Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina nevredniciei mele.
 

RUGĂCIUNE LA REVĂRSATUL ZORILOR



Dacă vreunul dintre noi suferea de vreo rana psihologică prilejuită de un eşec in viaţă, el poate atinge o libertate împărătească a duhului schimbându-şi radical intreaga viaţă, daca se adreseaza în fiecare zi lui Dumnezeu cu o rugaciune personală ca aceasta, de exemplu:
Tu Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, care în bunatatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, care ai revărsat peste mine harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie decât în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: “Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi “Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine. Curăţă-mă de orice prihană a trupului şi a duhului.

Învaţa-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice. Prin purtarea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune: dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.

În necuprinsa Ta bunătate, Doamne Dumnezeule, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat. Tu Doamne, Căruia îi sunt deschise toate drumurile, Tu ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse Ţie.

De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea în care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine. Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire ce nu găseşte bună plăcere înaintea Ta şi-l răneşte pe semenul meu.

Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, insuflă-mi să tac în duh de pace în care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei. Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singura lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Cruţă-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar îmi aduc aminte de răutatea mea, de ticolăşia şi josnicia mea. Miluieşte-mă.

Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina nevredniciei mele. Ci mai degrabă sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea.

Dă Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă, în viaţă în această lume ca să-Ţi pot aduce căinţă după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici pe când mintea mea e încă oarbă. Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să pot pregăti sufletul meu să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.

Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată. Doamne, în mare mila ta şi necuprinsa Ta dragoste pe oameni, ascultă rugăciunea mea.

Amin!

“Rugăciunea – experienţa Vieţii Veşnice” – Arhimandritul Sofronie

RUGACIUNE CAND INTRI IN BISERICA

Cand intri in sfanta biserica si alungand toate grijile desarte, cu mare evlavie rosteste aceasta rugaciune:

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: in casa Domnului voi merge. Iar eu intru multimea indurarilor Tale, Doamne, voi intra in casa Ta; inchina-ma-voi in biserica Ta cea Sfanta Doamne, povatuieste-ma cu dreptatea Ta, pentru vrajmasii mei indrepteaza inaintea Ta calea mea, ca fara alunecare sa preaslavesc o Dumnezeire: pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.


RUGACIUNEA LA ICOANA MANTUITORULUI

Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerand iertare gresealelor noastre, Hristoase Dumnezeule, ca de buna voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca sa scapi din robia vrajmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumita strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, care ai venit sa mantuiesti lumea.
Amin.


RUGACIUNEA LA ICOANA MAICII DOMNULUI

Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti izvorul milei, invredniceste-ne si pe noi milostivirii tale. Cauta spre robul tau cel pacatos. Arata-ti puterea ta, ca totdeauna. Caci nadajduind intru tine iti strigam, cum oarecand ti-a strigat Gavriil, mai marele voievod al celor fara de trup: Fecioara bucura-te!
Amin.

Acatistul Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria
(25 martie)


După obişnuitul început, se zic:

Condacul 1, glasul al 8-lea

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpînire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Icosul 1

Îngerul cel mai întîistătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzîndu-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimîntat şi a stat, strigat către dînsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime, întru care anevoie se suie gîndurile omeneşti;
Bucură-te, adîncime, care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, că eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăţi Soarele;
Bucură-te, pîntecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoieşte făptura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 2-lea

Văzîndu-se pe sine Sfînta întru curăţie, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: glasul tău preamărit se arată a fi cu anevoie primit sufletului meu; cum vesteşti mie naştere cu zămislire fără sămînţă, strigînd: Aliluia?

Icosul al 2-lea

Înţelesul cel greu de pătruns căutînd Fecioara să-L înţeleagă, a strigat către cel ce slujea: Din pîntece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu, spune-mi? Iar el a zis către ea, cu frică, strigînd aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerului, pe care S-a pogorît Dumnezeu;
Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pămînt;
Bucură-te, minune, care de îngeri eşti mult slăvită;
Bucură-te, ceea ce eşti rană de mult plîns a diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nici unul în ce chip a fost;
Bucură-te, ceea ce covîrşeşti mintea celor înţelepţi;
Bucură-te, ceea ce luminezi gîndurile celor credincioşi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu ştia de nuntă, şi pîntecele ei cel cu bună roadă, ca o ţarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mîntuire, cînd vor striga aşa: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Avînd Fecioara primit în pîntece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscînd închinarea ei, s-a bucurat, şi cu săltările în pîntece, ca prin nişte cîntări, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei celei neveştejite;
Bucură-te, cîştigarea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul cel iubitor de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieţii noastre;
Bucură-te, brazdă, care ai crescut înmulţirea milelor;
Bucură-te, masă, care porţi îndestularea milostivilor;
Bucură-te, ceea ce înfloreşti raiul desfătării;
Bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămîia rugăciunii celei primite;
Bucură-te, curăţia a toată lumea;
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 4-lea

Vifor de gînduri necuviincioase avînd în sine, înţeleptul Iosif s-a tulburat, uitîndu-se spre tine cea neamestecată cu nunta, gîndind că eşti furată de nuntă, ceea eşti fără de prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfînt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Au auzit păstorii pe îngeri lăudînd venirea lui Hristos în trup şi, alergînd ca la un păstor, L-au văzut pe Acesta ca pe un Miel fără de prihană în braţele Mariei, pe care lăudînd-o au zis:
Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului;
Bucură-te, staulul oilor cuvîntătoare;
Bucură-te, ceea ce eşti muncire pentru vrăjmaşii cei nevăzuţi;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului;
Bucură-te, că cele cereşti se bucură cu cele pămînteşti;
Bucură-te, că cele pămînteşti dănţuiesc împreună cu cele cereşti;
Bucură-te, gura Apostolilor cea fără de tăcere;
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinţei;
Bucură-te, cunoştinţa harului cea luminoasă;
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, cea prin care noi ne-am îmbrăcat cu slavă;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 5-lea

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzînd-o magii, au mers pe urma luminii ei; şi, ţinînd-o ca pe o făclie, cu dînsa căutau pe Împăratul cel tare; şi, ajungînd pe Cel neajuns, s-au bucurat strigîndu-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Au văzut pruncii haldeilor în mîinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mîna; şi, cunoscîndu-L a fi Stăpîn, măcar de a şi luat chip de rob, s-au grăbit cu daruri a-I sluji Lui şi a striga celei binecuvîntate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce ai lepădat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce ne curăţeşti de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinăciunea focului;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit de văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii celor credincioşi;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 6-lea

Vestitori purtători de Dumnezeu făcîndu-se magii, s-au întors în Babilon, săvîrşind proorocia Ta; şi, mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cînte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind Tu în Egipt lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii; că idolii lui, Mîntuitorule, nerăbdînd tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dînşii strigau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, căderea diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare, care ai înecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, stîlp de foc, care povăţuieşti pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperămîntul lumii, cel mai lat decît norul;
Bucură-te, hrana cea în loc de mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pămîntul făgăduinţei;
Bucură-te, cea dintru care curge miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 7-lea

Vrînd Simeon să se mute din acest veac înşelător de acum, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui şi ca Dumnezeu desăvîrşit; pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigînd: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătîndu-Se Făcătorul nouă, celor ce sîntem făcuţi de Dînsul, răsărind din pîntecele cel fără de sămînţă şi păzindu-l întreg, precum a fost, ca, văzînd minunea, să o lăudăm pe dînsa, strigînd:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrînării;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viaţă îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulţi se acoperă;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pîntece pe Povăţuitorul celor rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiţi;
Bucură-te, îmblînzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea a multor greşiţi;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieşte toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

- continuare:
 

Condacul al 8-lea

Văzînd naştere străină să ne înstrăinăm din lume, mutîndu-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel preaînalt pe pămînt S-a arătat om plecat, vrînd să tragă la înălţime pe cei ce strigă Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus, nicicum nu S-a depărtat Cuvîntul cel necuprins; că dumnezeiască pogorîre a fost, iar nu mutare din loc, şi naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;
Bucură-te, uşa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioşi;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoire a celor credincioşi;
Bucură-te, căruţa cea preasfîntă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălaşul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, cea care ai adunat cele potrivnice întru una;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat fecioria şi naşterea;
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, cea prin care s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veşnice;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor, petrecînd împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem tăcînd ca nişte peşti fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi, minunîndu-ne de o minune ca aceasta, cu credinţă strigăm:
Bucură-te, sălaşul Înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rînduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce arăţi pe filosofi neînţelepţi;
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meşteri la cuvînt a fi necuvîntători;
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliţi;
Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai tras din adîncul necunoştinţei;
Bucură-te, ceea ce pe mulţi i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mîntuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieţi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 10-lea

Vrînd să mîntuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, aşa cum Însuşi făgăduise; şi, păstor fiind, ca Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi; căci cu asemănarea chemînd pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului şi al pămîntului te-a gătit pe tine, Curată, sălăşluindu-Se în pîntecele tău şi învăţînd pe toţi să strige:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, uşa mîntuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţii celei dumnezeieşti;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi cu ruşinea;
Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei furaţi de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gîndurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăţiei;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămînţă;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat cu Domnul pe cei credincioşi;
Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost bună hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinţilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 11-lea

Împărate sfinte, de Ţi-am aduce cîntări şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruieşte toată cîntarea care se îndreaptă către mulţimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ţi strigă Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sînt întru întuneric, o vedem pe Preasfînta Fecioară; că, aprinzînd în sine Focul cel netrupesc, îndreptează spre cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi, şi luminează mintea cu raza şi cu chemarea se cinsteşte cu acestea:
Bucură-te, raza Soarelui celui înţelegător;
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucură-te ceea ce îngrozeşti pe vrăjmaşi ca un tunet;
Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorît rîul care curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit chipul colimvitrei;
Bucură-te, ceea ce curăţeşti întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie, care speli conştiinţa;
Bucură-te, paharul, care dregi bucuria;
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viaţa veseliei celei de taină;
Bucură-te, mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 12-lea

Vrînd să dea har datoriilor celor de demult, dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti a venit singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, şi, spărgînd zapisul, aude de la toţi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cîntînd naşterea ta, te lăudăm toţi, ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pîntecele tău, Domnul, Care ţine toate cu mîna, a sfinţit, a slăvit şi a învăţat pe toţi să strige către tine:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cuvîntul;
Bucură-te, sfîntă, ceea ce eşti mai mare decît sfinţii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieţii cea neîmpuţinată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraţilor celor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi;
Bucură-te, stîlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, zidul împărăţiei cel nebiruit;
Bucură-te, cea prin care se înalţă biruinţele;
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, izbăvirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvîntul, Cel ce este mai sfînt decît toţi sfinţii, primind acest dar de acum, izbăveşte de toată ispita şi scoate din munca ce va să fie, pe toţi cei ce-ţi cîntă: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

După aceasta se zice iarăşi Icosul întîi: Îngerul cel mai întîistătător... şi Condacul întîi: Apărătoare Doamnă... şi apoi această

Rugăciune către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu

Preacurată Doamnă, Stăpînă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poţi face tot binele, primeşte aceste daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile, şi te-ai arătat mai înaltă decît toate făpturile cereşti şi pămînteşti. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, şi ne-am învrednicit Sfîntului Lui Trup şi Preacuratului Lui Sînge. Pentru aceea fericită eşti întru neamurile neamurilor, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decît Heruvimii şi mai cinstită decît Serafimii fiind.

