|
Citat:
Iertati-ma cu totii daca v-am suparat. Stiu ca sunt deocamdata la inceputul vietii mele duhovnicesti. Nu am vrut sa influentez pe nimeni negativ prin ceea ce am postat. Astfel, de aici inainte, ma voi abtine de la comentarii pe forum...tocmai in ideea de a nu lasa loc de judecata unora ca dl. Zaharia. |
Citat:
Doamne ajuta tuturor! |
Citat:
Citat:
Dar ma intreb si eu: crezi ca fructul oprit era bun la gust si frumos la vedere? (Eu zic ca da). |
Cauza pentru caderea lui Adam si Eva e zisa la Dogmatica asa:
"Căci diavolul invidios și urâtor de bine nu suferea, el, care a căzut din pricina mândriei, să dobândim cele de sus. Pentru aceea mincinosul momește pe nefericitul Adam cu nădejdea Dumnezeirii și după ce îl urcă la aceeași înălțime a mândriei, îl pogoară spre aceeași prăpastie a căderii." Adica au cazut din mandrie Adam si Eva. Nici nu se stie ce era fructul oprit,da negresit ca are niste intelesuri duhovnicesti care se pot afla pe la Sfintii Parinti. Asta ca raspuns la offtopicul de mai sus al surorii Anna. |
Citat:
Era o intrebare retorica.. altfel spus: si pacatul este dulce (de aceea nu are rost sa intrebi de ce impreunarea trupeasca este placuta ca placerea nu este o justificare - era un raspuns dat Coralinei). (si ca sa ma adaptez postarii tale: si mandria este dulce .. adaug asta ca tu probabil nu crezi in existenta reala a unui fruct oprit, crezi ca e o metafora.. despre asta e vorba, nu?) (Si ca sa raman off topic, da, am citit Dogmatica.. nu este nevoie sa-mi dai in permanenta citate din ea.. dar sunt multe alte lucruri din care nu am citit - cu altele esti binevenit. Aaa, si de wikipedia stiu) |
Citat:
Asa voiesti dumneata sa intelegi in ,,colturi" de fiecare data , intelegind cum ca eu as fi adeptul calugarilor, adica a vietui inca de aici de pe pamin in chip ingeresc ... ceea ce defapt doar satanele nu-si doresc . Dar inafara de dorinta Hristos stie neputinta firii umane si de aceea a facut pogoramintul casatoriei . Dar daca aceste pogoramint a fost facut insemneaza ca el este bun sau f. bun pt. om si nu putem fi impotriva lui . Dar de aici si pina la manifestari aproape bestiale (nu impreunarea cu animalele ci tot cu omul dar in chip animalic !) sub taina cununiei si pe deasupra a incerca permanent sa sustii cum ca asa ceva nu este deloc pacat ci chiar ingaduit sau recomandat de Hristos este diferenta cita este intre o satana si un inger . Chiar nu va infricoseaza gindurile si placerile voastre ... caci inteleg ca si dumneata pronunintindu-te indirect in favoarea sexului oral esti adepta ei . Faceti ce vreti voi si va rusinati mult pt. spurcaciunile vostre nu in fata oamenilor ci a lui D.zeu dar in fata oamenilor suportati-va oprobiul caderii voastre in rind cu caninele . Ce are aface dragostea curata si induhovnicita a partenerilor cu a ,,gusta din sex" . Pai a gusta din sex nu se ia la propriu , adica a pune botul (caninele asa au, bot !) pe organele sexuale ci a implini in mod firesc impreunarea dintr oameni ... dar firesc si nu impotriva firii ! La dumneata sora inte o extrema si alta de judecata nu prea ai elemente de gindire religios morale pt. a intelege vietuirea si a le separa cum se cuvine : la dumneata ori este ciineala ori este calugarie . Ma surprinzi tare mult ! Despre asemenea lucruri ne rusinam sa si vorbim dara-mi-te sa mai si facem ! La cu totul altceva ma asteptam de la o crestina ! Dar acum cred ca pricep ce fel de crestina esti . Vai de ziua in care Hristos va cere socoteala pt. toate spurcaciunile facute . Dar mai ales de ziua in care este posibil sa spuna : ,,,...plecati de la mine blestematilor in focul cel vesnic gatit satanei si ingerilor lui , caci nu va cunosc pe voi " Mai bine ar fi sa nu fiti acasa in ziua aceea ca sa nu dati ochii cu Mintuitorul ... doar ca nu se stie ziua , in rest se stie ce se va intimpla ! |
Citat:
Dv, domnule Zaharia, sunteți Vadim Tudorul acestui forum. Dacă cineva nu a fost bălăcărit duhovnicește de dv, înseamnă că ceva nu e în regulă cu acela. Am spus asta pentru Coralina, ca să-i vină inima la loc. |
Citat:
Ca si raspuns: Rugăciunea Fericitului Augustin: Doamne ,ajută inimii mele să Te dorească, Dorindu-Te, să Te caute, Căutându-Te, să Te găsească, Găsindu-Te, să Te iubească , Iubindu-Te, să înceteze a mai păcătui. Deci ajungem de unde am plecat, chiar porind de la cele scrise de d-vs si nu de la ' necredinta mea ': Hristos este pentru om printre altele si bucuria cunostintei. Cautandu-L si gasindu-L, nu poti sa nu-L iubesti. Iubindu-L....te vei gandi de doua ori inainte de a face vreun gest neplacut Lui. |
