Bineinteles.
Omul este trup si suflet, daca omul prin inselat ar cauta doar implinirea nevoilor trupesti ar fi mult mai usor de rezovat problema. Nu suntem animale!!! Omul (barbat si femeie) cauta si implinirea duhovniceasca (pe langa cea spirituala si sufleteasca) alaturi de partenerul sau.

Intr-adevar femeile (in marea lor majoritate) nu fac deosebire intre iubirea trupeasca si cea sufleteasca, in genereal ele trebuie sa simta ceva (sentimete de dragoste sufleteasca) pentru barbat, pentru a intretine activitatea sexuala.

Barbatii pot face diferenta intre dragostea trupeasca si cea sufleteasca.

Repet, barbatul cauta in primul rand la o partenera sa, ca aceasta sa ii ofere iubire si sustinere, apreciere.

Despre femeie spune Sfanta Scriptura clar: "femeia desfranata se uita dupa o bucata de paine pe cand femeia sotie cauta un suflet nobil" (Pilde)
Adica femeia desfranata cauta la partenerul ei doar satisfacerea intereselor materiale pe cand femeia sotie cauta un barbat care sa o iubeasca, sa ii ofere siguranta (emotionala si trupeasca).

Doamne ajuta.

părere şi câteva întrebări
 

Am fost casatorita 7 ani si nu mi-am inselat niciodata sotul . El insa a facut-o nu o data ci de mai multe ori. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca de fapt toate cunostintele noastre au " calcat stramb". Si culmea e ca nici nu se simt vinovati si zic ca o aventura din cand in cand nu strica. In acest cerc eu sunt vazuta a fi mai putin normala. Acum stau si ma intreb daca toata lumea e asa??? Oare chiar nu mai exista dragoste si respect ci doar sex?? As dori sa fiti sinceri si sa spuneti cine nu si-a inselat sotul/sotia si de ce?? Si daca se poate sa imi spuneti si de cati ani sunte-ti impreuna. O zi buna tuturor.

Am uitat sa precizez ca suntem casatoriti civil si nu in biserica. Cand ne-am casatorit nu cunosteam credinta adevarata si nici pentru mine nu a fost important. De doi ani am inceput sa gust din bunatatea lui Dumnezeu si ma simteam vinovata ca traiesc necununata. Dar sotul a zis NU. Si "nu" a ramas si in ziua de azi. Deci nu vad pentru ce sa mai lupt.

Da.isi doreste ceia ce intr-o casatorie normala si ortodoxa ( dar el nu e ortodox ci catolic) nu se permite.

1. Din câte am citit eu la un moment dat, statistic situaţia stă aşa: în lume cca 50% din oameni îşi înşală partenerul/partenera ( e vorba de partener nu neapărat de soţ, soţie) la un moment dat al vieţii (studiul era pe întreaga durată a vieţii), raportul fiind de cam 60% bărbaţi, 40% femei. În societatea occidentală raportul este cam de 65% din bărbaţi şi 50 % femei, la noi în ţară procentul de femei era un pic mai mic, pe la vreo 40%
2. Din cele de mai sus şi din ce ai mai scris nu se înţelege dacă el este împotriva căsătoriei în genere (chiar dacă zice că e catolic) sau este împotriva căsătoriei (în viitorul apropiat) sau este doar împotriva căsătoriei cu tine. Sau poate că vrea o soţie cu care să fie sigur că va face unele năzdrăvănii nepermise? Care este după tine motivul principal pentru care nu vrea să se căsătorească cu tine? Doar chestia cu năzdrăvăniile sau mai e şi altceva important? Dacă aţi făcut un copil împreună eu cred că se gândea că la un moment dat vă veţi căsători sau nu?
3. El ce planuri avea la început şi ce planuri are acum?
4. Ce vârstă are copilul?
5. Are vreo parteneră stabilă de sex? O iubeşte?
6. Chestia cu ,,aventurile nu strică" e specifică persoanelor necredincioase.
Mi se pare cam aiurea să divorţezi doar pentru că soţia nu vrea să nu facă nu ştiu ce.