Şi acum, Preasfîntă Stăpînă de Dumnezeu Născătoare Fecioară întru tot cîntată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înşelător, şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci pînă la sfîrşit cu rugăciunile tale, păzeşte-ne pe noi neosîndiţi. Ca întru paza şi cu ajutorul tău fiind mîntuiţi, slavă, laudă, mulţumită şi închinăciune, pentru toate să înălţăm unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugaciune catre Maica Domnului pentru a obtine har
Rugaciune catre Maica Domnului pentru a obtine har prin mijlocirea Fericitului Ieremia

Sfnta Marie, Maica lui Dumnezeu si Maica noastra, care ai fost iubita cu gingasie de Fericitul Ieremia, te rugam aprinde in inimile noastre o vie si sfnta iubire fata de Dumnezeu si fata de aproapele, ca sa urmam exemplul acestui slujitor al tau, care si-a dovedit prin fapte iubirea fata de Tatal ceresc si fata de fratii in suferinta.

Ajuta-ne ca, urmnd inspiratiile Duhului Sfnt, sa ne angajam cu sinceritate si seriozitate in opera de promovare a bunei intelegeri in mediul in care traim si a unirii tuturor crestinilor in credinta si iubire.

O, buna Mama, care te-ai aratat Fericitului Ieremia ca Regina a cerului spunndu-i ca Fiul tau este coroana ta stralucita, te rugam dobndeste-ne de la Tatal ceresc ajutorul de care acum avem att de mare nevoie si, mai presus de toate, harul suprem sa-l cunoastem, sa-l iubim si sa-l imitam pe Iisus Hristos, Domnul si Mntuitorul nostru. Amin.

Rugaciune Maicii Domnului "SPORIREA MINTII"

Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, casa pe care Intelepciunea lui Dumnezeu Siesi Si-a zidit-O, datatoarea darurilor duhovnicesti, ceea ce de la cele lumesti la cele dinainte de lume mintea noastra o inalti si pe toti la cunostiinta intelepciunii ii ridici! Primeste aceasta cantare de rugaciune de la noi, nevrednicii robii Tai, care cu credinta si cu smerenie ne inchinam in fata Preacinstitei Tale icoane! Indupleca-L pe Fiul Tau si Dumnezeul nostru sa le dea mai marilor nostri intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata omului, pastorilor intelepciune duhovniceasca, ravna si buna paza a sufletelor noastre, invatatorilor smerita intelepciune, fiilor ascultare si noua tuturor Duhul chibzuintei si al evlaviei, duhul smereniei si al blandetii, duhul curatiei si al adevarului. Si acum, maica prealaudata, da-ne buna sporire a mintii, pe cei aflati in vrajba si in dezbinare impaca-i, uneste-i si pune intre ei o legatura de iubire nedespartita, pe cei rataciti din nesocotinta intoarce-i spre lumina adevarului lui Hristos, povatuieste-i frica de Dumnezeu, infranarea si harnicia, da-le cuvantul intelepciunii si cunostiinte folositoare de suflet celor ce le cer, lumineaza-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita decat Serafimii. Iar noi, vazand faptele minunate si preachibzuita intelepciune a lui Dumnezeu in lume si in viata noastra, sa ne instrainam de desertaciunea pamanteasca si de prisositoarele griji lumesti si sa ne ridicam mintile si inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea si ajutorul Tau, lauda, multumire si inchinare pentru toate sa-i aducem Intreit Slavitului Dumnezeu si Ziditorul tuturor, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Rugaciune pentru copii

Doamne Dumnezeule, care prin stiinta Ta ai creat pe om din lut si i-ai dat suflare de viata, binecuvantand-ul si spunand: Fii roditor, inmulteste-te si umple pamantul; si in Cana Galileii prin Fiul Tau adevarat, ai binecuvantat cununia, si prin aceasta ai binecuvantat si nasterea copiilor.
Cu smerenie ma rog bunatatii Tale, cerandu-Ti sa binecuvantezi si sa ai mila intotdeauna de acesti copii cu care m-ai binecuvantat.
Pazeste-i de toate relele vazute si nevazute. Porunceste ingerilor Tai, sa fie intotdeauna cu ei si sa le indrepte pasii numai spre lucruri bune, ca ei sa Te preamareasca pe Tine, in toate zilele vietii lor.Amin.

Rugaciune din acatistul Buneivestiri
 

O, Preasfântă Născătoare de Dum*ne*zeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toa*tă făptura; mirarea cea mare a în*ge*ri*lor, propovăduirea prorocilor, po*doa*ba cea aleasă a arhanghelilor, întă*rirea cea tare a mucenicilor, lauda cea prea*mărită a apostolilor, povățuitoa*rea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioa*re*lor, veselia cea lină a mai*ci*lor, în*țe*lep*ciunea și învățătura prun*ci*lor, câr*muitoarea săracilor și a vădu*velor; îmbrăcăminte celor goi, sănă*tate celor bolnavi, izbăvire celor ro*biți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare ne*os*te*nită ce*lor rătăciți, mergere ușoară celor călă*tori, odihnă bună celor oste*niți, aco*pe*rământ și scăpare celor asu*priți; nădejde celor fără de nădejde, ajută*toare celor lipsiți; celor săraci bo*găție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; ce*lor păcătoși mântuire către Dum**ne*zeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, a*ju*tătoare nebiruită și folo*si*toare. Prin tine Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasa a Luminii ce*lei înțelegă*toare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, min**te înge*rească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, Stăpâna tu*turor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, pa*lat al Preasfân*tului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ce*resc, purtător al Cuvântului lui Dum**nezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumne*zeului celui viu, zămislirea negrăită a tru*pului lui Hristos, cuibul Vulturului ce*resc, turtureaua cea cu bună glă*suire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adân*cul milelor, picătura care risipești mâ*nia lui Dumnezeu, adâncimea cea ne*mă*surată, taina cea negrăită, minu*nea cea neștiută, minune nespusă; Bi*serică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacuri*lor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, rai sufle*tesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoa*să, care ai înflorit nouă veselia ce*reas*că, strugurele mântuirii noastre, paha*rul Împăratului ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, înce*pă*tura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ere*ticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu îm**po*triva tu*turor celor nelegiuiți; în*grozire diavolilor, biruință în războaie, păzi*toare adevă*ra*tă tuturor creștinilor și lumii încre*din*țată mântuire. O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, Stă*pâ*nă Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului dreptcredincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot po*porul cel binecre*dincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpas*tele, de boală, de cutremur, de po*top, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de răz*boiul cel dintre noi, de toate durerile și tot ne*cazul. Ca să nu fie îm*puținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, aceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi adu*cătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Îzbăvește, ridică și miluiește, Stăpână preami*los*tivă, Năs*că*toare de Dumne*zeu prea*lă*udată, din toate nevoile pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea la*crimile și suspi*narea lor; ci ne înno*iește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mul*țumire, aflându-te pe tine ajută*toa*re. Milostivește-te, Doam*nă prea*cu*rată, spre ajutorul po*po*rului celui binecredincios. Nădej*dea noastră, adu*nă pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile. O, milostivă și preaîndurată îm*pă*răteasă a cerului și a pământului, Născătoare de Dumne*zeu, pururea Fecioară, miluiește cu mij*lo*cirea ta po*porul dreptcredincios și toată dreptcredincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău aco*pe*rământ și roagă pe Hristos, Dumne*zeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă îm*potriva noastră. Miluiește și mântu*iește prin ru*găciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bise*ri*cii Ortodoxe Ro*mâne, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitro*po*litul) nostru (N) și pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul dreptcredincios care se închină icoanei tale. Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre cău*ta*rea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință din această viață în cea veșnică, îm*preună cu în*gerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciu*nea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile în*ge*rești să se desfăteze. Că tu ești, Doam*nă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pă*mântenilor; tu ești nădejdea și fo*lositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fier*binte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, în*drăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși sun*tem ne*vrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doam*nă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfâr*șit, și să stăm fără de rușine în ziua ju*decății de-a dreapta Fiului tău și Dum*ne*ze*ului nostru, slăvindu-L pe El îm*pre*ună cu Cel fără de început al Lui Pă*rinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcă*torul Lui Duh, acum și puru*rea și în vecii vecilor. Amin.


P.S. Rugăciunea aceasta apare la finalul acatistului Buneivestiri, in Acatistierul meu, si a fost rostita si ieri, la final, in biserica.