Citat:
|
Citat:
Bine sora, va primesc si va accept propunerile . Fiti pe pace si va linistiti sufleteste ! Ne-am spus deja prea multe ... am epuizat subiectul, restul este de prisos ! Va rog sa ma iertati, abia acum v-am priceput taria credintei ! Astfel ma vad mult mai mic pe linga dvs. . Ma retrag dinaintea dvs. cu rugamintea de a ma ierta , de 2 ori deoarece am gresit mult purtind aceasta discutie ! |
Citat:
Sau deranjeaza doar acele acte intime care sunt considerate de unii anormale:sexul oral,anal etc? Cum consideri,spre exemplu,un act sexual normal,dar in care sunt incluse anumite fantezii sexuale: de exemplu,poate sotul doreste sa isi iubeasca sotia in padure,unde sa nu fie vazuti de nimeni,dar sa aiba ei parte de aceasta experienta inedita?E un pacat asa ceva?Daca da, de ce? Intreb si eu,pentru ca inca nu imi sunt foarte clare delimitarile pe care le fac unii dintre voi... |
Citat:
Nu trebuie sa va intereseze parerile ,,unora dintre noi" ori a altora ! Ca ortodox ar trebui sa va intereseze cum sa traiti mai bine in litera si duhul Sfintelor canoane , cum sa le cunoasteti si sa le aplicati cit mai complet . Asta este cel mai mare interes al crestinului . Va recomand deci sa studiati Sfintele canoane si ca sa nu va osteniti prea mult va dau eu lincul datator de viata : http://www.canoaneortodoxe.net/can_sf_parinti.html Bine ar fi sa cititi zilnic la ele si sa si aplicati ceea ce cititi . Abia atunci va veti putea mindri ca sunteti ortodox... daca sunteti . Dar sa stiti ca nimic nu este obligatoriu in aceasta lume , totul este de genul : numai daca doriti ! Asa ca nu cred ca ar trebui sa-mi luati in nume de rau recomandarea ! |
Citat:
Bineinteles ca va multumesc pentru recomandare,insa as aprecia si daca am discuta deschis si as afla parerea dvs la cele expuse mai sus.Multumesc! |
Citat:
http://www.patriarh.ro/Index/invatatura.php?capitol=304 ‘ La ce-i slujeste omului constiinta? Constiinta slujeste drept calauza la implinirea legii. Ea este judecatorul neadormit si aspru, care nu se poate cumpara cu nimic si care se pronunta asupra fiecarei fapte, aratand daca aceasta este buna sau rea si deci daca trebuie savarsita sau nu. Ea isi ridica glasul atat inainte de savarsirea unei fapte, cat si dupa savarsirea ei. Inainte de savarsirea unei fapte, constiinta spune daca fapta este buna sau rea si ne sfatuieste sa o implinim sau nu. Dupa savarsirea faptei, tot ea ne judeca. Daca am ascultat de glasul ei, daca ne-am implinit datoria si ne-am ferit de fapte rele, atunci constiinta ne rasplateste cu bucurie, multumire si liniste sufleteasca. Iar daca n-am ascultat de glasul constiintei si am savarsit fapte rele, atunci ea ne pedepseste cu aspre mustrari; simti, adica, neliniste si apasare in suflet. De aceea, crestinul trebuie sa asculte totdeauna de glasul constiintei sale. Orice lucrare potrivnica constiintei este rea si aduce pedeapsa, precum citim in Sfanta Scriptura: "Tot ce nu este din credinta" (adica din convingere intima), "este pacat" (Rom. 14, 23). Poate constiinta sa dispara vreodata din sufletul omului? Niciodata. Ea poate sa fie adormita prin nepasarea omului fata de datoriile sale, poate sa fie intunecata printr-o viata de pacat, dar nu poate sa fie nimicita niciodata, fiindca ea este de la Dumnezeu. Nici cei mai mari facatori de rele nu pot inabusi in ei, cu totul, glasul constiintei. Ea ii urmareste mereu cu mustrarile ei, incat multi ajung la deznadajduire si-si curma singuri firul vietii, ca Iuda. Ce datorie avem fata de constiinta noastra? Avem datoria de a o pastra totdeauna curata si de a o tine in stare treaza prin rugaciune, post, impartasirea cu Sfintele Taine si prin cunoasterea tot mai temeinica a invataturii crestine. Caci constiinta morala ne indeamna la faptuirea binelui, dreptatii si dragostei crestine, adica la implinirea legii morale.’ Deci constiinta ramane, ea nu se desparte de noi niciodata. Poate fi adormita, insa, IN SENSUL CA POTI ALEGE SA NU II DAI ASCULTARE, sa treci peste aceasta, si continui sa faci fapte neplacute lui Dumnezeu. Cum o trezim: rugaciune, post, impartasire si CUNOSTINTA…. |
Am citit toate postarile si le multumesc celor ce au raspuns!