Regrete tarzii
 

Nerespectarea Tainei cununiei este si pacatul purtat de mine. Ma-am casatorit in anul l958. Cei mai in varsta stiu care era situatia bisericii si care era tratamentul funtionarilor de stat care mergeau la biserica. Elanul tineresc m-a facut sa trec usor peste aceste "lucruri marunte" desi am fost educat de mic in spiritul credintei ortodoxe.
M-am casatorit cu o persoana de confesiune catolica. Am tot dezbatut de-a lungul anilor in ce directie sa mergem. Parintii mei ortodoxi au spus cu jumatate de gura sa hotaram noi dar stiu ca au suferit mult. Am tot amanat orintarea intr-un sens sau altul pana cand au aparut copii pe care i-am botezat la catolici, stand la socri care erau de confesiune catolica. Tot amanand ajungi sa-ti fie jena ca la batranete sa mai faci acest lucru. Au trecut 50 de ani si 8 luni pana cand sotia a decedat. Imi este apropiata atat credinta ortodoxa, de care nu dorsc sa ma despart, dar si cea catolica, incercand sa-i indemn pe copii su fie fideli invataturii in care au fost botezati dar in timpurile moderne este greu.Nu am avut neplaceri din aceasta cauza. Sarbatoream la fel si ne inchinam fiecare in felul lui. Cel mai dificil erau posturile.
Indemn pe toti tinerii ca aceasta taina sa fie facuta atunci cand se cuvine pentru ca amanarea devine sie die.

imi poate cineva denumi "a insela sotul sotia"

a insela inseamna:

1.sa merg de mana cu sotul / sotia si sa ma uit sub alte fuste.

2.sa dorm in pat cu o alta/altu.

3.sa ma sarut cu alta/altu.

4.sa am relatii intime cu alta/altu

Foarte adevarat!

Mda ! Nu este musai ca povestile sa fie similare, suntem personalitati distincte, avem relatii distincte si traim/ gandim in mod diferit . Nu trebuie sa ne mire nimic, trebuie doar sa incercam sa intelegem ceea ce se intampla in noi, in jurul nostru.
Nu cred ca omul, prin natura lui, este facut sa fie monogam, doar ca o serie de principii si credinte masluite in timp i-au dezvoltat rationamentele in asa masura incat el decide ce este bine si ce nu, adaptat la consideratiile sociale colective si moderne. Si epoca moderna nu incepe cu contemporaneitatea. Se pare ca toata lumea inseala, sau ar vrea sa insele...si-atunci, problema nu este natura omului, ci principiul acestuia care nu face fata instinctelor si dorintelor lui.
Dar o sa traim asa, ca am invatat sa controlam situatia cu lupte, resemnari, pocainte si altele ce tin de aceiasi latura ce ne formeaza principiile monogame.
Cine nu " A GANDIT " sa-si insele sotul sau sotia sa ridice mana sus !...faptele pot fi relative, desi doar ele sunt luate in consideratie. Ar fi culmea sa incercam a controla si gandul partenerului in sensul fidelitatii !
Prea multe vrem de la ceilalti, fara sa ne uitam mmmmuuuult mai atent la noi insine !
P.S. In casa mea nu exista subiectul adulterului....asta, ca sa nu dau impresia ca accept intr-o oarecare masura acest lucru pentru ca sunt patita, nicidecum. Lucrurile, insa, pot fi mult mai complexe decat par in " inselarea " propriuzisa .

