fiii nedoriti
Tanjea dupa iubire.

Ea isi dorea privirea lor
Cu grija s-o-nconjoare
Si-atunci isi cauta de zor
O alta alinare,

Din bezna-adanca-a unei nopti
Ea pasul si l indreapta
Langa fereastra, unde-n colt
Mirajul o asteapta.

Cenusa alba dintr-un vis
(Vanduta-n colt de strada)
Pare un drum spre paradis,
Iluzie desarta.

Credea ca astfel va zbura,
Ca va strabate zarea,
Ca va primi ce cauta
De nu, macar uitarea.

Privea cu ochi mariti si grei
Parea ca vede raiul.
Dansau himere-n jurul ei
Sa-i indulceasca traiul.

Cedeaza azi, cedeaza mani
Si “el” o-ncatuseaza.
N-a mai zburat de saptamani
Si zace, nu viseaza!

Aripile din vis s-au frant
Si trupu-i o-nchisoare
Din zbor ea cade la pamant
Iar sufletul o doare.

Cu greu o smulg ai ei parinti
Din ceata ce-o-nconjoara
Si o alina-n suferinti
Si-o nasc a doua oara.

“Iesind din cercul meu cel stramt,
Zdrobind orice ispita
Alaturi de ai mei ma simt
In suflet implinita.”

Imi plac foarte mult poeziile tale!Felicitari!

Eu nu iubesc si nu am iubit niciodata pentru ca asa au facut cei de langa mine. Am iubit si iubesc pentru ca simt ca trebuie sa fac acest lucru. De altfel, nici nu poti copia iubirea. Poti sa imprumuti de la cel de langa tine un cuvant sau cuvinte, un gest sau gesturi,... dar niciodata iubirea. De aceea e bine primita oricand, ca e unica. Cel de langa tine chiar daca iubeste, nu iubeste ca tine. Multumim Doamne ca nu ne-ai facut identici.

mi s-a intamplat o data sa ma scufund in niste ochi pe care ii credeam albastri, dar ei erau de fapt gri...este intr-adevar o senzatie extraordinara sa simti ca timpul sta in loc.

Delir - de Adriana Giurcă
 

fac semn cu gândul Celei de dincolo de poartă
fac crăpături în zidul ce ştie să despartă

cu toată frământarea ce oboseşte-n mine
tot răsucind plămada de carne şi de sine

îmi urc deja cuminte aşa cum se aşteaptă
orbirea următoare pe fiecare treaptă

iar cînd lumina lumii definitiv se pierde
culoarea strânsă-n mine în ochii ei se vede

întind spre ea iluzii cu degete de lună
ea pare încă tristă, şi-mi pare încă bună


dar când să mi-o apropii şi tot mai clară-mi pare
îmi face semn cu gândul şi-n umbră-ncet dispare

Inscriptie pe un anotimp - de Bogdan Vulcan
 

E frumos ca-ntr-o poveste scrisă pe un fulg de nea
Ca-ntr-un târg ce nu mai este, ca-ntr-un veşnic altceva.

Ninge rar ca-ntr-o trăsură cu doi cai ce vor să stea
Priponiţi de-o prăjitură dată-n dar de ziua ta.

Când tu vii ceva mă cheamă rădăcini să-mi rotunjesc...
Ninge ca într-o reclamă
Între doi de \"te iubesc\".

Spuneai c-am sa te uit ... In care viata ??? - de Popescu Gillda Magdalena
 

puneai c-am sa te uit ... In care viata ???
In care univers nu-mi voi mai aminti
Parfumul tau, si ochii ... a buzelor dulceata
Ma sfarama si-acuma in cioburi mii si mii...

Si iar mi-e dor de tine, o data si-nc-o data,
De la pamanat la Ceruri, la Soare si-napoi...
Si ma intreb atunci, cum ai crezut vreodata
Ca am sa uit de tine? Ca am sa uit de noi?

Ar fi ca si cum lumea s-ar pierde in uitare,
Ca mai apoi pustiul sa se astearna-n noi.
N-as mai avea nici stele sa mai aprind o zare,
Nu ar mai fi nici soare, doar lungi si triste ploi

Caci viata mi-ai fost mie intai si-apoi iubire
Si am trait prin tine, si-am invatat sa zbor,
Sa pot cuprinde-n palme a lumii fericire,
Sa fur din soare raze, sa pot pluti prin nori.

Si ti-am furat surasul, si ti-am furat privirea
Sa pot pastra cu mine in timp farama de sublim
A serilor de ieri cand am gustat trairea,
Cand eram fericiti iubind ca doi copii.

Spuneai c-am sa te uit ... In care viata ???
In care univers nu-mi voi mai aminti
Parfumul tau, si ochii ... a buzelor dulceata
Ma sfarama si-acuma in cioburi mii si mii...

E f frumoasa imi place mult de tot poezia imi aduce aminte de ceva frumos dulce si drag

[SIZE=3][COLOR=purple]Tudor Arghezi - De-abia plecasesi[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=#422817]De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data înapoi!

Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?

Voiam sa pleci, voiam si sa ramâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?
[/COLOR]

iubire ce o darui o data si odata se va intoarce
 

sufletul meu imi spune ca ai iubit cu adevarat , si nu a fost risipa de energie sa nu mai spui asa ,iubeste-l pe Dumnezeu asa cum ai iubit acel omulet...