Rodica50 ,nu am zis ca eu sunt cea implicata asa ca ..... sunt treaza ! Lumea, presa, mass-media toate promoveaza sexualitatea ,asa ca si fara sa vrei ai ganduri perverse! Eu am luat in disutii un caz ce il cunosc ! Si multi se confrunta cu astfel de "probleme"desi din jena nu vor sa recunoasca sau se comlpac! Dl Zaharia parca ai o sabie in mana (tai in carne vie)! Legat de placere;(offtopic) Totusi ma gandesc la femeile care practica "cea mai veche meserie "ele cu siguranta nu mai simt placerea si totusi e pacat ceea ce fac, dar nu pot renunta la ea ca din asta traiesc(chiar casatorite fiind unele) ce mai pot face... |
Citat:
Imi pare f. rau. Este cel mai concis raspuns pe care pot sa vi-l dau . Vorbind f. deschis ma asteptam sa va satisfaca primul raspuns dar inteleg astfel ca ,,nu prea" sunteti un riguros ! Deci , lucrurile sunt simple : fiecare face ce voieste , parerea mea mai putin conteaza . Am detaliat anterior cit am putut ! |
Citat:
|
Citat:
Inteleg ca va suride gindul la perversiunile sexuale ! Ati vazut vreo data un medic in halat alb ? Nu in dintra-acestea colorate de ii poti confunda cu instalatorii sau electricienii , ci in halate albe ? Ei, si nu s-a intimplat sa vedeti o pata cit de mica de singe pe el ? Ati vazut cit de usor se vede pata de singe rosu pe un halat alb chiar daca este f. mica ? Ei, sa stiti ca asa sunt si pacatele pe sufletul omului care ne este dat de D.zeu imaculat dupa botez . Un pacat cit de mic se vede de la o posta . Dara-mi-te pacatele Sodomei si Gomorei care sunt atit de mari ca si ziua de ieri ! Un mar stricat aflat intr-un cufar cu altele sanatoase in scurta vreme le va strica si pe celelalte . Putin aluat dospeste multa framintatura . Vai de cazul in care aluatul este stricat(acrit). Cu inselaciunile si sofismele satenei se lupta , nu se alinta ! |
Citat:
|
Citat:
M-am obisnuit cu acest tip de abordare a sexualitatii in cadrul ortodoxiei, ba chiar ma astept sa se ridice voci care sa sustina aplicarea "inversa" a metodei calendarului. Adica sa calculezi mai intai perioada fertila a sotiei si doar atunci sa faci dragoste cu ea, altminteri desfranezi marital cu buna stiinta (fireste, pot exista exceptii la aceasta "regula"). (!!) Nu ma plasez la extrema "cainitului", asa cum frumos ma gratuleaza Zaharia, ci incerc sa inteleg cum de nu exista cale de miljoc in viata sexuala de familie. Daca o expresie precum "castitate maritala" a ajuns sa fie "inventata", atunci este un semn clar ca trendul care se doreste a fi instaurant este unul de nevointa manastireasca in cadrul familiei, ceea ce mie imi semnaleaza existenta unei fracturi logice pe undeva prin mijlocul rationamentului. |
Citat:
|
Intrebarea femeii era foarte clara- la fel trebuiau sa fie si raspunsurile. Acum cand s-a adus Cinstita Cruce a lui Hristos, sa ne cutremuram si sa ne aducem aminte de jertfa Mantuitorului. Unde exista dragoste adevarata, nu este nevoie de "artificii". Iar o casatorie implica mult mai mult decat "desfatarea "- obsesie, la care fac referire coforumistii nostri.
|
Eu cred ca un raspuns la dilema ridicata de cea care a deschis acest thread...era ca in unele situatii nu trebuie sa mai intrebi duhovnicul, sau sa citesti reviste...si sa intrebi pe ceilalti ce e permis si ce nu...ci uneori daca noua pur si simplu nu ne surade o idee...nu ii dam curs.