PSALTIREA MAICII DOMNULUI
(fragment)

Inchinare catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu
Veniti sa ne inchinam Imparatesei noastre, Nascatoare de Dumnezeu!
Veniti sa ne inchinam Fecioarei noastre, Imparatesei noastre, Nascatoare de Dumnezeu!
Veniti sa ne inchinam si cadem la Insasi Doamna, Fecioara Maria, Imparateasa noastra, Nascatoare de Dumnezeu!
Ne inchinam tie, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care prin nasterea ta ne-ai aratat noua Lumina cea adevarata, imparateasa cerului si a pamantului, nadejdea celor fara de nadejde, ajutatoarea celor fara de ajutor, mijlocitoarea tuturor pacatosilor. Tu ne acopera si ne apara de toate nevoile si necazurile sufletesti si trupesti si fii noua, te rugam, aparatoare, cu sfintele tale rugaciuni!
Ne inchinam preabinecuvantatei tale zamisliri si nasterii tale din sfintii tai parinti, din Ioachim si Ana! te rugam, Doamna noastra, sa ne dai viata fara de pacat, ca sa zamislim si sa nastem roade de pocainta!
Ne inchinam Intrarii tale in Biserica Domnului, prunca de 3 ani fiind si te rugam, lumina noastra, sa ne faci, cu rugaciunile tale, Biserica a Duhului Sfant!
Ne inchinam Bunei tale Vestiri, Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, cand, prin lucrarea Sfantului Duh, la glasul Arhanghelului, ai zamislit Cuvantul Tatalui si te rugam, lumina noastra, sa ne binevestesti noua, celor deznadajduiti, mantuirea!
Ne inchinam Nasterii tale, cand L-ai intrupat si L-ai nascut pe Hristos, Mantuitorul lumii, si ai devenit astfel Maica lui Dumnezeu cea slavita si prea inaltata de toate faptura, si te rugam, lumina noastra, fa-te tuturor Maica milostiva, acum si in veacul viitor!
Ne inchinam curatiei tale, tie, ceea ce esti neintinata, fara sminteala, fara pieire, Preacurata, si te rugam, lumina noastra, curateste-ne de toata spurcaciunea trupului si a duhului, cu rugaciunile tale!
Ne inchinam si cinstim durerile tale, pe care le-ai rabdat in vremea patimilor de buna voie ale Fiului tau, cand s-a implinit proorocia lui Simeon, caci prin insusi sufletul tau a trecut sabia si te rugam, lumina noastra, sa ne adormi patimile cele trupesti, cu ajutorul tau!
O, Preasfanta Imparateasa, Nascatoare de Dumnezeu, primeste aceasta mica rugaciune si o du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa ne mantuiasca si sa lumineze pentru tine sufletele noastre!
Privind la chipul tau prea sfant, ca si cum te-am vedea cu adevarat pe tine insati, Nascatoare de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste si din toata inima cadem si ne inchinam in fata Celui ce este mai inainte de veci, in fata Pruncului pe Care Il ţii in bratele tale, in fata Domnului nostru Iisus Hristos!
O, Preasfanta noastra Doamna, imparateasa cerului, prea slavita Stapana Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, adevarata mangaiere a tuturor intristatilor, viata si invierea tuturor ce nadajduiesc spre tine!
Apleaca, o, Doamna, prea curatele tale urechi spre rugaciunea noastra pe care ti-o aducem noi, nevrednicii robii tai!
O, Maica noastra milostiva, arata mila ta spre noi, cei care suntem plini de intristare si ne aflam pururi in pacate si nu ne dispretui pe noi,mult pacatosii robii tai!
O, Maica noastra prea frumoasa! Tu esti pricinuitoarea tuturor bunatatilor, invierea muritorilor si izbavirea celor pierduti! Primeste aceasta nevrednica rugaciune a robilor tai cazuti si mult pacatosi,in acest ceas de amara plangere si dureroasa cerere, caci indraznim acum a grai catre tine, Preasfanta Doamna Imparateasa, Nascatoare de Dumnezeu, aceasta rugaciune si chemare plina de bucurie, zicand impreuna cu ingerii: Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te, Marie, cea plina de dar, caci ai zamislit cu trup pe Fiul lui Dumnezeu! Bucura-te, ca tu L-ai nascut! Bucura-te, ca tu L-ai hranit! Bucura-te ca Lui i S-au inchinat magii! Bucura-te, ca pe Hristos in Biserica dupa 3 zile L-ai aflat! Bucura-te, ca tu insati ai fost luata la cer! Bucura-te, ca ai intrecut pe ingeri cu fecioria si pe sfinti cu slava!Bucura-te, ca tu faci pacea pe pamant! Bucura-te, ca locuitorii cerului, toti, iti sunt ascultatori! Bucura-te, ca tu poti sa ceri tot ce vrei de la Fiul tau, Hristos, Dumnezeul nostru! Bucura-te, ca tu te-ai invrednicit sa fii aproape de Sfanta Treime! Bucura-te, ca esti mama oamneilor inraiti care alearga la tine cu credinta! Bucura-te, ca bucuria ta in veci nu se sfarseste! Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine!
O, Preasfanta Doamna, Stapana, Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, primeste nevrednica noastra rugaciune si pazeste-ne de moarte naprasnica si da-ne pocainta inaintea sfarsitului nostru!

Remember!
 

Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit si cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: “Ca aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit sa ridice dintre oameni ocara mea.”
Iar în a şasea luna a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioara logodita cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
Si intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântata eşti tu între femei.
Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui si cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate sa fie aceasta?
Si îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Si iată vei lua în pântece si vei naşte fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt Se va chema si Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Sau. Si va împărăţi peste casa lui Iacov în veci si împărătia Lui nu va avea sfârşit.
Si a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Si răspunzând îngerul, i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.
Si iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit si ea fiu la bătrâneţea ei si aceasta este a şasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţa.
Si a zis Maria: “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Si îngerul a plecat de la ea.
LUCA 1:24-38

Acatistul buneivestiri
 

ACATISTUL BUNEIVESTIRI A PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU ŞI PURUREA FECIOAREI MARIA
25 martie
După obişnuitul început, se zic:
Condacele şi Icoasele

Condacul 1, glasul al 8-lea

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Icosul 1:

Îngerul cel mai întâistătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi a stat, strigat către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime, întru care anevoie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime, care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, că eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăţi Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoieşte făptura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 2-lea

Văzându-se pe sine Sfânta întru curăţie, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: glasul tău preamărit se arată a fi cu anevoie primit sufletului meu; cum vesteşti mie naştere cu zămislire fără sămânţă, strigând: Aliluia?

Icosul al 2-lea

Înţelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-L înţeleagă, a strigat către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu, spune-mi? Iar el a zis către ea, cu frică, strigând aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minune, care de îngeri eşti mult slăvită;
Bucură-te, ceea ce eşti rană de mult plâns a diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nici unul în ce chip a fost;
Bucură-te, ceea ce covârşeşti mintea celor înţelepţi;
Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioşi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu ştia de nuntă, şi pântecele ei cel cu bună roadă, ca o ţarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor striga aşa: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat, şi cu săltările în pântece, ca prin nişte cântări, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei celei neveştejite;
Bucură-te, câştigarea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul cel iubitor de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieţii noastre;
Bucură-te, brazdă, care ai crescut înmulţirea milelor;
Bucură-te, masă, care porţi îndestularea milostivilor;
Bucură-te, ceea ce înfloreşti raiul desfătării;
Bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite;
Bucură-te, curăţia a toată lumea;
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 4-lea

Vifor de gânduri necuviincioase având în sine, înţeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se spre tine cea neamestecată cu nunta, gândind că eşti furată de nuntă, ceea eşti fără de prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup şi, alergând ca la un păstor, L-au văzut pe Acesta ca pe un Miel fără de prihană în braţele Mariei, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului;
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare;
Bucură-te, ceea ce eşti muncire pentru vrăjmaşii cei nevăzuţi;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului;
Bucură-te, că cele cereşti se bucură cu cele pământeşti;
Bucură-te, că cele pământeşti dănţuiesc împreună cu cele cereşti;
Bucură-te, gura Apostolilor cea fără de tăcere;
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinţei;
Bucură-te, cunoştinţa harului cea luminoasă;
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, cea prin care noi ne-am îmbrăcat cu slavă;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 5-lea

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; şi, ţinând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe Împăratul cel tare; şi, ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat strigându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Au văzut pruncii haldeilor în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mâna; şi, cunoscându-L a fi Stăpân, măcar de a şi luat chip de rob, s-au grăbit cu daruri a-I sluji Lui şi a striga celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce ai lepădat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce ne curăţeşti de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinăciunea focului;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit de văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii celor credincioşi;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 6-lea

Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, săvârşind proorocia Ta; şi, mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind Tu în Egipt lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii; că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânşii strigau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, căderea diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare, care ai înecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, stâlp de foc, care povăţuieşti pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul;
Bucură-te, hrana cea în loc de mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduinţei;
Bucură-te, cea dintru care curge miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 7-lea

Vrând Simeon să se mute din acest veac înşelător de acum, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui şi ca Dumnezeu desăvârşit; pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce sântem făcuţi de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânţă şi păzindu-l întreg, precum a fost, ca, văzând minunea, să o lăudăm pe dânsa, strigând:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viaţă îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulţi se acoperă;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Povăţuitorul celor rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiţi;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea a multor greşiţi;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieşte toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 8-leaa

Văzând naştere străină să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel preaânalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă la înălţime pe cei ce strigă Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus, nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, şi naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neâncăput;
Bucură-te, uşa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioşi;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoire a celor credincioşi;
Bucură-te, căruţa cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălaşul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, cea care ai adunat cele potrivnice întru una;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat fecioria şi naşterea;
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, cea prin care s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veşnice;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi, minunându-ne de o minune ca aceasta, cu credinţă strigăm:
Bucură-te, sălaşul Înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce arăţi pe filosofi neânţelepţi;
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meşteri la cuvânt a fi necuvântători;
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliţi;
Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai tras din adâncul necunoştinţei;
Bucură-te, ceea ce pe mulţi i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieţi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, aşa cum Însuşi făgăduise; şi, păstor fiind, ca Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi; căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălăşluindu-Se în pântecele tău şi învăţând pe toţi să strige:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţii celei dumnezeieşti;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi cu ruşinea;
Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei furaţi de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăţiei;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămânţă;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat cu Domnul pe cei credincioşi;
Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost bună hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinţilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 11-lea