Am auzit adesea sintagma : " da' el/ea nu m-a vazut cum sunt atunci cand m-a luat ....? ! "
Nu, oameni buni, nu te-a vazut, sau a vazut doar o parte din tine, asa cum a vazut doar o parte din el insusi ca erati prea tineri si nu avea cum sa vada mai mult. S-apoi, a vazut doar partea dezvoltata pentru acea varsta, insa oamenii " cresc " permanent, evolueaza, se formeaza permanent, caracter, spirit si trup. Nu putem ramane in stadiul initial al casatoriei, ar fi trist sa ramanem astfel.
Asadar, daca unul dintre parteneri nu creste/evolueaza, atunci inseamna ca ramane in urma si este posibil sa nu mai prezinte interes, nu doar ca nu este nevoie sa ramana aceiasi ( cum a fost luat(a), ci trebuie chiar sa se modeleze si mai mult, sa invete de la viata mult mai multe lucruri pentru o administrare eficienta a relatiei, atat din punct de vedere spiritual, cat si fizic. Intelepciunea vine cu timpul si se modeleaza permanent. Nu putem fi indiferenti, pasivi la dezvoltarea noastra ca oameni si ca familisti, nu trebuie sa ramanem la stadiul initial si infantil, pana la urma, ci trebuie sa ne formam atat cat sa echilibram trasaturile vasrtei, relatiei, dar si vietii cotidiene.
Femeia nu trebuie sa fie delasatoare asupra greutatii ei corporale, sa puna kilogramele in nestire ca, " doar este casatorita ", si barbatul, de asemenea. Aspectul placut conteaza, chiar daca ne prefacem ca nu, mirosul placut conteaza, chiar daca cel de langa noi " s-a invechit ", intelegerea si comunicarea dintre parteneri conteaza, dar si libertatea . Casatoria este o conventie de vietuire in doi, nu o obligatie si nici o penitenta . Trebuie sa lasam spatiu intim celuilalt, pentru ca el este un individ ce trebuie sa-si manifeste viata intr-o oarecare libertate de gandire si reactie, caci liber s-a nascut. Respectul intre oameni si intre parteneri, se castiga nu se impune, asa si iubirea...aceste trasaturi trebuie intretinute, nu lasate de izbeliste, odata dobandite intr-un timp relativ. Totul este relativ, iar viata este o continua lupta a rationamentelor, mai ales in pozitia noastra superioara de oameni.
Implinirea, satisfactia....stabilitatea trebuie sa fie o stare reciproca, desi nu poate sa se manifeste in mod identic la barbat si la femeie. Deci, inainte de toate, trebuie sa fim constienti ca suntem diferiti, barbatul are structura lui, iar femeia pe a ei, nu putem cere/impune celuilalt sa gandeasca si sa simta ca noi, trebuie sa apelam la empatie pentru a intelege lucrurile si sa actionam ca atare.
Sentimentul de implinire joaca un rol important in relatia de cuplu, desi el nu poate fi pe deplin realizat, caci nu suntem perfecti si, aproape inevitabil va aparea si dorinta de " altceva ", oricat de nesemnificativ ar fi acest altceva.
Adesea femeia se plange ca sotul " nu-i permite sa fie curata in post ", sau femeile ajunse la menopausa se plang ca sotul " inca mai trage de ele ", iar acestea nu mai vor sa auda de sex. Pai, femeia este egoista in acest sens...daca ea " nu simte " nimic, trebuie nici barbatul sa nu simta, altfel este " pervers si nesimtit " ?. Pai, la 50 de ani barbatul este, se simte in floarea varstei si are porniri sexuale destul de bine dezvoltate...ce sa faca, daca femeia deja simte nevoia de retragere totala ? Este, cu adevarat, o dilema ! Bine-nteles, si barbatul este egoist in anumite priviinte.
Sunt multe lucruri si realitati care duc la infidelitate...iar un topic deschis pe un forum devine o tendinta de exprimare mult prea formala asupra situatiei reale a vietii de cuplu.

Oricum, o data, poate mi-as ierta sotul pentru infidelitate ( pot fi diferite motive), dar a doua oara deja este idiferenta, obisnuinta, viciu, prostie...nici nu mai conteaza ce, oricum il declasifica pe faptas din statutul familial, asadar, nu stiu daca mai merita toleranta, mai ales ca se va tot repeta...ca si cu violenta, sau oricare alt viciu.
Dar, bine-nteles, as aprofunda si analiza situatia cat mai realist si bine. Sunt de 11 ani cu sotul meu/7 ani casatorie.
Nu am motive sa-mi insel sotul si, mai degraba, nu am motive sa ma insel pe mine insami fiindca, pana la urma aceasta inselare tine si de sine, de ceea ce vrei cu adevarat si de ceea ce aplici in viata. Nici sotul nu are, sau nu a avut motive, desi pe-acestea le-am putea gasi oricum, daca mintea si trupul ar fi dispuse spre infidelitate .
Dar, in acelasi timp, nu pot sa spun ca nu am avut momentele mele in care mi-au zburat gandurile spre altcineva, trecatoare, de altfel si, din punctul meu de vedere si firesti fiindca, uneori infidelitatea sau gandul ei, nu are neaparat legatura cu lipsa iubirii fata de partener, ci cu totul si cu totul alti factori, mai mult sau mai putin importanti.

Cata dreptate aveti!...

intrebare
 

Cristos a spus : "cine isi lasa nevasta din orice pricina, inafara de curvie, ii da prilej sa preacurveasca"
Intrebare : daca ea deja a preacurvit (si-a inselat barbatul) atunci poate s-o lase? E valabil si atunci cand barbatul insala femeia?
2. "Oricine ia femeie lasata de barbat, preacurveste"
- indiferent de motivul pt care a fost lasata femeia, sau doar daca a fost lasata "din pricina de curvie"? (adica deja e o "curva")
- daca ea si-a lasat barbatul pt ca el a fost cel care a preacurvit, (sau daca barbatul a paratait-o pentru alta) atunci e ok daca ea se recasatoreste, sau preacurveste si ea?

conform scripturii femeia are dreptul sa se recasatoreasca doar daca e vaduva tanara.
In rest, nu, socotindu-se ca preacurveste.
Dar se dau atatea dispense, nimeni nu mai pare sa tine cont de toate acestea.