Pana la urma acestea sunt niste discutii intre parteneri, si nu cred ca e nevoie sa ii intrebi pe restul oamenilor ce fac, si pana unde merge fiecare in dormitor, pentru a-i putea spune partenerului...ca ceva nu iti convine. |
Citat:
|
Citat:
|
cititi ce spun sfintii Parinti, caci ei ne invata tot ceea ce trebuie sa stim pentru desavarsirea noastra.
|
Citat:
|
Citat:
Nu sunt un crestin ortodox foarte practicant, insa din cand in cand mai merg la biserica si mai citesc carti bisericesti pentru linistea sufletului meu. |
Citat:
|
Citat:
Orice ar spune unii ca Zaharia, ortodocsii nu definesc asa exact ce avem de facut. In nici un domeniu. Canoanele nu sunt legi, ci sunt date spre orientare (NB preotilor, nu mirenilor, la origine). Tocmai de asta e grea ortodoxia. Trebuie sa ne cercetam mereu constiinta si sa innaintam mereu pe calea unirii cu Dumnezeu. In libertatea Duhului. Principiile fiind dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Si poruncile asa cum sunt explicate in Predica de pe munte. Din cate am inteles eu, criteriul in viata trupeasca pentru ceea ce este binecuvantat si ceea ce devine pervers ar trebui sa fie unul internalizat in inima si in trupul nostru: adica, mangaierile pe care le dam celuilalt sa izvoreasca din iubire si nu din folosirea celuilalt ca un obiect. Si cred ca, tot asa cum in viata de zi cu zi atitudinea noatra poate deveni din ce in ce mai plina de dragoste jertfelnica, tot asa si in viata trupeasca poate deveni, daca un cuplu se afla pe calea asta. Viata trupeasca de altfel oglindeste in general viata duhovniceasca. Daca avem acolo un comportament pervers, relatia dintre noi are ceva pervers si in alte planuri. Sunt de acord cu postarea lui Mihnea Dragomir de mai sus in care ne intreaba unde exact suntlimitele aceea ce 'avem voie' sa facem: tocmai, ca aceste limite nu le poate nimeni defini clar din afara; este treaba cuplului. Definite mai clar sunt extremele si mai ales, principiile. In rest... Si NB, observatia mea nu este neaparat anticatolica; genul asta de atitudine se gaseste atat la catolici cat si la ortodocsi : de a face reguli in stilul unei religii a legii. Or crestinismul nu este o religie a legii. |
Articol exceptional- se vrea un raspuns
AVETI RABDARE SA-L CITITI PANA LA CAPAT!
Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie Casatoria ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. "Nu e decat o suferinta, a fi singur". Nici Dumnezeu nu e o singura persoana. Caci in acest caz n-ar fi iubire, ba n-ar fi peste tot persoana, deci Dumnezeu. De aceea nici omul n-ar fi chipul lui Dumnezeu, daca ar fi o monada inchisa. In acest caz existenta lui ar fi un chin, daca ar mai exista peste tot. Geneza spune ca Dumnezeu a facut pe Eva pentru ca a vazut ca "nu e bine sa fie omul singur" (2, 18). Nu numai ca sa-l ajute pe Adam crease Dumnezeu si pe Eva, ci si pentru ca sa-l fereasca de singuratate, caci numai pentru ca se completeaza reciproc, ei sunt omul deplin. "Barbat si femeie i-a facut pe ei si i-a binecuvantat; si a chemat numele lui om (Adam), in ziua in care i-a facut pe ei" (Gen. 5, 2). Omul este o unitate completa, deci chip al lui Dumnezeu, pentru ca unitatea sa de om se realizeaza in dualitatea personala neuniforma, ci complementara de barbat si femeie: "Si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut pe el, barbat si femeie i-a facut pe ei" (Gen. 1, 27). "Vorbind de doi, Dumnezeu vorbeste de unul singur", noteaza Sfantul Ioan Gura de Aur. Iar Sfantul Chiril din Alexandria spune: "Dumnezeu a creat coexistenta". Scoaterea Evei din Adam inseamna ca Eva a fost cuprinsa virtual in Adam si inainte de aducerea ei distincta la existenta. Dar a fost in Adam nu ca ceva identic cu el si deci ea nu e rezultatul unei simple dezvoltari a lui. Omul e bipolar in sine insusi. Numai asa e fiinta dialogica. Partenerii in dialog trebuie sa aiba si ceva comun, dar si ceva deosebit, mai deosebit decat are un individ de acelasi sex fata de alt individ. "Adam a fost totdeauna Adam-Eva". "Se poate spune ca aceste doua aspecte (masculin si feminin) ale omului sunt in asa masura inseparabile in iubirea lui Dumnezeu, ca o fiinta umana, luata izolat si considerata in sine, nu e deplin om. Nu e, asa zicand, decat o jumatate de om, intr-o existenta