Nu reusesc sa te inteleg/urmaresc.
Tu spui sa stam sau sa nu stam langa aproapele nostru de sex opus (ruda)?
Pentru ca ceilalti asa vor, sa nu stam, si nu inteleg de ce. Nu inteleg cu ce impiedica sotul/sotia, fratele/sora etc. care sta langa noi (si) in biserica iubirea noastra de Dumnezeu si rugaciunea.
Ne rugam doar cu totii impreuna in biserica. Si cand este biserica plina, nu mai spun. Stam unde apucam.
Banuiesc eu cam unde bati, dar parca ceri sa nu ne mai iubim rudele, aproapele. Cam asta sustii, sa nu-i iubim, ca ne intalnim cu ei inviata de apoi.
Dar Dumnezeu ne spune: "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" (mai mult nici nu se poate) si ..."cum va iubesc si eu pe voi".
Da, pe Dumnezeu trebuie sa-l iubim primul, dar nu exclusiv. Asa ceva El nu a cerut (sa-L iubim numai pe El), ca altfel nu ne dadea familie, frati, parinti, casatorie.
Plus ca cele doua feluri de iubiri nu se pot compara. Fiecaruia i se da iubirea cuvenita, potrivita. Putem sa iubim si om si Dumnezeu in acelasi timp, pe fiecare in felul sau.
Si cu asta am incheiat. Ispita este si forumul asta...

Iarta-ma, poate n-am inteles eu ceva... In ce context ar trebui sa fie fericit cel fara bun simt? Doar asa ca poate dormi linistit? Atunci... ai dreptate!

De obicei asa este. Totusi sunt destule cazuri cand bunul simt apare peste noapte, iar asta atunci cand Dumnezeu ne arata cat de relativa este functia, bogatia, sanatatea, etc... Am cunoscut persoane ex-arogante care pareau dispuse sa dea buna ziua si la caini, cersind parca o clipa de incredere binecuvantata!

Ceea ce la om este cu neputinta, la Dumnezeu nimic nu e batut in cuie. Practic omul este intr-o continua uimire si nepricepere incercand sa descifreze ce anume il sensibilizeaza pe Dumnezeu atat de mult la un pacatos de ajunge sa ia locul altuia care s-a ostenit o viata si a alunecat poate din prea multa ravna! Uneltirile diavolului sunt nebanuite, dar si mila lui Dumnezeu neintrecuta! Daca am putea face deosebire intre mandrie si smerenie, asa cum trebuie, nu dupa cum ne imaginam noi, atunci inca mai avem sanse la mantuire...

Of, dragă Sofia !
 

N-ai înţeles mesajul meu , dar asta-i , nu mă supăr , căci nici eu nu le-am înţeles pe toate de la bun început, ba chiar şi acum am mari ispite , neânţelegeri şi tulburări, dar caut să mă detaşez de ele şi să-nţeleg ce-i bun dintr o învăţătură, dintr un mesaj , dintr o discuţie purtată cu cineva , să înţeleg câte ceva din fiecare cădere a mea , din fiecare lecţie primită , cu toate că sunt foarte temperamental, încăpăţânat şi mândru ! Să învăţăm să nu trântim uşa ori de câte ori nu ne convine sau nu înlegem ceva ! Da , Sofia, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însăţi ( însuţi ) , dar mare atenţie cum te (ne ) iubim pe noi înşine şi cum ne raportăm la iubirea faţă de Dumnezeu ! Iubindu-L pe El , făcând voia Lui , nu voia păcătoasă a noastră , ne respectăm şi pe noi înşine şi în primul rând pe Creatorul nostru , făcându-ne un Tot inseparabil ! Până atunci suntem separaţi mai în toate de Cel Adevărat, suntem în afara Adevărului , rămând doar iubirea , propria noastră iubire deformată şi egoistă ! Doamne ajută!+

Celui care face neoranduiala i-as spune sa nu mai faca neoaranduiala ,caci in Biserica lui Dumnezeu toate se petrec in buna oranduiala,precum si Creatorul toate le tine in buna oranduiala.
Iar celor care ii judeca pe cei care fac neoranduiala le-as spune sa caute doar sa indrepte pe cei care gresesc,fara sa ii si judece.Caci nu obligatoriu judecarea celuilalt si trantirea adevarului direct in fata,este cea mai buna cale de a il indrepta pe celalalt.
Dar care e cea mai buna cale de a il indrepta ? Sa faci din orice vorba care iti iese din gura,fie ea si de dojana ,un prilej de desavarsire.Sa nu iti fie rusine de aceea vorba,la judecata. Nu sunt retete sigure cum sa faci asta ,e o arta aceasta de a atrage atentia,fara insa a supara.
Sau daca nu,mai bine taci ! Urati sunt cei ce deranjeaza,si la fel de urati cei ce jignesc.

Şi cel mai urât , mult prea urât şi josnic , sunt vorbele mieroase , pompoase , doar rostite că sună bine , şi-ţi dau aerul de mare filozof, un filozof de tinichea , şi cam atât ! Vorba lui Zaharia:miau, miau. . . bla, bla,bla !

Parafrazandu-te, as spune ca este foarte placut cand citesti gandurile cuiva care te ung la suflet.
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!

Parafrazându-te, să dea sănătate , Dumnezeu, tuturor , şi celor buni şi celor mai puţin buni, şi celor plăcuţi nouă, şi celor mai puţin plăcuţi nouă , şi celor simpatici, şi celor antipatici , TUTUROR ! Aşa gândeşte, vorbeşte un "om bun" !.

LA biserica ne ducem ca sa ne intalnim cu Dumnezeu. In afara bisericii ne intalnim cu oamenii. Nu reusesc sa inteleg de unde tragi concluziile tale, sophia. Roaga-L pe bunul Dumnezeu sa te lumineze si vei intelege lucrurile asa cum trebuie... dar mi se pare ca prea tii cu dintii de parerile tale si nimeni si nimic nu ti le poate schimba in bine. atentie, ca fara voia ta nici Duhul Sfant nu te poate ajuta. Rugaciune multa!

Doamne ajuta!
 

