Multumesc pentru lamuriri!
Singurul lucru pe care il stiam despre anticonceptionale era acela ca nu permite fixarea embrionului, deci opreste o sarcina.
Sunt depasita de acest subiect.

Huh? Nu. In comunicatul rusesc nu este vorba de HIV ci de familii de crestin ortodocsi care dintr-un motiv sau altul considera ca (inca) un copil nu este oportun.

Papa se referea la situatii cu totul iesite din comun in care sunt implicate persoane deja aflate in pacate mari, ca de exemplu prostituate, si in cazul carora folosirea prezervativului ar fi un prim pas spre umanizarea sexualitatii. Nu se referea la catolicii obisnuiti in situatii obisnuite si care nu isi mai doresc copii.

Speaking about the use of condoms by people who are HIV-positive, Fr. Vsevolod called on these people to "seriously think whether they should have sex because infection can spread not only by direct sexual contact."
Nu zice ca nu ar trebui sa foloseasca, zice ca nu ar mai trebui sa aiba relatii pe motiv de raspandire a bolii.

Va rog sa nu mai folositi termenul generalizat de " avort". Thread-ul ar trebui sa se numeasca "Avortul provocat in...".

Daca am inteles gresit, luminati-ma!

Pai am explicat mai sus, ca nu e vorba de HIV, in principal, in comunicatul rusesc, desi HIV este mentionat.

Statistica avortului în România, 1958-2008: O realitate înfricoşătoare
 

Rubrica “Statistici” de pe saitul provitabucuresti.ro găzduieşte la capitolul “date despre România” un tabel sinoptic a cărui sumarizare este de natură să terifieze pe oricine, indiferent care i-ar fi poziţia sau opinia despre avort. Oficial, în România, între 1958 şi 2008 (perioada pentru care deţinem date) peste 21 de milioane de copii (21.330.519, spune statistica) au pierit, victime ale chiuretei, aspiratorului, pilulei de avort sau altei metode din cele tot mai sofisticate de curmare a vieţii.

Aşadar, încă o dată populaţia actuală (scriptică) a României n-a apucat să vadă lumina zilei! Plastic vorbind, fiecare dintre cetăţenii români duce în spinare câte un mort.

Sursele datelor sunt chiar publicaţiile Ministerului Sănătăţii, compilate de arhiva electronică Johnston’s Archive şi selectate de noi dintr-o multitudine de alţi indicatori socio-demografici.

Dincolo de calculele reci, se impun precizări şi concluzii care nu pot decât să sporească angoasa:

1. Cifrele, deşi copleşitoare, sunt mai mici decât realitatea, întrucât datele sunt subraportate. Subraportarea este cauzată de lipsa comunicării sau de comunicarea incompletă a datelor de către mediul sanitar privat, cu o pondere în creştere în ultimii ani, dar şi de tendinţa de ocultare permanentă, observată de noi în procesul de documentare. Metodele sunt felurite, de la îngreunarea accesului până la răspunsul în bătaie de joc la întrebări adresate pe baza legii liberului acces la informaţiile de interes public.

2. Perioada de aşa-zisă “prohibiţie” dintre 1967 şi 1989, a totalizat peste 6 milioane de avorturi. A fost sau n-a fost, deci, prohibiţie? Am solicitat Ministerului Sănătăţii detalii; oricum ar fi însă, cu avorturi legale sau nu, cifra indică păstrarea mentalităţii proavortiste ca foarte populară şi în acei ani, după ce perioada 1958-1966 marcase o explozie a avorturilor (în dreptul anului 1966, unul “de vârf” ni se indică 1,15 milioane de avorturi, cu 8 sarcini din 10 terminate prin avort şi cu 4 avorturi la o naştere!)

Este remarcabil şi că majoritatea întreruperilor de sarcină s-au realizat, totuşi, în perioada comunistă, ceea ce arată cât de uşor manipulabilă este opinia publică din moment ce aceasta crede încă în echivalenţa restricţie a avortului = sistem totalitar (cu reversul său, democraţia egal acces liber la avort).

3. În ciuda scăderii continue după 1990, avortul rămâne o practică foarte răspândită în România, considerată de unii la fel de banală ca extracţia dentară – şi cam la fel de accesibilă, din păcate. Un alt tabel disponibil la provitabucuresti.ro şi care ia în considerare datele din 2008 clasează România pe locurile 3-4 în lume ca procentaj de sarcini încheiate prin avort (36/100), după Rusia şi Cuba, aşadar pe locul doi în Europa şi pe locul 1 în UE. Raportul între avorturi şi sarcinile duse la capăt (576/1000 născuţi vii) este şi el dezolant, constituind, împreuna cu mortalitatea şi migraţia, expresia matematică a scăderii continue şi îmbătrânirii populaţiei României – cu consecinţele pe care până şi cei mai nepăsători încep să le întrevadă.

