|
Un mare om si poet.Nu conteaza ce a fost,comunist necomunist a fost un mare poet si om.Poeziile sale sunt superbe la fel si activitatea sa,viata sa.La Cenaclul Flacara a fost superb si poeziile sale,din trecut si din prezent ating maximul extraordinarului.
SA NE RUGAM PENTRU EL,nu ne ramane decat sa ne rugam pentru el.Desi starea sa este critica si medicii sunt foarte rezervati trebuie sa ne rugam pentru el. Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu,mai da-i cativa stropi de viata robului Adrian Paunescu,iarta-i pacatele si ajuta-l sa se mantuiasca.Daca nu mai este scapare Doamne,fie ca mantuirea sa o primeasca datorita indurarii si iertarii pacatelor de catre Tine mare Iisuse Hristoase,iar daca exista scapare ajuta-l sa se pocaiasca,sa se mai bucure de viata si sa se indrepte sau sa-si intareasca si mai mult credinta! Doamne Dumnezeule ajuta-l pe robul tau Adrian Paunescu si pe toti sa scapam de greutati si de ispitele si incercarile necuratului si ale vietii si sa venim la credinta spre mantuire!!!!!!!! ++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++ |
Oricata incrancenare politica ar subjuga mintile noastre, obosite de atata agresiune psihologica in masa, nu putem sa nu vedem ca poezia lui Adrian Paunescu se situeaza peste orice ideologie sau doctrina politica, indiferent de momentul istoric in care ne-a daruit nestematele creatiei sale. Despre el se va vorbi cu respect si peste 100 de ani si peste 300 de ani, pentru ca valorile autentice transced valtorilor marunte ale politicii. Despre derbedeii politici de acum nu stiu daca isi va mai aminti cineva. Poate doar istoria va consemna nemerniciile lor.
|
" Ti-a raspuns poetul ". . . un posibil ultim raspuns , adresat tie si sustinatorilor
Citat:
|
In iunie 2010, poetul Adrian Paunescu isi lua ramas-bun, nelasand insa sa scape ocazia de atrage atentia din nou, cu a domniei sale, trista si patetica "Scrisoare catre urmasii mei":
Trec prin momente grele de viață. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naștere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei și Ana-Maria, pentru că, sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni și asupra căruia n-am insistat în discuțiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere. Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, și oamenii vor înțelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această țară, de soarta căreia eu nu mă pot despărți. Știți prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esențiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simțeam că trebuie să mi-l aplic și pe care, după aceste analize, mi-l confirmă și medicii, mă obligă la retragere, discreție, resemnare. Desigur, sunt un om viu și, cu excepția momentelor de disperare pe care le traversez, la întretăierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte și suferința ființei care sunt, mi-e încă dragă viața și, în principiu, am încă multe de făcut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Păunescu. Scrisoarea mea către voi nu e o cedare, ci o alarmă. Trăiesc în condiții tot mai grele și mai umilitoare, mi s-au luat și mi se iau, în permanență, drepturi, nu știu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligațiile firești. Ani și ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar și televiziunea publică, asupra situației mele, ca om care știe să facă televiziune și este oprit de la acest exercițiu. Visul dușmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieși din casă, cum aș fi putut până ieri. Să fie liniștiți, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu și lui Sorin Vântu ar trebui să le mulțumesc pentru momentele excepționale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat și doritor de atitudini mai puțin previzibile, care, de câteva luni, a uitat și ce promisese, și să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărțim supărați. Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbușirea țării. O emisiune de televiziune vine și trece. La urma urmei, nu e nicio obligație, pentru nimeni, să ofere spațiu de emisie nimănui. Cum aș putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea Cartea Cărților de Poezie? Îmi vin în minte, acum, momente de grație ale vieții mele. Așa cum nu pot uita cumplita batjocură la care am fost supus, în cele două regimuri politice pe care le-am traversat, în anii '50-'60, pentru că eram fiul unui anti-comunist, pușcăriaș politic în anii '85-'90, pentru că aș fi condus revista și cenaclul nemulțumiților din partid, iar după 1989, pentru că aș fi fost prea comunist. Au fost nopți și zile în care mai aproape îmi era moartea decât viața. Totuși, niciodată n-am fost atât de deprimat și de însingurat ca în acești ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simțit niciodată nevoia să se intereseze de situația mea reală