Draga Crestin-Simona, felicitari pentru topicul deschis de tine !
Am citit cu atentie tot ce s-a scris pana acum pro si contra!
Parerile sunt impartite precum nici degetele noastre de la o mana nu sunt uniforme.
Ce pot eu sa afirm este ca, acum cativa ani in urma mergand pe la Manastirea Lainici, am cumparat o fila, un cartonas, cu icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate si alaturi o fotografie cu sfanta manastire. Pe verso sunt trecute cu litere de-o schioapa " CUVINTE DE SUFLET MANTUITOARE " !
Nu le reproduc aici, sunt convinsa ca multi forumisti stiu despre ce este vorba. Trebuie sa fac o paranteza scurta pentru a intelege ce vreau sa spun:
de zece ani la biserica din comuna mea s-a infiintat un cor bisericesc, unde cant si eu. Imi pare rau ca de foarte multe ori nu pot participa la Sfanta Liturghie asa cum se cuvine deoarece colegii mei susotesc, nu i-au tonul cum trebuie, cand se citeste evanghelia ies in curte, servesc anafura inainte de terminarea slujbei si cate si mai cate. Asa ca m-am gandit sa trag la xerox aceste cuvinte de invatatura, apoi le-am impartit tuturor si am sperat intr-o corectare dar cu tristete trebuie sa-ti marturisesc ca "minunea" a tinut doar trei zile. Cei care au deranjat nu s-au schimbat, din contra, erau chiar indignati ca-mi permit sa le atrag atentia...
Trebuie luata atitudine, dar nu vad nici o reusita de izbanda, totul tine de fiecare individ in parte. Ma iertati, asta e parerea mea!

Sunt semenii ai nostri care prin simpla lor prezenta imprima respectul asupra celor din jur.

Sunt alti semeni ai nostri pe care, oricat i-ai ocara sau sudui, oricate vorbe grele si nedrepte le-ai adresa, ei vor face tot ceea ce stiu ei mai bine:sa te trateze ca pe un om, frate al lui care i-a spus de fapt ceea ce avea el pe sufletul sau.

Despre acesti oameni si inca multi altii ca ei se spune ca au carisma. De fapt, este darul lor, daruit lor de catre Dumnezeu, de a-i opri un pic pe ceilalti frati din ratacirea lor, dim mersul spre nicaieri spre care se indreapta cu pasi grabiti.

Consider ca trebuie sa luam atitudine, dar singura cale care poate avea sorti de izbanda nu poate fi alta decat cea a schimbarii noastre interioare, a convertirii cu adevarat la ceea ce inseamna crestinismul.

Astazi am aflat un articol care mi-a risipit multe dintre intrebarile ramase fara raspuns si care, cred eu, poate fi de folos multora dintre noi.

De ce a cazut Constantinopolul ?

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...stantinopolul/

Cum de a permis Domnul ca "tinutul monahilor" - cum era supranumita Capadocia, sa cada in maini straine si sa ajunga loc pustiu ? Parintele staret al Schitului Darvari impartaseste cateva dintre impresiile de calatorie in aceste locuri sfinte ale ortodoxiei.

Răspunsul nu poate fi altul decât … pentru păcatele noastre!

http://www.schituldarvari.ro/blog/?m=200904

,,Dojeniti pe cei fara de randuiala!'' - se spune undeva. Cu duhul blandetii, desigur. Luand seama si la noi insine sa nu cadem si noi in ispita. Cuvantul unui om induhovnicit lucreaza altfel decat cuvantul unui om obisnuit.

Pe de alta parte, exista oameni care ne multumesc pentru o atentionare, exista si oameni care se supara. ,,A tacea si mortii stiu."' - spune un poet. Daca nici pe Dumnezeu nu-l asculta toata lumea, de ce sa ne suparam peste masura daca cineva se manie cand ii facem o observatie.

Ne invinuim pe noi insine, ne consultam si cu duhovnicul, dar continuam sa aparam Biserica. Si prin puterea exemplului si prin dojana si sprijinind preotul sa realizeze materiale de informare si de atentionare a publicului. Nu stim niciodata unde se afla samanta cea buna si roditoare.

Foarte bine venit articolul, Carmina!

,,[...]monahul Iosif Vrienie, dascalul Sfintilor Marcu din Efes si patriarhului Ghenadie, a carui marturie o aducem, caci era om sfant si iubitor de adevar. Aceasta marturie adevereste starea jalnica si vrednica de plans a poporului si clerului din vremea aceea. Adaugam aici marturia sfantului barbat, putin prelucrata:

