Grav e că unii nu au nici adevărul, nici iubirea. Iubirea nu se poate clădi pe minciună. Iubirea este cunoaștere, nu altceva.

Saracul apostol, el n-a stiut asta.

E foarte clar că nu a spus că-l va trimite pe Mângâietor în locul Lui.

Este la fel de clar că Isus, Păstorul cel Bun, l-a delegat pe altul să păstorească în absenţa Sa: "Paşte oiţele Mele !"

Augustin zice ca piatra pe care se zideste Biserica e Hristos.El e piatra din unghiul capului... Pe aceasta Piatra(Hristos) pe care Petru a recunoscut-o a fost zidit si Petru.. Si oricine recunoaste aceasta Piatra se zideste pe Ea.Noi suntem ziditi pe temelia apostolilor si a proorocilor piatra din unghiul capului fiind Hristos.Petru a fost zidit pe Hristos nu Hristos pe Petru.Si prin aceasta piatra rostita de Petru,adica credinta ortodoxa s-a facut si el piatra.. Si pentru ca s-a facut piatra a Bisericii pe care avea sa se zideasca si Biserica Hristos i-a incredintat cheile Bisericii, atat lui cat si Apostolilor si urmasilor lor care aveau sa fie temelii ale Bisericilor lui... Asa ca i-a incredintat lui Petru scaunul episcopal, care l-a primit pentru toti Apostolii.. Asa zice si Petru in epistola sa.. sa fim pietre duhovnicesti si sa ne zidim pe piatra cea din unghiul capului..

Extrase din ceea ce spun Sfinţii Părinţi apuseni şi răsăriteni despre faptul că scaunul Romei a fost mereu văzut drept scaunul lui Petru avem aici: http://catholicpatristics.blogspot.c...llibility.html

Din păcate, observăm azi cât de des ortodocşii rejectează învăţătura Sfinţilor Părinţi. De fapt, dacă fac astfel cu cele spuse de însuşi Domnul nostru în faţa colegiului apostolilor, zicând că Isus nu a vrut să spună ceea ce a spus, de ce ar face altfel cu cele spuse de Maxim Mărturisitorul, de Teodor Studitul ori de alţi sfinţi catolici ?

Domnul Dragomir a inteles foarte bine mica mea butada, nu m-am impiedicat prea mult in detalii corporative cu privire la denumirea managementului.Nu-mi permiteam daca stiam ca litera ,,G" de la gluma nu exista in dictionar pentru dansul.Sunt mai tanar ca dansul si ma intelege, ale tineretii valuri.Problema este alta si o stim cam toti.

La un anumit moment Biserica era un singur corp,asa cum era normal si asa cum ar fi normal.Din cauze nelamurite de la 1054 si pana in prezent, prin acesta Biserica a trecut o unda de soc care a dus la o divizare a sa.Mai mult decat atat,despartirea a fost destul de violenta(ca efecte).Acesta despartire, fiind in urma unei unde de soc,a avut replici in timp.Si uite asa aparem si noi in poveste.Sa spunem ca suntem noi copii maniei dupa cum spunea Apostolul Pavel.

Acum acesti copii, sa spunem, merg pe drumul Credintei.La un anumit moment ajung in fata a doua entitati impunatoare.Cele doua biserici.Oare care o fi cea adevarata? Unde sa ma duc? Ce argumente au? Si incepi sa verifici.Rezultatul este ca iesi la pensie pana termini.Problema este atat de complicata,cu atat de multe aspecte neclare sau discutabile,incat ramii perplex.Daca intrebi cele doua biserici fiecare iti va prezenta o avalansa de argumente,acuzandu-l pe celelalt.Tot nu se rezolva problema.

Le propui sa se impace ei mai intai ca sa te intorci si tu intr-o familie unita.Dar mama si tata au chef de scandal,sustinand ca nu exista cale de impacare pentru ca sunt diferente ireconciliabile peste care nu se poate trece.Ar fi unii avocati care incearca o impacare cu noi reguli si statute dar sunt acuzati ca ar fi agentii lu Aghiuta.Poate si sunt si vor un menage dans l'Enfer.

Si atunci tu ce sa alegi? In acest timp inca te intrebi de ce Cel de Sus a hotarit sa te nasti intr-o familie care nu face parte din nici una din cele doua biserici.In acest timp,cand stai tu ca ,,ereticu" si te holbezi la tot balamucul asta, cei doi parinti au grija sa-ti reaminteasca ca ai fugit de acasa, esti un ticalos, o vei termina in mizerie si astea daca nu te intorci la unul dintre ei.Orice alegere ai face nu va fi bine din punctul celuilalt de vedere.Dar pe care il alegi te va iubi.Nu si daca nu il alegi.

Daca pana la acest moment nu ai inebunit complet sau nu ti-ai luat lumea-n cap te gandesti sa te rogi Celui de Sus sa-ti arate drumul corect.Si incepi sa cauti in acel manual de utilizare.Bineinteles ca cei doi parinti iti spun ca esti cocean dpdv al intelegerii si ca trebuie sa asculti de interpretarea parintilor.Care este diferita.Asadar,v-as ruga si eu ceva,asa ca un orfan:

Nu doriti sa va lamuriti dvs,cei doi parinti,mai intai problemele si dupa aceea sa venim si noi? Nu noi,copii din flori,am fost cauza divortului dvs.Nu dati in noi cand inca intre dvs nu s-au lamurit problemele.Daca tot sunteti cu mult mai batrini ca noi,si mai intelepti,nu vreti sa ne dati o lectie de intelepciune ca sa invatam si noi? Exemplul dvs ne va convinge si pe noi.Momentan,orice am alege noi vom avea cucuie.

Sa nu se supere nimeni.Am incercat sa aduc un mic zambet :)

Să ştiţi că cea mai mare parte din cele ce aţi spus ar fi putut fi a fel de bine spuse de cei dinaintea mea. Deosebirea este că ei au stat despărţiţi de Catedra lui Petru un pic mai mult decât cei dinaintea dv. Aproape şapte secole. Şi totuşi, şi-au luat inima-n dinţi şi au făcut pasul. A fost o zi de mare bucurie pentru ei, ca şi pentru fraţii lor din Apus, care au aşteptat regăsirea atâta vreme. Acum, urmaşii celor de la 1700 spunem ca şi primul nostru papă: "bine ne este nouă aici". Îndrăzniţi, că se poate ! Vom mai face încă o colibă. Dacă, după secole, Biserica Ortodoxă dintr-o ţară s-a unit cu Biserica Romei, atunci va putea să se unească şi Biserica Evanghelică din oricare ţară.

Se pare ca nu toti credeau asa cum zici tu, ca scaunul lui Petru se afla numai la Roma.

