Primul amendament. Atunci, fiinta nu este distrusa in interior ci sufletul devine curat ca lacrima. Iar fiinta desi pare cazuta in distrugere exterioara, nu este. Pentru ca daca sufletul este sanatos atunci si trupul este sanatos. In ce priveste aspectul exterior pur practic, pare distrus dar nu e.

Al doilea amendament. Presupui ca exista riscul de a te simti in sclavie. Dar adevarul este ca te vei simti eliberat si fericit ca simti dragostea lui Dumnezeu. Si vei dori mereu sa ramai acolo cu Dumnezeu.
Legat de asta Parintele Porfirie spunea:
Cand il ai pe Iisus Hristos in tine , si intr-o pestera urata si parasita de ai fi nu vei voi sa o parasesti de frica sa nu il pierzi pe Iisus.

Ai citit cartea recomandata? ``Batranul Porfirie parinte duhovnicesc si pedagog

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...icesc-pedagog/

Dobrin..,distrugerea exterioara nu inseamna trup ci sufletul gol este umplut de iubire,e durerea mantuitoare,cand nu ai liber arbitru te simti sclav si nu iti ramane decat supravietuirea.Mai inainte sa il citesc eu pe Porfirie citeste si tu niste existentialisti caci a confunda,Doamne iarta-ma,distrugerea exterioara a sinelui cu trupul e frapant.

Nu confund, dar m-am gandit sa nu vii tu cu ideea de aspect exterior, ca replica. Mi s-a mai intamplat, avand in ochi pe isihastii nostri din pustie.

Temele gandirii existentialiste sunt idei false si pline de inselare in care poate cadea omul.

Candva am fost si eu atee. Acu, normal ca acest curent ateist s-a mai dezvoltat cu noi idei si concepte, dar ceea ce rasare din rau tot rau este.
Ai de scuturat mult balast. Treaba foarte grea atata timp cat iti doresti sa il cari.
Iarta-ma ca iti spun toate astea dar nu le spun cu rautate ci cu durere in suflet.
Doamne ajuta!

Revin doar cu o idee.
Batranul Porfirie, duhovnicul (fost ca trecut la Domnul in 1991) majoritatii profesorilor universitari din Atena si a medicilor si cadrelor medicale de la Policlinica din Atena, nu merita prea mult in opinia ta. Eu zic sa arunci totusi ochii, macar de curiozitate.
Ca nu ai ce pierde si nici nu decazi spiritualiceste.
Doamne ajuta!

Oleaca de Hegel acoloşa nu te decade nici pe tine,filozofia nu e periculoasa,avea o vorba un prieten ca crestinii adevarati sunt ca ratustele de cauciuc,nu ii scufunda nici stiinta lui dar pai filozofia mea.:))

Nu vreau sa intru in polemica cu tine, ca nu duce la nimic bun.
Stiinta este creata de om avand la dispozitie ca unelte tot ceea ce Dumnezeu a ceat pentru om.
Daca omul a descoperit existenta unui fenomen in natura asta nu inseamna ca nu a existat si inainte de a fi descoperit. Doar totul este creat de Dumnezeu.
Chiar daca i-a picat marul in cap stii tu cui si astfel a scos la lumina atractia gravitationala asta nu inseamna ca atractia gravitationala nu a existat in natura. Pentru ca Dumnezeu este Perfect, Atoatestiutor, Suprem si a toate Creator.