<<Daca cineva, vazand vizitele pedagogice pe care Dumnezeu ni le face, este nedumerit, sa se gandeasca si la faptele savarsite de noi si sa se minuneze, caci pe drept se ingaduie sa ni se intample toate acestea. Caci nu exista rautate care sa nu o faptuim cu staruinta, toata viata noastra… Cei mai multi dintre noi nu numai ca nu cunosc ce inseamna a fi crestin, dar nu stiu sa-si faca nici cruce, sau stiu si nesocotesc a o face. Preotii nostri sunt hirotoniti pe bani si inaintea nuntii, ca multi altii, au legaturi cu sotiile lor. Iertarea pacatelor se face in schimbul unor daruri… Numele lui Dumnezeu care este hulit nu-l aparam, in vreme ce suntem datori sa murim pentru el... Pe noi insine si pe altii ii anatemizam in fiecare zi si ii supunem la multe blesteme. Deseori facem juramant fara teama si juram in numele infricosator si sfant al Dumnezeului si Mantuitorului nostru; si acestea le facem fara a avea nevoie de ele. Cartim impotriva lui Dumnezeu, uneori pentru ca ploua, alteori pentru ca nu ploua; pentru ca e cald, pentru ca e frig; pentru ca unora le-a dat bogatii, iar altora le ingaduie sa moara de foame. Pentru ca bate viforul, pentru ca a starnit crivatul, si printr-un cuvant devenim judecatori neinduplecati lui Dumnezeu. Inca multi dintre noi hulesc credinta ortodoxa, crucea, legea Sfintilor, pe Insusi Dumnezeu in public, ca unii care sunt lipsiti de orice respect. La hula adauga si lepadare de Dumnezeu, si nimeni din cei care aud nu se impotrivesc…
Nu le e rusine sa se culce, nu numai barbatii, dar si femeile, goi ca in ceasul nasterii… Pe fete le invata de-ale stricaciunii, iar femeile lor se imbraca cu hainele barbatilor. Nu le e rusine ca la sfintele praznice sa cante din instrumente cantece satanice si sa joace, imbatandu-se si savarsind obiceiuri straine rusinoase... Se savarsesc colinde, si in martie purtam talismane, in mai ne punem cununi pe cap si bem licori facute de vrajitori, sarim peste focuri si mergem la ghicitori. Din ce in ce mai mult mergem la magi si vrajitori. Si la fiecare boala alergam la fermecatori (sau vrajitori) si legam sau dezlegam animale si oameni…, scaparea noastra sunt vrajitorii. Se inmulteste acum fuga de virtute si se imputineaza izgonirea pacatului, fapt ce face sa piara valoarea iubirii si sa vina uraciunea invidiei…. Milostenia s-a indepartat, compatimirea s-a micsorat, lasandu-ne prada urii si nerusinarii. Carmuitorii nostri sunt nedrepti, cei care supravegheaza si au putere peste lucruri sunt rapitori; judecatorii primesc daruri, cei ce se targuiesc mint, oamenii oraselor sunt batjocoritori, cei de la sate – lipsiti de judecata si jalnici cu totii. Fecioarele noastre sunt mai nerusinate decat desfranatele, femeile vaduve – foarte iscoditoare, cei casatoriti nu au cumintenie si nu pazesc credinta, tinerii sunt depravati, iar batranii – betivi. Lucratorii au nesocotit lucrul, preotii au uitat de Dumnezeu, monahii au parasit calea cea dreapta, iar laicii si-au iesit cu totul din fire... Chipul nostru a devenit nerusinat si pricina de pacat… si in vreme ce savarsim toate relele, credem ca nu se va intampla nimic. Au considerat cuvintele inteleptilor ca nefolositoare si povesti… Si mai mult sunt cinstiti acum nerusinatii, care petrec in desfrau, decat aceia care se nevoiesc, traindu-si viata intru virtute… Nu trece o zi sau un ceas fara sa ne afundam in insulte si osande fata de fratii nostri. Multi dintre noi traiesc in imbuibarea pantecelui, betii, desfranari, adultere, mizerii, lipsa de evlavie, vrajmasii, gelozii, invidie si talharii. Am devenit mandri, infumurati, iubitori de arginti, egoisti, nerecunoscatori, hoti, tradatori, necuviosi, nepocaiti, neinduplecati. Multi dintre clericii pacatosi se apropie si liturghisesc la Sfanta Masa. Iarta-ne, Doamne! Aceasta mai mult decat toate ne face neplacuti in fata lui Dumnezeu si vrednici a primi mii de suferinte. Si altele cate se savarsesc in public si pe furis de catre multi, [b]iar noi tacem[b]. Acestea deci si altele asemenea au facut sa primim pedepsele pedagogice ale lui Dumnezeu!”[...]

Rugaciune oranduita de biserica noastra ORTODOXA , pentru impacare , iertare . . .
 

T
 

Este mai mult decit graitor citatul dat despre crestinii de altadata dar mai ales despre asemanarea cu cei din ziua de astazi .
Intelegeti fratilor si surorilor de ce eu sunt ,,fundamentalist" ? de ce critic preotii, ierarhia si crestinii acolo unde este cazul ? Intelegeti de ce nu fac iubire si iertare de aproapele fatarnica batindu-ma pe piept cu virtutile satanice (virtuti prost intelese si aplicate, intoarse pe dos, schimonosite de satana ca sa ne insele !) ci sunt prudent si mai intii de toate apelez intotdeauna la sfintele dogme si canoane , pt. a nu apuca pe cai gresite ?
Intelegeti acum de ce am o parere fundamentalista despre toata viata crestinului ? Deoarece cel mai mare fundamentalist care ne-a invatat pe toti a fost Hristos insusi si ne-a poruncit sa pastram toate , dar toate si nu numai citeva care le voim noi, exact asa cum ne-a poruncit el insusi !
Satana nu face decit ca, in trecerea anilor, sa astearna uitarea satanica peste cei care vor sa uite legea Domnului sau sunt ignoranti si sa ne minta in fata ca Hristos nu este cel din canoane si dogme ci el este mult mai bun(asa i-a mintit si pe Adam si Eva), noi putem face ce voim noi (inclusiv sa-i intoarcem fundul gol in fata icoanelor lui prin casa sau sa ne culcam cu sotul si apoi sa mergem sa ne impartasim sau si mai si, sa intram necurate la estru in sfinta si dumnezeiasca biserica a sa, sau in zile de post sa facem sex cu sotii considerind ca ce, nu este un pacat atita timp cit esti cununat la popa cu el, s.a.m.d.) toate timpeniile si pacatele la care ne deslegam precum calul, singuri caci el este atit de fraier ca nu reusim noi cite dracii sa facem pe cit ne iarta el ! Aceasta este o gindire si o inselare pur satanica .
Este de retinut ca omul lui D.zeu este vesnic cu frica si cu rusinea domnului pe umeri si nu cu curajul, indrasneala sau autoimpacarea precum sunt satanele mai mici sau mai mari care negresit isi vor primi plata aici in lumea aceasta !

In rest este de prisos de a mai aduce si alte comentarii ! Totul este f. clar !
Dar credeti ca se va schimba ceva pe forum cu aceasta exceptionala dovada ? Nu , au fost si altele la fel de tari postate si? ... ciinii au latrat iar ursul a mers mai departe !
Totul depinede, in mod obligatoriu, de ce fel de credinta a supt fiecare de la mama ! Daca maica ta atunci cind te-a pus la piept ti l-a dat si pe Hristos , apai al lui Hristos esti , daca nu ... nici nu mai are importanta al cui esti , conteaza doar ca tu nu esti cu Hristos si nici macar habar nu ai !

Eu nadajduiesc ca da, se pot schimba multe lucruri. Acesta este doar contextul in care ne aflam actualmente. Si pe care nu il putem schimba decat cu o conditie - aceea a schimbarii noastre, a reintoarcerii la traditia pastrata nealterata de catre parintii si sfintii nostri care n-au pregetat a-si jertfi viata pentru ortodoxie.