Your most sweet Holiness has spoken much in your letter to me about the chair of Saint Peter, Prince of the apostles, saying that he himself now sits on it in the persons of his successors. And indeed I acknowledge myself to be unworthy, not only in the dignity of such as preside, but even in the number of such as stand. But I gladly accepted all that has been said, in that he has spoken to me about Peter's chair who occupies Peter's chair. (Scrisoarea Sf.Grigorie cel Mare catre Eulogius episcopul Alexandriei din Cartea a VII - a Scrisoarea nr 40 : http://www.newadvent.org/fathers/360207040.htm )

As John Meyendorff explained:

A very clear patristic tradition sees the succession of Peter in the episcopal ministry. The doctrine of St Cyprian of Carthage on the “See of Peter” being present in every local Church, and not only in Rome, is well-known. It is also found in the East, among people who certainly never read the De unitate ecclesia of Cyprian, but who share its main idea, thus witnessing to it as part of the catholic tradition of the Church. St Gregory of Nyssa, for example, affirms that Christ “through Peter gave to the bishops the keys of the heavenly honors,” and the author of the Areopagitica, when speaking of the “hierarchs” of the Church, refers immediately to the image of St Peter. A careful analysis of ecclesiastical literature both Eastern and Western, of the first millennium, including such documents as the lives of the saint, would certainly show that this tradition was a persistent one; and indeed it belongs to the essence of Christian ecclesiology to consider any local bishop to be the teacher of his flock and therefore to fulfill sacramentally, through apostolic succession, the office of the first true believer, Peter... There exists, however, another succession, equally recognized by Byzantine theologians, but only on the level of the analogy existing between the apostolic college and the episcopal college, this second succession being determined by the need for ecclesiastical order. Its limits are determined by the Councils, and - in the Byzantine practice – by the “very pious emperors.”
—The Primacy of Peter, p. 89

St.Cyprian On the Unity of the Church chp. 4-5 :

Chapter 4

If anyone considers and examines these things, there is no need of a lengthy discussion and arguments. Proof for faith is easy in a brief statement of the truth. The Lord speaks to Peter: 'I say to thee,' He says, 'thou art Peter, and upon this rock I will build my church, and the gates of hell shall not prevail against it. And I will give thee the keys of the kingdom of heaven; and whatever thou shalt bind on earth shall be bound also in heaven, and whatever thou shalt loose on earth shall be loosed also in heaven.' Upon him, being one, He builds His Church, and although after His resurrection He bestows equal power upon all the Apostles, and says: 'As the Father has sent me, I also send you. Receive ye the Holy Spirit: if you forgive the sins of anyone, they will be forgiven him; if you retain the sins of anyone, they will be retained,' yet that He might display unity, He established by His authority the origin of the same unity as beginning from one. Surely the rest of the Apostles also were that which Peter was, endowed with an equal partnership of office and of power, but the beginning proceeds from unity, that the Church of Christ may be shown to be one. This one Church, also, the Holy Spirit in the Canticle of Canticles designates in the person of the Lord and says: 'One is my dove, my perfect one is but one, she is the only one of her mother, the chosen one of her that bore her.' Does he who does not hold this unity think that he holds the faith? Does he who strives against the Church and resists her think that he is in the Church, when too the blessed Apostle Paul teaches this same thing and sets forth the sacrament of unity saying: 'One body and one Spirit, one hope of your calling, one Lord, one faith, one baptism, one God'?

Chapter 5

This unity we ought to hold firmly and defend, especially we bishops who watch over the Church, that we may prove that also the episcopate itself is one and undivided. Let no one deceive the brotherhood by lying; let no one corrupt the faith by a perfidious prevarication of the truth. The episcopate is one, the parts of which are held together by the individual bishops. The Church is one which with increasing fecundity extend far and wide into the multitude, just as the rays of the sun are many but the light is one, and the branches of the tree are many but the strength is one founded in its tenacious root, and, when many streams flow from one source, although a multiplicity of waters seems to have been diffused from the abundance of the overflowing supply nevertheless unity is preserved in their origin. Take away a ray of light from the body of the sun, its unity does not take on any division of its light; break a branch from a tree, the branch thus broken will not be able to bud; cut off a stream from its source, the stream thus cut off dries up. Thus too the Church bathed in the light of the Lord projects its rays over the whole world, yet there is one light which is diffused everywhere, and the unity of the body is not separated. She extends her branches over the whole earth in fruitful abundance; she extends her richly flowing streams far and wide; yet her head is one, and her source is one, and she is the one mother copious in the results of her fruitfulness. By her womb we are born; by her milk we are nourished; by her spirit we are animated. http://orthodoxmetropolisportland.or...ic_church.html


Pope St. Gregory:
“I say it without the least hesitation, whoever calls himself the universal bishop, or desires this title, is by his pride, the precursor of anti-Christ, because he thus attempts to raise himself above the others. The error into which he falls springs from pride equal to that of anti-Christ; for as that wicked one wished to be regarded as exalted above other men, like a God, so likewise whoever would call himself sole bishop exalteth himself above others” (The Papacy, by Abbe Guettee, p. 226).

Pope St. Gregory to the Pope of Alexandria:
“Your Holiness has been at pains to tell us that in addressing certain persons you no longer give them certain titles that have no better origin than pride, using this phrase regarding me, ‘as you have commanded me.’ I pray you let me never again hear this word command; for I know who I am and who you are. By your position you are my brethren; by your virtue you are my fathers. I have, therefore, not commanded; I have only been careful to point out things which seemed to me useful. Still I do not find that Your Holiness has perfectly remembered what I particularly wished to impress on your memory; for I said that you should no more give that title to me than to others; and lo! in the superscription of your letter, you gave to me, who have proscribed them, the vainglorious titles of Universal and Pope. May your sweet holiness do so no more in the future. I beseech you; for you take from yourself what you give excess to another. I do not esteem that an honor which causes my brethren to lose their own dignity. My honor is that of the whole Church. My honor is the unshakable firmness of my brethren. I consider myself truly honored when no one is denied the honor due to them. If Your Holiness calls me Universal Pope, you deny that you are yourself what I should be altogether. God forbid! Far from us be words that puff up vanity and wound charity” (Ibid., p. 227).

si cele mai dureroase citate..

St. John Chrysostom, 53rd Homily on St. Matthew:
"The Rock on which Christ will build His Church means the faith of confession."



St. Augustine, Retractions, 13th Sermon:
"Christ said to Peter... I will build thee upon Myself, I will not be built upon thee. Those who wished to be built
among men said, 'I am of Paul, I am of Apollos, I am of Cephas' -
however, those who did not wish to be built upon Peter but upon
the Rock say, I am of Jesus Christ."

St. Ambrose ("On the Incarnation"): "Faith is the foundation of the Church, for it was not of the person but of the faith of St. Peter that it was said that the gates of hell should not prevail against it; it is the confession of faith that has vanquished hell. Jesus Christ is the Rock. He did not deny the grace of His name when He called him Peter, because he borrowed from the rock the constancy and solidity of his faith. Endeavor then, thyself to be a rock - thy rock is thy faith, and faith is the foundation of the Church. If thou art a rock, thou shalt be in the Church for the Church is built upon the rock."