și să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găști, n-am primit recompense pentru apartenența la găști. Am crezut și cred că numele meu trebuia să îmbogățească partidul în care m-am înscris de bunăvoie. Acum, însă, nici pentru ambiții de mărire nu mai e timp. Esențial pentru mine e să trăiesc și să-mi văd țara ridicându-se. Căci nefericirea programată în care trăiește poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare și mai nejustificată. În vremea lui Ceaușescu mi se făceau reproșuri grave că nu sunt corect și disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceaușescu am suportat ani și ani reproșul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceaușescu își recâștigă un loc de merit în istoria națională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunța în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă. Și nici nu mă pot preface a nu înțelege rolul complex, de bine și rău, al liderului. Dar acum? Ultimele săptămâni ne pun într-o condiție umilitoare și tragică. Poporul român e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud și nu mai văd nimic, după ce au sărit la beregata salariilor, a pensiilor și a indemnizațiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului român bani, după ce i se iau banii. Oligofrenii îi amenință pe cei care nu dau, firește, benevol, bani pentru tășcălăul Băsescu-Boc și ceilalți. O râvnă specială dovedesc nemernicii să dărâme instituția drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor gorilelor păroase din jungla noastră! Înapoi în preistorie! Cam asta e situația despre care voiam să vă vorbesc: faliment. Cam asta e mișcarea preferată a timpurilor noastre: prăbușire. În ceea ce mă privește, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu această scrisoare, ca să știți ce e cu mine și să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui să dăm înfățișare concretă relației dintre noi și viitoarei despărțiri dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat și se autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat și se autodistruge. Trebuie sa recunosc ca sunt poezii ale lui AP care mi-au placut in tinerete, pe vremea Cenaclului Flacara. Insa dupa '89 am fost nevoita sa-mi schimb parerea. Trist si dezarmant pentru mine este faptul ca refuza sa accepte realitatea; se vede in pielea unui erou, si inainte si dupa caderea comunismului, dar multi il considera doar un profitor si un oportunist pentru a-l mai baga in seama. Pacat, pentru ca talantii pe care i-a primit a gasit de cuviinta sa-i pastreze ingropandu-i, protejandu-i prin diverse luari de pozitii care au starnit repulsia multora dintre noi. Cert e insa un lucru:nu va ramane in anonimat nicicum, va ramane in amintirea multora dintre noi printr-o parte din poeziile sale, cantecele cenaclului, o parte din tineretea mea si a multora dintre noi . Crestineste, este normal sa incerc un gand de parere de rau pentru suferintele de care are parte si sa indrept o scurta rugaciune:Dumnezeu sa-l aibe in paza Sa! Amin. |
Prin faptul că nu se dezice de ceaușescu (cel mai mare derbedeu și distrugător al României) păunescu rămâne un neom, fie că o face din fățărnicie (ca să nu recunoască că a fost lingău) fie că o face din convingere. Nu numai că nu pot să am respect față de parșivitate, dar consider că astfel de indivizi trebuie condamnați categoric și aruncați la ghena istoriei. În plus, este un munte de orgoliu.
Cât despre poeziile lui, mă strădui sincer și nu văd nimic interesant. Și vă rog nu mai veniți cu acuzații de lipsă de iubire. Dacă ați deschis un topic suportați părerile sincere, nu vă așteptați să ne exprimăm adeziunea ca pe timpurile de tristă amintire. |
"Va propun o noua tragedie: sa ne iubim!" A. Paunescu
"Rele-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege."
(Mihai Eminescu - "Scrisoarea I") |
Citat:
Chiar daca autorul se cheama Paunescu , mesajul transmis ii este tipic , nu se dezice : Hristos nu a venit ca sa fim mai omenosi, mai cumsecade, baieti mai de treba ! Hristros nu a venit pt. a da o noua imagine de cumsecadenie omului . Nu pt. asta a venit ! Venirea lui a avut cu totul alt rost . Nu este cazul sa mai detaliem ! Putea sa formuleze altfel ca doar de , nu este el mesterul versului ? dar ... nu a voit ! El transmite un mesaj anume !A marturisit dupa sufletul si credinta lui ! Nu a marturisit pe Hristos ci ...sociologia ! Printre rinduri/versuri se descopera ca poetul nu se dezice de la ,,misiunea" lui ! Nu ma mai mira ca ortodoxul nu poate recunoaste o marturisire , din toate cele existente pe piata , cea dreapta a lui Hristos ci ma mira ,,taria" pe care o au simpatizantii si inversunarea deopotriva ! Nu de savanti sau de artististi are nevoie biserica lui Hristos , ci de sfinti ! Nu este rau daca esti savant dar este rau daca nu ai un dram de sfintenie intru Hristos ! |
?
