Mi-ai demonstrat ca intelegi unele lucruri. Ai toata stima mea. Mai sunt pe forum oameni apropiati in intelegere asa ca tine?

atuncia de ce ii mai spune intimplare?

"Intamplare" este un termen iluzoriu, rod al fanteziei umane datorat intelegerii eronate a lumii si a ceea ce reprezinta Dumnezeu. De exemplu, mergi la munte si incepe sa ploua. Spui "ce intamplare nefericita!". Dar in zilele noastre, noi stim exact cum se formeaza ploaia, care sunt mecanismele, circumstantele care o produc. E totul clar, stiintific. Ploaia nu a inceput din intamplare, daca te-ai fi uitat la meteo, ai fi vazut ca urma sa ploua. Ai numit-o "intamplare" deoarece nu ai fost constient de faptul ca urma sa ploua. Dar nici faptul ca tu ai mers la munte, nici ploaia nu au fost o intamplare. Evenimentele astea s-au produs datorita unor circumstante bine determinate.

Noi numim "intamplare" tot ceea ce nu putem prevedea. Dar perspectiva asta este relativa. Daca noi din perspectiva noastra limitata putem prevedea si mersul la munte, si ploaia, imagineaza-ti Dumnezeu care este omnipotent si omniprezent si care tine in miscare Universul ca prevede TOTUL. Deci intamplarea nu exista! Daca noi gandim in termeni care definesc lucruri inexistente, precum "intamplare", cum crezi ca putem intelege macar o farama din ce este de fapt Dumnezeu?

pai hai sa-ti spun cum vad eu lucrurile Dumnezeu este si muntele si ploaia el face acea intimplare si nu degeaba ci toate cu un rost.Dumnezeu nu minte meteo o face in cine ne punem nadejdea?Dumnezeu e in toate si peste tot.unde ne ascundem fata?in creatia Sa?nu va ascundeti printre stele ca si acolo va voi gasi si va voi dobori,sa scris in urma cu 2000 de ani cind omul nu visa sa zboare prin vazduh,apoi cum sa viseze la zboruri interplanetare care nici acuma nu suntem pregatiti s-o facem.

Sunt multe de inteles. Iar in cazul in care eu nu mai scriu pe situl asta, urmareste cu atentie si mediteaza asupra mesajelor pe care le scrie userul "Traditie1". El este cel mai aproape de Adevar dintre userii pe care i-am observat pana acum. Totusi, fi atent ca mai gresete pe alocuri, ca oricine dealtfel care nu si-a constientizat inca adevarata fiinta. Si eu gresesc pe alocuri, dar tocmai asta este provocarea, sa ne constientizam si indreptam greselile.

Meteo nu minte, meteo greseste, deoarece in spatele previzunilor meteo sunt oameni. Ideea era ca totul in universul fizic este previzibil, calculabil. Nu te pierde in detalii nesemnificative, extrage esenta. Nu are nici o relevanta daca meteo greseste sau nu, important este ca noi oamenii am inteles ca universul este un mecanism previzibil.

Omul viseaza multe. Tocmai de asta nu reuseste sa inteleaga realitatea.

Cat timp Dumnezeu e TOTUL, ar fi o nebunie ca cineva sa incerce sa-si ascunda fatza. Desi... nebuniile astea sunt peste tot in jurul nostru la ordinea zilei :)

Tu în schimb nu înțelegi baza legăturii omului cu Dumnezeu, care nu e una filozofică ci morală.

Dumnezeu nu poate fi atins prin exerciții mintale ci prin exersarea virtuților creștine ale smereniei, iubirii și ascultării, care nu se pot despărți de credința în Hristos.

Draga Traditie1, sa fie doar morala legatura omului cu Dzeu? eu nu stiu cum sa o definesc, dar nu ar putea fi ceva mai mult? si oare "smerenia, iubirea și ascultarea" sunt numai crestine???

Asculti tu cu inima ce iti zice userul Pippo?