Crestinul adevarat si stiinta - Parintele Porfirie din cartea indicata

``Cu puterea iubirii si indeosebi prin lucrarea dumnezeiescului Har, calatorea in toata lumea, in univers, in spatiu, pe oceane, in pustie, in tari rasculate, pe corabii in primejdie de a fi distruse de furia furtunilor. Traia moartea, focul, razboaiele, rascoalele, salbatacia oamenilor, compatimindu-i, suferind impreuna cu ei. Asa cum povestea chiar el, toate acestea i se perindau inaintea ochilor ca pe un ecran cinematografic. Vedea totul si traia totul foarte intens si, din aceasta cauza, adesea i se subrezea sanatatea. ``

``Impins asadar de o arzatoare dragoste pentru Hristos si pentru semenii sai, "rugandu-se neincetat" (I Tesaloniceni 5, 17), era luminat de Harul dumnezeiesc si "calatorea" pana la capatul lumii, prin univers. Astfel sfantul Batran se afla intotdeauna impreuna cu Hristos. Asa cum obisnuia sa spuna: "Cu Hristos (fiind) peste tot, nicaieri nu ma tem de nimic". Prin urmare, prezenta lui Hristos era aceea care il ajuta sa traiasca stari supralumesti, sa treaca adesea dincolo de lumea sensibila, sa depaseasca limitele simplei cunoasteri empirice. Si aceasta se intampla tocmai fiindca Dumnezeu lucreaza prin prezenta Sa in asa fel, incat nu sunt valabile legile firii, anulandu-se limita dintre zidit si nezidit. Asadar, prin Harul dumnezeiesc si prin credinta (Matei 17, 20), si sfintii se pot duce in lumea "suprafirescului" si a "suprarationalului", unde timpul si distantele se anuleaza. Acest lucru minunat i se intampla si Parintelui Porfirie``

``Din cele de mai sus reiese limpede ca Hristos, Cel ce este viata noua, Care este Lumina cea adevarata, il ajuta pe cuviosul parinte "sa se bucure, sa zboare, sa vada toate lucrurile, sa ii inteleaga pe toti oamenii, sa sufere pentru toti, sa vrea sa fie toti cu el, sa fie toti langa Hristos". "Hristos este cu totul altceva", spunea Batranul. "Cand vine Hristos la noi si ni se salasluieste in suflet, acesta se schimba. Vietuieste liber peste tot, in stele, dar si in lumea duhovniceasca si in tot universul. Poate vorbi la telefon cu cineva din Africa de Sud sau din Oceanul Indian, Spunandu-i cate se intampla in casa aceluia, ce ii fac rudele si familia, desi se afla aici". Acest lucru minunat i se intampla si Parintelui Porfirie; desi era cu trupul aici, in acelasi timp se afla duhovniceste la sute si mii de kilometri departare, unde vedea persoane si situatii pe care mai apoi le descria. Ne-am putea intreba cum e cu putinta sa se intample un asemenea lucru si anume sa se afle simultan in doua locuri aflate la mare departare. Raspunsul il da cuviosul parinte: "Atunci cand vine Hristos si se salasluieste in noi, ne aflam pretutindeni, impreuna cu Hristos". ``

``Asadar, batranul Porfirie, parintele duhovnicesc daruit cu darul discernamantului, ca toti marii parinti duhovnicesti, avea doua daruri deosebite, darul stravederii si pe cel al inaintevederii. Datorita induhovnicirii sale si datorita ascetismului sfantului batran, Dumnezeu ii ingaduise sa traiasca stari ca cele descrise mai sus, in timpul carora se anulau legile firii, piereau limitele spatio-temporale si se stergea granita dintre zidit si nezidit. In acest fel isi imputina slabiciunile datorate simturilor si perceptiilor, in timp ce duhul sau lucra cu precadere intuitiv, lucru care ii ingaduia sa perceapa vesnicia lui Dumnezeu.

Parintele Paisie Agioritul, inzestrat si el cu aceste daruri, ori de cate ori vorbea despre Batranul Porfirie si despre darurile sale, spunea acestea: "Eu am televizor alb-negru, pe cand Parintele Porfirie are televizor color".``

