Da,cam asa am observat si eu..."locuinta mortilor"este pamantul,groapa,mormantul,in nici un caz IADUL unde sufletele se chinuie de nu stiu cate mii de ani incoace(de la"facerea lumii",mai precis)

ferice de cei care se afla dupa moarte in loc de odihna,in loc de verdeata de unde a fugit suspinarea...cum se roga biserica ortodoxa pt.ei...in rest totul e doar teorie,credinta sau necredinta!

Acolo este evident vorba despre altceva. Însă din nou aţi evitat prima parte a versetului şi consecinţele logice care decurg din aceasta, şi anume constituţia omului ca fiind din trup şi suflet, precum şi continuitatea existenţei sufletului după moartea fizică a omului.

Ştefan Florin ai găsit foarte bine versetele. Este în primul rând vorba despre 1 Petru 3:18-20. Ai sesizat foarte bine că Hristos predică duhurilor ţinute în închisoare. Care duhuri ? Versetul 20 spune că duhurile sunt aceia care în trecut, odată au fost necredincioşi. Când au fost necredincioşi ? Tot versetul 20 ne spune că au fost necredincioşi în zilele lui Noe. Prin urmare este evident că acei oameni, care fuseseră necredincioşi în zilele lui Noe, morţi însă fiind, totuşi au primit predica sau predania Mântuitorului Hristos, acolo în închisoarea în care erau ţinuţi. Deci, Hristos Însuşi predică acestor duhuri ale acelor oameni morţi de atâta vreme. Concluzia este evidentă, şi anume aceea că omul continuă să existe, să trăiască după moarte, într-o formă spirituală (în acest versete se menţionează prin „duh”, la Matei 10:28 se menţionează prin „suflet”). Acestor eu-uri spirituale ale acelor oameni, eu-uri care continuau să existe după moartea lor, chiar şi după multă vreme, Hristos le-a predat şi evident asta conduce şi la concluzia nu doar a existenţei spirituale după moartea fizică, ci şi la concluzia existenţei spirituale conştiente, pentru că erau evdient conştiente de vreme ce au primit predania lui Hristos.

Pe lângă aceste versete, mai este încă un verset tot în epistola întâia a lui Petru, şi anume 1 Petru 4:6 „Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.” care de asemenea vorbeşte despre predania sau evanghelizarea acelora care erau în moarte. Este evidentă corelaţia acestui verset cu cele de mai sus din aceeaşi epistolă a sfântului apostol Petru. Aceleaşi concluzii se pot trage, şi anume aceea a existenţei fiinţei umane într-o formă spirituală după moartea fizică şi a existenţei conştiente pentru că numai nişte făpturi conştiente puteau primi predania, evanghelia. Acestea confirmă încă o dată cele spuse de Hristos la Matei 10:28 despre constituţia omului din trup şi partea spirituală, elemente care se despart la moartea fizică a omului, trupul fiind atins de moarte, dar partea spirituală continuând să existe şi să existe conştient.

Există deci multe versete biblice care infirmă doctrinele adventiste puse în discuţie, printre care Matei 10:28, 1 Petru 3:18-20, 1 Petru 4:6, precum şi multe altele. Toate acestea, precum şi altele contrazic flagrant doctrina nebiblică a adventiştilor. Doctrina adventistă nu este biblică, este doar o interpretare greşită a Scripturii, interpretare greşită cu care această sectă duce multă lume, mai puţin pregătită intelectual şi teologic, în înşelare. Evident este doar una dintre multele înşelări ale acestei secte pseudo-creştine.

Interpretarea ta este greşită la Matei 10:28. Şi asta pentru că, dacă cel ucis nu îşi pierde definitiv viaţa (sau sufletul, cum încerci să insinuezi) adică sulfetul lui nu moare (sau viaţa lui nu moare definitiv, aşa cum încerci să insinuezi), şi asta din perspectiva viitoarei învieri, când şi-ar reprimi viaţa, atunci asta duce la concluzia că acelaşi lucru se poate spune nu doar despre sufletul omului (anume că acesta nu poate fi ucis de oameni) ci şi despre trupul său, pentru că din pespectiva învierii nici acesta nu este sortit unei morţi definitive. Prin urmare, ar însemna că Hristos Se contrazice pe Sine Însuşi. Deci, în prima parte a versetului de la Matei 10:28 nu este vorba despre varianta pe care cu viclenie încerci să o insinuezi, pentru că dacă sufletul nu poate fi distrus definitiv, nu poate fi omorât de oameni, fiind destinat învierii, atunci în mod logic şi despre trup se poate spune, din aceeşi perspectivă a învierii, că nu poate fi cu adevărat ucis de oameni. Şi totuşi Hristos spune clar că trupul lor poate fi ucis de oameni, pe când sufletul nu, şi prin urmare toată ipoteza ta este invalidată.