O cauză a vigorii cu care mentalitatea avortivă se menţine în ţara noastră sunt expuse în volumul “O viziune asupra vieţii”, apărut la Editura Provita Media în 2003 (carte care s-ar impune reeditată):

În spaţiul ţărilor din Centrul şi Estul Europei, la începutul anilor ’90, România, la capitolul avort, a fost un caz singular. Situaţia ei poate fi comparată cu cea din Federaţia Rusă. În aceste două locuri s-au prefigurat cele mai dramatice situaţii din întreg spaţiul fost comunist. [...] Deşi înainte de 1989, România a avut o legislaţie restrictivă, situaţia ei seamănă cu cea a ţărilor din fosta URSS. Fapt care ne face să credem că mentalităţile societăţii corupte (economic, social şi moral), de tip comunist, şi-au pus amprenta în mod dramatic asupra oamenilor.

4. Aceeaşi lucrare citează un studiu din anul 2000 conform căruia în proporţie de 78%, femeile susţin în continuare că au dreptul la avort, iar un procent de 70% ar apela la avort dacă fătul ar avea malformaţii. Nu cunoaştem date mai recente, însă nu avem motive, în lipsa oricărei dezbateri publice despre avort, să sperăm într-o schimbare semnificativ pozitivă. Cum se pot însă împăca astfel de opinii şi datele menţionate cu situarea constantă a poporului român pe unul din primele locuri în clasamentul celor mai religioase popoare din Europa, în condiţiile în care “dintotdeauna şi în tot locul” Biserica s-a pronunţat împotriva avortului ca fiind unul din cele mai grave păcate? Şi care poate fi, în toată această realitate înfricoşătoare, explicaţia tăcerii cvasitotale a ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române pe acest subiect, în ultimii 20 de ani? Ca să vorbim doar de cultul majoritar, nici celelalte nepărând mai interesate de subiect.

În aceste condiţii de nepăsare, complicitate şi făţărnicie, e oare prea mult exerciţiul de imaginaţie în care mortul din spinare, de care vorbeam mai sus, ne va acuza atunci când va fi să ne înfăţişăm înaintea scaunului Dreptului Judecător? Lăsăm răspunsul pe seama unora mai pricepuţi în teologie.

www.culturavietii.ro

P.S. nu am vrut sa mai deschid un nou subiect. Sper ca nu va deranjeaza ca am postat aici.

Revenind la punctul de plecare al topicului, nici o biserica crestina nu e permisiva in materie de avort..."Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
Te voi lăuda, că sunt o făptura aşa de minunată" (Psalmul 138)

" profesorul Stuart Campbell de la Create Health Clinic din Londra, este cel care a facut mai demult primele "fotografii" ale unor bebelusi inca nenascuti care... surad. "Dragii de ei....cum sa-i ucizi, iar biserica sa fie de acord? Doamne iarta-ne !

Dar e interesantă povestea de la început şi apoi melodia.

Si care e procedura prin care se realizeaza asta practic?
Exista o lista a celor care au facut avort, construita prin terte informatii si cineva sta la usa bisericii si verifica identitatea celor care intra sa vada daca nu este pe lista cu "most wanted out"?

Sau cand femeia se prezinta la confesional si spune acest pacat automat i se inmaneaza deciza de excomunicare?

Apropo, este excomunicat si barbatul care a indemnat-o sau chiar obligat-o la avort sau doar femeia?

Asta-i intrebare serioasa? Pe bune acum, la cate aberatii citesc pe aici, asta le intrece pe toate...

Pai nu mai lua drept sursa pe "unul care comenteaza", ci mergi la un preot catolic daca doresti sa afli adevarul, sau daca nu cunosti vreunul, la orice catolic practicant.
De altfel poti consulta Catehismul pe net, nu e nevoie sa deschizi subiect inainte de a te informa...

Fals. Daca va luati dupa ce spune prietena, vecina, sau mai stiu eu cine...

In postarea mea am adresat o intrebare privitoare la acest lucru:P.

Si tie se pare ok faptul ca nu exista ierarhizare?
Chiar in Biblie exista asa ceva in momentul in care se pomeneste de pacatul impotriva Duhului Sfant, practic explicandu-se ca este cel mai grav.
Deci ierarhizare exista si este necesara, pentru ca omul sa poata intelege consecintele faptelor sale.
In cazul avortului, Dumnezeu decide viata si sansa de mantuire pt un suflet, iar omul vine si taie din radacini aceasta sansa, luandu-si rolul lui Dumnezeu.
Oricum, atat avortul cat si crima sunt pacate imptriva poruncii " Sa nu ucizi".

*Si multumesc pentru raspuns;).
Doamne ajuta!