`Sfantul Batran cu darul stravederii si al inaintevederii - asa cum reiese dintr-o discutie pe care am avut-o cu Batranul Paisie Aghioritul - ajutase foarte mult mai multi oameni, pe unii dintre ei indepartandu-i de optiuni si de actiuni care i-ar fi putut distruge. Datorita acestui har putea sa distinga limpede anumite situatii legate de persoane care il vizitasera sau aflate departe de el, chiar si pe alte continente. Totodata avea capacitatea de a vedea care este starea sanatatii trupesti si sufletesti a altora. Putea diagnostica probleme psihologice si boli psihice. De asemenea stia sa analizeze programul genetic si principiile ereditare ale oamenilor. Putea chiar sa cerceteze gandurile oamenilor, toata evolutia lor personala si universul psihic subconstient.``

``In iarna anului 1988 am vorbit cu Parintele Porfirie, care mi-a infatisat ideile sale privind viitoarele functii ale acestui centru (1), prevazand faptul ca va veni vremea cand centrul va juca un insemnat rol duhovnicesc in zona Atenei, in cadrul educatiei si al antropologiei teologice ortodoxe, mai ales in momentele grele pentru ortodoxie si elenism. Vorbeam atunci despre contributia psihologiei si a psihanalizei moderne si, in general, a "stiintelor umaniste", la rezolvarea unor probleme ce izvorasc din evolutia personalitatii din evolutia personalitatii omului modern. Parintele Porfirie isi expunea opiniile cu mare usurinta, incat aveam senzatia ca stateam de vorba cu un specialist in domeniu, ce cunostea foarte bine toate problemele, in varietatea lor. Acest om care nu dobandise in scolile din lume nici un fel de cunostinte stiintifice, mi s-a parut atunci a fi un erudit si luminat om de stiinta. Insa Batranul Porfirie nu era un simplu om de stiinta "din aceasta lume" . Cunostintele sale "stiintifice", de psihopedagogie, de medicina, de fiziologie, de anatomie, de fizica si de astronomie, erau urmarea fireasca a intelepciunii "din cele de sus" (Ioan 8, 23). ``

(1) Centru de spiritualitate ortodoxa infiintat de Parintele Profirie

Din aceeasi carte scrisa de Profesorul universitar de pedagogie la facultatea de filozofie din Atena Gheorghios Kroustalakis

M-am saturat de citate.Replica lui era amuzanta dar totusi inteleapta.Filozofia nu te dezcrestineaza ci chiar(vezi Kant) te face mai teist,filozofia contine mult mai multa trezire decat crezi.Imi pare rau ca noi doi am inceput o discutie,e interminabila si odata ce te instrainezi de datele mele nu vreau sa fiu eu cel ce iti explica ceea ce nu adopti si ceea ce contrazici cu niste citate...caldute.Stii bine ce pareri am de stiinta ,cu cele de mai sus doar mi le intaresti.Apoi ca ultimă idee: nu sunt ateu ci nihilist si chiar daca as fi ti-as refuza politicos orice ajutor de a ma aduce pe „calea cea dreapta” caci tu mai intai trebuie sa intelegi metoda celuilalt inainte de a o respinge.

Harul nu te distruge!!!

O sa imi trag palme....
Ca sa intre harul ai nevoie de vid in suflet.Swan si Dobrin...daca nu stiti la ce ma refer si refuzati sa cititi filozofie macar nu mai comentati..uite asa stricam un topic cu discutii despre Opeth

Vid e în capul filozofilor ăstora stupizi, auzi, să învăț despre revelație din filozofie, adică din știința datului cu părerea. Filozofia asta nu-i nici revelație, să știi că o instanță divină ți-a dezvăluit adevărul, nici știință, ca ceea ce spun ei să fie verificat prin experimente și probe practice, nici literatură, ca măcar să aibă rol estetic.

Te-ai făcut tu trăitor în Hristos și te-ai autodistrus sufletește sau te-ai făcut vid, ca budiștii...vorbești despre ceva ce tu nu ai trăit. Harul te eliberează de patimi, te face mai vesel, mai iubitor, mai optimist, îți dă o stare de bine pe termen lung, nu ca patimile, care îți aduc o satisfacție pe termen scurt și apoi suporți consecințele negative.

Nu incerca sa intelegi faza cu vidul daca nu ai citit sa aflii ce inseamna termenii aia
O sa caut discutii de la egal la egal,imi cer scuze.
Cheers!