Dacă "evident" e vorba despre altceva, spuneţi dumneavoastră despre ce e vorba. Sau vă faceţi că nu vedeţi că sufletul poate fi ucis [de către Dumnezeu], ba mai mult: poate fi pierdut (făcut să piară). Mai exact, conform verbului din original [άπόλλυμι] poate fi distrus, nimicit, neantizat.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10,28)

Acelaşi verb este folosit în textul de aur al Bibliei Ioan 3,16 unde este mai evident contrastul între viaţa veşnică a celor mântuiţi şi pieirea, distrugerea, neantizarea cu consecinţe veşnice a celor răi. Textul acesta stă ca o dovadă că sufletul departe de a fi "nemuritor" în Iad, poate fi nimicit de Dumnezeu în pedeapsa finală.

Prima parte a versetului nu este o lecţie de anatomie/antropologie, ci mai degrabă se referă la faptul că ucigaşii pot să ne distrugă trupul, dar spiritualitatea, caracterul, ba!

Aceste "multe versete biblice" (în număr de 3!!) sunt răstălmăcite de dvs. exact aşa cum acuzaţi. În schimb, nu aţi venit încă până acum cu un singur verset care să "contrazică flagrant doctrina nebiblică a adventiştilor", recte: un verset care să vorbească de "nemurirea sufletului", ori de "părăsirea trupului de către suflet". Ca să nu mai vorbim de faptul că Biblia se exprimă foarte clar "morţii nu mai ştiu nimic".

Nu este adevărat. Pentru că din perspectiva adventistă, sufletul încetează de a mai exista la moarte, şi asta pentru că voi susţineţi (şi susţineaţi) că sufletul ca fiinţare există din momentul unirii trupului uman cu suflarea de viaţă. Ori la despărţirea lor prin moarte, sufletul practic încertează de a mai fiinţa; nici măcar mort nu se poate numi, ci pur şi simplu consecinţa este că acesta (sufletul ca fiinţare) încetează pur şi simplu de a mai exista. Cel puţin până la înviere, aţi susţine voi. Însă este evident că până atunci "spiritualitatea, caracterul" sunt anihilate din punctul vostru de vedere.

Ori ceea ce tocmai i-am spus şi celuilalt sectant adventist este că această ipoteză este invalidată. Şi asta pentru că dacă, din perspectiva învierii, s-ar afirma aşa ceva despre suflet (despre aşa-zisa "spiritualitate" cu care încercaţi să ne aburiţi) ei bine, din aceeaşi perspectivă acelaşi lucru se poate spune şi despre trup, pentru că, din perspectiva învierii, nici acesta nu este cu adevărat omorât de oameni. Dar Iisus spune clar că trupul poate fi omorât de oameni, spre deosebire de suflet (de sinea spirituală, care nu poate fi ucisă de oameni) ori asta contrazice ipoteza voastră.

Domnule, în primul rând nu ne cunoşti punctul nostru de vedere - ai demonstrat-o cu prisosinţă până acum...
Şi apoi, Scriptura ne spune că spiritualitatea, caracterul, faptele bune rămân. Acestea nu se pierd. Mântuiţii vor învia cu gândirea proprie, cu caracterul curat pe care şi l-au format în decursul vieţii, cu faptele bune care nu se uită în veac.

Din respectivele versete biblice, şi nu doar din acelea, dar acestea sunt prea evidente ca să mai poată fi răstălmăcite de adventişti, decurg în mod logic, pentru cei care nu sunt lavaşaţi pe creier, constituţia umană ca fiind din partea trupească şi partea sufletească sau spirituală, precum şi continuitatea existenţei şi a existenţei conştiente după moartea fizică a omului în partea lui sufletească (denumită aşa la Matei 10:28) sau denumită pneumatică (la 1 Petru 3:18-20).

Cât despre "nemurirea sufletului", aceasta nu am luat-o încă în discuţie, ci m-am concentrat pe aspectele de mai sus, pentru ca să fie cât mai evident şi pentru ceilalţi, nu doar pentru mine, înşelarea adventistă care răstălmăceşte Scriptura. Oamenii trebuie să ştie aceste lucruri şi să se ferească de această sectă pseudo-creştină, care minte şi minte fără nici un fel de ruşine chiar dacă ipotezele (aşa-zisele lor "doctrine biblice") sunt invalidate de Biblie.

Cât despre marota cu "morţii nu mai ştiu nimic", versetele de la epistola întâia a sfîntului apostol Petru sunt concludente. Atât 1 Petru 3:18-20 cât şi 1 Petru 4:6 spun clar că morţii sunt apţi de a fi conştienţi, pentru că altfel Hristos nu ar mai propovăduit duhurilor, sau morţilor după celălalt verset. Conştienţa lor în starea de moarte este evidentă. Altfel nu ar fi avut ce predanie să primească. Hristos nu este spiritist, "prietene"; voi răstămăciţi Biblia.

Pot să fac o predicţie? Nici n-o veţi lua în discuţie! Decât cel mult în binecunoscutul "stil Delia".

Este "evidentă" pentru gândirea ortodoxo-platonică, nu şi pentru gândirea biblică. Morţii respectivi sunt morţi, nu vii. Erau vii înainte de Potop în timpul predicării lui Noe, respectiv la data când li se predicaseră Evanghelia, acum sunt... morţi.