Exclus. Noi nu confundam iadul cu Purgatoriul.

Anticonceptionalele sunt pe baza de hormoni care impiedica ovulatia. Fara ovulatie nu are loc fecundarea, iar despre avort nici nu poate fi vorba, insa metoda in sine se opune vietii si este pacat de moarta, nepermisa in BC.

Inca ceva: stiati ca si a sfatui pe cineva sa avorteze, a-l ajuta cu bani sau cu orice alt mijloc echivaleaza cu crima?

Un interviu despre excomunicare:

http://lumea.catholica.ro/2006/11/de...-excomunicare/

Pai nu, exista si anticonceptionale avortive (stiam de mai demult) si mi-a confirmat si domnul Mihnea. Cititi raspunsul dat de el.

Exista pilule care duc la avort, dar nu anticonceptionale. Anticonceptionalele impiedica ovulatia, cel putin eu asa stiu. Daca gresesc sa ne explice un medic.

Anticonceptionalele cele mai comune (clasa: "contraceptive orale combinate") actioneaza prin trei mecanisme:
1) mecanismul principal este cel de inhibare a ovulaţiei
2) prin atrofierea (subţierea) mucoasei uterine, făcând ca embrionul să moară prin insuficientă alimentare
3) prin îngroşarea şi modificarea mucusului cervical, ceea ce creeaza o bariera in calea spermiilor.
Problema este ca primul mecanism are o rata de esec care se situeaza in jur de 5 %. Deci, cam in 5 % din cazuri, ovulatia are loc, iar uneori poate avea loc si fecundaţia şi celula ou începe să se dividă şi să devină embrion. Dar nu găseşte loc bun să nideze (să se cuibărească), moare şi este eliminată.

Contraceptivele combinate pot fi luate si in doze mai mari dupa actul sexual presupus fertil, caz in care al doilea mecanism descris devine cel principal. Pe acest lucru se bazează produsul "Postinor".

Medicamentele avortive (Mifepristona) pot actiona conducand la avort pana in luna a 2-a inclusiv, apoi, in luna a 3-a, rata lor de succes scade. Nu au primit aprobare în România şi în multe alte ţări, nu din motive etice referitoare la copil, ci din observaţiile asupra morbidităţii şi mortalităţii materne cu care sunt asociate.

O succintă prezentare a celor mai obişnuite metode contraceptive am făcut aici: http://www.doctordragomir.ro/articol_contraceptie.htm

M.D.
supraspecializare în Planificare Familială

Merci mult pentru precizarii.

Cineva a publicat mai demult pe forum un stiu (scris de un crestin care era impotriva avortului si a pilulelor abortive) in care arata ca pretinsul efect de subtiere a mucoasei uterine, care ar duce la un risc mai mare de impiedicare a nidarii zigotului (ceea ce numiti aici 'riscul de a muri de subalimentare', daca nu ma insel), nu este de loc demonstrat. Este chiar mai probabil sa nu aiba loc. O sa caut linkul. Si nu este o inventie, i-am scris doctorului respectiv cerand precizari si am primit si un raspuns competent.
Nu a fost studiat de ajuns (este si greu de altfel). Ddar nu au fost studiate nici efectele sportului asupra nidarii, de ex..
Este mai degraba, probabil, o inventie de marketing.
Cunosc mai multe persoane care au ramas insarcinate impediat dupa incetarea pilulei, in luna care a urmat.. Si daca uiti una singura, deja risti o sarcina, deci...

Toata campania asta crestina impotriva anticonceptionalelor obisnuite ca ar fi tot abortive mi se pare absurda, taierea firului in patru.
Daca nu iei anticonceptionale si duci o viata sexuala normala risti mai mult sa nu ti se nideze un ovul fecundat...

Ceea ce îi este permis lui Dumnezeu, nu este permis omului. Dumnezeu poate să ucidă copii nenăscuţi, omul nu poate să ucidă copii nenăscuţi. "Nu poate", adică nu este moral licit, nu că nu ar avea capacitatea tehnică de a o face. Este normal, dacă ne gândim că Dumnezeu este izvorul vieţii. El dăruieşte viaţa, El o ia.
Prin urmare, din punct de vedere moral deosebirea dintre o ratare a nidaţiei în cadrul unei vieţi sexuale normale şi una în urma contraceptivelor este mare cât deosebirea dintre rai şi iad: femeia care pierde o sarcină, în primul caz, nu o face din vina ei şi nu are păcat, pe când în al doilea caz o face din vina ei. La fel, medicul a cărui pacientă pierde sarcina în mod spontan prin ratarea nidaţiei nu are vinovăţie, pe câtă vreme medicul care a prescris contraceptive ascunzând pacientei mecanismul de acţiune comite păcat străin, fiind judecat pentru acelaşi păcat. Medicul care nu ascunde pacientei mecanismul de acţiune, dar totuşi le prescrie în afara unei indicaţii medicale, face cooperare materială la păcat: aceasta înseamnă că el nu va fi judecat ca şi (co)autor, totuşi a făcut un lucru pe care era mai bine să nu-l facă, punând umărul la răspândirea răului şi morţii în lume. În aceeaşi situaţie este şi farmacistul.