De unde n-am citit? Dexul nu mă contrazice?

Foarte frumos si adevarat iti expui viziunea !

Este o afirmatie general valabila si deosebit de adevarata, chiar daca rar o intalnesc aplicata!

Eu nu vreau sa te aduc pe ``calea cea dreapta``.
Dar tu vrei sa imi prezinti o noua ``metoda de mantuire``?

Apropo de citate: si tu m-ai trimis la citate. Imi sugerai ca Hegel nu ma decade.
Eu consider ca, nu numai ca ma decade dar ma si anihileaza ca om.


``Nihilismul (din latinescul nihil, nimic) este o poziție filozofică care susține că a fi, în special trecutul și prezentul existenței umane, nu are nicio însemnătate obiectivă, scop, adevăr comprehensibil, sau vreo valoare esențială``

Nihiliștii afirmă, în general, unele sau toate din următoarele:
- nu există dovezi rezonabile pentru existența unui creator sau cârmuitor suprem,
- o "moralitate adevărată" nu există, și
- o etică seculară obiectivă este imposibilă;

Așadar, într-un anume sens, viața nu conține adevăr și nici o acțiune nu este preferabilă oricărei alteia, în mod obiectiv.

Termenul de nihilism mai este folosit uneori ca sinonim pentru anomie, semnificând o stare de disperare față de inutilitatea existenței.


În domeniul eticii, nihilist sau nihilistic este adesea întrebuințat ca un termen derogatoriu cu semnificația de refuz total a tuturor sistemelor de autoritate, moralitate și normativitate, sau cineva care face intenționat o asemenea respingere. Fie prin refuzul credințelor acceptate anterior sau prin relativism și scepticism duse la extrem, nihilistul moral este cel ce crede că niciuna din aceste "drepturi" la putere nu este valid. Nihilismul nu numai că demite valorile morale existente, ci respinge "moralitatea" cu totul.``

Nu e de mirare ca mi-ai marturisit ca esti disperat. Si nu e de mirare ca refuzi sa fi ajutat.
Dumnezeu sa te ajute!

Citat:
În prealabil postat de O p e t h
Nu iti poti distruge eul prin distrugerea trupului ci prin desavarsire,prin har

Citat:
In prealabil postat de dobrin7m
Ma bucur ca ai inteles. Straduieste-te.
Egoistul `eu` nu exista. Exista doar Iisus Hristos.
__________________

Esti sigur ca nu stiu la ce te referi?
Eu ma retrag ca e inutil.
Parerea ta cu discutii de la egal la egal este umflata rau de tot de o mandrie benigna. Bucura-te ca e benigna si nu maligna.
Doamne ajuta!

La literatură i se spune plăcerea aristocratică de a displăcea.

inca nu intelegeti nici un termen..daca i-ati intelege nu a-ti mai face din raspunsul meu umil si destul de curat presupuneri pline de blasfemii .mai bine ma duc sa teologizez cu cainele
Melissa:multumesc,eram atat de atacat acilea..

sal
 

tu mai intai trebuie sa intelegi metoda celuilalt inainte de a o respinge.

daca intelegem metoda altuia,apoi nu o sa ajungem sa gandim ca el?Sa credem in aceea metoda?Eu cred ca fiecare vreti pe acest forum sa dovediti ca sunteti mai inteligenti unul decat altul...si ma gandesc ca ar trebui sa lasam viata sa curga asa cum e ea,pentru ca e frumoasa.Daca nu ar fi rau nu am sti ce e este rau,si viata perfecta nu exista,oriunde orice am face tot o sa fie la fel.Asa ca nu are rost sa va certati chiar asa de rau :)...contrazicetiva ca astfel se nasc idei,dar nu mai luati viata asa in serios,orice in cantitate prea multa nu face bine.Ma scuzati daca am intervenit prost,si daca am scris ca un analfabet.Acum puteti sa credeti ce vreti despre mine ca stiu ca nu pot sa conving orice om de pe pamant sa ma aprobe si nici nu vreau asta.