Atunci, vă rog frumos, nu-L mai înghesuiţi în tiparele acestea spiritiste! El a predicat pentru cei vii, cu cei morţi nu are treabă... decât să-i învie când le va veni rândul în funcţie de categoria din care fac parte:

si atunci aici care este , dupa tine, sensul cuvantului SUFLET? Doamne ajuta!

Te intreb si pe tine ceea ce l-am intrebat si pe prietenul grasu77 dar care nu mi-a raspuns. Cine sau ce erau acele DUHURI din 1 Petru 3:19-20? Doamne ajuta!

Textele sunt prea evidente pentru a le mai putea răstălmăci. Şi este evidentă inconsistenţa logică a părerii tale (nebiblice) pentru că nu avea cum să le predea nimeni Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos acelor oameni din vremea lui Noe. Nici măcar Noe. Pur şi simplu nu avea cum. Iar versetul spune clar că duhurile erau ţinute în închisoare. Evident este vorba despre nişte oameni care muriseră. Ei, însă ca duhuri, aşa cum îi denumeşte sfîntul Petru, continuau să existe, acolo în acea "închisoare" spirituală. Când fuseseră aceia necredincioşi ? În zilele lui Noe. În zilele lui Noe aceia fuseseră necredincioşi; nu le predica nici Noe şi nici altcineva vreo Evanghelie a Mântuitorului Hristos. Nici nu avea cum, decât dacă venea Hristos în persoană să le-o predice. Iar Noe era prea ocupat cu construirea arcei, şi nu avea timp să le propovăduiască o Evanghelie pe care nu o ştia. Prin urmare, inconsistenţa logică este evidentă, iar minciuna (adventistă) şi mai evidentă. Hristos S-a dus să predea acelor duhuri ţinute în acea "închisoare" spirituală. Asta vorbeşte foarte clar despre continuitatea existenţei umane după moarte în acel chip sufletesc/spiritual, şi despre capacitatea de a fi conştienţi după moartea fizică. Hristos deci a predat acelor morţi, după cuvântul Bibliei. Şi a făcut-o pentru că ei existau şi erau conştienţi, că altfel nu aveau cum să recepteze nici o predanie de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Aceste lucruri v-au fost explicate şi de membri ortodocşi, chiar şi de protestanţi (în speţă, Scoţianul). Este evidentă reaua-credinţă pentru oricine care studiază atent acest forum. Aşa cum şi minciuna nebiblică a adventiştilor este evidentă. Errare humanum este, perseverare diabolicum.

Ţi-am explicat eu cine sunt acele duhuri. Nu ştiu la ce îl mai întrebi. Şi nu le mai spune "prieteni", pentru că băieţaşii aştia doi numai prieteni nu ne sunt. Duhurile sunt aceia care muriseră în acea stare de necredinţă. Acei oameni însă au continuat să existe şi după moartea lor fizică, prin partea lor spirituală/sufletească, sinele lor personale nefiind anihilate de moartea fizică. Şi pe de altă parte, mai erau şi conştienţi, că altfel nu ar fi putut să recepteze predania Mântuitorului Hristos.

vreau sa vad insa parerea lor de crerstin adventist. Doamne ajuta!

ψυχή (pluralul ψυχαί) este tradus de 40 de ori în NT ca „viaţă” sau „vieţi” în mod clar cu înţelesul obişnuit atribuit cuvântului „viaţă” (Mat. 2,20; 6,25; 16,25). Este redat de 58 de ori ca „suflet” sau „suflete” (Mat.20,28; 11,29; 12,18). În alte câteva cazuri înseamnă pur şi simplu „oameni” (Fapte 7,14; 27,37; 1 Petru 3,20). În alte cazuri este tradus ca, sau echivalent cu vreun pronume personal (Matei 12,18; 2 Corinteni 12,15; vezi la Psalmi 16,10). Uneori se referă la emoţii (Marcu 14, 34; Luca 2,35), la pofte naturale (Apocalipsa 18,14), la minte (Fapte 14,2; Filipeni 1,27), sau la inimă (Efeseni 6,6). Nu este nimic în cuvântul ψυχή însuşi care măcar pe departe să lase să se înţeleagă o entitate conştientă care este în stare să supravieţuiască morţii trupului şi, deci, nemuritoare. În nici un caz al folosirii lui în Biblie [ψυχή] nu se referă la o entitate conştientă în stare să existe separată de trup. Biblia nu cunoaşte nimic despre un suflet viu, conştient, care se presupune că supravieţuieşte trupului. În ce priveşte ebraicul "nephesh", (echivalentul ebraic al grecescului "psuche"), tot ce este spus despre un cuvânt se aplică la celălalt.
Aceste cuvinte sunt rostite de Iisus în contextul mandatului misionar adresat tuturor creştinilor. Nu trebuie să ne temem de persecutorii ce se opun lucrării de evanghelizare, căci ei chiar dacă pot să ne ucidă trupul, "ce e al nostru e pus deoparte": viaţa veşnică făgăduită la venirea Lui.

Erau oamenii antediluvieni cărora s-a adresat propovăduirea lui Noe prin Duhul timp de 120 de ani. Dar, din câte-mi amintesc, grasu77 ţi-a răspuns deja.