Cata vreme tu episcope esti piatra (ai credinta ortodoxa) esti parte din Biserica.. Biserica a fost zidita pe ortodoxie.. Roma e heterodoxa, Roma a picat.

De unde se naste problema: unii credeau asa, ceilalti credeau altfel. Care aveau dreptate ?

"Apologetica" unor asa zis ortodocsi suna cam asa: "noi dovedim adevarul ortodoxiei cu Sfintii Parinti, pentru ca Sfintii Parinti au intotdeauna dreptate, cu exceptia cazurilor cand Sfintii Parinti dau dreptate catolicilor, caci atunci nu au dreptate".

De la un punct incolo, toata povestea asta biblico-corporatista, as
transfera-o mai degraba domeniului medical decat managementului firmei.

CEO-ul a deschis initial o firma de dimensiuni cosmice si a avut nevoie de colaboratori pe termen lung (vesnicia) carora sa le dea tot ce are.
Pt. inceput, CEO-ul a creat un partener caruia i-a propus acest parteneriat, neobligandu-l insa la nimic din ce nu vrea si el. Doar i-a propus, nu impus, prima afacere dintr-un lung sir pe care le are CEO-ul in minte.

Intr-una din –hai sa le zicem- „calatoriile de afaceri” prin zona Eden, partenerul-om a intrat in negocieri cu competitorul neloial (sarpele-talhar arhetipal, negociator onctuos de profesie).
Acesta, dupa ce l-a inselat si jefuit, l-a lasat intr-un mare gol launtric si abia viu pe marginea prapastiei create instant in momentul in care omul a acceptat parteneriatul cu el.
Nemaiputand sa treaca peste prapastie, omul a devenit incapabil sa-si continue afacerile initiale si prin asta si-a destabilizat tocmai sensul existential.

CEO-ul S-a sesizat, a venit El la locul negocierilor, i-a reamintit mustrator omului ca a incalcat termenii contractului si ca are de suportat efectele nerespectarii lui. Despre acestea fusese avertizat din timp.

Cu toate acestea, CEO-ul, empatic de felul Lui, a hotarat sa-i arate El Insusi partenerului-om cum trebuie negociate chestiunile existentiale. S-a pus efectiv in pielea lui. I-a aratat detaliat ce si cum trebuie sa faca, urmand ca dupa ce se intremeaza, sa-si continue planul inceput in Eden.

Ba mai mult, stiind CEO-ul cum e sa fii in pielea unui partener neexperimentat si deci vulnerabil, a hotarat ca recuperarea lui sa se faca printr-un tratament complex pe care l-a „patentat” pe El Insusi dupa ce si-a asumat firea vulnerabila si usor de destabilizat a partenerului.
S-a facut adica simultan si Doctor si pacient, si Cel ce vindeca si cel ce primeste vindecarea.

Dupa ce operatia a reusit, a intemeiat un „Spital”, unde orice urmas vulnerabil din cauza bolii ontologice cu care s-a nascut, sa se poata recupera pt. a putea avea apoi un parteneriat cu CEO-ul.

A lasat deci un Spital, pe El Insusi atat pe post de Medic cat si de medicament ontologic, a lasat si prospectul acestui tratament ontologic complex, plus asistenti in toate sectiile care sa administreze corect medicamentele ontologice.

Din prospectul medicamentului se poate afla concret gravitatea bolii ontologice numita „hiatus existential imposibil de depasit de unul singur”, tot din prospect se mai poate afla in ce consta tratamentul, dieta, igiena existentiala, ce efecte are nerespectarea lui, in ce consta consultul periodic, cum se poate agrava boala in caz de negocieri dubioase cu competitorul neloial etc.

Pe langa prospectul asta de o importanta majora, mai exista si studiile de specialitate ale unor fost bonavi vindecati cu succes de aceasta boala numita „hiatus existential”.

Ei confirma ca tratamentul cu tot ce presupune si mai ales medicamentul ontologic si-a facut pe deplin efectul si ca prapastia intre ei si CEO s-a anulat.

Tot in prospect, se spune ca vor exista companii farmaceutice ilegale care vor oferi surogate fara licenta la tratament, amagindu-i pe bolnavi ca ceea ce vindeca e de fapt autosugestia.
Adica doar credinta ca ce a spus Medicul in prospect vindeca si deci nu mai e nevoie de medicamentul principal.
E amagirea de a crede ca te poti vindeca singur de o boala ontologica atat de grava.

Ceea ce s-a si intamplat si se mai intampla:
Unii pacienti nu prea au la inima personalul spitalului (vazandu-i mai bolnavi decat ei) si au hotarat sa se externeze din Spital pe motiv ca au si ei o copie a prospectului si se pot vindeca si la domiciliu sau in garajul improvizat din spatele blocului. (prin autosugestie prin metoda Solo-Prospectus).

Ceea ce nu e de neglijat e ca doar in Spital (indiferent de personalul medical) exista toata logistica necesara si doar acolo se poate urma intreaga procedura.
Fara medicamentul principal (Insusi Trupul Real al Medicului) care nu se poate cumpara de la nici o farmacie din afara spitalului si nu poate fi administrat decat de asistentii special lasati pt. asta, vindecarea e incompleta.
E cel mult o ameliorare, o micsorare a hiatusului. Fara revenirea la starea initiala, partenerul-om nu poate relua „afacerile” intrerupte cu CEO-ul sau.

Stiind ca boala se numeste „hiatus=moarte=despartire ontologica a partenerilor” iar medicamentul se numeste „Viata=unire cu Hristos”, intrebarea ar fi: cum s-a ajuns ca prospectul sa fie mai important decat medicamentul?
Si cum se poate ca tratamentul sa-si faca efectul pe dinlauntru daca nu luam tocmai medicamentul de baza, ci doar studiem la nesfarsit prospectul si pe ici pe colo mai dregem una, alta?
Mai ales ca Medicul a si zis clar: „de nu veti manca Trupul Meu, nu veti avea Viata in voi”. (in sens teologic, nu biologic).

acuma ce sa faca "orfanii hartuiti"? Pana se impaca "mama si tata", ce-i de facut? Dar cei care nu mai vor nici cu mama, nici cu tata?

scuze pt. postarea kilometrica, Scot. Am incercat un rezumat al "prospectului" pe care am subliniat cu rosu ce mi se pare mie esential.

cam toti credeau cum credem noi.. singura problema e lipsa cadrului si contrafacerile in cazul unor citate produse de catolici..

Sa nu luam doar ce ne convine.
Intr-adevar Iisus spune de trei ori "Paste oile mele"; stim si de ce. Dar sa vedem ce scrie in continuare:
"Iar aceasta a zis-o, insemnand cu ce moarte va preaslavi pe Dumnezeu. Si spunand aceasta, i-a zis: Urmeaza Mie". (Ioan 21, 19)

Sa le spunem sfinti universali, ca sa nu creem confuzie.