Aici mi-aduc aminte de cuvintele Sf.Serafim de Sarov care spunea:
"... negutatoriti duhovniceste cu virtutile. Si dupa ce dobanditi in felul acesta harul Sfantului Duh, sa-l impartiti tuturor celor ce au nevoie de el, luand exemplu de la lumanarea aprinsa. Aceasta, desi arde cu lumina pamanteasca, aprinde de la ea si alte lumanari, lumineaza si alte locuri, fara ca lumina ei sa se micsoreze."

(Un serafim printre oameni - Sfantul Serafim de Sarov, Edit.Egumenita, Galati, 2005)

Generalitati > Generalitati Mărturisire de credinta impotriva Ecumenismului (!!)
 

Adevar ! ! ! Trist , dar adevar !

În prealabil postat danyel

Tot mai rar auzi cuvântul
cel curat și credincios
ce cuprinde adevărul
sfânt, cum l-a lăsat Hristos.

Tot mai rar îi vezi pe oameni
prețuind ce-i luminos
si-nsetând de curăția
umbletului cu Hristos.

Tot mai rari sunt credincioșii
ce cu-n duh adânc, pios,
gustă și trăiesc minunea
părtășiei cu Hristos.

Tot mai rari sunt doritorii
care-și strâng curat folos
aurul înțelepciunii
din Cuvântul lui Hristos.

Tot mai rari sunt ochii milei
către plânsul dureros
tot mai rari neprihăniții
chinuiți pentru Hristos.

Tot mai rari... Dar când din lume
cel din urmă va fi scos
va veni grăbit pârjolul
Judecații lui Hristos.


Traian Dorz

cristiboss56
Senior Member:
Aceasta poezie se potriveste de minune ca un eventual raspuns la thread-ul" Hai sa luam atitudine ", de la Topicul Anunturi . . . , deschis de userul Crestin Simona ! Doamne ajuta !+

Asa suntem si noi!
Unii sunt mai severi iar altii sunt mai sfiosi!
Si am gustat din taria celui suav si am vazut ca si cel mai dur poate fi gingas ca si o floare.
Dar mie imi este foarte clar ca unul fara altul si fara de Hristos nimic nu suntem!...

...Si ca al doilea pas ar fi atitudinea noastra civica colectiva!

Si ca sa vin si cu o propunere concreta!
 

Din postarile voastre si din discutia avuta cu un user care doreste sa ramana anonim:

,,si explicat faptul ca in biserica se vine pt Dumnezeu, nu pt oameni, deci trebuie
"impodobita" inima cu rugaciune si cu slava lui Dumnezeu, si nu trupul
cu fel de fel de haine extravagante si accesorii in trend''

,,de asemenea, trebuie explicat de ce pantalonii, sau o fusta mulata vatama pe cel ce e pacatos,
poate chiar atins de patima curviei si vine la biserica incercand sa se vindece"

Sa intocmim pentru inceput - pentru noi momentan - o lista la care fiecare sa adauge un citat din Sfintii Parinti, canoane, etc ca si un preview ca sa zic asa la cum ar arata o asemenea brosura:

,,si cred ca ideea asta, circuland pe forum ar avea posibilitatea sa se "imbunatateasca" cu parerile fiecaruia si fiecare si-ar putea aduce contributia la ea astfel incat, rezultatul final sa fie "lucrator" in inima cui citeste''

Nimeni nu e perfect, inclusiv tu. La Sf. Liturghie nu trebuie sa iti fie distrasa atentia de la rugaciuni de ceva ce ai mentionat. Inclusiv de sunatul telefonului mobil. Spunea un preot ca cine se lasa intrerupt de galagie, sau de orice din biserica, nu e crestin ortodox. Daca vor venii razboaie si se vor auzii bombardamente nu ne mai rugam? Nu se va mai face Sf. Liturghie? Daca vor venii vremuri in care nu vom avea cu ce sa ne acoperim trupurile? Nu ne mai rugam impreuna la Sf. Liturghie? Ia documenteaza-te putin despre viata sfintilor din inchisorile comuniste, in ce trai mizer vietuiau si pt aia se rugau mai bine si faceau Sf. Liturghie.

Samanta este cuvantul si cuvantul este samanta. Se impune semanarea samantei pentru ca aceasta sa rodeasca. Dar va rodi doar cea cazuta in pamantul cel bun la timpul potrivit.Din pilda Domnului intelegem ca doar a patra parte a dat rod.
Multe cuvinte si sfaturi bune se irosesc pentru ca nu au gasit o inima primitoare si totusi...vine o vreme cand iti aduci aminte de sfaturile bune si esti dispus sa le accepti si vrei sa te schimbi. Chiar si mustrarile mai dure ti se imprima si nu le poti uita ( si uneori este chiar necesar sa fie asa), dar si o vorba calda, spusa cu dragoste , te marcheaza. Am auzit o predica in care parintele spunea care sunt cauzele pentru care Dumnezeu nu ne asculta rugaciunile. Printre acestea exista si conditia ca femeia sa nu se roage neacoperita . Nu stiu ce s-a intamplat atunci in inima mea, dar am inteles ca nu mai pot altfel si n-am mai avut nevoie de nici alta explicatie.