Citat:
|
Citat:
,,Cu evlavie de vulpe, ca in strane,sed pe locuri Si aplauda frenetic schisme, cintece si jocuri " ! (Acelasi inegalabil M. Eminescu; Scrisoarea III) extrapolind subiectul tradatorilor de neam si credinta la chipul omului nostru cel de toate zilele, aici de fata , forumist ! |
Referitor la citatul folosit:
"Va propun o noua tragedie: sa ne iubim!" (A. Paunescu) da, dar este genul de iubire carnala, posesiva, cel la care de refera, asa cum adeptii Misa au si ei parte de aceleasi indemnuri nu doar la iubire, ci si la meditatie, la rugaciune permanenta, de 24 de ore. Si multi altii ca ei. Iubirea nu a fost si nu va fi niciodata o tragedie, pentru ca ea este firesc in insasi esenta sufletului omenesc. PS: remember. Iubiți-vă pe tunuri Mă voi feri ca de foc de pericolul Că dragostea să devină Obiect al meditației, Al speculației, Al filozofiei. Ferească Dumnezeu De acea dragoste retorică, În stare să ucidă Numai eroii Pe scenele de scândura uscată. Alt fel de dragoste am trăit eu În zilele și-n nopțile vieții mele. Am fost devorat, De patimi reale, Și nici un regizor Nu mi-a putut iscăli pieptul Cu biata lui cerneală roșie, De care s-au învrednicit toți actorii. Eu însumi am ceva teatral În ființa mea. Dar eu nu sunt actorul, Eu nu sunt regizorul, Eu sunt autorul Tragediei pe care o joacă atâția. Adolescenți și adolescente Se vor regăsi teatral În poemele mele de dragoste Pe care le restitui lumii Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd Și nu pot. Căci nici o boală nu devine Mai mică în tine Dacă se molipsesc și alții de ea; O, dragostea mea devăstătoare, Câți tineri își vor face iluzia Că-i poți salva când te vor ciți În cuvintele mele. Nu există propriu-zis experiență umană, Nimic nu e valabil decât o singură dată, Ca o seringă în vremea modernă. Totul se aruncă după folosință, Înclusiv dragostea unui poet Citită în cărțile lui. Nici Biblia nu folosește, Nici Biblia n-are un conținut exemplar, Experiența din Cântarea Cântărilor Se pierde ca un proces verbal de ședintă, Nu e nimic de făcut, Nu e nimic de ales Din toate acele cuvinte, Decât plăcerea estetică. Eu simt autorul tragediei, Eu declam împreună cu actorii, Eu fac fibrilație la inimă odată cu regizorii, Eu aplaud și huidui împreună cu spectatorii, Eu mă spânzur împreună cu administratorul teatrului În acest final de veac În care dragostea A ajuns atât de prost vandabilă. Se joacă, dragii mei, Tragedia dragostei În fața scaunelor goale. Murim și nimeni nu se uită la noi, Actorii turbează pe scândura goală Și poate ca de-atâta singurătate În sălile în care joacă Ei încep să ia în serios Rolurile din tragedia dragostei. N-a fost chip să scap de aceste cuvinte, A trebuit să vi le spun Gelos pe Shakespeare, Care a avut răbdarea Să-și omoare toți eroii, Stiind Că vă fi absolvit de marea lui vină Pentru că, între timp, oricum, Toți aveau să moară, De moarte firească. Dar eu sunt poet liric, Eu încă n-am deprins învățul De-a pune la persoana a treia Ceea ce devoră persoana întâi. Și de-atâtea ori am simțit nevoia Să mă salvez cu un plural al majestății Și n-am putut și unii dintre voi Au numit, prostește, Această care mi s-a întâmplat, Egoism. Și nici nu am blestemată Răceala de cuget A șefului de cadre Care iubește-n taină, În vreme ce acționează Cu dosare și referințe de tot felul Împotriva tuturor iubirilor și a tuturor celor Care iubesc. Dragostea mea are un aspect Aproape clasic, În romantismul ei Desuet și expresionist. Iubesc În numele tuturor umilințelor, Și al tuturor așa-ziselor faradelegi pedepsite De legi fără de lege. Vai mie, autor de tragedii, O s-ajung exemplar, o să se predea Lecții de literatură universală Pe textele mele, Biată autopsie, Vinovată și impudică autopsie, Câti din voi, care vă veți supăra pe copii voștri C-au luat note mici La lecția "Poezia lui Adrian Păunescu", N-ați fi azi în stare Să mă ucideți Pentru poezia de dragoste La care nu copii voștri, ci voi ați putea rămâne repetenți. Vă voi trece clasa, Pe voi și pe femeile voastre, În fața cărora îngenunchez Pentru sfânta răbdare pe care o au cu noi Și pentru misteru1 care ne leagă. Vă voi trece clasa, vă voi trece veacul, Veți supraviețui în poezia mea, Și poate mai mult în pozia