Împărate sfinte, de Ţi-am aduce cântări şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruieşte toată cântarea care se îndreaptă către mulţimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ţi strigă Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sânt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, îndreptează spre cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi, şi luminează mintea cu raza şi cu chemarea se cinsteşte cu acestea:
Bucură-te, raza Soarelui celui înţelegător;
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele; Bucură-te ceea ce îngrozeşti pe vrăjmaşi ca un tunet;
Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit chipul colimvitrei;
Bucură-te, ceea ce curăţeşti întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie, care speli conştiinţa;
Bucură-te, paharul, care dregi bucuria;
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viaţa veseliei celei de taină;
Bucură-te, mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 12-lea

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti a venit singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, şi, spărgând zapisul, aude de la toţi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând naşterea ta, te lăudăm toţi, ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pântecele tău, Domnul, Care ţine toate cu mâna, a sfinţit, a slăvit şi a învăţat pe toţi să strige către tine:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te, sfântă, ceea ce eşti mai mare decât sfinţii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieţii cea neâmpuţinată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraţilor celor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, zidul împărăţiei cel nebiruit;
Bucură-te, cea prin care se înalţă biruinţele;
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, izbăvirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum, izbăveşte de toată ispita şi scoate din munca ce va să fie, pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi: Îngerul cel mai întâistătător... şi Condacul întâi: Apărătoare Doamnă... şi apoi această

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preacurată Doamnă, Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poţi face tot binele, primeşte aceste daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile, şi te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, şi ne-am învrednicit Sfântului Lui Trup şi Preacuratului Lui Sânge. Pentru aceea fericită eşti întru neamurile neamurilor, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii fiind.

Şi acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară întru tot cântată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înşelător, şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până la sfârşit cu rugăciunile tale, păzeşte-ne pe noi neosândiţi. Ca întru paza şi cu ajutorul tău fiind mântuiţi, slavă, laudă, mulţumită şi închinăciune, pentru toate să înălţăm unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
:53::53::53:

Superb ! Multumim , Ana Maria !:53::53::53:

De scapam de raul : trandaviei , al grijii de multe , al puterii , si al grairii in desert , cu adevarat putem spune ca suntem pe calea dreapta ! Foarte importante sunt la rugaciunile de seara si de dimineata Rugaciunile Cesurilor (ceasurile zilei si ceasurile noptii ) ! Multi le ignora , dar ele sunt parte componenta , foarte importanta , in rugaciunile de seara si dimineata !

Multumesc Cristi :-)
 

Rugăciunea ceasurilor

A SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

Câte un stih, drept rugăciune, pentru fiecare oră din zi şi din noapte; sau toate laolaltă.

PENTRU CEASURILE NOPŢII

Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele tău cel ceresc.
Doamne, izbăveşte-mă de muncile de veci.
Doamne, de am greşit măcar cu mintea, măcar cu gândul sau cu cuvântul sau cu lucrul, iartă-mă.
Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită.
Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea.
Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea.
Doamne, eu ca un om am greşti, iat, ca un Dumnezeu indurător, mă miluieşte, văzând neputinţa sufletului meu.
Doamne, trimite mila ta întru ajutorul meu, ca să proslăvesc prea sfânt numele tău.
Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robu tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.
Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nimic bun înaintea ta, dă-mi harul tău, să pun început bun.
Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului tău.
Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, robul tău, ruşinatul şi necuratul, întru împărăţia ta. Amin.


PENTRU CEASURILE ZILEI

Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun.
Doamne, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte şi umilinţă.
Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare.
Doamne, dă-mi răbdare şi voie nebiruită şi blândeţe.
Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica ta în inima mea.
Doamne, învredniceşte-mă să te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac întru toate voia ta.
Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de draci şi de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase.
Doamne, ştiu că faci precum vrei tu, deci să fie şi întru mine, păcătosul, voia ta.
Că binecuvântat eşti în veci. Amin.

RUGACIUNEA DE DUMINICA

Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapine, cu care ai zidit lumea si ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin si-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut si le faci tuturor fapturilor Tale.
Inima mi se bucura si se desfateaza cind stau si cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incit nici o bunatate si nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Fetze: Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat si Te marturisesc si Te maresc, Tie ma inchin si-Ti servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea.
0, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! 0, Binecuvintat Fiu al lui Dumnezeu, mintuieste-ne de iad! 0, Duhule Sfinte, da-mi Darul si acoperamintul Tau!
Mult indurate Stapine, rogu-Te, sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentr-u bunatalile ce-mi trimiti in toate zilele, mai virtos insa pentru rabdarea Ta cea mare, ca nu m-ai pedepsit dupa multimea pacatelor mele, ci astepti cainta mea, ca un iertator Atotbun si indurat.
Doamne Iisuse Hristoase, da-mi Darul, ca sa petrec bine si crestineste in aceasta saptamina si sa nu mai pacatuiesc Tie, nici cu cugetarea, nici cu cuvintul nici cu fapta intru marirea si onoarea Invierii Tale celei de-a treia zi si a venirii Duhului Tau Celui Sfint asupra Apostolilor.
Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, Prea Bunule Stapine, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indreptez cu marturisirea; iar in ora mortii sa fiu aflat pregatit, cuminecat si cu inima curata, si sa fiu aflat demn de Imparatia Ta cea vesnica. Amin.

PLANSUL DE DUMINICA SEARA

Ca inaintea infricosatului Tau Divan, Doamne, sunt eu osanditul si fiind mustrat de privelistea cea ingrozitoare a faptelor mele si vazand dreapta hotarare rostita de gura Ta care ma asteapta, strig eu cu lacrimi: Drept esti, o Judecatorule, si dreapta este judecata Ta! Caci intocmai cum mi se cuvine, primesc eu de la Tine !

O, luminilor, prea sfinti Ingeri, picati lacrimi asupra mea!

Caci mila lui Dumnezeu am nesocotit-o statornic, si nu m-am umilit pre mine precum a vrut El. Deci, cu adevarat, dupa dreptate sunt pedepsit. Cand Domnul, mila Sa mi-a pus-o inainte, eu, necugetand, n-am luat-o in seama. Deci cu dreptate, se intoarce acum de la mine. Si cu ce urgie imi vor grai atunci ingerii: ” S-a dus vremea de pocainta. Acum este rasplatirea ” ? Mangaierea a slabit. Pocainta si lacrimile sunt nelucratoare. Muncile se inmultesc. Suspinele mele nu se aud.


Acum este tanguirea nesfarsita. Acum du-te, ia-ti rasplata pentru lucrurile tale cele amare si cumplite, arzandu-te ca o materie a firii celei neadormite si-a viermelui celui amar!

Ca un fiu al intunericului, desfateaza-te ! Ai iubit intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele negre, pentru ca ai urat lumina cea de-a pururea nemuritoare ! Acolo va fi plansul cel neincetat si scrasnirea cea dureroasa. Vai mie, sufletul meu ticalos, ca esti gol cu totul de fapte bune !
Cum vei vedea pe Judecatorul cel nemitarnic, Arhanghelii stand si cantandu-I toti pamantenii stiindu-i, de infricosatul Scaun tremurand toti? Caci Judecatorul este fara de mila celor ce n-au lucrat aici mila. Vai mie atunci, suflete necajit! Caci nu va fi glas, nici ascultare. Vesnic se vor veseli cei drepti, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru ca pe Dumnezeu cel vesnic nu L-am ascultat.

Deci de nevoie este de-aici sa strigam spre Dumnezeu si oamenilor sa le vestim. Chezasi, pentru aceasta sunt Cuviosii si Dreptii. De aceea, si eu Doamne, vestesc Numele Tau. Iarta-ma pe mine netrebnicul, robul Tau !

Sa nu treci cu vederea ticaloasa mea rugaciune. Mainile mele, intinate, catre tine le intind. Sa nu ma lepezi pe mine cel incarcat de patimi! Ci cauta spre mine cu iubire de oameni si cu blanda Ta milostivire. Pe mine, cu dezmierdarile de tot m-am intinat. Si frumusetea sufletului intru totul am necinstit-o. Cugetelor celor trupesti m-am robit. Si stapanirea mea cea dintai am pierdut-o. Vrajmasul sfatuindu-ma, nebuneste pe el l-am ascultat. Si pe idolii patimilor, in suflet i-am inaltat. Poftele pantecului le-am implinit si stralucirea mintii, de tot am innegrit-o. In cinstea de fiu adevarat fiind, dobitoacelor celor necuvantatoare m-am asemanat.

Frica strasnica si cutremur ma tin cand vad inainte taierea mortii care vine asupra tuturor in chip tainic si ma gaseste pe mine, vai, tot neindreptat.
Pentru aceea, din adancuri strig catre Tine, Doamne, si cad inaintea Ta cu lacrimi. Fii mie milostiv si iubitor de oameni, caci spre Tine am nadejdile mele. Ajuta-ma sa scap de urgia de dincolo!

Binevoieste ca sufletul meu cel impietrit sa castige inaintea Ta puterea de a rodi fapte bune! Gandurile cele sterpe scutura-le cu focul Sfantului Tau Duh ! Sa nu ma tai ca pe pomul cel neroditor si in focul cel nestins, Doamne, sa nu ma trimiti ! Sa nu faci din mine paie ale vapaii iadului, ci ca pe niste grau, Dumnezeul meu, primeste-ma in hambarul Tau.

Genunchii inimil mele imi plec eu, ticalosul. Caci nu indraznesc sa caut la ceruri. Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate, Cel Ce esti fara de pacat, Ziditorule si Imparate al tuturor si Atotputernice. Surpa-l pe vrajmasul meu din tot felul de faradelegi izbavindu-ma. O, cum se bucura ingerii si muritorii vazand intoarcerea mea!