Dragă, Creştin Simona
 

Este un topic binevenit. Resping total ideea horoşchiopului (sic). Despre muncitorii care lucrează în incinta sfintelor biserici ştiu şi eu că nu se dau în lături să ia o doză mai mare de întăritor, să mai tragă câte o ţigară şi dacă "scârţâie" un pic lucrarea, să zică vreo două vorbe de duh rău. Este deranjant, vă rog frumos să mă credeţi, dragi creştini! La biserica parohială unde merg, ori de câte ori au fost lucrări, au participat activ enoriaşii; alţi meşteri au participat doar când s-a lambrisat exteriorul bisericii, când s-a schimbat acoperişul, când s-a construit clopotniţa nouă şi când s-a extins pridvorul (dar, pe lângă ei au participat şi enoriaşii). Recent, s-a înlocuit pardoseala din lemn cu beton şi gresie. Am participat şi eu. Cu durere spun că au fost destui care s-au "întărit" cu băutură peste limita lucidităţii, alţii au folosit destule expresii triviale, alţii au fumat; toate în curtea bisericii. Dumnezeu să mă ierte că am amintit aici de păcate ale fraţilor mei, dar când le-am zis s-o lase mai uşor cu cele care nu sunt ale bisericii, mi s-a răspuns ceva de genul: "A plecat un pic popa şi poate ai rămas tu în locul lui." Când era preotul de faţă, se comportau normal.
În biserică atunci când preotul sau strana atât de frumos psalmodiază către Dumnezeu, e deranjant "ringtone-ul" unui telefon mobil. Ce caută în Sfânta Biserică telefonul mobil, când la Heruvic se spune aşa de frumos "toată grija cea lumească, acum să o lepădăm". O dată, la un Sfânt Maslu, era lângă mine un om la care a început să-i sune telefonul. Nu m-am putut abţine şi i-am zis: "Bade, închide telefonul!!!". Apoi, cu ţinuta indecentă a junelor, asortată din belşug cu ruj, farduri, coafuri şi machiaje nu sunt de acord. Spunea într-o predică părintele Amfilohie Brânză că "dacă vrei să nu te încerce demonul curviei, adoptă o ţinută mai decentă". Cred că fetele care mai vin la biserică, ar putea să poarte o fustă lungă, ar putea renunţa la ruj, farduri, machiaje şiu dacă nu suportă baticul, ar putea măcar să adopte o pieptănătură decentă. La mănăstirea Călui (DJ), când mai slujeşte bătrânul duhovnic şi vede fetele îmbrăcate indecent, spune direct: "Voi aţi venit aici ca să-mi smintiţi băieţii (n.m.: ucenicii)?" La o mănăstire aproape de mine, părintele stareţ dacă vede vreo fată/femeie fără fustă şi batic, imediat le trimite la pangar unde are batice şi fuste. Direct, nu mă deranjează, pentru că nu mă uit după oameni; prefer să-mi concentrez atenţia la Sfânta Liturghie. Însă sunt unii care abia au început să vină la biserică şi se pot sminti uşor. Prin adolescenţă recunosc faptul că îmi mai aruncam privirea după câte o jună cu minifustiţă.
Îmi permit o mică paranteză. În comuna vecină unde îmi desfăşor serviciul, este o comunitate mică de penticostali. Adeptele mereu poartă fustă lungă şi măcar o eşarfă pe cap în viaţa de zi cu zi.
Mă întreb de ce ei pot să adopte o ţinută smerită, iar noi care ne batem cu pumnul în piept că suntem adepţii adevăratei credinţe, nici la Sfânta Liturghie nu putem să avem o ţinută decentă?!? Pentru bunul Dumnezeu nu am putea face acest lucru?!?
Mai mult, dacă unele fete adoptă baticul pe cap şi fusta lungă, sunt caracterizate drept habotnice. Ştiu un caz real, iar fata respectivă (o bună creştină) se gândea să renunţe la batic în Sfânta Biserică. Părerea mea personală este că, în Biserică, ţinuta ideală ar fi costumul popular. Uneori îl mai îmbrac (la hramul bisericii şi când se face maslu de obşte, dar şi mai rar în alte duminici).
Pentru a lua atitudine, primul pas este exemplul personal, apoi dojana cu blândeţe.
Rog pe bunul Dumnezeu să mă ierte pentru că am pomenit păcatele fraţilor mei!!!
Post binecuvântat şi plin de bucurii duhovniceşti să aveţi!!!

Se materializeaza o lista cu sfaturi.
Poate ca pe langa reguli privind infatisarea cuviincioasa, ar trebui sa se adauge si una referitoare la parfum. Eu nu folosesc parfum (decat ff rar), de aceea percep ca foarte "violente" parfumurile altora. Parfumul nu ar trebui perceput de cineva care este la o distanta mai mare de 50 cm (sau in fine, ceva ce ar corespunde "spatiului personal").

De asemenea, rujul.. ar trebui evitat in biserica. Sau macar sa nu fie sarutate icoanele de cele care au ruj/gloss pe buze.

S-ar putea alcatui o lista cu reguli de conduita/infatisare in biserica, iar aceasta lista , ar putea fi multiplicata si distribuita la pangar. Nu cred ca ar fi un cost foarte mare.

Citind aceasta postare mi-a venit in minte o povestioara, mai mult, o pilda frumoasa care se aplica bine pe aceasta postare .
Nu scriu din dorinta de a mustra pe sora de mai sus sau in general minat de un gind necurat ci scriu din dorinta de a arata inca o data (pe linga cei care sunt atenti si cauta si ei cu bunavointa sa explice lucrurile mai ermetice de fiecare data) faptul ca de multe ori cuvintele sau pildele parintilor nostri preoti , ori a sfintilor , ori a sfintilor parinti ai bisericii sau chiar cu atit mai mult cuvintele Mintuitorului sunt de multe ori spuse in cheie duhovniceasca, sunt ermetice, nu chiar asa de lesne de patruns si ca atare trebuie sa luam mult seama la ele inainte de a ne bucura ca le-am inteles ! Sa luam seama si sa nu uitam ca sunt totusi multi frati care se tulbura usor si se deconcentreaza de un telefon care suna, de bombardamentele infricosatoare ale unui razboi clasic , dara-mi-te nuclear , de o fusta multata sau de niste pantaloni barbatesti pe o femeie frumoasa ! Si nu de multe ori , si pe cei mai tari ii lupta ispititorul mult, poate doara, doara se vor tulbura si ei !
Mare adevar a spus parintele citat ca exemplu de fratele de mai sus in sensul ca rugaciunea neincetata este viata insasi a ortodoxului si fara ea murim dar nu trebuie sa uitam ca principiul fundamental, de baza, care conduce viata ortodoxului este ,,dreapta socoteala si buna rinduiala" Daca facem lucrurile orbeste sau cu neatentia cuvenita, inclusiv de a ne ruga, s-ar putea sa ne pierdem, in mod paradoxal chiar mintuirea . Ceea ce ne arata in primul rind ca rugaciunea noastra nu este in totdeauna din inima si nu o facem in duh si adevar , nefiindu-ne folositoare, ori poate din contra !
Pt. a exemplifica sau a certifica cele ce am spus am sa va povestesc urmatoarea parabola :