izolata de complementarul sau". Nu e decat o jumatate neuniforma cu cealalta jumatate. Deosebirea complementara trupeasca reda si conditioneaza o diferenta complementara sufleteasca. Aceasta nu face pe fiecare mai putin om. Dar umanitatea este traita de fiecare in alt mod si intr-o completare reciproca. Fiecare e la fel de om, dar integritatea umana si-o traiesc numai impreuna, in completarea reciproca. Cu alte cuvinte, aceasta unitate umana diferentiata si complementara este o unitate conjugala. "Fiinta umana este o fiinta conjugala". Perechea umana din rai era o pereche conjugala. "Aceasta era casatoria paradisiaca, avandu-si baza in natura umana duala". Dar ea avea si un har. Pentru a fi o unire desavarsita, casatoria comporta o iubire desavarsita. De aceea ea trebuie sa fie indisolubila. Astfel, casatoria avea de la inceput atributele unitatii si indisolubilitatii. Barbatul avea, in mod deplin, in unirea desavarsita cu o femeie, tot ce-l completa esential; si femeia la fel. Trecerea de la legatura cu o femeie la legatura cu alta, sau de la un barbat la altul, nu procura nici unuia completarea deplina printr-o unire desavarsita. Femeiescul e mereu cautat fara sa fie gasit deplin, in acea daruire a lui deplina si pentru toata viata; si barbatescul la fel. Fiecare jumatate ramane mai mult sau mai putin un individ necomplet ca om, mai mult sau mai putin intr-o singuratate. Unirea deplina intre un barbat si o femeie, corespunzand unei iubiri desavarsite, e netrecatoare. Caci fiecare a gasit in celalalt nu un obiect, ale carui posibilitati de satisfacere sunt limitate si care se ascunde ca persoana atunci cand e tratat ca obiect, ci o persoana inepuizabila si vesnic noua in capacitatea si imaginatia ei de autodaruire. Cei doi se iubesc pentru ca se completeaza, pentru ca nu-si sunt uniformi. Iubirea nu se naste intre doua suflete care suna la fel, ci care suna "armonic", spune Schiller. Iubirea este un schimb de fiinta, o intregire reciproca. Iubirea imbogateste pe fiecare pentru ca primeste si daruieste la nesfarsit, pe cand ura saraceste, pentru ca nu da si nu primeste nimic. Barbatul gaseste in femeie o taina indefinita. Ea isi cunoaste niste insuficiente care se cer dupa o intregire prin barbat, de aceea il iubeste pe barbat; si barbatul, la fel. Casatoria e in acelasi timp dragoste si ajutor, bucurie de celalalt si rabdare a lui. Pentru toate acestea se da celor doi ce se casatoresc harul dumnezeiesc. Iubirea uneste uimirea in fata tainei celuilalt si rabdarea neputintelor lui si ajutorarea lui in ele. In iubire, amandoi devin tari. Casatoria ca legatura naturala a fost slabita si desfigurata in multe forme dupa cadere, prin egoismul descatusat si dezvoltat de cadere. Ea a pierdut prin aceasta harul legat de starea primordiala. Totusi ea n-a fost desfiintata in esenta. Caci nici natura umana n-a fost distrusa. Barbatul se intregeste asa de mult prin femeie, deoarece ea este cealalta jumatate a speciei si numai impreuna cu ea barbatul formeaza omul intreg si numai in unire cu ea se realizeaza ca barbat. Si femeia la fel. Caci barbatul e cel ce completeaza femeia, si viceversa. Si daca barbatul nu completeaza de fapt femeia si nu e completat de ea, nu se realizeaza ca barbat, precum nici femeia, ca femeie. In felul acesta, in femeia lui, barbatul are toata cealalta jumatate a speciei, si viceversa, incat nici unul nu are nevoie de alt barbat sau de alta femeie. Dar orice barbat sau femeie e nu numai un exemplar uniform al unei jumatati a speciei, ci poarta si caracterele unice ale unei persoane nerepetate. Vietuind impreuna, cele doua persoane se configureaza una dupa cealalta, incat barbatul se completeaza si ca persoana prin femeie, si invers. Fiecare devine un fel de co-persoana si amandoi o unitate co-personala. De aceea, barbatul care ar trece de la o femeie la alta nu se mai realizeaza ca persoana, definita prin convietuirea cu o singura persoana ca femeie. Trasaturile lui personale vor deveni fluide, nedefinite. Propriu-zis el va deveni mai mult un individ-specie, caci cel ce e lipsit de o adevarata si permanenta comuniune personala, e mai mult un individ uniform al speciei decat o persoana. In el se dezvolta mai mult pasiunile speciei, nearmonizate si neinfranate in trasaturile unei