O spune chiar pasajul biblic: prin Duhul. Prin Duhul Sfânt orice e posibil celui ce crede. Deşi nu se spune textual că li s-ar fi predicat "Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos"-cum afirmi, vestea cea bună (asta înseamnă Evanghelia) li s-a propovăduit: "pocăiţi-vă oameni buni şi intraţi în Arcă, căci vine prăpădul!" Asta a făcut Noe timp de 120 de ani prin Duhul:


Fals! În închisoarea păcatului sunt ţinuţi doar oamenii vii, odată morţi diavolul nu-i mai poate ispiti spre păcat.
Şi apoi, mai e ceva: Scriptura zice că la moarte, duhul (spiritul/suflarea de viaţă) omului se întoarce la Dătătorul lui (Ecl.12,7). În aceste condiţii dogma ortodoxă (conform troparului "cu sufletul în Iad...") se duce pe râpă, căci suflarea de viaţă a antedeluvienilor nu era în Iad, ci la Dumnezeu Dătătorul... Cu cât încerci să explici această dogmă nebiblică a "nemuririi sufletului", cu atât te afunzi mai rău în mocirla ereziei.

Probabil şi Noe ăsta (zugrăvit de tine) era un simplu tâmplar ortodox care nu face niciun efort misionar, pe el nu-l interesează decât mântuirea proprie în "Sfânta Arcă", restul "ereticilor" să "se ducă tot învârtindu-se în iadul lor!" (cum mi-a spus odată o preacinstită faţă bisericească).

Ia te uită cine vorbeşte de "inconsistenţă logică"! Păi nene, dacă închisoarea era "spirituală" (nu cu lacăte şi gratii), nu e logic ca şi duhurile să fie tot "spirituale"(nu, nu e un pleonasm, în acest caz)? Tu crezi că erau nişte duhuri cu urechi (să audă propovăduirea), cu minte (ca s-o înţeleagă) şi eventual cu trup şi spirit ca să se şi pocăiască real.... Hai să fim serioşi!

I-am mai spus si Adrianei, iti spun si tie, care critici pe ortodocsi: nu orice papagal e indreptatit sa predice Evanghelia, caci mai mult rau face oamenilor. Din pacate, multi neoprotestanti se cred Invatatori, spirite evoluate, cand ei nici n-au trecut de stadiul de a “buchisi” Scriptura, insa au pretentia sa le dea lectii de credinta altora. Dupa ce citesc cele 101 reguli de "vraja lexicala" (brosura best seller a congregatiei), cred ca au cultura dialogului si inarmati cu aceasta reteta, pornesc in "lupta" de a produce prozeliti, smintindu-i si pe altii cu confuziile lor, informatiile acumulate de ei nefiind inca sedimentate. Daca prind pe unii care au o constiinta religioasa atrofiata, atunci infig puternic sabia cuvantului in el, atragandu-l in eresurile lui. Unii prefera sa fie smeriti, sa fie "elevi", nu invatatori, avand la dispozitie Biblia, in primul rand, iar apoi cartile si studiile unor oameni intelepti care-i pot calauzi, invata alaturi de altii, ascultand sfatul preotului, altii in schimb , sufera de un soi de mandrie spirituala, avand pretentia ca au inteles TOTUL, din moment ce pozeaza in profesori pentru altii. “Profesorii” , in naivitatea lor, te mai si insulta spunandu-ti: “vrea doar sa te fac sa citesti, eu nu te influentez”, deci presupun din start ca tu esti o persoana care nu citeste si nu studiaza Biblia, iar el e “ingerul providential”, sfantul venit sa-l lumineze. Spre deosebire de acum 2000 de ani, oamenii nu mai sunt analfabeti, deci nu e nevoie de o armata mare de "predicatori", caci nu cantitatea conteaza, ci calitatea lor. Efortul misionar al neo-protestantilor se bazeaza pe cantitate, toti predica, toti merg in lucrarea de evanghelizare sa-i invete pe altii, al ortodocsilor se bazeaza in primul rand pe calitate, deci numai cei cu o cultura teologica temeinica sunt indreptatiti sa fie misionari, restul invata alaturi de altii.

stai asa prietene! Mi se pare ca faci o confuzie. Ori erau oameni, ori erau duhuri! Stiu ca in Biblie termenul Suflet mai este folosit si pentru Om, dar termenul Duh este folosit strict pentru fiinte, entitati subcuantice, imateriale. Mai mult, Petru zice :"...in care s-a si dus si a predicat duhurilor care SUNT (formularea ar fi fost corecta CARE AU FOST) in inchisoare... (Biblia Cornilescu vesetul 19)" -foloseste timpul prezent....iar in versetul 20 foloseste timpul trecut :" care fusesera neascultatoare altadata...". De aici nu reiese ca acele duhuri (sau o parte din ele) inca mai sunt inchise? Doamne ajuta!