mea de dragoste, Care nu e reglementată Prin hotărâre a Consiliului de Miniștri. O, bieții mei prieteni! Scriu poezie de dragoste Și știu că n-am nici o șansă În timpul vieții mele. Sunt făcut să par altceva, Suport interdictia de a vă fi unul din semeni, Teatral uneori, Pentru că-n clădirea teatrului nostru A ascuns armata Toata muniția, toate drapelele. Teatral uneori Pentru că în orașul nostru Nu mai e loc nicăieri altundeva de poeți Întrucât primaria e plina de funcționari. Teatral, teatral, într-adevăr, Și rugindu-vă, Implorindu-vă, Ordonidu-vă: Pace și dragoste Și dacă sunt pe lume și dragostea, și pacea Va fi și Truda de-a le păstra. Bucurați-vă că mai aveți Poeti din acest os, Păsări de această marcă, Împulsuri în această direcție. Bucurați-vă, bucurați-vă, plângând, Că în vreme ce voi mă credeați surghiunit În sintaxa unei singure orientari, Să lucrez ca orbetele Pentru infățișarea voastră festivă, Eu iubeam și scriam Poezie de dragoste. Iar pe voi, frații mei tineri, Pe voi, care mă veți ciți crezând Că veți avea ceva de învățat din poezia mea de dragoste Vă rog, nu pariați prea mult Pe această iluzie. Nimic nu se învață de la nimeni Până când nu înveți acel lucru Din propria ta experiență. Voi mă veți iubi Abia după ce Veți ajunge-n situația mea. Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste, Poezia mea de dragoste nu e inițiere, În versurile mele nu veți găsi Descrise somptuos Pozițiile dragostei Ca-n manualele de pornografie indiana Sau chiar daneză. O, nu. Toată poezia mea de dragoste E o imensa vatră de cenușă La temelia unui rug Ce arde încă. Luați această carte-n mâini, Această machetă a unui teatru tragic, Iubirea e tragică. Pentru că iubirea e moarte, Iubirea e tragică Pentru că actorii o rostestesc cu suflarea tăiată, Măreață cum e În scriitura pe care au învățat-o, Dar abia așteaptă să coboare Dupa ce și-au îmbrăcat hainele de stradă În fierbintea, urâtă, dar pasionata lor Iubire de oameni. În sală pe fiecare-l așteapt-o femeie, Undeva, la balcon, o fată pură plânge, Când iubitul ei, actor la Teatrul municipal, Se sărută pe scenă cu o actriță. Vai, eterna contradicție Dintre artă și viață! Nu vă luați după spusele mele, ci după cele scrise Citiți cartea mea Când viața v-a obosit de-ajuns într-o zi, Eu nu am pretenția să vă învăț nimic, N-am decât orgoliul de-a mă alatura Cu toată cenușa distrugerii mele Cenușilor voastre, Căci fiecare dintre voi E un cuplu De la care ar putea începe Iarași BR> Lumea. Și când veți vedea În fața ochilor voștri arzând de iubire Tunurile veacului pregătindu-se s-ă-distrugă Câmpiile și fabricile, Oamenii și munții, Păsările și peștii, Bibliotecile și spitalele, Mormintele și bisericile, Nu pregetăți, aruncați-vă hainele de pe voi, Îmbrățișați-vă, sărutați-vă, Și pentru că pământul e rece, Iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde, O, voi, tineri ai planetei mele Convulsionată de-atâtea arme, Sub ochii holbați ai armatelor, Sfărimând ochelarii grețoși ai generalilor, Fără nici o rușine, În numele singurei religii care ne unește, Credința în continuitatea speciei umane, Iubiți-vă, Iubiți-vă pe tunuri! Concediați tunarii Și dezamorsați obuzele Și dați-ne acest prim și netrecător Semn al păcii universale. Iubiți-vă, Iubiți-vă pe tunuri! Iubiți-vă până le veți hodorogi, Până le veți scoate din funcțiune, Iubiți-vă aruncând din mâini Tot ce vi se-ntâmplă s-aveți în mâini, Actele voastre, banii voștri, oglinzile, Chiar și această carte care nu are decât meritul Că aparține unui om Care în viața lui, deși n-a avut norocul Să facă dragoste pe nici un tun, Când n-a dormit și n-a scris, A iubit Cu disperarea condiției umane, Cu lacomia venitului de pe front, Cu grija medicului Și cu dăruirea muribundului. Facă-se profeția mea, Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor Iubirea pe tunuri! http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/tunuri.php Fara de alte comentarii. Tot ceea ce trebuia spus, a spus-o domnia sa insusi. qed. |
Citat:
|
Realizez ca este un indemn la dezarmare, insa este o mare diferenta intre realitatea imaginii si imaginea realitatii, vorba lui Radu Vasile, de-aseara. Asta, ca tot veni vorba despre imaginea lui AP, nu de altceva.