persoane cu caractere spirituale reliefate in mod propriu. Prin educatie caracterele lor personale imbinate le capata si copiii lor; sau si cei doi se resimt cu vremea de trasaturile personale ale copiilor. Asa se pregatesc oamenii sa devina o universala comunitate co-personala in imparatia cerurilor. Aceasta reciproca configurare personala n-a lipsit cu totul nici dupa cadere, ba ea a fost ajutata intr-un fel chiar de legea naturii. Slujba ortodoxa afirma: "Nici pacatul de la inceput, nici potopul n-au stricat sfintenia casatoriei". Sfantul Efrem Sirul adauga: "De la Adam pana la Domnul, iubirea conjugala autentica era Taina desavarsita". Mai precis vorbeste Fericitul Augustin, spunand la randul sau: "Hristos a intarit la Cana ceea ce a instituit in rai". Totusi atributele naturale ale casatoriei, unitatea si indisolubilitatea, erau de multi si chiar de multe popoare intregi nesocotite. Dar constiinta ca ea e una si indisolubila persista intre oameni. Din aceasta constiinta pun fariseii lui Iisus intrebarea: "Se cade, oare, omului sa-si lase femeia sa pentru orice pricina?" (Mt. 19, 4). |
Din intelegerea realista a neputintei celor mai multi de a stapani cu totul pofta trupeasca si din intelegerea casatoriei ca unic mijloc de transfigurare a ei, de transformare a ei prin penetrarea unirii trupesti de unirea sufleteasca intre barbat si femeie, rezulta marea cinste ce o acorda Biserica Tainei Nuntii.
E drept ca Sfantul Apostol Pavel a spus: "e bine pentru om sa nu se atinga de femeie. Dar ca paza impotriva desfraului, fiecare barbat sa-si aiba femeia lui si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei. Daca insa nu pot sa se infraneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca decat sa arda." (1 Cor. 7, 1, 2, 9). Dar prin acest cuvant el n-a inteles casatoria numai in sensul negativ, de remediu al manifestarii dezordonate a concupiscentei, ca mijloc tolerat de satisfacere a unei porniri pacatoase, fara efectele de dezordine sociala, pe care le are cand e satisfacuta in afara casatoriei. El a aratat in alte locuri inaltul continut pozitiv al unirii dintre barbat si femeie, in casatorie (Ef. 5, 28-32). Altii, trecand peste justificarea casatoriei ca remediu contra concupiscentei, au considerat ca ea isi justifica existenta numai prin nasterea de prunci. Dar in aceasta se include si mai vadit intelegerea ei ca o unire mai mult decat trupeasca. Intre reprezentantii de seama ai acestei intelegeri a casatoriei trebuie mentionat fericitul Augustin. Pavel Evdokimov, combatand aceasta interpretare, considera legatura casatoriei sublima in ea insasi, neavand nevoie pentru a se justifica de nasterea de prunci. El dezaproba cu dreptate indoielile privitoare la calitatea morala ireprosabila a legaturii trupesti. De fapt, Sfantul Apostol Pavel nu accepta satisfacerea poftei trupesti in afara casatoriei. Deci o considera ca pacat cand e satisfacuta in afara casatoriei. Dar de ce e pacat in afara casatoriei? Desigur nu numai pentru dezordinea sociala pe care o provoaca, ci si pentru netransfigurarea ei printr-o unire sufleteasca, produsa de iubirea spirituala din casatorie. De fapt, cine nu stie ca cel ce priveste femeia din afara casatoriei o vede ingustata la calitatea unui obiect carnal de placere epidermica? Numai in casatorie ea se descopera ca persoana cu toata complexitatea de probleme, in care are nevoie sa fie ajutata, sa nu fie singura, cum are nevoie si barbatul; numai casatoria ridica legatura intre barbat si femeie la prietenie si adanca responsabilitate practica reciproca, in care fiecare trebuie sa se angajeze total. In felul acesta, casatoria este nu un simplu remediu tolerat pentru satisfacerea unei pofte ce ramane mai departe pacatoasa, ci un mijloc care face ca legatura dintre barbat si femeie sa fie cu adevarat o legatura completa, o legatura a unei comuniuni totale intre persoane, in care se realizeaza fiecare complet ca persoana, sau ca om adevarat, ajutandu-l si pe celalalt in acest scop, asa cum a voit-o Dumnezeu cand a creat pe om ca barbat si femeie, spre o completare reciproca. In acest sens, Biserica concepe legatura sotilor ca o legatura completa, trupeasca si sufleteasca. In casatoria adevarata ei progreseaza in unirea sufleteasca, pentru ca de fapt numai in