Prietene, parca esti Martor al lui Iehova! Si ei dau acceasi interpretare acestor versete. Daca te uiti in context ai sa vezi ca Iisus nu se referea aici la evanghelizare, asa cum ai zis tu mai sus, ci pregateste ucenicii pentru prigonirile viitoare. De aceea Hristos le zice sa nu se teama de cei care pot sa ucida trupul. Cum ar suna aceste versete in gandirea adventisa care zic ca suflet nu exista ci doar suflare de viata:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar SUFLAREA DE VIATA nu pot s-o ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi SUFLAREA DE VIATA să le piardă în gheena."
Suna ciudat si ilogic nu? Doamne ajuta!

Stimată doamnă, mulţumesc pentru săpuneala aplicată cu ou şi cu oţet (apropos, nu ştiu cum staţi cu pH-ul. Astăzi îmi păreţi ceva mai acră de cum vă ştiam), dar cu tot respectul vă atrag atenţia că Noe (despre el se vorbea în propoziţie) nu era în niciun caz "un papagal" şi avea toate motivele să predice altora datorită caracterului său deosebit:


Nu vă cunosc background-ul, dar din cuvintele dumneavoastră se trage concluzia că sunteţi din categoria celor care-i învaţă pe alţii şi le dau lecţii de cum să fie smeriţi şi ascultători de preot. Poate aveţi niţică dreptate, prea mi-am luat nasul la purtare şi trebuie să fiu disciplinat, îmi cer iertarea pentru îndrăzneala de a evidenţia prea nuanţat Cuvântul Sfintei Scripturi în detrimentul Sfintei Cutume.

Aici suntem pe aceeaşi lungime de undă, vă dau dreptate. Poporul acesta s-a mai emancipat în ultima vreme, nu mai poate fi prostit cu basme şi Biblii contrafăcute şi orice încercare de a-l readuce în postura de turmă bună doar de muls de către cei ce se erijează în "profesori" este o insultă adresată inteligenţei lui native. Nu e de mirare că se ridică tot mai multe întrebări (chiar şi pe acest forum) din partea dreptmăritorilor.

În dreptul ortodocşilor o fi valabilă concluzia dumneavoastră, în dreptul adventiştilor (spun de ei că-i cunosc mai bine dintre neoprotestanţi)... scârţ. Se estimează chiar că procentul ar fi de sub 20%. Ce-i drept toţi trebuie să predice dacă este nevoie chiar şi prin cuvinte - vorba unuia "cu cultură teologică temeinică" - probabil ştiţi la cine mă refer.

Domnule osutafaraunu, d-voastra aveti talentul de a scoate ironia si sarcasmul din fiecare om. Replicile de genul "un simplu tâmplar ortodox care nu face niciun efort misionar, pe el nu-l interesează decât mântuirea proprie", sunt edificatoare in acest sens. Noe e un pretext pentru a arunca inca o sageata in ortodocsi. Din pacate, inca nu m-am obisnuit cu stilul d-voastra, de aceea replic uneori, desi n-ar mai trebui sa iau in seama ceea ce spuneti, sa va ignor, asa cum au ales sa faca si altii. Spuneti ca poporul s-a emancipat, corect, deci nu e nevoie sa nuantati dumneavoastra Cuvantul Sfintei Scripturi, doar Biblia vorbeste de la sine. Dumneavoastra strigati: jos cutumele, jos traditia patristica, interpretati Biblia dupa traditia hermeneutica adventa, ca-i versiunea mai noua:) Numai bine!

p.s am observat ca mi-ati transat postarea, sarind peste acel pasaj cu 101 reguli de "vraja lexicala" (brosura best seller a congregatiei). Interesant. Ma mir ca n-ati avut nimic de comentat si despre acea parte, cum sunteti invatati sa 'agatati' ... pardon, dialogati cu oamenii. Se pare ca n-ati prea invatat din brosura si manualul bisericii, altul era tonul recomandat; insa inteleg, d-voastra preferati sa-i "invatati" pe altii, decat sa va autoeducati. Nu este nevoie sa faceti niciun efort si nici sa alocati timp pentru nuantarea in maniera adventa a Cuvantului Sfintei Scripturi, doar nu suntem pe un forum adventist. Ortodocsii care doresc sa afle punctul de vedere adventist, intra pe site-ul d-voastra. Eu am mai postat linkul catre interpretarile si nuantarile versetelor Biblice, il reiau: http://www.adventist.ro/index/materi...i-biblice.html

Recunosc, am greşit. Îmi cer iertare.:9:


Iniţial am vrut să comentez şi acea frază, însă am renunţat recunoscând în ea "o săgeată (răutate) aruncată" înspre adventişti. De data aceasta o meritam... Nu doamnă, nu avem un asemenea "manual de agăţat" (Martorii lui Iehova ştiu că au ceva asemănător). Manualul Comunităţii nu se ocupă cu metode de evanghelizare a ortodocşilor cum credeţi, este mai mult un fel de Regulament de Ordine Interioară.

Îmi pare bine că faceţi trimitere către sursa oficială, e un lucru rar pe aici (se citează cel mai des surse denigratoare ale Bisericii AZŞ) şi vă apreciez pentru asta. Ni se pun totuşi întrebări mai specifice, unele din ele chiar fără răspuns din perspectiva adventistă, cum ar fi natura (cu lux de amănunte) Domnului Hristos după Întrupare. Şi apoi să nu uităm că ne aflăm pe un subforum de dialog cu neoprotestantanţii... nu cred că m-aţi văzut postând pe subforumul despre Tainele Bisericii Ortodoxe - de exemplu.