Am calcat toate poruncile Tale. M-am amagit cu fapte urate. Sa nu Te ingretosezi de mine, preabunule Stapane ! Izbaveste-ma de robia vicleanului! Cu inima infricosata, Te rog pe Tine, Doamne, Cel Ce cu voia Ta m-ai auzit si m-ai iubit atat de mult, incat pentru mine te-ai intrupat si moarte ai suferit.
O, cum am putut uita dragostea Ta ! Cum am putut sa ma fac rob tuturor dezmierdarilor, spurcandu-mi trupul si sufletul in tot felul si-n tot locul? Pentru aceasta strig: Pacatuit-am, Doamne, si pururea pacatuiesc ! De aceea, inaintea Ta, eu stau acum osandit. Ci da-mi dezlegare de rautatile mele, ca un Dumnezeu milostiv si indurat!

Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, Maica lui Dumnezeu, Usa cea cereasca si Chivot sfant, mantuire intemeiata te am pe tine. Maintuieste-ma, Stapana, in Dar!
Legiuni de Ingeri, in cer, de multe ori suspina pentru mine, ca nu cumva sa se rapeasca fara de veste sufletul meu si sa merg in curgerile focului. Legiutori, Apostoli infricosati sezand pe scaune cu Judecatorul, Ingeri cu palose inarmati si infricosatori, vor desparti inimile pacatosilor.

Atunci se va taingui toata suflarea caci nu vor avea margine, vai, muncile cele cumplite. Apuca mai inainte de toate acestea, suflete. Urmeaza plansul desfranatei si striga dimpreuna cu dansa:

“Izbaveste-ma, Mantuitorule, de infricosata groaza a muncilor celor vesnice! Pe Tine te lauda neincetat Heruvimii si necontenit Serafimiii cei cu sase aripi. Te canta Cetele cele ceresti si iti slujesc si se inchina Tie, Treime in Unime. Lumina nenascuta esti, Parinte, si dimpreuna, fara de inceput, Il ai pe Fiul Tau. Si de-a pururea impreuna vecuitor Il ai pe Duhul Sfant, Care daruieste tuturor suflare de viata, ca un milostiv, indurat si bun.

Cu rugaciunile Mucenicilor si ale Proorocilor, ale apostolilor, ale Cuviosilor si ale Ierarhilor, primeste si glasul nostru, Parinte ceresc. Slava Tie, Doamne, caruia Ti se cuvine Slava si stapaniirea, impreuna cu prea sfantul, bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Aceste plansuri sa-ti dea putere
Sa-i faci pe altii, citind, sa spere
Deschide-le ochii sa-L vada
Deschide-le si inima sa creada

Atunci vei afla Mantuirea
Credinta, Speranta, Iubirea

Scuze!
 

Pentru cei care s-ar putea sa nu stie, este vorba despre:

CELE SAPTE PLANSURI ALE SFANTULUI EFREM SIRUL

Rugaciuni pe care le rostesc cei ce vor sa-si schimbe voia lor cea plecata catre patimi si dezmierdari

O duminca buna tuturor!

din rugaciunile de seara
 

Apoi, cu inchinaciune pana la pamant, zi:

Ma inchin Tie, Preasfanta Treime, care esti o Fiinta, de viata facatoare si nedespartita: Parinte si Fiule si Duhule Sfinte; cred intru Tine si Te marturisesc si Te slavesc, multumescu-Ti si Te laud, cinstescu-Te, Te preainalt si Te rog: miluieste-ma pe mine, nevrednicul robul Tau, pentru numele Tau. (de trei ori)

Ma inchin tie, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care ai aratat noua lumina cea adevarata cu nasterea ta, imparateasa cerului si a pamantului, nadejdea celor fara de nadejde, ajutatoarea neputinciosilor si impacarea cu Dumnezeu a tuturor pacatosilor. Tu ma acopera si ma apara de toate nevoile si impresurarile sufletesti si trupesti, si-mi fii folositoare cu prea puternicele tale rugaciuni (o inchinaciune).

Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, primeste aceasta putina rugaciune si o du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa mantuiasca si sa lumineze, pentru tine, sufletele noastre (o inchinaciune).

Toate puterile ceresti: Scaunele, Domniile, Incepatoriile, Stapaniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii si Ingerii, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, pacatosul (o inchinaciune).

Sfinte si Mare Proorocule Ioane, Inaintemergatorule si Botezatorul Domnului, cel care ai patimit pentru Hristos si ai luat indrazneala catre Stapanul, roaga-te pentru mine pacatosul ca sa ma mantuiesc pentru rugaciunile tale (o inchinaciune).

Sfintilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, tematorilor de Dumnezeu, dreptilor, locuitorilor in pustie, calugarilor, patriarhilor, si toti sfintii care ati patimit pentru Hristos si ati castigat indrazneala catre Stapanul, rugati-va pentru mine pacatosul, ca sa ma mantuiesc cu rugaciunile voastre (o inchinaciune).

Sfinte Ioane Gura de Aur, cu Vasilie cel Mare, cu Grigorie de Dumnezeu cuvantatorul, cu facatorul de minuni Nicolae si cu toti sfintii incepatorii ai preotiei, ajutati-ma si ma miluiti cu rugaciunile si ajutorul vostru (o inchinaciune).

Toate sfintele femei : mironosite, mucenite, tematoare de Dumnezeu si fecioare, care ati slujit Mantuitorului Hristos cum se cuvine, rugati pe Dumnezeu pentru mine, pacatosul (o inchinaciune).

Cea nebiruita si dumnezeiasca putere a cinstitei si de viata facatoarei Crucii Domnului, nu ma lasa pe mine pacatosul, ci ma apara de toata ispita cea trupeasca si sufleteasca (o inchinaciune).

Preacurata Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, nadejdea tuturor crestinilor, pentru ca alta indrazneala si nadejde nu am, fara numai pe tine, cea cu totul nevinovata Stapana mea si Doamna de Dumnezeu Nascatoare, Maica lui Hristos, Dumnezeului meu, pentru aceea ma rog: miluieste-ma si ma izbaveste de toate rautatile mele, si roaga pe Milostivul tau Fiu si Dumnezeul meu ca sa miluiasca ticalosul meu suflet si sa ma izbaveasca de vesnicele chinuri, si sa ma invredniceasca imparatiei Sale (o inchinaciune).

Sfinte ingere, pazitorul meu, acopera-ma cu aripile bunatatii tale si izgoneste de la mine toata lucrarea cea rea a diavolului si roaga pe Dumnezeu pentru mine, pacatosul. (o inchinaciune)

http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...ara-72541.html

Despre rolul rugaciunii de seara -
Rugăciunea de seară – decât să luăm un somnifer, mai bine spunem un psalm - http://florinm.wordpress.com/2009/01...unem-un-psalm/

Rugaciune pentru mantuire
 

Rugaciune pentru mantuire Dupa rugaciunile incepatoare, cu multa evlavie roaga-te asa:
Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta! Te iubesc, sporeste-mi dragostea! Ma pocaiesc, fa-mi cainta sa prisoseasca! Te slavesc ca pe intaiul meu inceput! Te doresc ca pe cea mai inalta dorinta a mea! Iti multumesc ca Binefacatorului meu cel vesnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieste si povatuieste-ma cu intelepciunea Ta, calauzeste-ma cu dreptatea Ta, mangaie-ma cu milostivirea Ta, apara-ma cu puterea Ta. Iti inchin, o, Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti Tu, pentru ca Tu voiesti sa ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ceea ce voiesti Tu. Te rog cu umilinta, lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!Dumnezeule preabun, ajuta-ma sa ma curatesc de gresalele trecute, sa biruiesc ispitele viitoare si sa lucrez cuvintele virtutii. Umple inima mea de dragoste pentru bunatatea Ta, de ura pentru gresalele mele, de ravna pentru binele aproapelui si de defaimare pentru desertaciunile lumii. Fa-ma sa fiu supus mai-marilor mei si cu dragoste catre cei mai mici, credincios prietenilor si iertator vrajmasilor mei.
Vino, Atotputernice, intru ajutorul meu, ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie, care sunt pricina tuturor pacatelor. Sa biruiesc adica: mandria, prin smerenie crestineasca,- iubirea de argint, prin milostenie,- invidia, prin dragoste si bucurie
pentru binele aproapelui,- desfranarea, prin infranare si curatie,- lacomia, prin cumpatare,-mania, prin rabdare,- lenea, prin barbatie crestineasca. Asemenea sa biruiesc si toate celelalte pacate si patimi ce izvorasc din acestea.
Si-mi da virtutile crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeul meu, fa-ma intelept intru lucrarile mele, curajos in primejdii, rabdator in nenorociri si smerit in propasire. Nu ma lasa sa uit vreodata a fi cu luare-aminte la rugaciuni si in biserica, cumpatat la masa, repede la implinirea datoriilor si statornic in hotarari. Doamne, insufla-mi grija sa am totdeauna constiinta dreapta, infatisare cuviincioasa, vorbire folositoare si purtare in buna randuiala.
Da-mi harul Tau, ca sa ma deprind a-mi stapani totdeauna patimile, a ma invrednici de darurile Tale, a pazi legea Ta si a merita mantuirea. Dumnezeul meu, fasa cunosc cat de mici sunt bunatatile pamantesti si cat de mari sunt cele ceresti, cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia. Ajuta-mi sa fiu intotdeauna gata de moarte si sa nu ma cutremur de judecata Ta, sa scap de chinurile cele vesnice si sa dobandesc raiul prin lisus Hristos, Domnul nostru. Ami

Psalmul 6

1.Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.
2.Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
3.Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când?
4.Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta.
5.Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine?
6.Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
7.Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei.
8.Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
9.Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10.Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS STELIAN, OCROTITORUL COPIILOR ŞI AL MAMELOR


„Cuvioase Părinte Stelian, sprijinitorul şi călăuzitorul în rugăciunile noastre, patimile trupeşti biruind şi împreună cu îngerii locuind, priveşti neîncetat mărirea cea gătită sfinţilor, de lumina cerească umplându-te. Acum, în slava cerească vieţuind şi înaintea Împăratului Hristos stând, nu uita pe credincioşii care cu îndrăzneală înalţă rugăciuni şi cer sprijinul tău.
Cel ce de la sânul maicii tale ai fost sfinţit, şi vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat, luând sub ocrotirea ta pe mame şi pe copii, ferindu-i de întristare şi de boală, arată-te grabnic vindecător al suferinţelor şi al bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor ce te laudă pe tine.