Eu renunţ!!!

Opeth de ce te superi asa?Oricine alege sa gandeasca si sa filozofeze stie ca exista multi oameni care nu o sa il inteleaga.Si eu acum cand scriu acestea cred ca numai ceea ce gandesc eu este bine,asa am facut si in viata nu m-am convins pana nu am simtit pe pielea mea acel lucru,pana nu l-am experimentat.Eu cred,desi nu cred in Dumnezeu,ca pe forumul acesta ar trebui sa vorbim de lucruri mai fericite.Filozofia nu este o stiinta a vietii,aproape orice domeniu poate sa fie plin de semne si chestii.
Si ma enerveaza ca teologii,filozofii etc. se cred singurii capabili sa patrunda misterele lumii si se contrazic incontinuu,si mai ales in momentul asta cand ei au fost depasiti de stiinta.Dar uite cum am ajuns si eu sa despic firul in mii si sa fiu mai confuz.Cred ca oricat v-ati contrazice nu o sa gasiti raspunsuri absolute:in opinia mea nu exista notiunea de absolut.
Si Opeth eu cred ca esti un adolescent inca si te admir pentru lucrul acesta ca te preocupa intrebarile acestea,dar sa sti ca multi am avut aceste framantari in acea perioada si ne-am gandit la sensul vietii,ne-am contrazis cu altii.Oricum pe parcurs o sa uiti aceste lucruri,nu o sa le mai simti asa de puternic si de aceea te si invidiez :) ca adolescent si iubirea mi se parea mai puternica si toate sentimentele,eu m-as distra cat mai mult pentru ca viata este prea frumoasa si scurta...pana la urma gandirea aceasta exagerata te ajuta sa mori fericit sau trist,dar nemuritor nu stiu...

Imi pare sincer rau, ca ai fost atacat. Oricum, nu am urmarit firul discutiei decat pe diagonala, doar postarile tale parcurgandu-le integral..Deseori se practica stilul "smuls" aici pe forum, deci nu trebuie sa renunti ci doar sa-ti reconsideri pozitia.Treci mai departe daca observi ca vorbesti degeaba.
Mie imi placi exact asa cum esti (nihilist) si am sa-ti citesc cu placere in continuare postarile.Esti o prezenta diferita, speciala, care ar fi bine sa fie lasata in pace, sa-si exprime in voie piscurile si abisurile interioare..:53:

De ce a fost banata blackswan?

Ai numai 14 postari pe acest forum si toate sint atat de odihnitoare si ziditoare! Felicitari! Tine-o tot asa, ca bine faci!

Sinceritate si iubire !

Lui Dumnezeu ii putem oferi sinceritate si IUBIRE !

un raspuns
 

Cred ca ar trebui sa-i oferim incredere si recunostinta.

Il stiu pe Domnul Bland si Curat cu Inima: as putea sa ma arat si eu bland si sa ma curatesc mai vartos, primind harul Lui lucrator.
Il stiu pe Domnul Copil: as putea sa fiu mai atent cu copiii, sa le respect gingasia si jocul. As putea sa ii invat cate ceva, in masura in care cu adevarat ii pot invata ceva de folos. As putea sa le fiu protector, frate mai mare, carunt... As putea sa ma bucur de fiecare jucarie a lor. Sa zambesc ingaduitor la nazbatiile lor. Sa ii acopar cand se dezvelesc, sa le asez papucii la capatul patului, sa intind bratele, larg, cand sunt speriati, cand au facut o boroboata, cand sufera... Sa le fac mai multe daruri, sa le arat mai apasat frumusetea lumii (natura, legile ei, poezia, cantecul, iubirea, viata si chiar moartea).
Il stiu pe Domnul Rabdator: as putea sa devin mai rabduriu. Cu mine, cu altii...
Il stiu pe Domnul Singur si Nesingur. As putea sa Il vizitez mai des in camara inimii mele...
Il stiu pe Domnul Pretutindeni: as putea sa ma rog pentru mine, cel de pretutindeni, pentru oamenii de pretutindeni si de oricind, pentru toata Creatia Lui de la Inceput si pana azi si pana la Sfarsit.
Il stiu pe Domnul tradat: as putea, macar eu, sa nu Il mai tradez.
Il stiu pe Domnul biciuit si scuipat: as putea, macar eu, sa nu Il mai biciuiesc si sa-L scuip...
Il stiu pe Domnul Rastignit: as putea sa imi rastignesc voia.
Il stiu pe Domnul Inviat: as putea sa ma tin si eu la Inviere.