Dumitru, nu as fi intervenit dar nu pot sa nu iti spun ceva.
Ai avut o lupta de durata. Ti-ai cunoscut adversarul cu adevarat? Cine a pus capat luptei? Nu tu , renuntand a mai lupta?
Atunci crezi ca doar renuntand face ca totul sa dispara? Sa nu mai existe?
Gata m-am saturat, lupta asta ma vlaguie , ma opresc. Nu exista nici Dumnezeu nici diavol. Asa ai spus nu? Decretand ca nu exista.
Daca iti cunosteai adversarul cu adevarat atunci iti spun ca nu renuntai. Pentru ca spunand ca nu exista l-ai facut castigator.
Credinciosul nu crede ca omul devine ateu in urma unui eveniment nefericit. Pentru ca e invers. Omul devine credincios in urma unor evenimente nefericite.

Am sa iti mai spun ceva. Acolo, la nivelul acela, unde ai fost tu, cu Scriptura in mana, citind la strana, cantand pricezne exista o portita de pierzare. Tu ai scapat pe ea. Pentru ca acolo vine o superficialitate, o credinciosie de suprafata, in care te pierzi. Acolo inervine mandria: eu cant frumos si lumea ma priveste, si ti se schimba ochiul privirii si intelegerii. E un pas pana la pierzare. Apoi incepi o lupta, cea de care spui, in care in final renunti si devii ce esti tu azi sau, continui. Acolo ti s-a parut ca e degeaba, ca nu e credinta, si acolo ti s-au hranit ganduri care te-au dus incet spre necredinta.(ochiul intelegerii gresite din credinta de suprafata).

Dar nu uita, chiar daca tu ai pus capat luptei , fara evenimente nefericite, asta nu inseamna ca nu exista.

Cunoastere fara DUMNEZEU-Sf.Isaac Sirul
 

,,In aceasta cunoastere creste copacul cunostintei binelui si raului care dezradacineaza iubirea.Aceasta cunoastere cerceteaza micile greseli ale celorlalti,problemele si neputintele lor si-l invata pe om sa fie inflexibil,neinduplecat si sa caute pricina,sa fie nesincer,avand planuri si facand fapte viclene si orice altceva l-ar dobori pe aproapele lui.Tocmai in aceasta cunoastere locuiesc aroganta si trufia,pt. ca omul isi inchipuie ca tot ce e bun vine din el insusi si nu de la DUMNEZEU.''

legatura asta e mai mult decat filozofica si morala. e ONTOLOGICA.
moral poate fi si un ateu.

Devenim oameni (in sensul profund al scopului pt. care ne-a facut Dumnezeu), dobandind si exersand virtutile CELUI care a reusit sa uneasca firea umana cu cea divina, prin ascultare, smerenie, iubire si restul.

Asa cum zici, cuvantul exersare, tocmai asta sugereaza: dinamica lor, faptul ca nu se termina niciodata. Cei are incep sa le exerseze inca de aici, continua la nesfarsit in vesnicie.
Asta s-ar putea intelege de fapt prin scopul ontologic pt. care a fost creat omul: inaintarea de la chip catre ceea ce a fost menit sa ajunga, adica cat mai aproape de asemanare.

Doar ca pana sa punem inceput virtutilor, pe drumul de la chip la asemanare, trebuie sa ne scapam de tendintele opuse lor. Si nici asta nu se termina niciodata in viata asta.

...asta, macar de am pus inceput...

cu pace sa iesim..

Aici ai dat-o-n bara cu presupunerile astea :)

Conteaza atat morala cat si ratiunea. Pai cum sa aplici morala fara destula ratiune?!

E foarte frumoasa povestioara.
Pacat ca se poate face ceva similar cu Mos Craciun, Iepurasul de Paste... Bigfoot..

Ca sa-l intelegi pe Dumnezeu, trebuie sa incepi prin a intelege ce nu este Dumnezeu.

That sounds familiar o.O ...

Wow...frumos!