Cel ce din pustiul Paflagoniei ai făcut loc de preamărire a Sfintei Treimi, fă şi din pustiul inimilor noastre ţarină bineplăcută a harului dumnezeiesc, în care să înflorească crinii cei mântuitori ai credinţei şi să se înmulţească roadele sfinţitoare ale faptelor bune; ocroteşte cu rugăciunile tale familiile şi pe copiii noştri, cerând de la Milostivul Dumnezeu iertare de păcate, sănătate şi mântuire, ca prin tine şi împreună cu tine să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin».

Cele şapte plânsuri ale sfântului efrem sirul
 

Rugăciuni pe care le rostesc cei ce vor să-şi schimbe voia lor cea plecată către patimi şi dezmierdări

PLÂNSUL DE LUNI SEARĂ

Primeşte rugăciunea gurii mele celei întinate şi necurate, Stăpâne al tuturor, iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase; şi să nu te îngreţoşezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic şi nepriceput. Nici sufletul meu, care de iad se apropie, nu-l judecă nevrednic de mângăierea Ta. Caută-mă pe mine ca pe oaia cea pierdută, căci m-am făcut pustiu de a mă îndrepta către toată osârdia şi tot gândul cel bun. Căci, după ce m-am orbit cu dulceţile şi cu dezmierdările, am întunecat sufletul meu şi de beţia patimilor este înnegrită inima mea.

Mărturisesc Ţie Doamne, Mântuitorul lumii, toată amărăciunea, răutatea şi dobitocia mea. Voi spune, iarăşi, din inimă, toată bunătatea şi veselia Ta pe care Tu, Doamne, din nemărginita iubire le-ai revărsat peste mine. Din pricina mea Te-am întărâtat, Doamne; m-am arătat fără osârdie către facerea de bine, m-am gândit des la rău şi lesne am săvârşit tot păcatul. Iar Tu, Stăpâne, ai trecut cu vederea toată răutatea mea din pricina nemărginitei întinderi a îndurării Tale, Fiule al lui Dumnezeu. Capul meu se înalţă prin darul Tău, Stăpâne, dar se smereşte iarăşi pentru păcatele mele. Mă trage pe mine, iarăşi, darul Tău către viaţă, iar eu, mai vârtos, către moarte cu stăruinţă mă duc.

O, cât de cumplita e obisnuinţa patimilor ! Cum leagă mintea cu legături de nedezlegat! Şi eu, păcătosul, mă leg cu ele de bună mea voie. Şi încă mă şi bucur când mă văd legat. Cufundat sunt în adânc: şi-n fiecare zi mă bucur de lanţurile vrăjmaşului şi mă îndulcesc într-însele. Ne leagă cu legături pe care nu vrem să le vedem, şi de-a pururi ne întinde curse, în care mă prind. Pentru ca el însuşi cunoaşte cugetul şi pornirea. Şi fiindcă este mai tare, într-o clipită mă leagă.

Acesta este plânsul, aceasta este tânguirea, pentru că mă ferec eu singur, ca şi cu nişte obezi, cu voile mele. Căci putând să zdrobesc legăturile într-o clipită de ochi şi să mă fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac. Mă las biruit de trândăvie şi de obişnuinţa patimilor. Cu voia mă supun lor. Acest lucru, de ruşine plin,este mai greu de plâns. Pentru ca merg cu voile mele la vrăjmaşul meu şi el îmi leagă sufletul şi mă omoară în patimi, bucurându-se. Şi putând să sfărm legăturile, iată că nu poftesc! Este oare altă ruşine mai cumplită decât aceasta a mea? O, nu !

Nimic nu este mai de ruşine decât ca cineva să facă voile vrajmaşului sufletului său ! Şi aşa, aflându-mă eu, ticălosul, şi cunoscând legăturile mele, le ascund din falsă evlavie.

Iar cugetul meu mă mustră şi mă omoară în adâncul sufletului: "pentru ce nu te trezeşti ticălosule?".

Oare nu ştii că lângă uşă este înfricoşată zi a judecăţii?

Scoală-te ca un puternic! Rupe-ţi legăturile! În tine este puterea dezlegării ca şi puterea legării. Aşa mă mustră pururea, în adâncul sufletului, sfânta ştiinţă. Şi eu nu vreau să mă izbăvesc din legăturile curselor. Mă tânguiesc şi suspin în fiecare zi, şi iarăşi în chip zilnic mă descopăr legat. Vrednic de jale şi ticălos sunt eu, nesporit în lucrul cel bun al vieţii mele, fiindcă nu mă tem de cursele morţii.

Trupul îmi este îmbrăcat cu chip de cucernicie, de ochii privitorilor mei, dar sufletul îmi este ferecat, ca în nişte obezi, de gânduri necuvioase. Pe dinafară mă fac cucernic cu multă sârguinţă dar înăuntru sunt urăciune în faţa lui Dumnezeu. Îmi îndulcesc graiul cu oamenii, căutând să par bun, în timp ce sunt amar şi rău cu voirea.

Şi ce oare voi face în ziua cunoştinţei? Atunci când judecătorul Dumnezeu va da pe faţă totul înaintea judecăţii? O! Ce mare frică ticăloşeşte inima mea, fiindcă mă strâng eu însumi în lanţul nemărginitelor fărăldelegi!
Eu însumi ştiu că acolo mă voi munci dacă nu voi îmblânzi aici, cu lacrimi, pe Judecătorul. Pentru aceasta, mă rog să nu Îţi încui îndurările, Stăpâne, întru urgie; că Tu Însuţi aştepţi întoarcerea mea, pentru că nu voieşti să vezi pe cineva arzând, ci voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască în viaţa cea veşnică. Îndrăznesc deci, la îndurările Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad înaintea Ta, rugându-mă. Caută spre mine şi mă miluieşte! Scoate din temniţă fărădelegilor sufletul meu!

Străluceşte-mi în minte raza de lumina, mai înainte de a ne duce la judecată ce va să-mi fie înfricoşată. Frica mare mă apucă pe mine, ticălosul şi înverşunatul. Cum mă duc eu acolo, cu totul gol de fapte bune! Frică şi cutremur mă cuprinde, Doamne, când mă văd pe mine fără de osârdie spre bunătate. Şi cu gânduri potrivnice mă svârcolesc într-una, plecându-mi dracilor, care, cu dezmierdările patimilor, spre pierzare pururea mă amăgesc. Mă asemăn prea bine negustorului trândav şi leneş, care, în fiecare zi, îşi păgubeşte capitalul cu câştigul. La fel şi eu ticălosul, mă păgubesc zilnic de bunătăţile mele cele cereşti întru multe învăluiri, care -mi trag spre rău, căci simt în mine cum, în fiecare ceas, eu mă fur singur. Şi vrând, mă aflu întru acelea pe care le urăsc. Mă înspăimânt eu însumi de voirea mea, care, în multe chipuri, se aruncă întru necazuri în pricină că păcătuiesc. Şi mă înspăimânt iarăşi de pocăinţa mea, care nu are temelie tare pe stâncă cea izbăvitoare care mă poate mântui. O, cum nu mă lăsa în pace vrăjmaşul sufletului!

Cum pune în fiecare zi temelia zidirii pe care, cu mâinile mele, iarăşi o risipesc!
N-am pus început bun pocăinţei sufletului. Sunt un rob al trândăviei. Cu însăşi voia mea şi cu multă osârdie slujesc vrăjmaşului. O, cine va da capului meu apă cea fără de nume care să-l spele? Şi cine ochilor mei izvoare de lacrimi cu care să plâng totdeauna către înduratul Dumnezeu? Să cer dar de la el să trimită har mie, păcătosului, Şi să mă scape de marea cea înnebunită, care, cu valurile păcătului, înviforează necontenit inima mea.

Căci voile mele au biruit ca nişte răni care nicidecum nu primesc doctorii de vindecare.

Femeia cea păcătoasă, înţeleaptă s-a arătat fiindcă s-a temut şi s-a sârguit şi-a urât lucrurile păcatului, aducându-şi aminte de ruşinea cea veşnică ce va să fie şi de chinuirea cea nesuferită a muncii iadului.
lar eu, pentru patimile păcatului, în fiecare zi rugându-mă, nu mă îndepărtez de dânsele, ci rămân de-a pururea nebun, întru obiceiul cel rău. Spre nădejdea de pocăinţa îmi este aşteptarea, furându-mă cu deşartă-i făgăduinţa şi zicând: mă pocăiesc, în vreme ce eu niciodată nu mă pocăiesc cu adevărat. Mă pocăiesc numai cu graiul în timp ce cu lucrurile, mult stau în urmă de adevărata pocăinţă. Deci îmi uit firea, făcând cunoştinţa cu răul şi, întărâtând pe Domnul, neîntrerupt păcătuiesc. Izvor de pocăinţă nu am aflat căci cu întărire am făcut păcatul, şi nu fără de voie am păcătuit. Şi Iuda, vânzătorul, loc de pocăinţă nu a aflat, căci cu Domnul fiind, a păcătuit şi ştia ceea ce făcea, fiindcă avea cunoştinţa Domnului. Deci pentru păcătele noastre, întru cunoştinţa făcute, ce voi aştepta eu, ticălosul?

Şi dăcă cel ce numai gândeşte răul întocmai e cu cel ce-a lucrat, apoi eu ce răspuns voi da pentru nenumăratele mulţimi, ale fărădelegilor mele? Ham, gândind râsul tatălui său, lepădat a fost. Cei ce s-au unit, în car de foc s-au înghiţit nimic zicând sau făcând. Şi cei din vremea lui Ilie, asemenea au patimit. Şi Saul cu gândurile slujirii de idoli numai învoindu-se, s-a lepădat de Dumnezeu. Şi Aristotel, numai sfătuind pentru păcat, a murit. Şi fiii lui Aron, greşind, s-au sfârşit. Şi Anania şi Safira, cu nebăgare de seamă petrecând, vreme de pocăinţa n-au aflat.
Dar eu cel ce fac întru cunoştinţa fapta mea, privesc la învoirea mea şi zic ca aştept cu credinţa hotârarea dreptăţii ce mi se cuvine.