Desigur, in ziua de azi oricine poate sa faca orice, nu Dumnezeu ne opreste ci constiinta noastra, dar ca sa fim cu constiinta impacata, conform scipturii, femeia nu are aceleasi drepturi cu barbatul? El are dreptul sa se recasatoreasca, daca, spre exemplu, si-a lasat nevasta "din pricina de curvie"? (a ei, desigur, nu a lui). De ce n-ar fi valabil si in cazul femeii, cand sotul e cel vinovat (cum se intampla cel mai des)?
Normal ar fi, conform scripturii, ca cel care e inselat (sau parasit), sa-si lase partenerul, dar sa nu se mai recasatoreasca niciodata?

"O mare dezarmonie constă în faptul că instinctual bărbatului e în conflict cu instinctual femeii. Instinctul barbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descărcărilor sale genetice. Instinctul femeii însă e maternitatea. Copilului până se desprinde de mamă, îi trebuie doi ani, deci, după rănduiala firii, trebuie să fie lăsată în pace.
Deci, ce va face bărbatul? Sau îşi va perverti soţia, făcând-o să umble şi ea după plăcerea pătimaşă, căutând să scape de rostul firii sale, sau o va face criminală, punând-o să-şi ucidă în pântece fiinţa fără apărare, sau va practica scârba onaniei cu femeia sa, păzind-o de rostul zămslirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Alţii recurc la sterilizare, alţii la aventuri, sau la lupanare (bordel). Un atare bărbat nu-şi va mântui soţia prin naşterea de fii, ci o va osândi cu ucigaşii şi curvarii, printre care şi el de asemenea va fi.
Prea puţini sunt bărbaţii care-şi stăpânesc instinctul iraţional, prin puterile raţionale ale sufletului, reglementându-l potrivit cu rostul său originar. Şi iarăşi, şi mai puţini sunt cei ce-i convertesc energia prin înfrânare, sâltând sensul firii la rosturi mai presus de fire”.

“Deci dacă am socoti numai capătul fiziologic al deosebirii bărbat-femeie, găsim o mare disonanţă. Tot rostul fiziologic al bărbatului – ca de altfel în întreg regnul animal – nu e altul decât aventura, cu prima întâmplată în cale. Bărbatul e poligam din fire.
Tot rostul şi configuraţia femeii e maternitatea. Chiar şi mântuirea ei e condiţionată de naşterea de fii – dacă stăruie cu deplină înţelepciune în credinţă, în iubire şi sfinţenie”.

“Între instinctul poligamic şi instinctual maternităţii e un adevărat conflict biologic şi pricină de tragedii. Ce vrea unul, nu corespunde cu ce vrea altul. Drept aceea, li s-au dat oamenilor normele divine şi minte, ca să trăiască într-o rânduilă după fire – rânduială morală şi spiritual, dispuse ierarhic – iar nu să-şi facă de cap, trăind împotriva firii, împotriva moralei, împotriva spiritului, cu totul anarhic, ceea ce de multe ori au să plătească cu capul, sau ei, sau urmaşii lor”.

”Domnul Hristos a mers la nunta din Cana ca să amintească oamenilor obârştia lor divină, ridicând nunta la valoarea şi harul de Taină a Bisericii. Când însă oamenii nesocotesc această obârştie şi degradează nunta, nepăzind hotarele legii, ei devin numai trup (Facerea 6,3) şi se fac fiii pierzării (Isaia 1,4), fiii diavolului (Ioan 8,44), care-L răstignesc pe Hristos”.

“Când familia nu va fi întemeiată pe Taină, oamenii vor fi o turmă de fiare sălbatice, destrăbălate”.

Mi se pare ca am mai vorbit undeva despre treburile astea, legate de perpetuarea speciei, si am subliniat diferentele dintre specia umana si restul mamiferelor. Incerc sa-mi amintesc unde si la ce concluzie am ajuns atunci. Cred ca era pe aproape cu ce-ati spus dvs.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...206#post404206