Sunt saraci si oameni nevoiasi care reusesc sa treaca peste greutati tocmai datorita lui Dumnezeu; vezi tu, El nu inlatura suferinta, ci te ajuta sa o induri. Credinta in Dumnezeu i-a scapat pe multi de nebunie si de suicid.

scopul ontologic pt. care a fost creat omul: inaintarea de la chip catre ceea ce a fost menit sa ajunga, adica cat mai aproape de asemanare

Total de acord cu aceste afirmatii ale deliei, ba chiar as lega de ele si urmatoarele
consideratii legate de termenul asemanare. Eu prin termenul asemanare inteleg
chiar mai mult decat asemanarea in virtuti, inteleg asemanarea cu Hristos. Ce vreau
sa spun? Unii se gandesc la o asemanare cu un Dumnezeu atotputernic, atotvirtuos,
atotstiutor ce guverneaza totul doar prin vointa proprie. Eu ma gandesc la o asemanare
cu Hristos, Dumnezeul-om, cel jertfelnic, cel smerit, cel iubitor, cel ascultator. Si
atunci trecerea aceasta de la chip la asemanare o vad asemenea trecerii Cuvantului
de la Kenoza la Jertfa de pe cruce si apoi la Inviere. In cazul nostru, chenoza devine
lepadare de sine, jertfa de pe cruce devine luarea si purtarea crucii, iar invierea devine
mantuirea noastra. Si atunci asemanarea se produce prin: lepadare, cruce, inviere.
Acesta este drumul asemanarii, aceasta e calea cea stramta: lepadare, cruce, inviere.
Daca ne referim doar in plan spiritual, calea e asemanatoare: lepadare a vechilor
conceptii, cunoasterea lui Dumnezeu din Scripturi si din contemplatie, revelatie
directa de la Duhul Adevarului atunci cand vom fi Imparatie.
Har, smerenie si jertfa de sine.

a fost o lupta intre mentalitati si cunostinte. am fost propriul meu adversar.
cine a zis ca am renuntat la lupta?! intr-o postare anterioara am spus ca razboiul va dura, probabil, toata viata ...
nu am decretat nimic. asta este concluzia ta, nu a mea.

sa-ti spun un secret: nu cantam foarte frumos. binisor dar nu foarte frumos. mai degraba imi placea sa citesc si sa cant in cor, decat ca solist. dar cantam, cu dragoste si smerenie, si singur.
faptul ca nu eram no.1, nici macar 2 sau 3, cred ca imi era de ajuns cat sa nu ma mandresc.
apoi nu trebuie sa confundam mandria cu bucuria lucrului bine facut, sau cu multumirea ca ai adus cu bine o cantare lui Dumnezeu.

Doamne-ajuta!
Frate Dumitru, ai fost la Biserica Sf Nicolae din Draganescu?

revenind la subiect:
barbierul de fapt nu te barbiereste, ci te invata cum sa-ti pieptani barba?!

nu am fost acolo. unde e?

+++ +++ +++ +++

Si totusi exista rationament si un timp cInd omul se opreste sau se trezeste din ratacirea lui si isi aduce aminte ca tot ce are este de la Dumnezeu.
Acum asculta istoria veti mele traita de mine nu auzita su povestita de nimeni traire ,In culmea fericiri si a bogatiei care mea dato Dumnezeu si de care eram constient ca el mea dato si nu din mIndriece mai mult dintro dorinta care nu o Intelegeam In acele timpuri cautam alt ceva doream alt ceva CE???? ceva ne ce nu Intelegeam dar ma atragea cu un dor pe care nul pot explica In cuvinte, si la taiaf cu preteni si cu cunoscuti mei ,Uita ce ziceam .Daca Dumnezeu Imi ia tot ce mea dat nu Imi pare rau, numai o dorinta am sa ma lase cu dargoste de el si de aproapele meu si sami lase familia unita In dragoste de el si de lucrarea poruncilor lui, si ce crezi ca sa intImplat a venit Incercarea dragostei de Dumnezeu sau de toata desertaciunea lumi acestea si am ramas lafel ca la inceput nu sarac de dragostea de Dumnezeu si de aproapele sarac pamInteste dar bogat In dragostea lui Hristos care ma ajuta si care Imi poarta de grija si Imi tine familia unita si cu frica de pacat si dragoste de DUMNEZEU departe de tara dar cu sufletul si dragostea alaturi de fratii si surorile Intru Hristos Domnul.
acestai aderavrul si nu este nici o minciuna este verificabil si nu ma plIng de nimic ca am ajuns sa inteleg ca acel caruia Ma Inchin si servresc din toata fiinta si puerea mea are grija de mine si de familia mea ,