aceasta se poate progresa. Acest progres trebuie sa-l ajute ei si cu vointa. In acest sens li se da harul acestei Taine. Ei trebuie sa aiba constiinta ca, daca legatura lor se reduce la satisfacerea poftei trupesti, aceasta aluneca spre pacat si e pandita de destramare. Fara sa conteste importanta legaturii trupesti, crestinismul nici n-o justifica in exclusivitatea ei. Cand Sfantul Apostol Pavel declara casatoria ca un remediu impotriva arderii dificil de suportat, sau a satisfacerii ei dezordonate, el include in acest rost al casatoriei pe acela de mijloc de transfigurare a unirii trupesti. Acest inteles se include si mai vadit in cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur, in care atribuie casatoriei si rostul nasterii de prunci. "Sunt doua motive pentru care a fost instituita casatoria.. pentru a face pe om sa se multumeasca cu o singura femeie si pentru a face copii. Dar motivul principal e cel dintai. Cat despre procreare, casatoria nu o antreneaza in mod absolut. Dovada sunt multele casatorii care nu pot avea copii. Iata de ce prima ratiune a casatoriei este sa reglementeze viata sexuala, mai ales acum cand neamul omenesc a umplut tot pamantul". Ca el atribuie casatoriei si rostul realizarii unei uniri spirituale, o arata in alte dati, cand o prezinta ca chip al unitatii. De fapt, un mijloc important care ajuta pe cei doi soti sa inainteze spre o unire sufleteasca tot mai adanca este nasterea si cresterea de prunci. Actele de unire trupeasca se imbiba prin asumarea acestei responsabilitati de un element spiritual si mai accentuat. In felul acesta, in faza intai a casatoriei un mare rol in transfigurarea legaturii trupesti, care detine un loc mai mare in unirea dintre soti, il are asumarea raspunderii nasterii de prunci, ca in partea a doua aceasta legatura sa fie in mare masura depasita in fiinta ei de unirea spirituala in care sotii au progresat. E adevarat ca in textul de mai sus, Sfantul Ioan Gura de Aur declara ca o casatorie e realizata si cand se implineste numai scopul ei principal: reglementarea sexualitatii, fara implinirea scopului al doilea: nasterea de prunci. Dar el adauga ca ea e realizata fara nasterea de prunci, cand pruncii lipsesc nu din vointa sotilor, ci fara voia lor. Caci cand nasterea de copii e evitata cu voia, legatura intre soti cade intr-un simplu prilej de satisfacere a poftei trupesti, ce trece astfel la acte pacatoase. Copiii nascuti si crescuti nu iau loc in afara legaturii dintre soti, ci ei sporesc in mod esential comuniunea dintre soti, prin responsabilitatea comuna, in care ei se unesc, deci adancesc esenta casatoriei, care fara copii se saraceste de substanta spirituala interioara. Sotii devin in acest caz de cele mai multe ori o unitate egoista in doi, poate de un egoism mai accentuat decat cel de unul singur, pentru ca un sot are in celalalt aproape tot ce-i trebuie pentru a se satisface in ordinea material-trupeasca si pentru a nu suferi nici de singuratate atat de mult ca cel inchis in egoismul de unul singur. Prin copii sotii depasesc acest egoism, deschizandu-se spre altii. Prin copii se deschid mai mult spre societate in general, de care au nevoie pentru cresterea copiilor, pentru incadrarea lor in societate. Prin ei intra in relatii mai bogate cu societatea. P. Florensky spune ca societatea - deci si Biserica - este formata din unitati duale, nu din indivizi; am zice din molecule, nu din atomi. Dar o familie care nu are copii nu e necesara in sens deplin societatii. Familia promoveaza coeziunea sociala, bisericeasca, nu indivizii. Celula familiei, desi nu se dizolva in organismul bisericesc sau social, trebuie sa fie intr-o comunicare cu celelalte celule prin "sangele" comun al lor, prin copii. Desigur nasterea si cresterea de prunci, slujirea Bisericii si a societatii, ca infranare a egoismului in doi (sau in mai multi; cu copii cu tot), inseamna o cruce. De aceea se canta la slujba cununiei un imn inchinat mucenicilor. Sotii care nu-si infraneaza egoismul in doi vor deveni pana la urma netransparenti chiar si lor insisi. Vor constitui un egoism de instincte, de mic grup animalic, grupul insensibil la altii al familiei de tip biologic, un grup inchis ca o cetate in zidurile proprii si capabil numai de iesiri acaparatoare, nu si