Bună postare şi de mult bun-simţ.

Tardiv, domnule aletheia alias doctor faustus... puteaţi lăsa avatarul anterior... postările dv. oricum vă dau de gol...

Din moment ce am spus 101 reguli de "vraja lexicala" am crezut ca intelegeti spre ce bat :) Este vorba de cartea 101 Intrebări pe care și le pun adventiștii scrisa de John Graz si Bert Beverly Beach, in care se prezinta solutii pentru modul in care adventistii ar trebui sa dialogheze cu oamenii in lucrarea lor de evanghelizare publica. Ceva asemanator au si Martorii lui Iehova.

As putea spune ca Martorii lui Iehova sunt mult, mult mai dotati decat adventistii la capitolul asta. Daca stau bine si ma gandesc ei sunt cei bine dotati la acest capitol dintre toate cultele protestante si neoprotestante. Doamne ajuta!

Savonarola, acuma am vazut ce ai la semnatura Ex oriente lux :71:

Îmi pare rău, n-am înţeles unde bateţi; n-am citit cartea şi cred că nici n-am auzit de ea, însă după cum sună titlul nu pare a fi o lucrare despre misionarism, ci mai degrabă Intrebări pe care și le pun adventiștii.

Neavând altă modalitate, apostolul Petru foloseşte acest termen. Şi e destul de convingător, căci ce dialog ar fi mai potrivit ca cel de la Duh la duh? Aşa cum Ioan Botezătorul a propovăduit "în duhul şi puterea lui Ilie" (Luca 1,17) şi Noe a propovăduit duhurilor din închisoare în Duhul şi puterea Duhului Sfânt [prin care a fost înviat şi Hristos] (1 Petru 3,18-20).

Pentru că numai cei morţi pot învia, iar textul vorbeşte despre învierea lor. Logic.

Sunt intrebari pe care si le pun adventistii in legatura cu lucrarea lor de evanghelizare publica (multe). Eu am citit-o in engleza. (nu chiar toate intrebarile, am sarit peste unele) Pe site-ul dmv. oficial exista , insa doar cateva fragmente din carte, f.putine, vreo 4-5 intrebari si raspunsurile aferente. V-am spus ca si Martorii lui Iehova au ceva similar, de fapt ei au mai multe. Mi-a placut raspunsul la intrebarea: putem aborda oamenii secularizati? trebuie sa-i scarpinam acolo unde oamenii au mancarimi. F draguta exprimarea :)

p.s exista vreo legatura intre jesuisti si adventisti? adica jesuistii sunt desprinsi din adventisti?
p.p.s aaaa... mi-am adus aminte de ceva, va atac :) ce mi-a placut la cartea respectiva e sugestia ca lucrarea de evanghelizare sa fie pentru persoanele botezate intr-o alta religie, insa acelea care nu traiesc in Hristos, nu frecventeaza biserica etc ... deci domnule Osutafaraunu, nu noua trebuie sa ne deschideti ochii si sa ne faceti sa citim Scriptura ,sa ne abateti de la calea pe care am ales-o :))) Sunt intru-totul de acord cu ce a spus doamna Beverly Bart, nici eu n-as "bate" la cap pe un baptist, daca vad ca e un om care duce o viata linistita, morala, omul e impacat sufleteste, inseamna ca Dumnezeu va avea grija de el, nu eu.

Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. [1 Petru 3:18-20]

Hristos predică duhurilor ţinute în închisoare. Care duhuri ? Versetul 20 spune că duhurile sunt aceia care în trecut, odată au fost necredincioşi. Când au fost necredincioşi ? Tot versetul 20 ne spune că au fost necredincioşi în zilele lui Noe. Prin urmare este evident că acei oameni, care fuseseră necredincioşi în zilele lui Noe, morţi însă fiind, totuşi au primit predica sau predania Mântuitorului Hristos, acolo în închisoarea în care erau ţinuţi. Deci, Hristos Însuşi predică acestor duhuri ale acelor oameni morţi de atâta vreme. Concluzia este evidentă, şi anume aceea că omul continuă să existe, să trăiască după moarte, într-o formă spirituală (în acest versete se menţionează prin „duh”, la Matei 10:28 se menţionează prin „suflet”). Acestor eu-uri spirituale ale acelor oameni, eu-uri care continuau să existe după moartea lor, chiar şi după multă vreme, Hristos le-a predat şi evident asta conduce şi la concluzia nu doar a existenţei spirituale după moartea fizică, ci şi la concluzia existenţei spirituale conştiente, pentru că erau evdient conştiente de vreme ce au primit predania lui Hristos.

Cine s-a coborât să propovăduiască ?
Hristos.

Cui a propovăduit ?
Duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată.

Când fuseseră neascultătoare ?
În zilele lui Noe.