Intr-o toamna f. ploioasa nu mai ingaduia D.zeu sa se vada soarele , ploua zi si noapte . Zagazurile piraielor si a riurilor se rupsesera in mai multe locuri iar apele inversunate napadisera satele si distrugeau gospodariile oamenilor . Situatia era alarmanta iar oficialii trimisera in toate zonele afectate fortele speciale pt. a salva oamenii de la innec .
Intr-un sat era un om f. credincios si in momentul in care a vazut ca nu este de gluma si ca situatia se inrautateste rapid a iesit in mijlocul curtii , s-a pus in genunchi cu fata catre rasarit si a inceput sa se roage Domnului pt. isbavire . L-au chemat nevasta si copii ca sa se salveze dar Iosif nu a vrut sa auda si sa-si lase rugaciunea staruind inaintea Domnului .
La un moment dat au venit ajutoarele oficiale ca sa-l ia intro barca cu familia cu tot deoarece se evacua satul .
Iosif insa nu a vrut sa-si lase rugaciunea crezind cu tarie in Domnul ca nu il v-a lasa si si-a trimis astfel doar familia cu barca care venise . Apa a crescut mult si in curtea lui iar el s-a ridicat in picioare rugindu-se in continuare cu tarie domnului .
Cind apa ii ajunsesera la git s-a ivit alta barca cu jandarmi strigind la Iosif sa urce . El a refuzat si a spus ca rugaciunea catre D.zeu este scaparea si lucrarea cea mai buna .
La un moment dat a venit o ultima barca care ii stringea pe supravietuitorii care pluteau pe apa . Printre ei era si Iosif dar nu a vrut sa urce ci a ramas inca sa se roage , fara a alege barca !

A crescut apa f. mult si Iosif s-a innecat si a murit si a ajuns astfel inaintea portii raiului batind cu tarie si curaj . I-a deschis sf. ap. Petru si l-a intrebat ce voieste . Iosif a raspuns :
- sunt robul lui Hristos, Iosif, cel ce am crezut nestramutat in Domnul si care m-am rugat lui toata viata , am venit sa intru in rai !
Atunci sfintul apostol s-a mirat si a trimis pe arhanghelul Gavril sa aduca Cartea Vietii si a Mortii punindu-l sa caute la ... Iosif . Cind arhanghelul a spus ca a deschis, a citit : Iosif , din satul G., ploaie si potop, inundatii mari , 3 barci pt. salvare trimise lui, neascultare, mindrie, refuzul de a primi mila lui D.zeu !
Atunci apostolul a concluzionat :
- ce mai vrei , Hristos ti-a trimis 3 barci in 3 rinduri ca sa te salveze dar tu ai refuzat ! Daca ai refuzat pronia si mila lui D.zeu facind mindrie si neascultare atunci locul tau nu este aici . Du-te in iad , acolo unde merg toti cei ce nu se supun si nu fac ascultare !


Asadar , sa nu uitam principiul esential dupa care sa ne conducem viata : dreapta socoteala si buna rinduiala . Este de la sine inteles ca rugaciunea este respiratia insasi a crestinului , dar nu cu mindrie sau cu neascultare ci cu :

buna rinduiala si dreapta socoteala !

Frumoasa pilda, si nu necesita interpretare in cheie hermeneutica! Ajunge direct la sufletul tuturor!

ca sa aparam ortodoxia trebuie mai inatai sa neschimbam noi insane sa fii mai buni etc...hai sa dam exemplu noi credinta se simte nu se impune reguli.....Dumnezeu creeator adat LIBER ARBITRU omului hai sa ledam si noi acest drept semenilor nostri de langa noi chiar daca noua nu neconvine,ca poate ca nici la alti nu le convine caracterul nostru sau viata noastra dar ne accepta asa.......asa ca ar fii bine sa respectam liberu arbitru a fiecariuea si sa aratam iubire fata de aproapele nostru
eu cred ca doar prin iubire ne pastram ortodoxia nu prin,jicniri,nu prin sabie nu prin URA....ci prin IUBIRE SI DRAGOSTE....

De curand am citit cateva dintre invataturile parintelui Paisie Aghioritul care ne indeamna sa punem intotdeauna gandul cel bun in fata celor rele, sa avem dragoste si rabdare fata de aproapele nostru... Acum ma bucur de fiecare data cand vad ca se merge la biserica, fara sa ma mai gandesc daca oamenii sunt imbracati cuviincios sau nu, important e ca au venit in casa lui Dumnezeu, ca-l cauta pe Dumnezeu. Incerc ca de fiecare data cand simt ca as vrea sa judec pe cineva, sa pun in fata gandul cel bun si sa scap de aceasta ispita. Eu va indemn nu sa luam atitudine, ci sa avem dragoste si rabdare unii fata de altii, caci toti suntem pacatosi si Dumnezeu ne va ajuta pe toti!

Nela, nu cred ca este vorba de judecare, ci de informare.
Uniele femei pur si simplu nu s-au gandit ca poate nu este cuviincios sa porti pantaloni, haine mulate sau decoltate, ca este nepotrivit sa-ti sune telefonul, sa te lansezi in discutii cu cel de alaturi (socializare) etc.
Cineva ar trebui sa-i sfatuiasca pe cei nestiutori.

Nu e cuviincios sa porti pantaloni? o.O

Sustin PETITIA "Haideti sa luam atitudine!"
 

Te felicit pentru ca iti pasa si nu te lasi descurajata de indiferenta altora sau de iluzia "neputintei de a schimba lucrurile in Romania".... Sunt de acord cu tine ca:

AR TREBUI SA EDUCE SI BISERICA pentru ca se constata adesea lipsa educatiei din familie mai ales in randul tinerilor care sunt bine intentionati dar adesea ignoranti din pacate.

Daca Grecilor (cum scria cineva pe forum) li se poate oferi la intrarea in biserica o mica brosurica cu sfaturi directe in limbaj simplu despre cum sa se comporte civilizat in biserica lor atunci cu atat mai mult ar fi nevoie de asa ceva la noi!

Sustin initierea unei petitii catre BOR pentru crearea si oferirea gratuita a unei asemenea SCURTE BROSURI EDUCATIVE foarte necesara pentru eliminarea ignorantei care este cauza adesea (si nu reaua-credinta).