Slava Intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamInt Intre oameni pace si buna voire si dragoste frateasca amin amin amin

Doamne-ajuta!
E langa Bucuresti, langa comuna Mihailesti. As vrea sa te invit sa mergi impreuna cu noi, maine la aceasta biserica-testament, la manastirea Comana si apoi la Maica Paisia. In jurul orei 17.00 revenim in Bucuresti. M-as bucura sa vii, ocazie cu care as vrea sa faci cunostinta cu un OM pe care Dumnezeu ni L-a trimis ca sa putem spune cu toata fiinta noastra: Da, exista Dumnezeu!
Si eu sunt unul care am ratacit drumul multi (prea multi) ani.
Nu am de gand sa te conving de nimic. Oricum nu pot eu face asta. Dar, pot sa te duc pana in tinda Domnului si mai departe, faca-se Voia Lui!

P.S. Drumul este gratuit.

Vii?

chiar am trecut azi prin Mihailesti :)
am fost la un parastas.
nu cunosc nici biserica si nici pe maica.
nu vreau sa te dezamagesc, dar nu pot sa merg.
chiar am treaba maine.

oricum, multumesc pentru propunere.

Doamne-ajuta!

Nimic nu e intamplator.
Dezamagine nu e. Insa, recunosc ca imi pare rau. In timp ce citeam dialogul tau cu ceilalti useri, a sunat telefonul si cineva m-a anuntat ca o sora s-a internat si nu mai poate merge. M-am gandit atunci ca poate "trebuie" sa mergi tu. Maine e Duminica. Incearca sa nu lucrezi. Invitatia ramane valabila. Daca se schimba ceva in program, suna-ma (0726.12.72.06 - Laurentiu). Plecam maine de dimineata; ora 7.45 ne intalnim in Piata Unirii, in fata librariei Sofia.

Doamne-ajuta!

maine nu lucrez. dar trebuie sa ma intalnesc cu cineva si este foarte important pentru mine?

Zic ca nu e intamplator pentru ca recunosc in acestea felul cum intinde cu infinita delicatete Dumnezeu o mana catre cei care vor sa se apropie de El.

Doamne-ajuta!

Scuze, ai postat in timp ce iti scriam. Poate ca nu e asa cum simt eu. Desi, si eu ma gandeam sa te intalnesti cu cineva foarte important pentru tine.

Uite, acum am observat inca un detaliu interesant. "Din greseala" ai pus semnul intrebarii, ceea ce face ca cele scris de fratia ta sa fie intocmai cu ce iti spuneam. Uite cat de frumos lucreaza cu noi. Spuneai ca nu vorbeste cu tine?

semnul "?" a fost chiar o greseala.

Nu cred. Dar, nu are importanta ce cred eu. Ma bucur ca te-am intalnit intr-un asa minunat "context".
Doamne-ajuta!

Sincronicitate. Printr-o astfel de sincronicitate subtila am intrat si eu pe situl asta. Astfel Dumnezeu mi-a zis: "Da o tura pe acolo!" :)

Doamne-ajuta!
Acum imi dau seama cat de frumos se sincronizeaza cele de mai sus chiar cu povestea cu care incepe acest topic. Sa fie inca o intamplare? Nici asta nu cred. Asa e frate Pippo, trebuie sa iti doresti sa mergi catre El ca sa ai suficienta deschidere pentru subtilitatile iubirii Lui. Si, ma bucur sa observ ca din cuvintele fratiei tale razbate bucuria cautarii si intalnirii Lui.
Doamne-ajuta!

:) NU. Dumnezeu exista!

.....
 

El exista......da s´a saturat de noi si de prostiile noastre cu multi ani in urm......