Deşi atât contracepţia cât şi avortul sunt păcate capitale, totuşi cunoaşterea faptului că o metodă contraceptivă ar putea acţiona (şi) avortiv are importanţă practică morală, deci nu este "despicare a firului în patru", aşa cum, cu uşurinţă (ca să nu spun: cu uşurătate) afirmaţi. Dintre cele două păcate, contracepţia şi avortul, numai ultimul este "păcat teologic", numai ultimul strigă la Cer, numai ultimul duce la excomunicare. Catolicul care a practicat contracepţia devine membru păcătos al Bisericii. Când va conştientiza păcatul său, se va căi pentru el şi va fi hotărât să nu îl repete, el va putea să reintre, prin Sfântul Sacrament al Penitenţei, în stare de graţie sfinţitoare şi se va putea împărtăşi. Catolicul care a practicat avortul nu este un membru păcătos al Bisericii, ci se plasează extra Ecclesia, în afara Bisericii, acolo unde nu există mântuire. Când va conştientiza păcatul său, când se va căi pentru el şi va fi hotărât să nu îl mai repete niciodată, el nu va putea primi dezlegare prin Sfânta Spovadă, ci va fi necesară absolvirea arhierească. Împrejurarea că, în practică, probabil şi datorită faptului că sunt excedaţi de numărul nefericit de mare de cazuri de avort, mulţi capi ai Bisericii obişnuiesc să delege autoritatea absolvirii în această materie preoţilor confesori, nu trebuie să ne facă să credem că avortul e un păcat obişnuit (horribile dictu). Ceva aşa, ca şi cum te-ai îmbătat cu un pahar băut în plus sau ca şi când l-ai pizmuit pe vecinul pentru BMW-ul lui şi i-ai urat să-i plesnească roţile.

Pentru cine doreste, exista cel putin un autor englez foarte avizat la acest capitol, Ellen Grant. Gasiti mai jos linkul celor doua carti:

- The bitter pill
http://www.amazon.com/The-bitter-pill-perfect-contraceptive/dp/0241114276/ref=sr_1_4?ie=UTF8&qid=1335707912&sr=8-4

- Sexual chemistry
http://www.amazon.com/Sexual-Chemist...5708149&sr=1-9

Cartile pot exista si pe ebay, la preturi (probabil) mai mici.

Prinţul de Lichtenstein este hotărât să se retragă din viaţa politică şi să pună punct monarhiei de 900 de ani dacă în ţara pe care o conduce va fi dezincriminat avortul: http://www.lifesitenews.com/news/abo...nstein-dynasty

Câtă deosebire între tot felul de prezidenţiabili americani ori francezi, care cu dreapa la inimă se declară catolici în timp ce cu stânga încurajează politicile împotriva vieţii, şi, iată, acest monarh care îşi ia credinţa în serios! Să ne amintim că o problemă asemănătoare s-a întâmplat şi în Belgia cu ani în urmă. Atunci, regele refuzând să promulge o lege anti-catolică, Belgia a fost, timp de o zi, republică. Parlamentul şi-a promulgat singur legea care permite uciderea copiilor. "Orice om, dacă nu este de acord cu un text, are dreptul să nu îl semneze. Pentru ce acest drept, de care se bucură toţi cetăţenii, să fie negat tocmai monarului?" (reproduc din memorie) a declarat Regele Badoiun, cu ani în urmă, într-un nemuritor discurs către cei care spuneau că regele trebuie să promulge expresia voinţei poporului.
Spre deosebire de M.S. Badoiun al Belgiei, AS Alois de Lichtenstein pare decis să meragă chiar mai departe: nu poţi guverna un popor care aderă la altă lege decât la legea lui Dumnezeu.

În sfârşit, o veste bună: chemat la referendum, micul popor din Liectenstein a hotărât ca prinţul lor să îşi păstreze dreptul de veto şi, prin aceasta, abilitatea de a bloca oricare lege contrară Legii lui Dumnezeu. Organizatorii referendumului sunt dezamăgiţi, ei vorbesc, ridicol, despre "unul dintre cei mai puternici monarhi": http://www.independent.co.uk/news/wo...s-7902948.html

Victoria Alteţei Sale a fost lejeră: 65 % dintre supuşii săi au încredere în el, 15 % s-au pronunţat împotriva dreptului său de veto, iar restul nu au venit la vot.