(Trebuie sa opresc discutia aici, pentru ca mi se pare nelalocul ei aceasta continua contradictie; deja tinde sa devina o patima si incet-incet incep sa ma rusinez de faptul ca odinioara mi-au placut poeziile sale. Dumnezeu sa-l aibe in grija Sa!) |
" Tată te rog să vrei să fii din nou puternic. Am nevoie de tine".
"Nu am făcut destule împreună. Așa că, tată , ridică-ți ochii triști și ia-o de la capăt !". Aceasta este ruga tulburătoare pe care i-o adresează poetului Adrian Păunescu fiica sa cea mai mică, Ana Maria , într-o scrisoare publicată de Jurnalul Național.
|
"Doamne Iisuse Hristoase,Cel ce vrei ca toți oamenii să se mântuiască și nimeni să nu piară și căruia cu nădejde de îndurare ne rugăm, Cel ce însuți cu glasul Tău cel dumnezeiesc ai zis "orice veți cere de la Tatâl în numele Meu,va fi vouă" cu inima umilită și cu lacrimi fierbinți câzând înaintea Ta,mă rog ca,și pentru numele Tău cel sfânt,în ceasul sfârșitului vieții lui A.P să-i dai minte întreagă,coștiință adevărată,mustrare cugetului pentru păcatele vieții lui ,cu care Te-a mâniat și dăruiește-i Dumnezeule credință,nădejde și iubire neschimbată,ca astfel cu inima curată să poată grăi către Tine,Doamne: "în mâinile Tale îmi dau sufletul".Cel ce ești binecuvântat.Amin"
|
Fratilor, eu indraznesc sa intervin in discutie si sa va rog sa nu il mai comentati si judecati pe Adrian Paunescu, in aceste clipe in care probabil ca Cel de Sus se pregateste sa-l cheme la El.
Atunci cand un om se zbate intre viata si moarte, cel mai crestineste cred ca este sa ne rugam pentru el. Atat si nimic mai mult. |
Vazind aceasta rugaciune fierbinte m-am gindit sa deschid un thread care sa contina informatii , si mult mai putine pareri, despre tipurile in care se poate instala adormirea noastra(in buna rinduiala, cu spovedanie si impartasanie f. aproape de momentul adormirii , precum si toate variantele de adormire fara rinduiala crestina , adica nespovedit si neimpartasit ) si repercursiunile pe care acestea le au asupra ritualurilor de urmat de apartinatori .
Stiu insa ca in popor deja exista practici total neavenite incurajate sau incuviintate de preotii ,,specialisti" in care crestini adormiti in situatii deosebite au acces la ritualuri complete de imormintare si pomenire la soroacele tipiconale, contrar invataturii ortodoxe . Aceasta intentie am avut-o dar stiind ca mult mai putine sunt intentiile sincere de informare si documentare ,a unora,precum si postarile in cunostinta de cauza si temeinic informate, a altora, am renuntat la initiativa . Chiar daca ar fi fost potrivit de a sti corect si precis ce cale de ,,asistenta" religioasa trebuie sa urmeze un crestin adormit , in primul rind pt. a avea constiinta limpede si pt a sti ce vom face cu apartinatorii nostrii mai ales , polemica nativa si falita a userilor poate zadarnici orice intentie buna . |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
lait motiv
Citat:
(Mihai Eminescu - "Scrisoarea I") |
Citat:
|
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu sfintii Sai.