Raspunsul este simplu.Dur dar simplu.

1.Daca o singura Biserica detine adevarul atunci ori faci parte din ea ori esti in afara ei.Cu toate consecintele.
Ramine insa o problema:cum ar trebui sa se stie care este biserica corecta?Prin proprie analiza?Cu ajutor divin?Se pare ca nu toti primesc aceiasi ,,rezolutie".Ciudat.Calvinistul din mine imi ranjeste cu subinteles.Nu ma criticati,
spuneti asta unuia care nu se naste ortodox sau catolic.Intrucat nu sunteti in acesta situatie este mai greu de inteles.

2.Daca doua Biserici detin adevarul atunci este irelevant pe ce criteriu le alegi.Idem si pentru varianta in care mai multe biserici detin o parte din adevar,adevarul total,in varianta asta,pe lumea asta,nefiind destinat cuiva anume.

Mai exista cateva posibilitati:Cel de Sus stia ca vom face totul praf,in maniera pur umana,si a lasat mai multe cai(dar un singur mijlocitor in fata Lui:Hristos)in asa fel incat sa aiba toti o sansa,chiar daca nu ajung in Biserica ,,corecta".Sau doar unii sunt predestinati sa ajunga.Sau Adevarul este pur si simplu mai presus de noi,nu suntem pregatiti sa-l aflam si tot ce vedem este doar abordarea noastra umana.Asta este ce am reusit noi sa fecem pe lumea asta cu ce a spus Cel de Sus.

In oricare din aceste variante,nu vom ajunge toti la capat.Nu stim care va ajunge dar multi nu vor ajunge.Si din biserici si din afara lor.Fie nu vor ajunge pentru ca nu le este scris,fie ca nu reusesc ei,fie din alte motive pe care nu le intelegem.

Indiferent de situatie,in prima clipa dupa ce murim vom vedea ce va urma.Sau mai devreme daca asa vrea Cel de Sus.Tot ce facem,dar absolut tot,este o pregatire pentru acel moment si pentru ce va urma.Conform unei replici celebre ,,Pentru ce vei face in acesta viata vei fi judecat o eternitate".

Cum ne pregatim fiecare este o problema.Ce se va intimpla cu noi este o alta discutie.Viata este linia care uneste aceste doua puncte.Sper ca la final sa nu spunem precum intr-un film ,,Asta este viata pe care am ales-o si pe care am trait-o.Exista o singura garantie:nici unul dintre noi nu va vedea Raiul".

Am trecut de la fortati de catolici si habsburgi la iluminarea peste noapte si dorinta nestavilita de a se uni cu Roma. Sapte sute de ani au asteptat ortodocsii din Transilvania sa vina habsburgii ca sa poata sa se uneasca cu Roma. Va dati seama, dupa atata asteptare si sperante n-au mai stat prea mult pe ganduri. Au lasat toate, minuni si ce mai aveau (una sau doua icoane au plans atunci), doar ca sa se uneasca cu Scaunul.

Scuzati ironia, dar totusi mai exista si adevar, nu numai BC. Care ortodox care mai stie cate ceva (nu din cel New-age) ar dori sa se lepede de adevar si sa creada in citate inventate despre Filioque, sa uite ca a existat un sinod n 879 care face praf infailibilitatea sau Filioque, sa plece de la minunile din ortodoxie si sa se prefaca, ca nu vede ca in BC nu sunt minuni, etc.?
Interesant e ca am citit de curand ca intr-o profetie a unui aparitii marianice catolica aparitia spunea ca vor mai fi doar trei papi. In profetia Fer. Agathanghel se spunea ca va veni un papa care va deveni ortodox si BC se va uni cu BO, redevenind ortodocsi.

Link or it didn't happen.

Stim de la subiectul cu Filioque ca doctor-faustus (de vrednica pomenire, ca vad ca a fost banat) a aratat ca unele citate din Sfintii parinti erau aranjate de catolici.
Chiar intr-un mesaj mai sus spuneam ca presupusele scrieri ale Episcopului Romei Clement (sfant) erau falsuri din decretele pseudo-isidoriene. Nu stiu daca citatul acesta face parte din acele scrieri, dar nu are importanta, pentru ca nici nu se refera la vreun primat.

Marea majoritate sunt citate din Patriarhi ai Romei (papi), care daca nu fac parte din acele decrete false oricum nu au relevanta in discutie, fiind pareri subiective. Finalul cuprinde sinodul din 869, declarat nul de catre Papa Ioan si sinodul din 879. Stim ca sinodul din 869 e singurul in care s-a acceptat ceva din primat.
Sfantul Maxim stim ce spunea in arhicunoscuta scrisoare, nu are nicio legatura cu primatul. Si nici aici nu prea are, de fapt aproape toate citatele nu spun de un primat, ci lauda episcopul Romei si scaunul Romei, intemeiat de cei doi sfinti Apostoli, Petri si Pavel (cum scrie si in citatul din Sfantul Iustin). Stim ca unii Episcopi romani au venit cu ideea unui primat petrin (chiar Sf. Papa Leon), dar nimeni nu baga in seama ideea asta, ba chiar s-a luat atitudine la unele sinoade.

Nu am dat link-ul pentru ca oricum nu avea importanta, noi nu le consideram aparitii. Am scris ceva din link la un alt topic, iata link-ul: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?...igie&Itemid=34
Interesanta e cealalta intamplare, cu dovedirea unei inselari de la vrajmasul, care spunea ca e Fecioara Maria.

Asta nu e chiar atat de greu, e chiar evident. Intotdeauna adevarul a fost aratat prin minuni. Adica nu oamenii arata unde e adevarul, ci Dumnezeu. Pentru ca fiecare om cu cate o parere.
Asa s-a intamplat in timpul Sfantului Ilie, sau pe vremea lui Moise si a faraonului. Asa s-a intamplat si in primul mileniu chiar cu unele adevaruri sustinute la sinoade. Multe exemple putem citi in Limonariu, mai mult legate de monofiziti.
Asa se intampla si in cazul ortodoxiei. Numai aici sunt minuni ca in primul mileniu si dintotdeauna. Numai aici sunt sfinte moaste. Restul poate fi doar filozofie, discutii despre pareri. Doar ortodoxia poate dovedi, pe langa argumentele teoretice. Cum a zis si domnitorul Mihai Viteazu in minunea de la Balgrad:

"Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfintului Duh, pe care si cu fapta sintem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu". Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. Ci el le-a zis: "Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediti, altfel va voi arata eu, intru incredintarea tuturor". Iar ei i-au spus: "Cum sa aratam? Caci nu e cu putinta sa dovedim decit cu cuvintul Sfintelor Scripturi". El le-a zis: "In dispute este osteneala fara de capat, dar noi, fara infruntari de vorbe, putem usor sa dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu."

Una din posibilitati:
Mai multe cai, zici? Atunci ar fi zis la plural: "Eu sunt caile, adevarul si Viata. Pe orice cale veti veni, tot la Mine ajungeti."