Iertati-ma, dar ma gandesc la un documentar care m-a impresionat foarte tare, despre un dresor de cai cu totul originar, care reusea sa dreseze cele mai dificile cazuri de abuzuri asupra cailor intr-un dresaj foarte originar, prin limbajul trupului si probabil multa iubire si intelegere, stiu ca m-a impresionat pana la lacrimi si cred ca pe vremea cand nu mergeam la boserica; chiar v-as ruga foarte tare, avand in vedere ca nu m-as pricepe sa caut acel filmulet, poate reuseste cineva sa-l gaseasca.

Pe de alta parte, sunt cateva prorocii despre diferentierea care se va face intre biserica smerita si biserica moderna si cateva care spun despre pervertirea preotilor chiar de catre ''credinciosi''.

Ar fi grozav daca am putea urma o scoala a apostolatului autentic, de curand am citit o carte de la editura Sophia ,,Dialogul'' si este doar o usoara introducere in psihoterapia ortodoxa.

M-as bucura, intr-adevar ca la orice biserica sa existe fuste, bluze si mahrame traditionale frumos stilizate si mai putin muncite, care sa fie oferite spre inchiriere si vanzare, pentru cei care, cine stie, poate chiar au fost prinsi de o ploaie sau alte motive.

Mie personal mi se pare mai grav faptul ca preotii probabil ca nici nu au capacitatea de a oferi niste cateheze celor care urmeaza sa se casatoreasca si nasilor, in urma carora sa le ofere niste repere de viata crestina, si cine stie, poate un grup sudat de crestini sa-i ia in grija lor pe cei mai novici, cum probabil se intampla in primele timpuri si cum se intampla intr-o carte exemplu de practica crestina Vindecarea arborelui genealogic.

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Cum se salută mirenii

Deoarece sînt egali în faţa Domnului, credincioşii se adresează unul altuia cu „frate” şi „soră”. Această formulă de adresare se utilizează destul de des în mediul bisericesc. Anume aşa se adresează celor prezenţi credincioşii: „Fraţi şi surori”. Aceste cuvinte frumoase exprimă comuniunea profundă a credincioşilor, despre care se spune în rugăciune „Noi care ne împărtăşim dintr-o Pîine şi dintr-un Potir”. În sens larg şi episcopul, şi preotul sînt fraţi pentru mireni.

De obicei bărbaţii cînd se întîlnesc îşi strîng mîna, apoi se sărută pe obraz. Femeile nu-şi strîng mîna. Regulile stricte îngrădesc sărutatul dintre bărbaţi şi femei. E suficient ca ei să se salute prin cuvinte şi printr-o uşoară aplecare a capului. Chiar şi la Paşte se recomandă discreţia şi bunul simţ, pentru a nu imprima sărutului pascal o notă pasională.

Relaţiile dintre credincioşi trebuie să fie simple şi sincere. Pentru orice nedreptate credinciosul se grăbeşte cu smerenie să-şi ceară iertare. În mediul bisericesc sînt primite dialogurile scurte: „Te rog, de mă iartă, frate! (soră)”, „Dumnezeu să te ierte!”. La despărţire credincioşii spun ”Să te ferească Dumnezeu!”, „Doamne ajută”, „Înger păzitor!” ş. a. În lume adeseori apar situaţii jenante. Spre exemplu, e greu să refuzi pe cineva fără al supăra. În Biserică acest lucru se rezolvă în modul cel mai fericit: „Cer iertare, nu pot accepta aceasta, deoarece este un păcat”, sau „Cer iertare, dar nu am binecuvîntarea duhovnicului meu”. Astfel aplanăm cu uşurinţă situaţia tensionată. În lume ne-ar trebui mult efort pentru a rezolva o problemă.

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Conduita în timpul discuţiei

Atitudinea mireanului faţă de preot trebuie să fie plină de respect, deoarece preotul este purtătorul harului dumnezeiesc, pe care-l în timpul hirotoniei. El este pus să pască turma oilor cuvîntătoare. Adresîndu-se preotului, mireanul trebuie să fie atent ca vorbirea, gesturile, mimica, poza şi privirea să fie decente. Vorbirea nu trebuie să conţină cuvinte expresive, şi, mai ales, cuvinte vulgare, argouri cu care este bogată vorbirea noastră uzuală. Gesturile şi mimica trebuie să fie calculate. Este bine-cunoscut faptul, că gesticulaţia săracă denotă educaţia omului. În timpul discuţiei nu avem voie să-l atingem de preot, sau să fim familiari. Trebuie să respectăm o anumită distanţă. Nerespectarea distanţei este o încălcare chiar şi a normelor lumeşti. Poziţia corpului nu trebui să fie jenantă, cu atît mai mult provocatoare. Nu se cuvine să ne aşezăm, dacă preotul stă în picioare. Ne aşezăm atunci cînd sîntem poftiţi. Privirea cu greu se supune controlului conştient, totuşi nu trebuie să fie fixă, iscoditoare, ironică. Adeseori privirea blîndă, smerită, aplecată denotă un om educat, în cazul nostru îmbisericit.

În general, trebuie să discutăm fără al plictisi pe interlocutor cu vorbe lungi. Trebuie să luăm aminte că prin preot, ca slujitor al Tainelor Dumnezeieşti, vorbeşte Însăşi Domnul nostru Iisus Hristos. Din această cauză enoriaşii sînt foarte atenţi la vorbele duhovnicului. Nu trebui să amintim că şi în lume oamenii trebuie să respecte aceleaşi reguli.

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Masa la parohie

Dacă aţi întîrziat la masă, trebuie să vă aşezaţi pe locul liber fără ai obliga pe ceilalţi să se mişte, sau pe locul indicat de paroh. Trebuie să cereţi iertare şi să doriţi tuturor „Înger la masă”, apoi să vă aşezaţi pe locul liber.

De obicei în parohie nu există o delimitare strictă a meselor ca la mănăstire: prima masă, a doua etc. Totuşi în capul mesei se aşează parohul, sau cel mai mare dintre preoţi. În dreapta lui se aşează al doilea preot, în stînga parohului se aşează preotul de rang inferior. Lîngă preoţi se aşează preşedintele consiliului eparhial, membrii consiliului, slujitorii bisericii (dascălul, declamatorul, slujitorul în altar), cîntăreţii. Oaspeţii de onoare sînt binecuvîntaţi să se aşeze mai aproape de capul mesei. În linii generale mirenii urmează cuvintele Mîntuitorului despre smerenia la masă (v. Luca 14.7-11).