Il stiu pe Domnul Prieten: as putea sa invat sa-I devin.

Stiu ca Domnul nu are nevoie de mine, nu are lipsuri pe care sa i le implinesc eu. Cu toate acestea Il stiu dornic de veselie si bucurie: as voi sa Il veselesc si sa Il bucur prin modul meu de a fi.

As vrea sa Se joace cu mine. Dar Lui nu Ii arde de joaca. Stiu si asta.
(Desi, uneori, mi-a parut ca iubeste si jocul, cand are copii cuminti in preajma...)

Ba da, omule ! Pe cat de adevarat este ca Domnul nu are lipsuri pe care sa I le implinesti, pe atat de fals este ca nu are nevoie de tine! Domnul are multa nevoie de tine. Mai intai, din aceea ca, fara tine, El s-ar simti mai singur. Si tu te simti singur fara Domnul, tot asa si El. Pe urma, Domnul ar putea foarte bine sa lucreze cu ingerii, ori chiar si fara ajutorul lor. Ar putea fi un Cer si un Pamant condus prin decrete, prin simpla Lui vointa. Dar, de multe ori Lui ii place sa lucreze cu oamenii. De aceea mai are Domnul nevoie de tine: ca sa nu ramana lucrarea ta nelucrata.

Sa-i daruim din saracia noastra doua feluri de ofrande:

• ofrande de gand si
• ofrande de fapte

Exemple: Ofrande de gand:

• "Iti daruiesc toata viata mea - pentru totdeauna, in vecii vecilor"
• "Iti daruiesc tot trupul meu - fiecare oscior"
• "Iti daruiesc toate cugetarile mele - si cele mai fine"
• "Iti daruiesc toate simtirile mele - fie rele, fie bune"
• "Iti daruiesc toate posesiunile mele pamantesti, trecatoare - Fa ce vrei cu ele, ca Tu esti Stapanul - Imprastie-le, distruge-le sau imparte-le cui are nevointa"
• "Iti daruiesc tot ce vad ochii mei - in aspectul curateniei Tale desavarsite"
• "Iti daruiesc tot ce aud urechile mele - in aspectul muzicii Tale serafice"
• "Iti daruiesc tot ce ating mainile mele - in aspectul atingerii Tainelor Tale Sfinte"
• "Iti daruiesc toate pacatele mele, purificate desavarsit in Jertfa Ta"

Saracu, bietu Dumnezeu...
Noroc ca (prin ce taina) m-am inventat ... eu!

P.S. Frate Mihnea, vorbisi serios?...... (tare ma tem, ca da...)

Cred ca pricep ce incerci sa spui, doar ca nu ti-ai gasit cuvintele potrivite.
Amandoi stim ca este o aberatie sa spunem ca Atotputernicul duce lipsa de ceva, sau ca are vreo neputinta. Dar in acelasti timp stim ca Atotuputernicul este Tatal indurarilor si Dumnezeul milelor celor bogate. A spune despre Dumnezeu ca s-ar simti singur fara mine, doar pentru ca isi iubeste oaia cea pierduta si sufera atat de mult dupa ratacirea ei, este un pic exagerat. Nu are cum sa se simta singur Cel ce are alte 99 de oi in turma. Dar pentru ca vrea ca turma sa fie intreaga, pentru aceasta este dispus sa lase in staul cele 99 de oi si sa caute oia ce pierduta.
Putem spune ca sufera, in taina, dupa ratacirea mea. Putem spune ca sufera separat pentru fiecare dintre noi cei cazuti si lepadati, ca si cum ar avea miliarde de inimi. Dar in acelasi timp se bucura impreuna cu sfintii si cu cei cei au ramas credinciosi si ascultatori fata de El, chiar si in ceasul ispitei: "Sa stam bine, sa stam cu frica!"