Dar El a zis altceva: despre un Domn, o credinta, un botez. Despre o singura Biserica pe care nici portile iadului n-o vor birui pt. ca functioneaza dupa alte criterii. Criteriul harului.

Asa ca indiferent ca facem noi totul praf in maniera umana, stirpea iadului nu are putere in fata harului sfintelor taine.
Credinta o poate faramita in mii de cioburi, faptele bune pot fi plagiate la suprafata de orice ins duplicitar versat, dar harul nu poate fi calcat in picioare.

Problema e ca la sfintele taine nu avem acces decat din interior prin credinta prealabila in ele. Atata vreme cat ne sunt exterioare, nu ne ramane decat sa cercetam din exterior vietile celor care s-au tamaduit ontologic prin har de acel hau despartitor. Adica sfintii ale caror moaste facatoare de minuni ne sunt lasate tocmai spre marturie.

Evident ca discutia se poate amplifica - dar intram in zona offtopic- daca ne gandim si la cuvintele lui Hristos: „in casa Tatalui Meu, multe locasuri sunt” si la pilda talantilor: unora, mult li s-a dat, mult se va cere de la ei. Altii, peste mai putine au fost pusi.

Exista si categoria celor care, nemultumiti ca nu-s nici ca unii, nici ca altii, vor improviza atunci o scuza ad hoc: „Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat."

Imi suna a predestinare. De fapt scuza nu va fi improvizata, ci e coapta de mult in minte.
Nu prea cred ca o sa putem aduce argumentul asta in discutie deoarece Stapanul va zice: „carevasazica, stii multe despre Mine, te-a preocupat de ce unora le dau mult iar altora putin”, „ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?” . Stiai ca vreau roade si de la cei privilegiati si de la cei mai putin privilegiati. Hmm... optiunea asta nu-i cu happy end, mi se pare. IMHO, e de evitat scuza asta.

Acuma, ramane sa ne intrebam daca talantii astia pe care Stapanul ii da in functie de disponibilitatea receptorului de a-i fructifica, se refera si la darul credintei prin care acceptam in intregime „schema de tratament”, de vindecare a firii ranite.
Si daca talantul credintei poate fi dat la „zarafi” pt. a obtine dobanda. Se poate? Si cine ar fi „zarafii” care ne-ar putea ajuta sa ne sporim talantul credintei?

In ortodoxie, spunem ca schema completa de tamaduire a firii presupune: harul sfintelor taine (sine qua non), credinta si faptele credintei.

Nu le iau acuma in extenso ca nu e cazul, insa ma intreb: daca schemele incomplete ale celorlalte confesiuni care exclud tainele, sunt si ele mantuitoare doar prin credinta si/sau fapte bune, chiar nu inteleg de ce a zis Hristos atat de insistent: „Luati mancati Trupul Meu si beti Sangele Meu..., Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.... dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi...Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el...etc”

Prin urmare, ce inseamna mantuirea la ortodocsi si ce inseamna la neortodocsi?
Se poate tamadui firea umana doar prin credinta/fapte dar fara sfintele taine?
Daca da, ce rost a mai avut Intruparea? Credinta in divinitate exista si inainte de Intrupare iar fapte bune poate face si orice ateu.

Nu-ti adresez intrebarea exclusiv tie. Sunt totusi curioasa (cum am mai zis) cum de a ajuns prospectul sa fie mai important decat medicamentul?
Cum de a ajuns Scriptura sa se bucure de mai mare cinste decat Trupul Personajului principal al Scripturii despre care El Insusi a zis tinand painea si vinul in mana: „Acesta este Trupul Meu.. acesta este Sangele Meu”. De nu-L veti manca nu veti avea Viata in voi?

scuze din nou ca nu prea are legatura decat tangential cu subiectul topicului.
be blessed Scot

Catalin2:multumesc,interesant.Sa-i spui asta si unuia din tribul zulu care nu a auzit de crestinism in viata lui.Sa-i vezi reactia.O sa-ti spuna ca el s-a nascut la fel ca stramosii lui si ca respecta traditia lor si ca daca ar fi fost altfel s-ar fi nascut in alta parte.Sa-i explici de ce s-a nascut negru,de ce in Africa,de ce zulu si de ce nu a auzit de crestinism pina la acel moment.Am vazut asemenea caz live,chiar in Africa.Succes.

Delia:nu exista mai multe cai? Atunci asta este, o sa va mantuiti doar voi,eventual si catolicii (desi aici incepe un conflict dogmatic din alte privinte).Protestantii,musulmanii,budhistii si restul care nu s-au nascut ortodocsi/catolici(ca dor nu hotaram noi unde ne nastem si de ce) suntem deja terminati in cazul in care nu optam (in timpul vietii,deci este contracronometru)pentru varianta salvatoare.Asta in cazul in care unii aud de ea.Daca nu aud,ghinionul lor.S-au nascut unde nu trebuie.In comparatie cu asta predestinarea este chiar o optiune fericita.

Va multumesc,ma simt incurajat.Inca nu stiu care biserica detine adevarul si de ce ar trebui sa fiu catolic si nu ortodox,sau viceversa vorba lu Birlic,dar intrucat nu inteleg,printre altele,in mod ad literam un pasaj din Scriptura,s-ar putea sa ma duc in Iad.Dar daca ma duc la ortodocsi si Sfintele Taine nu au aceiasi validitate ca si la catolici? Pai daca doar catolicii sunt adevarata,unica si universala biserica atunci de Sfinte Taine doar la ei putem vorbi.Acelasi rationament si in cazul ortodox.Dar daca sunt valabile si la unii si la altii? Pai atunci este simplu,ma duc la care sunt mai apropiati din moment ce ambii detin adevarul.Dar il detin doar ei in cazul acesta?

Auziti,daca noi astia ereticii,nu detinem nimic,nu avem nici o sansa fara sa facem cum spuneti voi dar voi,catolicii si ortodocsii,sustineti ca doar unii dintre voi pot avea dreptate (geme forumul asta de polemici pe tema asta)
noi...cu cine votam pana va hotariti voi?Sau alegem dupa cum credem noi?Sau ne lasam in mana Domnului?

Lasati dragi crestini,trebuie sa mai fie unii si combustibil ca sa mearga talpa Iadului.Precizare:faptul ca eu,sau altii ca mine,vor arde-n iad(conform precizarilor generale)nu inseamna eliberarea unui loc in Rai,asa ca mare grija la mantuire,sa nu ne insotiti.Daca cumva veti vedea in Rai pe unul dintre noi,ereticii,sa nu va mirati.Judecatile Lui nu prea seamana cu ale noastre.