Textele sunt prea evidente pentru a le mai putea răstălmăci. Şi este evidentă inconsistenţa logică a părerii tale (nebiblice) pentru că nu avea cum să le predea nimeni Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos acelor oameni din vremea lui Noe. Nici măcar Noe. Pur şi simplu nu avea cum. Iar versetul spune clar că duhurile erau ţinute în închisoare. Evident este vorba despre nişte oameni care muriseră. Ei, însă ca duhuri, aşa cum îi denumeşte sfîntul Petru, continuau să existe, acolo în acea "închisoare" spirituală. Când fuseseră aceia necredincioşi ? În zilele lui Noe. În zilele lui Noe aceia fuseseră necredincioşi; nu le predica nici Noe şi nici altcineva vreo Evanghelie a Mântuitorului Hristos. Nici nu avea cum, decât dacă venea Hristos în persoană să le-o predice. Iar Noe era prea ocupat cu construirea arcei, şi nu avea timp să le propovăduiască o Evanghelie pe care nu o ştia. Prin urmare, inconsistenţa logică este evidentă, iar minciuna (adventistă) şi mai evidentă. Hristos S-a dus să predea acelor duhuri ţinute în acea "închisoare" spirituală. Asta vorbeşte foarte clar despre continuitatea existenţei umane după moarte în acel chip sufletesc/spiritual, şi despre capacitatea de a fi conştienţi după moartea fizică. Hristos deci a predat acelor morţi, după cuvântul Bibliei. Şi a făcut-o pentru că ei existau şi erau conştienţi, că altfel nu aveau cum să recepteze nici o predanie de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Aceste lucruri v-au fost explicate şi de membri ortodocşi, chiar şi de protestanţi (în speţă, Scoţianul). Este evidentă reaua-credinţă a adventiştilor pentru oricine care studiază atent acest forum. Aşa cum şi minciuna nebiblică a adventiştilor este evidentă. Errare humanum est, perseverare diabolicum.

N-am auzit de ei. Cine sunt?

Dar cine a zis că aceasta e misiunea mea să vă smintesc de pe calea (ah, era sa scriu cea largă!) pe care-aţi ales-o? Targetul meu e cu totul altul :58:

Ia uite domnule că se mai strecoară şi câte un adevăr în postarea dumitale... aşa... din greşeală.:3:

Intr-adevar, Calea cea Dreapta pe care ortodocsii au ales-o e larga si frumoasa, luminoasa, nu o poteca umbrita de eresuri. Primejdia din jur, (vocile ademenitoare si viclene ce-ti tintesc insuti credinta ) nu este niciodata mai mare ca speranta ca vei reusi , caci tu mergi pe Calea Adevarului, traiesti intru Adevar si astepti Viata vesnica, tot in interiorul acestui Adevar a Lui Hristos.

"Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află." (Matei 7,13)

Calea pe care am ales-o e larga si frumoasa, luminoasa, caci ortodocsii nu sunt formalisti , ci fundamentalisti, orice adevar pe care-l vedem, ne patrunde in suflet si ne umple de lumina. Calea Lui Hristos in sufletul nostru nu e o poteca stramta, ci una care se deschide larg spre lumina cereasca a cunostintei. Ochii trupesti vad doar o poteca stramta, insa ortodocsii vad "poarta cea stramta" cu ochii spirituali deschisi.

La astea m-a gândit şi eu, Delia. Mai demult am scris o postare pe un alt forum. O să o redau şi aici, pentru a o citi şi alţii în cazul în care nu au citit-o. Ceea ce am vrut să spun propriu-zis este că nu doar Bilia sau opere ale Sfinţilor Părinţi, dar şi experienţa spirituală a creştinismului răsăritean validează aceste idei. Experienţele spirituale avute şi mărturisite de creştinii ortodocşi, poate nu doar de ei, dar cu ei sunt în temă, nu pot fi cu adevărat explicate decât datorită constituţiei noo (în sensul de nous) - psiho - somatică (sau pneumato-psiho-somatică), ţinând cont şi de faptul că mulţi sfinţi părinţi văd nous-ul sau pneuma ca partea cea mai înaltă a sufletului, partea propriu-zis spirituală, prin care omul comunică cu Dumnezeu. Evident creştinismul în sine nu ar fi putut să existe fără economia mântuirii lui Iisus Hristos. Experienţele spirituale ale harului necreat, ale vederii dumnezeieşti prin lumina necreată nu pot fi explicate decât prin elementul personal, al sinei spirituale personale al constituţiei umane. Prin urmare nu se poate ca omul să nu fie acea sinteză pneumato(/noo)-psiho-somatică, şi prin urmare nu are cum ca teoria adventistă să fie adevărată. Falsitatea acestei teorii nu este astfel demonstrată exclusiv de Sfânta Scriptură, ci şi de teologia şi spiritualitatea Sfinţilor Părinţi în Biserica Creştină. Ai putea să exprimi şi o părere asupra celor gândite şi scrise de mine, evident fără ca să am vreo pretenţie de originalitate, dacă gândeşti că ar fi vreo critică de făcut pentru rafinarea acestei poziţii.