Daca ai incercat sa spui altceva decat cele expuse de mine, te rog sa ma lamuresti!

Cuvintele sunt neputincioase sa transmita tot ceea ce noi simtim; cu atat mai mult sunt neputincioase sa-L descrie pe Dumnezeu. Probabil ca de aici au fost toate dezbinarile si ratacirile ce s-au petrecut de-a lungul istoriei. Acelasi cuvant, de multe ori trezeste un ecou diferit in inimile a doi oameni diferiti.

Cred ca acestea tin pana la urma tot de IUBIRE !

Pe langa ce s-a scris as adauga: lupta noastra cu pacatul si dorinta de a invinge...pacatul ne desparte de Dumnezeu si nu mai percem lucrurile/realitatea bine.
Frumos subiect!..unele post-uri, raspuns la intrebarea de mai sus, sunt deosebite.

Dumnezeu ne vrea pe noi, cu totul, cu toate ale noastre. Nu pentru ca ar fi mai bogat cu noi ori mai sarac fara noi. Nu ne vrea pentru El ci pentru noi.

Un exemplu simpu:
Eu am un fiu pe care eu l=am nascut, l-am crescut, i-am dat toate cele. Nu l-am nascut ca sa-mi aduca vreun folos ci ca sa-l iubesc. Si il iubesc nespus. Totusi acest copil se departeaza de mine, fuge de acasa departe. Ce doresc eu acum? Sa vina acasa! De ce? pentru ca-l vad suferind, il vad lipsit de caldura caminului, il vad slab si ranit de straini. Il vreau la mine pentru el pt binele lui. Il vreu cu mine pt ca in el curege sangele meu, e din mine rupt si ranile lui ma dor si pe mine. Tot ce am facut, casa, confortul casei mele vreau sa i le dau lui.

Si asa cum Domnul are mereu rabdare cu noi, asa veti face si dvs. ca mama: veti avea rabdare si veti fi pregatita sa il primiti cand se va intoarce, cu bucurie si daruri asa cum a fost primit acasa Fiul Risipitor.
Dumnezeu sa va ocroteasca fiul iar dvs. sa va dea dragostea care pe toate le rabda, pe toate le nadajduieste, pe toate le spera...
Maicuta Domnului sa va ocroteasca! AMIN+

Ce exemplu graitor! Cu adevarat, eu care nu am copiii si nici nu sunt in situatia de a-i fi plecat copilul de acasa, nu as fi putut vreodata sa nascocesc vreo astfel de ipoteza. Aici se vede cat de aproape sunt de a-L intelege pe Dumnezeu, cei ce au copii.

Pe noi pe toti!
Va multumesc!
Sporeste-ne doamne rabdarea, nadejdea si dragostea!
In predica de astazi, printre multe cuvinte de folos, parintele nostru zicea ca in sufletul fiecaruia din noi este un Zaheu. Indemnul lui era sa-l descatusam ca sa dobandim iubirea si dreptatea. Apoi ne-a vorbit de Ingeul lui Michelangelo...
Poate ca si in sufletul fiului meu sta incatusat un Inger si cu ajutorul Domnului voi sculpta sufletul lui pana va iesi Ingerul la iveala.
"Am vazut ingerul in piatra si am sculptat pana l-am eliberat". Michelangelo

Toti copii rebeli, ajunsi parinti, isi inteleg parintii. Din pacate nu toti ajung sa-L inteleaga pe Dumnezeu, desi sunt aproape, cum bine zici...