Oameni buni,indiferent cat ne complicam:nu noi protestantii am rupt crestinismul in doua.Dvs ortodocsii si catolicii,acum ceva timp,ati decis sa plece fiecare-n treaba lui.Protestantii au avut,la modul general,o problema care are cap-compas la Roma.La acel moment,marea majoritate a protestantilor habar nu aveau ce inseamna ortodoxismul.Multi habar nu au nici azi pentru ca nu prea se aude de el cand depasesti Europa de Est. Aici ati putea sa faceti mai mult.Daca vreti sa afle si altii de acest Adevar sau,daca nu,il tineti pt dvs si restul ne incolonam spre Hell's Gate

Rar apare cineva sa-l sustina.Rar de tot.Dar in schimb ti-se spune ca ar trebui sa-l descoperi tu.Este foarte corect nu?Uite ca unii nu reusesc sa ajunga la el.S-ar putea sa revina la catolici sau sa ramina protestanti.Ghinion,au ales prost nu? Cand vezi asta chiar te intrebi de ce Cel de Sus ne mai lasa pe lumea asta,pe astia rataciti, si nu ne sterge de pe harta.O stii EL ceva.Pana la final,probabil ca vom ramine si noi pe lumea asta,sa facem ceva pentru ea asa cum putem noi,in felul nostru(la ultima numaratoare eram cam 500 si ceva de milioane de protestanti).Vom fi judecati la final.Toti.

Stati linistiti,am inteles ideea,nu mai insist, nici nu ar fi trebuit sa deschid subiectul.

Cum nu sunt minuni in BC domnule Catalin? Cand v-ati informat ultima data referitor la acest lucru?
De ce nu va informati inainte de a afirma neadevaruri?
Cand ati citit ultima data o carte referitoare la sfinti catolici?
Cand ati avut rabdare sa parcurgeti singur vietile sfintilor catolici? Dati-mi exemple despre sfinti catolici a caror scrieri le-ati parcurs si le stiti bine.



Cat despre aparitii ar fi bine sa va informati de asemenea. In primul rand conteaza care aparitii sunt aprobate si care Nu.
Ia vedeti aparitiie din Rwanda, in care Fecioara Maria a prezis in detaliu genocidul din 1994.

http://www.youtube.com/watch?v=d8GXf...eature=related

http://www.youtube.com/watch?v=8Iynyphb7sI

Parerea mea este urmatoarea: toate aceste disensiuni ar disparea daca ne-am opri un moment asupra unei ciudatenii care s-a intamplat in momentul in care Isus si-a dat sufletul pe cruce. Este un episod trecut cu vederea, cel putin in zona forumului, nu stiu prin biserici cum o fi ... Dar, s-ar putea ca in sfasierea catapetesmei sa fie ceva mai mult decat un simplu eveniment ...

Si iata, catapeteasma templului s-a sfasiat in doua de sus pana jos, (Matei 27:51)

Si catapeteasma templului s-a rupt in doua, de sus pana jos. (Mar.15:38)

Cand soarele s-a intunecat; iar catapeteasma templului s-a sfasiat pe la mijloc. (Luc.23:45)


Ciudat ca biblia nu da prea multe detalii legate de acest eveniment, si totusi trei dintre apostoli l-au pomenit ... Poate pentru ca ar putea sa aiba totusi o insemnatate?

Pentru ca avem minte, putem intelege semnificatia acestei intamplari daca gandim un pic. Catapeteasma era foarte mare, dintr-un material foarte greu, se gaseste descrierea ei in biblie. Era atat de groasa incat cu greu ar fi putut fi taiata sau sfasiata de o fiinta umana. Rolul ei era acela de a desparti Sfinta Sfintelor, in care se afla Chivotul Domnului, de restul templului. In Sfinta Sfintelor, acolo unde era prezenta Domnului, nu avea voie sa intre decat Marele Preot, o singura data pe an si doar dupa un procedeu intens de purificare. Mai mult, marele preot avea atarnati clopotei de poalele hainei si o sfoara groasa legata de picior. Atata vreme cat clopoteii se auzeau clopotind, insemna ca preotul era inca viu. Daca nu mai clopoteau, insemna ca murit, pentru ca prezenta lui Dumnezeu era atat de puternica si un simplu om nu putea rezista ... De aceea preotul trebuia sa tamaieze intens in Sfanta Sfintelor si sa ridice o perdea groasa de fum, pentru ca sa nu riste sa-L vada pe Dumnezeu si sa moara. Daca totusi se intampla, un alt preot, aflat in templu, dincolo de catapeteasma, si care detinea celalat capat al funiei, urma sa extraga cadavrul mareului preot, tragand de funie. Toate acestea se gasesc in biblie.

Stiind toate astea, stiind rolul si importanta catapetesmei, pot intelege ca sfaierea ei de sus si pana jos, in momentul in care Domnul si-a dat sufletul pe cruce a insemnat faptul ca intrarea in Sfinta Sfintelor nu mai era interzisa. Adica, pot intra si eu. Si oricine doreste sa intre.

Adica, pot avea o relatie directa cu Dumnezeu ... Prin jertfa lui Isus, pot intra in prezenta Tatalui si eu ... Si oricine doreste sa-L cunoasca, El se va face cunoscut.

Mai apare catapeteasma in Evrei 10:

19. Drept aceea, fratilor, avand indrazneala, sa intram in Sfanta Sfintelor, prin sangele lui Iisus,

20. Pe calea cea noua si vie pe care pentru noi a innoit-o, prin catapeteasma, adica prin trupul Sau,

21. Si avand mare preot peste casa lui Dumnezeu,

Deci, intru in Sfinta Sfintelor prin jertfa lui Isus. Nu prin oranduielile vreunei biserici, oricare ar fie ea.

Restul, dupa cam am mai spus ... este politica.

Bun, si ceilalti sfinti apostoli? Numai Petru a vazut piatra din capul unghiului? Numai el a fost zidit pe Ea? Nu au fost si ceilalti apostoli ziditi pe aceasta Piatra? Ba da. Atunci de ce este Petru tratat altfel? Lui personal i s-a spus: "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea..."

Dar toti ceilalti apostoli au fost episcopi. Fiecare in parte, nici unul nu si-a primit episcopatul de la Petru.

In fine, cum spunea si Scotsman...daca te apuci sa incerci sa vezi exact care are dreptate te prinde varsta pensionarii si tot nu termini.

