Citat:
În prealabil postat de Danut7
(Post 324346)
Prima greseala e aia cu diavolul..
|
Mai Danut hai sa vorbim un pic de Diavol...
Noi nu trebuie mai intai ca si intelegere, sa punem intrebarea: cum a aparut? ci intrebarea : cum ajungem sa slujim noi diavolului?
In aceste circumstante teologice ortodoxe, intelegem prin "diavol" - "raul" ... care este exercitat in lumea noastra, potrivnic a ceea ce Dumnezeu a creat si sadit in fire....
Atunci sa dam o definitie "raului"... comform credintei noastre ortodoxe , o sa aleg filocalia ca si cale de explicatie si talcuire a trairii credinteii ortodoxe, cat si a scripturii, iar din filocalie o sa aleg un sfant consacrat in ceea ce priveste explicarea tainelor, si anume unul dintre cei mai mari sfinti - MAXIM MARTURISITORUL
"Raul nici nu era, nici nu va fi ceva ce subzista prin firea proprie. Caci nu are in nici un fel fiinta, sau fire, sau ipostas, sau putere, sau lucrare in cele ce sunt. Nu e nici cantitate, nici relatie, nici loc, nici timp, nici pozitie, nici actiune, nici miscare, nici aptitudine, nici patima (pasivitate, afect) contemplata in chip natural in vreo existenta si in nici una din acestea nu subzista vreo inrudire naturala. Nu e nici inceput (principiu), nici mijloc, nici sfarsit. Ci ca sa-l cuprind intr-o definitie, voi spune ca raul este abaterea lucrarii puterilor (facultatilor) sadite in fire de la scopul lor si altceva nimic. Sau iarasi, raul este miscarea nesocotita a puterilor naturale spre altceva decat spre scopul lor, in urma unei judecati gresite.
Deci primul om, neducajdu-si miscarea lucrarii puterilor naturale spre scop, s-a imbolnavit de necunostinta cauzei sale, socotind, prin sfatul sarpelui, ca acela este Dumnezeu, pe care cuvantul poruncii dumnezeiesti ii poruncise sa-l aiba ca pe un dusman de moarte. Facandu-se astfel calcator de porunca si necunoscand pe Dumnezeu, si-a amestecat cu incapatanare in toata simtirea toata puterea cugetatoare si asa a imbratisat cunostinta compusa si pierzatoare, producatoare de patima, a celor sensibile. Si asa ''alaturatu-s-a cu dobitoacele cele fara de minte si s-a asemanat lor'', (Psalmi 48, 12) lucrand, cautand si voind aceleasi ca si ele in tot chipul; ba le-a si intrecut in irationalitate, mutand ratiunea cea dupa fire in ceea ce e contrar firii.
Deci raul sta, in necunoasterea cauzei celei bune a lucrurilor. Aceasta orbind mintea omeneasca, dar deschizand larg simtirea, l-a instrainat pe om cu totul de cunostinta de Dumnezeu si l-a umplut de cunostinta patimasa a lucrurilor ce cad sub simturi. Impartasindu-se deci omul fara masura de aceasta numai prin simtire, asemenea dobitoacelor necuvantatoare si avand prin experienta ca impartasirea de cele sensibile sustine firea lui trupeasca si vazuta, a parasit frumusetea dumnezeiasca menita sa alcatuiasca podoaba lui spirituala si a socotit zidirea vazuta, drept Dumnezeu, indumnezeind-o datorita faptului ca e de trebuinta pentru sustinerea trupului; iar trupul propriu legat prin fire de zidirea luata drept Dumnezeu, l-a iubit cu toata puterea . Si asa prin grija exclusiva de trup, a slujit cu toata sarguinta zidirii in loc de Ziditor. Caci fu poate sluji cineva zidirii, daca nu cultiva trupul, precum nu poate sluji lui Dumnezeu, daca nu-si curateste sufletul prin virtuti. Deci prin grija de trup omul savarsind slujirea cea stricaciosa, si umplandu-se impotriva sa de iubirea trupeasca de sine, avea in sine intr-o lucrare neincetata placerea si durerea. Caci mancand mereu din pomul neascultarii, incerca in simtire parerea (cunostintei) binelui si raului5 ,amestecate. in el.
Si poate ca de fapt daca ar zice cineva ca pomul cunostintei binelui si a raului este zidirea cea vazut, nu s-ar abate de la adevar. Caci impartasirea de ea produce in chip natural placerea si durerea."
Avand in vedere ca am inteles ce inseamna "raul" putem spune urmatorul lucru:
" Raul din draci sta in acestea, zice fericitul Dionisie: in mania fara judecata, in poftirea fara minte, in inchipuirea pripita. Iar lipsa de judecata, lipsa de minte si pripirea la fiintele rationale sunt scaderi ale ratiunii, ale mintii si ale chibzuirii. Scaderile insa vin dupa aptitudini. Asadar a fost odata cand era in ei ratiune, minte si chibzuiala cuviincioasa. Iar daca-i asa, nici dracii nu sunt prin fire rai, ci prin reaua intrebuintare a puterilor firesti s-au facut rai."
in aceste conditii spune Maxim ca devenim slujitori ai diavolului in urmatorul caz:
"Nu ne-am facut noi mai rai decat iudeii,noi cei ce purtam azi numele lui Hristos?Nimenea sa nu se razvrateasca auzind adevarul, fiindca si aceia, nelegiuiti fiind, ziceau:<Noi avem un singur Tata, pe Dumnezeu>(Ioan VIII,41). Dar au auzit de la Mantuitorul:<Voi sunteti din tatal vostru diavolul si poftele tatalui vostru diavolul vreti sa le faceti>(Ioan VIII,44).
33.Cum deci, fiind si noi calcatori ai poruncilor Lui, nu vom auzi de la El aceleasi cuvinte? Caci si Apostolul pe cei purtati de Duhul i-a numit fii ai lui Dumnezeu:<Cati sunt, zice,purtati de Duhul, acestia sunt fii ai lui Dumnezeu>(Rom. VII,8). Dar cum putem sa auzim noi, cei purtati de moarte, ca suntem fii ai lui Dumnezeu?<Caci cugetul trupului este moarte>(Rom.VIII,8). Cum putem, asadar, sa auzim ca suntem fii ai lui Dumnezeu, si nu mai degraba ai celui potrivnic? <Caci cel nascut din Duh, duh este>(Ioan III,6). Noi insa ne-am facut trupuri ce poftesc impotriva Duhului si de aceea cu dreptate auzim de la El: <Nu va ramanea Duhul Meu in oamenii acestia, deoarece sunt numai trupuri>(Facere VI,3)"
...