|
Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace
Adrian Paunescu nascut:20 iulie 1943-decedat:5 noiembrie 2010
|
Dumnezeu sa-l ierte si sa il odihneasca in Imparatia Sa!
http://i194.photobucket.com/albums/z.../RP/candle.jpg |
Citat:
|
Dumnezeu sa-l ierte!
m-am intristat aseara cand am auzit de el. Nu prea imi placea poezia lui, dar sunt convinsa ca a fost un om bun. Domnul sa-i faca parte de cereasca Imparatie! |
Redăm integral poezia semnată Adrian Păunescu, în "31 octombrie 2010, București, Spitalul de Urgență «De la un cardiac, cordial»":
"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă, Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă. Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă, În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă. Aud o ambulanță revenind / Cu cine știe ce bolnav aicea, Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea. Purtați-vă de grijă, frații mei / Păziți-vă și inima, și gândul, De nu doriți să vină anii grei / Spitalul de Urgență implorându-l. Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se știe, Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanție. Vă văd pe toți mai buni și mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate, Dă-mi, Doamne, viață, încă niște ani / Și țării mele minima dreptate!". |
Citat:
|
Pentru mine Adrian Paunescu a insemnat intotdeauna poetul si mai putin omul politic. A fost o personalitate care nu putea fi ignorata, iar in jurul lui s-au croit destine. Ascultam in aceasta dimineata pe Tudor Gheorghe, pe Nicolesco pe Seicaru... Pentru foarte multi, Adrian Paunescu a fost ca un frate mai mare...
Ca orice artist, avea nebunia lui inteleasa si mai ales neinteleasa de ceilalti. Ca sa-l judeci trebuie sa poti fi capabil sa faci macar pe jumatate din ce facea el bine. Pentru neamul romanesc, Adrian Paunescu este un motiv de mandrie. Merita, macar pentru un timp, sa-i facem loc in pomelnicul nostru de adormiti. La mine va fi pomenit un an! Pentru "Ruga pentru parinti" pe care ne-a lasat-o, ar merita si mai mult!... Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace! |
O scrisoare venită mult prea târziu. . . !
Să ne ajute Dumnezeu să nu primim la rândul nostru o astfel de scrisoare, un strigăt de durere , o implorare , venită de la un copil . Suntem mult prea trecători în viața asta, și bine ar fi să ne scuturăm odată și odată de răutățile noastre, să ieșim din carapacea noastră mult prea rece și robită de tipare inutile și fără rost. Să nu ne vină și nouă rândul . . . ! http://m.gandul.info/news/citeste-ai...tal-ei-7692138
|
Dumnezeu sa-l odihneasca, sa fie bland cu robul Sau la judecata!
Dumnezeu sa-l ierte! |
Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte!
Ce să-i facem... cu toții vom muri. Unii mai devreme, alții mai târziu. Nimic nu rămâne pe acest pământ. Când Dumnezeu rânduiește, omul pleacă din această viață, pregătit sau nu. |
Pentru cine doreste, revedeti si reascultati ultimile lui ganduri!
http://www.gandul.info/news/ultimele...-video-7693589 |
Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace pe ADRIAN
|
Dumnezeu sa-l ierte!!!
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!Condoleante familiei!
|
"In acest loc comun,
A trait, A gandit, A scris, A suferit, S-a bucurat, V-a iubit Si-acum se odihneste Un nume propriu Care va fi fericit Sa devina un nume comun." Adrian Paunescu Pacat, pacat, pacat! Dumnezu sa-l ierte si sa-l odihneaasca in pace! |
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe robul sau Adrian.