de iesiri daruitoare. "O casatorie care nu-si rastigneste statornic lacomia si autosuficienta proprie si nu se depaseste pe sine prin aceasta nazuinta", nu e familie crestina. Dupa invatatura crestina, pacatul propriu al familiei de azi este nu divortul sau lipsa de "acomodare", sau "salbaticia spirituala", ci autoadorarea familiei, refuzul de a vedea casatoria ca orientata spre imparatia lui Dumnezeu. Exista o pornire de a face "totul pentru familie", daca trebuie, chiar a fura. Familia nu mai este spre slava lui Dumnezeu; ea a inceput sa nu mai fie o intrare sacramentala in prezenta Lui. Nu lipsa de sfiala sfanta fata de familie face ca divortul sa apara ca un proces aproape natural, ci aceasta autoidolatrizare a familiei face ca familia moderna sa se sfarame asa de usor; este acea identificare a familiei cu succesul si cu refuzul de a purta crucea. O casatorie crestina se incheie intre doua persoane, iar fidelitatea comuna a celor doi fata de al treilea - Dumnezeu - ii pastreaza pe acestia intr-o adevarata unitate intre ei si cu Dumnezeu". Propriu-zis Hristos este cel care savarseste Taina casatoriei, dar o savarseste unindu-i pe cei doi in Sine si ca atare El ramane permanent ca mijloc de unire intre ei. Daca ei se despart de El, se slabeste si unitatea intre ei. Infranarea acestui egoism in doi include si infranarea de a folosi legatura casatoriei pentru o simpla placere, cu evitarea nasterii de prunci. pr. prof. Dumitru Staniloae NU STIU DACA AM REUSIT SA-L POSTEZ TOT, ESTE FOARTE INTERESANT SI LAMURITOR - EXPUS DE O VOCE AUTORIZATA. IL GASITI PE CRESTIN ORTODOX. |
Citat:
|
Citat:
Deci,este cat se poate de inteles de ce un asemenea raspuns nu poate lamuri pe cineva care cauta calea catre dialog si nu catre biblioteca,nu ca cea din urma nu ar fi folositoare! Eu am postat pur si simplu o situatie,ipotetica,pentru ca nici un canon nu specifica exact aceste delimitari,deci,ca un frate crestin si in cunostinta de cauza,dupa cum doresti sa lasi sa se vada,puteai sa ma lamuresti.Este atat de greu sa ai o parere personala? In fine,eu nu mai insist cu nimic sau poate vreun alt user o sa aiba bunavointa sa ma lumineze si pe mine,insa aceasta simpla atitudine a unora din voi,lipsita de blandete si bunavointa ma face sa imi pun anumite intrebari despre cat de autentica este aceasta ortodoxie pe care unii spun cu atata patos ca o traiesc,in schimb nu se feresc sa dea cu biciul in semenii si sa intzepe din inaltimea ortodoxiei lor pe "pacatosii si ereticii" care indraznesc sa puna intrebari sau sa aiba o parere diferita... |
Citat:
Dintr-o discutie purtata pe forumul catolic, am inteles ca Biserica dvs nu defineste cu exactitate daca anumite perversiuni sunt pacat sau nu. Mai exact exista un teolog catolic ce s-a ocupat de teologia trupului, Cristopher West, dar nu toata lumea e de acord cu el, ca urmare am inteles ca de ceva timp si-a oprit activitatea. Acest teolog sustine la capitolul perversiuni ca orice (sodomie, gomorie) este permis atata timp cat actul se finalizeaza vaginal, deci nu se opune conceptiei. Tot odata, am inteles ca nu exista nici un act magisterial si nici o enciclica papala care sa spuna clar ca e voie, sau ca nu e voie, deci fiecare intelege ce vrea. Pe forumul catolic, unii catolici au sustinut cu tarie ca e voie, altii ca nu e voie... deci nu as putea spune ca m-am lamurit. |
Chiar daca...
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
În al doilea rând, "păcat" este ceea ce Biserica definește ca atare. Deci, în mod normal, Biserica nu definește în mod pozitiv, adică ceea ce este permis, ci în mod negativ, adică ceea ce este interzis. Așa cum Biserica nu a publicat niciodată un "Index al cărților permise", ci un "Index al cărților interzise", tot așa ar fi absurd să cerem Bisericii acte magisteriale cu liste cuprinzând ceea ce este permis soților în pat. Ceea ce avem este listă de lucruri interzise soților. Citat:
|
Citat:
Dar tu ce crezi, Mihnea, lui Hristos-Dumnezeu care lucruri ii sunt dragi la noi?Mi-a placut ce ai expus despre familia ta.Dar am contraziceri privind ideile expuse aici.Si exista o contrazicere si intre expunere si semnatura.Cu scuze. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 08:56:09. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.