Omul nu este doar o fiinţă fizică ci şi una spirituală. Pe lângă ceea ce caracterizează în genere viaţa spirituală, sau aspectul spiritual al vieţii omului, teologia şi spiritualitatea creştină răsăriteană a pus în evidenţă un anumit aspect care rezidă în faptul că omul Îl poate cunoaşte pe Dumnezeu în mod direct, printr-o vedere spirituală, sub puterea acţiunii iluminatoare şi curăţitoare a harului necreat al lui Dumnezeu. Acest aspect poate fi observat spre exemplu în scrierile lui Simeon Teologul şi Grigorie Palama, evident nefiind singurii teologi şi scriitori care au mărturisit despre acest tip de cunoaştere a lui Dumnezeu. Acest tip de cunoaştere a lui Dumnezeu, mai răspândit în mediile monahale ale Răsăritului creştin, pune în evidenţă pe om aşa cum mulţi nu îl cunosc pe omul însuşi. Omul este în această ipostază un văzător al celor nevăzute, un înţelegător al celor neînţelese, un văzător spiritual cu vedere şi ochi spirituali, deşi experienţa iluminării prin harul necreat al lui Hristos nu se reduce exclusiv la una strict duhovnicească, spirituală, experienţa resimţindu-o omul în întregul său ca fiinţă. Totuşi această vedere spirituală cultivată mai mult în răsăritul creştin ortodox pune în evidenţă, aşa cum am spus, omul ca fiinţă înzestrată cu o vedere spirituală potrivită pentru a recepta lumina necreată, sau harul necreat care iluminează omul cu cunoaşterea în lumină necreată a Dumnezeului Celui Viu. Problema care se pune este în mod evident nu doar faptul că adventismul nu cunoaşte despre ce este vorba, dar pe lângă asta teoria adventistă nu poate explica din premisele sale despre fiinţa umană concluziile experienţiale la care exponenţi ai spiritualităţii creştine răsăritene au ajuns. Premisele teoriei adventiste, şi anume că omul ar fi doar un trup [foarte complex cu un creier foarte complex] animat de un duh de viaţă care ar fi o forţă impersonală ce animă trupul omului, nu pot explica această specie de cunoaştere a lui Dumnezeu întâlnită preponderent în răsăritul creştin şi anume cunoaşterea prin vedere spirituală a luminii necreate a lui Dumnezeu, sau experienţa iluminării mistice sub acţiunea harului necreat al lui Dumnezeu. Simplul trup omenesc, chiar şi aşa complex cum este mai ales în ce priveşte creierul său, animat de un duh de viaţă, ceea ce ar fi omul după teoria adventistă, nu este totuşi suficient pentru a explica aceste experienţe spirituale mistice de cunoaştere a lui Dumnezeu, neputând să explice exclusiv de la ipotezele pe care se bazează această teorie a grupării adventiste. Această percepţie spirituală, această vedere spirituală presupune deci pe om înzestrat cu „simţuri”, cu „organe de percepţie” care percep o lumină care este dincolo de domeniul creatului şi al perceptibilului doar prin simţurile omului pe care trupul le are, aşa animat de acel duh de viaţă cum este. Prin urmare, dacă omul s-ar reduce la ceea ce teoria adventistă pretinde, el nu ar avea în realitate capacitatea de a experia asemenea stări, de a experia o asemenea cunoaştere a lui Dumnezeu prin lumina Sa necreată, pentru că trupul sau simplul trup animat, chiar cu complexul creier pe care îl are, nu poate fi exclusiv prin sine şi de sine receptacol conştient spiritual al unei asemenea lumini necreate a lui Dumnezeu. Experienţa de cunoaştere a marilor trăitori mistici răsăriteni creştini ortodocşi presupune ca omul să aibă şi să fie ceva mai mult decât ni-l prezintă searbăda şi săraca teorie adventistă, pentru că altfel aceste experienţe conştiente, personale, de cunoaştere a lui Dumnezeu prin harul Său necreat nu ar fi posibile: trupul omului, exclusiv de sine ca trup, animat de un duh impersonal şi inconştient de viaţă, nu se poate face receptacol percepător al luminii necreate a lui Dumnezeu, a aceste lumini spirituale cunoscută conştient, chiar dacă la un nivel superior mistic de conştienţă umană. Această experiere este posibilă datorită faptului că structura fiinţei umane este de fapt alta decât cea pe care o descrie searbăda şi săraca teorie adventistă [care doar pare a fi biblică, dar nu este] şi datorită jertfei răscumpărătoare şi învierii lui Hristos care curăţă şi reface chipul lui Dumnezeu din om şi îi [re]dă, prin harul lui Dumnezeu, posibilitatea acestei experienţe extrem de profundă de cunoaştere tainică a Dumnezeului Celui Viu. După teoria adventistă omul se reduce la capacităţile de cunoaştere „normale” prin simţuri, prin intelect, prin afecte care totuşi îl menţin pe om închistat într-o experienţă lumească bazată uneori şi pe moralitate dar totuşi într-o experienţă mundană. Nici chiar viziunile nu îl scot de fapt pe om din această structură limitată de cunoaştere. Teoria adventistă despre om nu poate explica experierea necreatului în mod personal şi conştient în „mintea” şi „inima” omului, arătând încă o dată că este o teorie greşită.