Episcopatul episcopilor este, aşa cum bine aţi observat, non-mediat. Presbiteratul presbiterilor este, într-un fel, mediat în mod practic. Ca să fiu mai clar: când un preot se rupe de episcopul său, el rămâne preot, dar nu poate "face alţi preoţi", astfel încât schisma unui presbiter nu este ceva îngrijorător (decât pentru el personal şi, eventual, pentru cei care ar putea fi atraşi în cursă şi ar putea merge după un asemenea lup în blană de oaie). Dar nu va avea continuitate. Dimpotrivă, schisma unui episcop lasă neatinsă facultatea lui de episcop. El va putea "face alţi preoţi" şi chiar "face alţi episcopi", prelugindu-se şi reproducându-se răul un timp indefinit.
Nimeni nu este de neînlocuit şi indispensabil într-o Biserică Particulară decât episcopul. Atâta timp cât dintr-o Biserică mai rămâne un singur om, iar acela este episcopul, Biserica subzistă. De aceea, episcopii catolici care sunt vicari au un titlu "in partibus": ei sunt episcopi titulari ai unei dieceze care nu mai există în prezent, dar a existat cândva. Acesta este mai mult decât un simplu titlu onorific. Atâta timp cât există un episcop, acea provincie a Bisericii are continuitate şi va putea fi, cândva, reactivată.
De aceea, de un singur lucru pe pământ se teme urmaşul lui Petru: de schisma episcopilor. Ei ar putea repeta oricând ceea ce au făcut monofiziţii şi ceea ce, după ei, au făcut ortodocşii. Ei ar putea numi noi episcopi şi noi preoţi, generaţie după generaţie, răul schismei prelungindu-se timp indefinit.
Privind de pe margine, suntem uneori miraţi de toleranţa urmaşului lui Petru, care ni se pare prea mare. Vedem un arhiepiscop de Viena bătându-şi joc de Sfânta Liturghie. Vedem un episcop german care declară public că Isus nu a murit ca să ne răscumpere şi ne întrebăm: ce aşteaptă papa ? Pentru ce nu ridică crosa papală, ca să-i altoiască pe asemenea episcopi ce au luat-o pe arătură ? Fiindcă nu e chiar aşa uşor. Deşi în teorie şi în codul canonic ar putea să-i pedepsească cu pedepse progresive, mergând de la dojana apostolică la înlăturarea din oficiu şi chiar excomunicare, ei ar putea să nu accepte pedeapsa ca lucru necesar îndreptării şi mântuirii lor, ci ar putea să facă ceea ce s-a mai făcut deja: să intre în schismă, să spună că nu îi anatemizează papa pe ei, ci ei pe papa, să hirotonească noi episcopi şi preoţi. Să spună că ei sunt Biserica şi, din păcate, să aibă dreptate: o asemenea alcătuire eclezială ar fi Biserică autentică şi apostolică. Ministerul petrin este ministerul unităţii. Numai lui Petru Domnul i-a spus: "întăreşte pe fraţii tăi !" Cât de greu trebuie să fie acest lucru, mai ales într-o lume centrifugă !

Exista un primat al lui Petru insa acesta e primat de onoare.

"Paste mieluseii (oile) Mei (Mele)." Spus de trei ori. Mie nu imi suna doar a primat de onoare, ci a ceva mult mai activ.

Numai Petru a pascut mieluseii lui Hristos?nu.. Hristos prin Paste mieluseii Mei l-a repus in functie pe Petru... I-a zis asta de trei ori pentru ca el s-a lepadat de trei ori.. Lui Petru i-a fost rusine sa mai dea nasul cu Mantuitorul dupa ce l-a lepadat.. Vezi episodul de dupa Inviere cand erau pe corabie si Petru s-a aruncat in mare..

Da, dar in continuare scrie:
"19. Iar aceasta a zis-o, insemnand cu ce fel de moarte va preaslavi pe Dumnezeu. Si spunand aceasta, i-a zis: Urmeaza Mie." (Ioan 21)

Nu chiar in continuare. Versetul dinainte spune "18. Adevarat, adevarat zic tie: cand erai tanar, te incingeai singur si umblai unde voiai; dar cand vei imbatrani, vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde voiesti.
19. Iar aceasta a zis-o insemnand cu ce fel de moarte va preaslavi pe Dumnezeu. Si spunand aceasta, i-a zis: Urmeaza Mie!" (Ioan 21, 18-19)

Se refera la martiriul pe cruce a lui Petru. Si, bineinteles, porunca de a-L urma, care poate fi inteleasa si ca "fii urmatorul dupa mine."?

Intr-adevar. Dar de ce il intreaba Iisus pe Petru de trei ori daca Il iubeste? Oare nu pentru ca Petru se lepadase de trei ori inainte de cantatul cocosului?

la mine zice "unde nu voiesti" nu "unde voiesti" si cred ca aceste versete au si un insemn duhovnicesc..

"Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti. "

Crezi ca scriam asa ceva doar pentru a scrie ceva? Exista doua feluri de minuni. Catolicii pierzand harul nu au mai putut deosebi minunile de la Dumnezeu de cele de la vrajmasul. De fapt nici nu mai aveau ce deosebi, prin pierderea harului au plecat si minunile de la Dumnezeu. Asa ca minunile catolice sunt asemanatoare cu cele din alte religii si deosebite de cele din crestinism (primul mileniu si ortodoxia).
Eu am mai scris despre aceste lucruri. Va dau un singur exemplu: bilocatia. Aceste fel de minune apare la hindusi, yogini, spiritisiti si niciodata la vreun sfant in primul mileniu sau in ortodoxie. In schimb apare la multi sfinti catolici.

Nici nu poate aparea o asemenea minune in crestinism, pentru ca in doua sau mai multe locuri poate fi doar Dumnezeu, care e singurul ce are aceasta calitate. Daca un om este in doua locuri unde se afla sufletul sau, in care corp? Ca nu este o imagine in oglinda, fiecare corp face alta activitate.
In schimb aceasta apare in conceptiile panteiste care spun ca divinitatea este in orice lucru.
Putem continua si cu stigmatele, inexistente in crestinism. Adica sunt eixistente, dar sub forma ca ingerul cazut creaza rani. Si in cazurile din paranormal, unor omanei care au o prezenta malefica in casa le apar instantaneu data rani fara sa se raneasca ei insisi.

De asemenea,moastele catolice sunt aproape intotdeauna trupuri perfect conservate. Dar sfintele moaste nu arata deloc asa, sunt uscate, au culoare bruna auriu si miros a mir. Si catolicii au sfinte moaste din primul mileniu, deci acestea sunt cel mai probabil conservate.

1. De ce sa ma intereseze mai mult unul din tribul zulu decat tine, pe tine te cunosc cat de cat.
2. In Sfanta Scriptura nu citim ca Iisus le-a spus ca in locurile unde nu vor sa auda de invatatura sa stea pana aceia vor intelege. Ci sa-si scuture sandalele si sa plece.
3. In cazul in care chiar va dori sa asculte, trebuie sa inteleaga intrega Scriptura. Cu ce suntem noi vinovati ca mostenim ce au facut Adam si Eva? In timpul potopului, de ce nu s-au nascut toti in familia lui Noe, sa nu piara in ape? sau de ce nu s-au nascut decat unii in poporului ales ca sa creada in Dumnezeu cel Adevarat si sa nu se inchine la idoli?
4. Iata si explicatia pe care o citim chiar in Sfanta Scriptura. Bunul Dumnezeu nu poate trece peste liberul arbitru si sa-i faca pe toti mantuiti cu forta. Toti au pornit de la Adam si Eva si toti cresc si se inmultesc. Dar noi mostenim ce am primit de la stramosii si parintii nostrii, asa cum am mostenit si ce au facut Adam si Eva. Daca vrem putem schimba asta, pentru ca e o chestiune de alegere. Asta daca se intampla sa auda de crestinism sau ortodoxie.
5. Si evreii au auzit tot ce a spus Iisus si chiar au vazut minunile. Si totusi majoritatea nu au crezut, deci daca nu e nu e, n-ai cum sa ii bagi cuiva ceva in cap.