Bunule Doamne, aminteste-Ti si de robul Tau Adrian si iarta-i lor greselile pe care le-a savarsit in timpul vietii lor, pentru ca nimeni nu este fara de pacat in afara de Tine, care ai puterea sa dai pace celor plecati dintre cei vii. Prin Dumnezeiasca Ta intelepciune si dragoste pentru oameni, Tu binecuvantezi si dai fiecaruia ceea ce are nevoie. Mantuitorule, odihneste si sufletul robului Tau Adrian care si-a pus nadejdea in Tine Atotputernicule. In mijlocul sfintilor, Iisuse Hristoase, odihneste sufletele robilor Tai, acolo unde nu este durere nici intristare nici suspin, ci viata fara de moarte. |
Dumnezeu sa-l ierte!
|
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l ierte pe robul sau Adrian Paunescu!Am sa postez si eu doua poezii atat de frumoase!:
Repetabila povară Cine are părinți, pe pământ nu în gând Mai aude și-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți. Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc De atâția copii și de-atât nenoroc Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu, Sunt părinții aceștia ce oftează mereu. Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei, Care știu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, după actele lor, Nu contează deloc, ei albiră de dor Să le fie copilul c-o treaptă mai domn, Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn! Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla, Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva. Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor, Dacă nu au murit triști în casele lor... Între ei și copii e-o prăsilă de câini, Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini. Cine are părinți, pe pământ nu în gând, Mai aude și-n somn ochii lumii plângând. Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii Nu copil de părinți, ci părinte de fii. Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns. Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii? Pe pământul de cruci, numai om să nu fii, Umiliți de nevoi și cu capul plecat, Într-un biet orășel, într-o zare de sat, Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși, Și ca niște stafii, ies arare la porți Despre noi povestind, ca de moșii lor morți. Cine are părinți, încă nu e pierdut, Cine are părinți are încă trecut. Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci, Unde-avem și noi însine ai noștri copii. Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi, Și în genere sunt și nițel pisălogi. Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici, Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici, Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal, Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital. Nu-i așa că te-apucă o milă de tot, Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot? Că povară îi simți și ei știu că-i așa Și se uită la tine ca și când te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus Pe conștiință povara acestui apus Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer, Se vor împutina cei ce n-au și ne cer. Iar când vom începe și noi a simți Că povară suntem, pentru-ai noștri copii, Și abia într-un trist și departe târziu, Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu, Vom pricepe de ce fiii uită curând, Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând, Și de ce încă nu e potop pe cuprins, Deși plouă mereu, deși pururi a nins, Deși lumea în care părinți am ajuns De-o vecie-i mereu zguduită de plâns. Doamne ocroteste-i pe romani 1. Noi in cel dintai razboi Am ajuns prin moarte noi Doamne, ocroteste-i pe romani Am dat sange si sudoare Pentru Romania Mare Doamne, ocroteste-i pe romani 2. Am dat viata si soldati Pentru-o patrie de frati Am dat fapta, am dat zisa De la Nistru pan' la Tisa 3. Dar pe urma-n '40 Anul marii far'de-legi Doua fiare ne-au muscat Ultimatum si dictat 4. Biata lume nu stia Ca-ntr-o zi la Moscova Au semnat un pact neghiob Molotov si Ribbentrop 5. Iar fascismul mondial Ne-a luat parte din Ardeal Si lui Horty i l-a dat Fi-le-ar numele spurcat 6. Stalin cu teroarea sa Ne-a luat Basarabia Si cu Hitler in acord Bucovina de la nord 7. Ai mai mari talhari ne-au frant Ne-au luat tara si pamant Nimenea n-a auzit Plansul nostru rastignit 8. Astfel am intrat si noi In al doilea razboi Haideti, dom'le Maresal In Moldova si-n Ardeal 9. Noi de dor de noi luptam Pentru tara, pentru neam Pentru vechile hotare Pentru Romania Mare 10. Si-am pierdut, si-am fost rapusi Si-am fost ocupati de rusi Aliatii au tacut Stalin a facut ce-a vrut 11. Si-am murit de mii de ori S-avem iarasi trei culori Si-am platit cat nu se poate Sfanta noastra libertate 12. Tara-i mica, vremea-i grea Ce-o mai fi, om mai vedea De uitat, nu vom uita Tara noastra cum e ea 13. Cat o fi roman roman Pruncul va primi la san Adevaru-adevarat Despre tot ce s-a-ntamplat 14. Tinte minte, fiul meu Ca exista Dumnezeu Si un juramant te leaga Tara noastra nu-i intreaga - insa asta doar pana-ntr-o zi 15. Cand vei fi si tu barbat Sa te simti mereu soldat Pentru vechile hotare Pentru Romania Mare |
Dumnezeu sa il ierte,insa poezia aceasta ,desi contine cuvinte adevarate,seamana mai mult cu o uratura ,nu are fior poetic,mister...etc
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 08:53:37. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.