Am citit cu mare interes tot ce este postat...Dumnezeu EXISTA! chiar si celui care nu crede Dumnezeu ii trimite semne, pe care de multe ori nu le vede sau nu stie sa le interpreteze...si am observat ca exista multi oameni care se indoiesc de existenta Lui.Va voi povesti ce mi s-a intamplat cu cativa ani in urma....am mers cu fratele meu si cu nasul meu la o manastire intr-o duminica....atunci cand am ajuns acolo era destul de aglomerat, fiind sarbatorita Adormirea Maicii Domnului. La putin timp dupa ce am intrat in biserica observ fara sa vreau ca o femeie a pierdut 1 leu din buzunar (nu am obiceiul sa intru in biserica doar ca sa studiez oamenii, dar bancnota a cazut exact in fata mea)...normal ca i-am returnat banii si in momentul acela nu am dat mare importanta intamplarii...la pangar se afla un batran calugar si era destul de aglomerat...am ales o carte si am mai stat cateva minute sa aleg cateva iconite si cand a venit momentul sa platesc batranul calugar a uitat sa-mi ceara bani si pt carte (era 4 lei) dar i-am reamintit pentru ca asa era corect...dansul mai imi inmana o carte cadou :)...probabil si-a dat seama ca sunt de departe si nu pot ajunge acolo prea des..in fine...sa nu ma pierd in detalii...cand a fost momentul sa plecam, nasul meu s-a oferit sa ne plateasca microbuzul (si mie si fratelui meu). Cand am ajuns acasa, am observat ca noi mai aveam EXACT 5 lei in buzunar (banii de microbuz). Pura coincidenta? Nu prea cred!! de ce EXACT 5lei?de ce nu 1-2lei in plus sau in minus? Acum sa nu intelegeti ca era vorba de bani...ideea in sine conteaza: aceea ca Dumnezeu ne priveste si ne rasplateste daca alegem sa facem ceea ce este bine. Daca alegeam sa profit de aglomeratie si de neatentia celor din jur (ispitele sunt la tot pasul) probabil ca nu aveam nici constiinta impacata. Sa nu credeti ca am postat asta ca sa ma laud, Doamne fereste!! am pacatele mele, si nu sunt putine! Doar vreau sa va spun ca Dumnezeu ne trimite semne si minuni zilnic....TREBUIE DOAR SA DESCHIDEM OCHII SUFLETULUI SI SA LE VEDEM.
DOAMNE AJUTA!

stiu ca am scris cam mult:) va multumesc daca ati avut rabdare sa cititi pana la capat si sper sa fie cuiva de folos

altfel de spovedanie
 

Colindand prin ploaia vietii, ades m-au ingenuncheat durerile propriei Golgote, pavandu-mi destinul(sau poate nu?!) calea ,cu cruci invesmantate-n neintelegerile si inacceptarile mele.. .Lemnul rosteste prea incet genunchilor indoiti milei spre care inca-mi tin deschisa vederea ochilor, pupila mintii avida dorinta de-a primi...raspunsuri, iertari, indurare...Si mut este asfaltul pavajului presarat directiilor ducand din neunde , spre unde...definitie ascederii lutului in mai mult...Tarziu mi-am redescoperit aripile... dar...surpriza...de cate ori am mai cazut si-mi cad pana si mie , inca...Atatea trepte scarii mele , biet strop prelins existentei pe care in palma deznadejdii uneori voiam sa mi-o contest...Si-am sezut eu, bob de nisip , gol, golit de EU pentru a-L putea intelege pe El...Am asteptat cuminte...Sigur, nu s-a petrecut nimic aparentei...ci s-a mai scurs timpul pret de o zi...Iar cand terminandu-mi introspectia reluata a cata oara (?!) am constatat ca am ajuns tot de unde plecasem , m-a apucat disperarea...Doamne cum stiu izvori lacrimile neputintei, ale razvratirii , impotriva mea , a lumii si mai ales a LUI..Lectia trezirii m-a ancorat insa realitatii intr-un allegro surprinzator...concluzionand ca Dumnezeu chiar exista si nu este nici razbunator nici rau...Fiecarei incercari ii sadeste raspunsul in noi...Trebuie insa ca atunci cand Il cautam, si dorim sa-L auzim, sa ne lepadam de acel EU, lasand loc doar inocentei cu care am fost zamisliti odinioara...Recunosc, cuvantul fericire este inca departe de cum mi-l definesc, insa simt ca sunt pe poteca buna , fiind ca cu lacrimi sau fara , mai pot sa surad ! Doamne TU esti mare si BUN , iarta-ma, si ma primeste la Tine ," caci nu voiesti moartea pacatosului"....Amin!

ps. si da...dincolo de inocenta nu este decat ...alunecare !