Pentru a-l dezlega de greseala (umana, de altfel) pe care a facut-o Petru. Si ceilalti apostoli L-au parasit pe cruce, in afara de Ioan.


Si la mine in Biblie scrie la fel, greseala mea.

dar nu toti s-au lepadat de El (Hristos)... lepadarea lui Petru a fost doar cu buzele dar tot a fost lepadare... dupa ce a cantat cocosul Petru a iesit afara si a plans cu amar.. se spune ca in momentul acela si-a intalnit privirea cu Hristos.

Nu credeţi că ar fi mai important să stabiliţi întâi în ce perioadă a fost Sf. Petru la Roma? Dacă cumva a stat mai mult în alt oraş, Antiohia sau Ierusalim, înseamnă că episcopul de acolo e urmaşul lui Petru?


In al doilea rand, asa cum reiese din Faptele Apostolilor, Petru a predicat evreilor din Cezareea si Palestina. La putin timp dupa aceea a fost arestat de Irod, dar a fost eliberat de inger. Din 46 pana in 52 a stat la Ierusalim, iar Pavel, convertit in anul 34, ne spune ca la trei ani dupa aceasta, adica in 37, s-a dus la Ierusalim sa-l vada pe Petru, iar in anul 51, adica 14 ani mai tarziu, a repetat calatoria in acelasi scop.

La acestea se adauga si faptul ca, desi Sfantul Pavel trimite salutari la 28 de persoane din Biserica Romei, Petru nu este amintit, Iar in epistola adresata lui Timotei spune ca "numai Luca este cu mine". Nici in epistolele catre Efeseni, Filipeni, Coloseni si Timotei, pe care Pavel le-a scris din Roma, Petru nu este mentionat ca fiind acolo. Mai mult, nicaieri in Noul Testament nu apare vreo marturie ca Petru ar fi fost la Roma, mai ales ca unele carti au fost scrise dupa moartea sa. Pana in anul 58, cand Pavel trimite romanilor epistola sa, Petru nu a predicat la Roma, dupa cum rezulta din Romani 15, 19-20, unde Pavel spune ca "a revenit sa binevesteasca acolo unde Hristos nu fusese numit, ca sa nu zideasca pe temelie straina", ceea ce inseamna ca nimeni, nu numai Petru, nu predicase acolo.
http://www.crestinortodox.ro/stiri-c...lim-75617.html

Fac precizările că epistola lui Pavel către Romani e scrisă în 56-57 şi e unanim considerată autentică. Epistola către Filipeni e scrisă la Roma în 62 din Roma şi de asemeni e considerată autentică.

Redau aici pasajele din epistola către Romani şi cea către Filipeni:

Romani, Capitolul 16 (capitolul final, cu salutările către cei din Roma)
1. Şi vă încredinţez pe Febe, sora noastră, care este diaconiţă a Bisericii din Chenhrea,
2. Ca s-o primiţi în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinţilor şi să-i fiţi de ajutor la orice ar avea nevoie de
ajutorul vostru. Căci şi ea a ajutat pe mulţi şi pe mine însumi.
3. Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus,
4. Care şi-au pus grumazul lor pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile dintre
neamuri,
5. Şi Biserica din casa lor. Îmbrăţişaţi pe Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în Hristos.
6. Îmbrăţişaţi pe Maria care s-a ostenit mult pentru voi.
7. Îmbrăţişaţi pe Andronic şi pe Iunias, cei de un neam cu mine şi împreună închişi cu mine, care sunt vestiţi între
apostoli şi care înaintea mea au fost în Hristos.
8. Îmbrăţişaţi pe Ampliat, iubitul meu în Domnul.
9. Îmbrăţişaţi pe Urban, împreună-lucrător cu mine în Hristos, şi pe Stahis, iubitul meu.
10. Îmbrăţişaţi pe Apelles, cel încercat în Hristos. Îmbrăţişaţi pe cei ce sunt din casa lui Aristobul.
11. Îmbrăţişaţi pe Irodion, cel de un neam cu mine. Îmbrăţişaţi pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul.
12. Îmbrăţişaţi pe Trifena şi pe Trifosa, care s-au ostenit în Domnul. Îmbrăţişaţi pe iubita Persida, care mult s-a
ostenit în Domnul.
13. Îmbrăţişaţi pe Ruf, cel ales întru Domnul, şi pe mama lui, care este şi a mea.
14. Îmbrăţişaţi pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hermas şi pe fraţii care sunt împreună cu ei.
15. Îmbrăţişaţi pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimpian şi pe toţi sfinţii care sunt împreună
cu ei.


Filipeni Capitolul 1
1. Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:
2. Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.



Cum se vede, nici epistola trimisă către Roma şi în care sunt menţionaţi un număr mare de creştini de la Roma, nici cea scrisă din Roma şi în care se deschide prin adresarea lui Pavel şi a lui Timotei nu-l menţionează pe Petru.

Asta înseamnă că singura perioadă când, teoretic, Sf. Petru putea veni la Roma putea fi după anul 62. Ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a vieţii de apostolat şi-a petrecut-o în alt oraş/oraşe şi episcopul acelui oraş trebuie venerat ca urmaşul lui.

Practic însă, nu există nici o dovadă că Sf. Petru ar fi fost la Roma. Iar dacă a fost, în mod cert nu a rânduit nici un episcop, fiindcă aşa cum sunt de acord majoritatea cercetătorilor, Roma nu a avut episcop în primele secole de existenţă.

Dar ce vă face să credeţi că lucrurile nu au stat invers ? Pentru ce să nu fi fost tripla lepădare, prevăzută de Isus de faţă cu ceilalţi, pregătire pentru tripla investire în ministerul petrin ? Pentru ce mesajul întreg să nu fi fost: "smereşte-te şi paşte poporul Meu !" ? Pentru tripla lepădare, Isus avea la dispoziţie 12 variante. De ce nu se leapădă de trei ori Iacob, de atâtea ori secundul lui Petru ? De ce nu Ioan, cel mai tânăr dintre toţi ? De ce nu Andrei, fratele lui Petru ? De ce tocmai Petru ?

De ce tocmai cel care cârmuieşte corabia în timp ce Isus Se roagă pe munte ? De ce exact pe cel ce pornise pe ape, dar nu poate prea mult fără Isus, Care îl scoate deasupra când stă să se înece ?

De ce tocmai pe acel apostol angajat în pescuirea minunată ? De ce nu se leapădă de trei ori oricare dintre ei, ci exact acela căruia, singurul, Isus îi plăteşte impozitul religios ("pentru Mine şi pentru tine") ?