Ordinea la masă de cele mai multe ori este ca la mănăstire: dacă e masă obişnuită, după binecuvîntarea preotului citeţul citeşte în glas tare din Viaţa sfinţilor sau Învăţături, pe care mesenii le ascultă cu atenţie. Dacă este o masă festivă, la care sînt felicitaţi cei ce-şi sărbătoresc ziua numelui, atunci se spun cuvîntări duhovniceşti, toasturi. Este bine ca toastul să fie pregătit din timp. La masă trebuie să se respecte măsura în toate: vorbe, glume, durata mesei. Omagiatului i se aduc în dar icoane, cărţi, ustensile bisericeşti, dulciuri, flori. El le mulţumeşte celor prezenţi, iar aceştia îi cîntă „Mulţi ani trăiască!”. Trebuie să se respecte măsura şi atunci, cînd sînt lăudaţi cei care au organizat şi pregătit masa, deoarece „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci bucurie în Duhul Sfînt”.

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Cum invităm preotul

Uneori trebuie să-l invităm pe preot pentru săvîrşirea anumitor ritualuri. Dacă preotul vă este cunoscut, îl puteţi invita prin telefon. La telefon spuneţi: „Binecuvîntaţi, părinte!”. Apoi expuneţi foarte succint rugămintea dumneavoastră. Încheiaţi discuţia prin a mulţumi şi cereţi iarăşi binecuvîntare. Trebuie să întrebaţi preotul sau slujitorii bisericii ce trebuie să pregătiţi pentru ritual. Spre exemplu, dacă preotul este chemat pentru a împărtăşi un bolnav, trebuie să faceţi cureat în cameră, să duceţi cîinile în altă parte, să fie pregătite lumînări, o basma curată şi apă. Pentru soborovenie e nevoie de lumînări, beţişoare cu vată, ulei, vin. Pentru prohod sînt necesare lumînări, cartea de rugăciuni, crucea funerară, o cuvertură, o icoană. Pentru sfinţirea casei trebuiesc pregătite lumînări, ulei, apă sfinţită.

Produc o impresie proastă rudele care nu ştiu cum să se comporte cu preotul. O impresie şi mai proastă o lasă televizorul pornit, muzica, lătratul cîinilor, tineretul sumar îmbrăcat.

Dacă permite situaţia, după terminarea ritualului preotul poate fi servit cu ceai. Este o ocazie minunată pentru membrii familiei să discute cu preotul lucruri duhovniceşti, să rezolve împreună cu el diferite probleme.

CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE CONDUITA MORALĂ A CREŞTINULUI
11.11.2008 15:22 - Episcopul Petru de Hâncu

Cum trebuie să se comporte enoriaşii care îndeplinesc ascultări în biserică

Comportamentul enoriaşilor care îndeplinesc diferite ascultări în biserică (vînd lumînări, icoane, fac curat în biserică, păzesc teritoriul bisericii; cîntă în cliros, slujesc în altar) este un subiect aparte. Se ştie cît de importantă este ascultarea în biserică. Este o sarcină foarte grea să înfrunţi slăbiciunile, făcînd totul în Numele Domnului. Aceasta se complică prin faptul, că omul se „obişnueşte” foarte repede cu „sacrul”. Sentimentul de stăpîn (stăpînă) în biserică, cînd parohia pare a fi propria ta ocină, duce la dispreţul a tot ce este străin, „din afară”. Sfinţii părinţi niciodată n-au considerat ascultarea mai importantă ca dragostea. Dumnezeu este dragoste şi pentru a ne asemui Lui, trebuie să arătam dragoste.

Fraţii şi surorile care fac ascultare în biserică trebuie să fie un exemplu de blîndeţe, smerenie şi îngăduinţă. Ei trebuie să fie destul de educaţi. Spre exemplu, să poată răspunde la telefon. Pe de altă parte, oamenii trebuie să ştie că biserica este o lume deosebită, cu reguli aparte. Din această cauză la biserică se vine decent îmbrăcat. Femeile nu trebuie să poarte pantaloni şi să fie cu capul descoperit, să aibă buzele vopsite. Bărbaţii nu trebuie să poarte pantaloni scurţi şi tricouri, cămeşi cu mîinicile scurte, să miroase a tutun. Nu este vorba doar de evlavie, ci de o etichetă elementară, deoarece prin încălcarea normelor de comportament putem stîrni o reacţie negativă binemeritată a celor din jur.

Dacă v-aţi confruntat cu momente neplăcute la parohie trebuie să urmaţi acest sfat: aţi venit la Dumnezeu deci Lui aţi adus inima voastră, iar ispitele le învingeţi prin rugăciune şi dragoste.

o nemultumire
 

Ma deranjeaza in sf.Biserica,faptul ca femeile si fetele se amesteca printre barbati,la miruire nu respecta randuiala,luind-o inaintea barbatilor,ba mai vin si impodobite,si multe dintre ele cu capul neacoperit.Aceste neoranduieli le incarca cu pacate grele,provoaca sminteala,tulburare si se stie ca cei care fac neoranduieli in sf.Biserica cad sub afurisenie.Biserica lui Dumnezeu este Ierusalim Ceresc,in care se pastreaza buna randuiala,nu Babilon prin amestecare,confuzii si neoranduieli.Nu as vrea sa supar femeile,dar orice invatatura divina si bisericeasca arata clar ca Dumnezeu a randuit ca femeia sa fie supusa barbatului ei in toate,asa cum Biserica este supusa Domnului IISUS HRISTOS.In acest scop al mantuirii,toate femeile trebuiesc sa imbratiseze minunata smerenie a Preasfintei Fecioare MARIA si ale tuturor sfintelor fecioare si femei din trecut.Sf.Apostol Petru poruncea femeilor,,Viata voastra sa fie curata.Podoaba voastra sa nu fie pe dinafara,in impletiirea parului,in poboabele de aur...si in gatelile cu haine,ci in omul dinlauntru,tainic,al inimii,bland si pasnic care e de mare pret la Dumnezeu''.