Pentru ce ma las amăgit de chipul smereniei mele când eu sunt eu totul străin de faptele cele bune şi cele potrivnice fac înaintea lui Dumnezeu? Fariseii au suferit mustrare atunci când Mântuitorul Hristos le arată pe faţă minciuna portului şi-a chipului lor !

Iar eu adesea mă plictisesc de mustrările cugetului şi caut să mi-l adorm spre a scăpa de ele. Atunci amar este adevărul celor ce caută să-l ascundă. Ci eu vin acum, Doamne, să-mi descopăr chipul şi se vor arată viermii, şi voi dezveli faţă şi ochii, şi vor vedea cei de faţă făţărnicia mormântului şi minciuna faptei mele se va descoperi şi vor privi toţi faţa mea de fariseu. Căci chiar aici, în lume, ea se face văzută, nu numai dincolo în veşnicie, unde o va arde focul.

Tinde-i mâna de ajutor celui ce se tăvăleşte Doamne! Căci voind a mă scula nu pot, pentru că sarcina păcatelor mele s-a îngreunat peste măsura şi obiceiul cel rău mă opreşte, legându-mă. Văd şi ca într-o negură umblu, şi întru mult întuneric mişc mâna mea, şi ca un slăbănog sunt. Mi se pare că sunt sârguitor şi iată că mă plictisesc curând.
Mă rog să mă izbăvesc, şi cu toate că postesc, văd că sunt împiedicat de duh vrăjmaş. Vreau să mă blagoslovesc mult, dar cu inima nu-L iubesc pe Dumnezeu.
Cum voi îndrăzni să cer iertare pentru păcatele, mele, când petrecerea de mai înainte eu nu o uit; sau cum mă voi dezbrăca de omul cel vechi, care se strică, când poftele amăgirii celei vechi nu mă leapădă ?

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după îndurările Tale şterge fărădelegile mele.

Gura mea netrebnică strigă către Tine, Stăpâne, şi inima mea necurată şi sufletul meu întru păcate întinat. Auzi-mă pentru bunătatea Ta, şi rugăciunea mea nu o lepăda. Căci nu lepezi rugăciunea mea, ci a celor ce nu se pocăiesc întru adevăr. Dar pocăinţa mea, Doamne, nu este curată! Un ceas mă pocăiesc şi două Te întărât. Întăreşte sufletul meu pe piatra pocăinţei. Luminează, cu darul Tău, întunericul din mine.
.............

Cele şapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul-Plânsul de luni seara
 

................
Pleacă-Te, bunule Dumnezeu, către plânsul inimii mele, dar nu pentru dreptăţile mele, căci nu au nici o bunătate, ci pentru multa şi negrăita Ta bunătate şi pentru îndurările Tale!

Ridică din nou, Doamne mădularele mele pe care le-a frânt păcatul! Şi luminează inima mea pe care a întunecat-o pofta cea rea!
Izbăveşte-mă, Doamne, de tot lucrul cel rău cu care se străduieşte să mă surpe pe mine potrivnicul. Nu-Ţi întoarce faţa de la mine.
Să nu-mi zici mie: " Adevăr zic ţie, nu te cunosc pe tine ".

Mântuieşte, Doamne, din moarte, sufletul necăjit! Tu, cel ce ai stăpânire peste viaţă şi peste moarte! Căci Tu ai zis, Stăpâne: "Cere şi ţi se va da!”

Curăţă-mă, Doamne, de tot păcatul, mai înainte de sfârşit. Şi dăruieşte-mi, iubitorule de oameni, în toată viaţa aceasta care mi-a mai rămas, să izvorăsc lacrimi din inima spre curăţirea întinăciunii mele celei sufleteşti, ca să pot şterge de aici din datoriile mele cele multe, măcar puţine greşeli, şi să mă mântui acolo prin acoperământul mâinii Tale celei atotputernice, atunci când va tremura tot sufletul de Slava Ta cea Înfricoşată.
Aşa, Stăpâne, Fiule al lui Dumnezeu, auzi-Mă şi primeşte rugăciunea păcătosului robul Tău !

În dar mântuieşte-Mă pe mine cu Darul Tău !

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeule eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor - Amin.

Psalmul 19


1.Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
2.Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.
3.Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.
4.Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.
5.Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
6.Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.
7.Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
8.Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9.Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
10.Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 30


1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Canonul cel Mare (al Sfantului Andrei Criteanul)
 

Plansul de marti seara - Sfantul Efrem Sirul

Vai mie, in ce fel de osanda stau, in ce fel de rusine zac? Nu este omul meu cel ascuns precum cel vazut. Pentru nepatimire vorbind eu, cugetarea rusinoaselor patimi intru mine este ziua si noaptea. Pentru curatenie graind si scotand cuvinte, pentru inversunare gandesc.

Vai mie, ce fel de cercare imi este mie gatita! Cu adevarat, cu chipul bunei-credinte sunt imbracat, iar nu cu puterea. Cu ce fata ma voi apropia la Domnul Dumnezeu, Cel ce cunoaste cele ascunse ale inimii mele?

Atator rautati vinovat fiind, ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din Cer si sa ma arda pe mine, precum oarecand pe cei ce au adus foc strain in pustie, iesind foc de la Domnul, i-a ars pe dansii.

Dar eu ce voi astepta, cel ce cu multa nemasurata greutate de pacate sunt infasurat? S-a infocat inima mea, s-a schimbat gandul meu cel bine-credincios, s-a intunecat gandirea mea. Pururea ma intorc ca un caine la a sa varsatura.

Nu este intru mine indrazneala catre Cel ce cearca inimile si rarunchii; nu este intru mine cugetare curata; nu este intru mine lacrima intru rugaciune. Chiar daca voi suspina, doar imi racoresc fata cea intru rusine cufundata. Imi voi bate pieptul, lacasul patimilor, pravalia gmdurilor celor rele.

Slava Tie, unule indelung-rabdatorule, slava Tie, unule bunule, Slava Tie, facatorule de bine al sufletelor si al trupurilor noastre. Mari si multe sunt indurarile Tale peste noi, pacatosii, Doamne!

Sa nu ma lepezi pe mine cu cei ce zic Tie «Doamne, Doamne» si nu fac voia Ta, pentru solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, pentru solirile tuturor celor ce bine au placut inaintea Ta.

Ca Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru mine; Tu stii ranile sufletului meu. Vindeca-ma, Doamne, si ma voi vindeca. Ca de nu vei zidi Tu, Doamne, casa sufletului, in zadar s-au ostenit ziditorii. Caci ma gatesc catre impotrivirea patimilor cand ma socotesc cu dansele, dar reaua mestesugire a balaurului imi slabanogeste taria sufletului meu prin dulceata; si, nefiind cineva care sa ma sileasca, ca un robit ma trag de dansele.

Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde, si mireasma focului, inca tanar fiind, ma trage pe mine catre foc. Iarasi ma pornesc sa mantuiesc pe cel ce se cufunda, si din neiscusinta impreuna cu dansul ma cufund. Cert pe cel bolnav, orb fiind eu. Doctor al patimilor voiesc sa ma fac eu, ticalosul, insumi eu fiind robit de dansele.

Lumineaza-mi, Doamne, ochii inimii mele, ca sa cunosc multimea patimilor mele. Darul Tau sa umbreasca peste mine, Stapane, si sa lumineze gandirea mea cea intunecata si, pentru necunostinta mea, cunostinta Dumnezeiasca sa salasluiasca intru mine; ca la Tine nici un cuvant nu este cu neputinta.

Tu, Doamne, marea cea neumblata ai facut-o bine calatorita norodului Tau oarecand. Tu din piatra vartoasa apa ai scos norodului Tau celui insetat. Tu singur pe cel cazut intre talhari l-ai mantuit cu bunatatea Ta.

Milostiveste-Te, Doamne, pentru multa bunatatea Ta, spre mine, cel cazut intre talhari si legat cu legatura de reaua cugetare. Nimeni nu este care poate sa vindece durerea sufletului meu, fara numai Tu, Doamne, Cel ce stii adancurile inimii mele.

De cate ori am pus, ticalosul, intru sine-mi hotar si ziduri am zidit intre mine si pacatul meu cel fara de lege si intre cei impotrivnici care asupra-mi navalesc cu razboi; si gandirea mea hotarele le-a trecut si zidurile le-a surpat, pentru ca hotarele nu au intarire frica Celui mai bun si zidirile nu sunt intemeiate pe pocainta cea curata.

Cine nu va plange pentru mine, ca pentru o mica dulceata focul cel fara de sfarsit l-am dispretuit si imparatia cea vesnica nu m-am silit sa o dobandesc? Am robit patimilor eu, ticalosul, cu vrednicia sufletului meu. M-am facut dobitocesc si nu pot sa caut catre Domnul cel milosard.

Am fost impodobit oarecand cu darurile cele de bogatie facatoare, iar acum saracia patimilor am iubit-o. Strain m-am facut de faptele bune, in tara departata a rautatii ducandu-ma. Pe jumatate sunt mort, prea scurta ramasita de viata avand.

Plangeti-ma, Cuviosilor si Dreptilor, pe mine, care in patimi si in pacate sunt cuprins; plangeti-ma, lucratorii infranarii, pe mine, care sunt indracit cu pantecele si iubitor de dezmierdari; plangeti-ma, cei miluiti si cunoscatori cu dreapta socoteala, pe mine, care am fost miluit si am intaratat pe Cel ce m-a miluit.

Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit viata imbunatatita, pe mine, cel ce cu chipul sunt imbunatatit, iar cu lucrurile patimas si nebagator de seama; plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor.

Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavarsita catre Dumnezeu si catre aproapele aveti, pe mine, care cu cuvintele iubesc, iar cu lucrurile departe de dragoste stau; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit rabdare si sunteti purtatori de roada, pe mine, cel nerabdator si neroditor; plangeti-ma, cei ce fara de rusine va rugati lui Dumnezeu, pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la inaltimea Cerului.

Plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit blandete, pe mine, cel ce sunt strain de aceasta; plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, cel nemiluit; plangeti-ma, cei smerit-cugetatori, pe mine, cel inalt-cugetator si mandru.

Plangeti-ma, cei ce neagoniseala Apostolilor v-ati agonisit, pe mine, cel impatimit de materie si insarcinat; plangeti-ma, cei credinciosi si intariti cu inima catre Domnul, pe mine, cel indoit la suflet, si putred, si netrebnic; plangeti-ma, cei ce plansul l-ati iubit si rasul l-ati urat, pe mine, cel ce am iubit rasul si am urat plansul.

Plangeti-ma, cei ce aveti in minte Judecata cea de dupa moarte, pe mine - cel ce marturisesc ca o pomenesc, si cele impotrivnice le lucrez; plangeti-ma, mostenitorii imparatiei Cerurilor, pe mine, cel vrednic de gheena focului.

Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru sufletul cel inviforat; intru acelea care puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu, ajutati-mi. Caci stiu ca, daca veti ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu, toate se vor ierta noua pentru noianul bunatatii Sale.

Si, precum Dumnezeu este iubitor de oameni, asa si voi, cei vrednici, sa nu treceti cu vederea rugaciunea mea, a pacatosului, ca nu am indrazneala, pentru multe pacatele mele. Lucru al vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a soli pentru cei pacatosi, iar lucrul lui Dumnezeu este a-i milui pe cei deznadajduiti.

Sfintilor ai lui Dumnezeu, rugati-va imparatului pentru cel robit; rugati-va Pastorului pentru oaie; rugati-va Vietii pentru cel mort, ca sa trimita darul Sau si sa-mi intareasca lesne-alunecarea smeritului meu suflet.

Cad la indurarile bunatatii Tale, Stapane al tuturor. Primeste rugaciunea pacatosului; indulceste sufletul amarat de pacat; impartaseste celui insetat din izvorul vietii si ma povatuieste pe mine la calea vietii; baga-ma pe mine pe usa cea imparateasca, ca un stapan pe robul sau, ca sa ma slobozesc de robia patimilor celor necinstite, caci se tine legata inima mea ca intr-un lant de fier. Sa ma intampine pe mine indurarile Tale, Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, mai inainte de a ma trage cu cei ce lucreaza faradelegea. Acolo se vor descoperi cele intru intuneric si cele intru lumina lucrate de mine.

Vai mie, ce fel de rusine ma va cuprinde cand ma vor vedea pe mine osandit cei ce ma socotesc acum ca sunt fara de prihana! Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o eu, ticalosul, si patimilor m-am supus!

Vai mie, suflete! Cum se innegreste soarele cu negura patimilor mele! Cum se strica viata de moarte! Cum nu se pierde negura cu venirea de fata a razei! Cum alegem stricaciunea in locul nestricaciunii! Cum ne-am framantat, suflete, in pamant cu patimile! Haina cea de Dumnezeu tesuta am netrebnicit-o si nevrednica de nunta cea imparateasca am facut-o. De buna voie ne-am vandut pacatelor. Vrajmasului vietii noastre robi ne-am facut.

Ce vei zice Judecatorului in ziua aceea infricosata si groaznica? Am flamanzit pentru Tine, sau am insetat, sau gol m-am facut, sau m-am smerit? Sau Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu?

Cu indrazneala totdeauna striga Dascalul: Primeste, cel ce esti intru stapanire, fraul; cel intru robie, cinstea cea intocmai; saracule, bogatia cea nejefuita. Pentru ce nu vrei slobozenia, ci stramtorarea? Pentru ce astepti vreme, iar nu gand? Pentru ce esti prieten celui viclean, si nu ai dor de mantuire? Pentru ce nu ajutam firii, avand vreme?

Pana inca esti domn al gandurilor tale; pana nu se osteneste trupul si cugetarea; pana nu intru puterea altora zace binele tau; pana aratat iti este tie darul, iar nu cu indoiala, si de adancul inimii tale darul se apuca; pana cand lacrimile tale sunt vestiri pentru iesirea ta: intampina, stai vitejeste impotriva patimilor impreuna cu ajutorul lui Dumnezeu la razboi; fa vitejie asupra lui Goliat, sa nu apuce mai inainte talharul, sa nu te rapeasca mai-nainte ucigasul, ca nu cineva din silitorii si din rapitorii imparatiei sa te incuie pe tine afara.

Sa ne temem si sa ne pazim cu toata strajuirea, ca sa nu ne aratam mincinosi ai marturisirii noastre. Caci daca marturiile cele catre oameni le intareste Dumnezeu cand in vazul tuturor s-au luat, cata va fi primejdia fagaduintelor acelora ale carora noi ne vom afla calcatori, si nu numai ai celorlalte pacate, ci si cand pentru insasi minciuna vinovati vom fi adevarului, si mai ales cand nu va mai fi a doua nastere din nou, nici plasmuirea din nou, nici asezare la starea cea dintai.

Cumplit lucru este dupa ce a trecut targul, atunci a cauta negutatoria. Cumplit lucru este sfatuirea de pe urma si atunci a simti paguba, ca nu este dezlegare a pagubei dupa ducerea cea de aici si dupa amara incuiere si pecetluire a celor lucrate de fiecare.

Ca vamesul suspin, ca si desfranata lacrimez, ca talharul slobod glas, ca fiul cel curvar strig catre Tine, iubitorule de oameni, Hristoase, Mantuitorul lumii, Lumina cea adevarata: intareste sufletul meu cel slabit care s-a slabanogit cu betia dezmierdarilor. Tamaduieste bubele acestuia si abaterile mintii mele. Spala-l pe acesta, care s-a innegrit cu putreziciunea pacatului, cu cinstitul Tau Sange.

Acum este vreme bine primita, acum zi de mantuire. Cu multimea milei Tale intoarce-ma, Unule indelung-rabdatorule, si ma izbaveste de toata desfatarea cea dezmierdatoare. Sa nu ma arda desavarsit cuptorul patimilor, ci cu roua milei Tale stinge-l pe dansul.

Vai mie, ca mi-ai daruit mie, Doamne, luminarea cunostintei si eu o lepad pe aceasta! Vai mie, ca totdeauna m-am bolnavit si ma slabanogesc, si neincetat ma cerceteaza pe mine darul Tau si ma vindeca pe mine, si in tot ceasul am lepadat si lepad daruirea tamaduirilor lui!

De cate daruiri, Stapane, m-ai umplut pe mine, pacatosul, si de-a pururea imi daruiesti, si eu, netrebnicul, sunt nemultumitor si nerecunoscator cu voirea! Totdeauna ma indulcesc de darul Tau, totdeauna ma luminez, adeseori ma intaresc, si totdeauna il lepad si intru amaraciunea mea iarasi ma schimb.

Imi aduci aminte, Preabunule, de moarte, de muncile cele vesnice si ma tragi pe mine totdeauna catre viata, ca sa ma mantuiesc, iar eu intru indaratnicia mea raman de-a pururea. Pentru aceasta nu voi avea nici un raspuns acolo.

Bat ca sa mi se deschida usa milei Tale, Doamne. Starui rugandu-ma, ca sa imi dobandesc cererea. Ca un fara-de-rusine, caut sa ma miluiesc. Fii indelung rabdator asupra mea, razvratitului. Izbaveste-ma de pacatele cele ce m-au inconjurat, sanatos facandu-ma sa ma scol din patul pacatului celui de stricaciune facator.

Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul rau, mai inainte de a ma apuca sfarsitul; ca sa gasesc dar inaintea Ta in ceasul mortii si al despartirii; caci in iad, cine se va marturisi Tie? Albeste-mi vesmantul cel intinat mai inainte de a-mi veni porunca cea infricosata si a ma lua pe mine ne-gata si rusinat.

Izbaveste sufletul necajit din gura leului si mantuieste-l pe dansul cu darul, cu indurarile si cu solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, si ale tuturor Sfintilor, ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin!

Sfantul Efrem Sirul

RUGĂCIUNE LA VREME DE ISPITĂ


În orice împrejurare te-ai afla, de bucurie, de întristare, lipsă ori bunăstare, înalţă gândul smerit şi inima curată către Dumnezeu, aducându-I laudă, mulţumire ori cerere, şi El, Care ascultă chemările sincere şi curate, nu te va trece cu vederea.

Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea lor; Cel ce aşişderea ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngroziri şi cu suferinţe grele pe dreptul Iov, robul Tău, pentru a se vădi şi mai lămurit virtuţile şi credinţa lui cea întru Tine; Cel ce ai dat îngăduinţă Satanei să se apropie cu ispitire de însuşi Fiul Tău spre a-L îmbia şi a-L momi cu poftele şi deşărtăciunile acestei lumi, pentru ca înfrânt şi ruşinat acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, Satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui unuia să-I slujeşti”; Cel ce tuturor drepţilor şi sfinţilor Tăi le-ai dat vremi de ispitire şi de grele îndolieli, pentru ca prin ele, lămurindu-se, să iasă şi să rămână şi mai întăriţi în credinţă, în nădejdea, în dragostea şi în supunerea cea către Tine; Însuţi, atotputernice şi preabunule Stăpâne, ajută-mi şi mie în această clipă grea, când duhul Satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli şi cu îmboldiri şi amăgiri viclene frământă inima şi sufletul meu; arată-mi mie, Milostive, adevărul şi calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, să mă pot bucura de cuvintele Apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El”. Dăruieşte-mi, Stăpâne, inimă curată şi credinţă tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu proorocul Tău David: „Doamne cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi zic sufletului meu: Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi cel ce înalţi fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui; a Domnului este mântuirea şi peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta”. Amin.

POMELNIC PENTRU CEI VII

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe dreptcredinciosul tau popor. Supune sub picioarele lui pe tot vrajmasul si potrivnicul si sadeste in inima lui cele bune si de pace pentru sfanta Biserica; ca sa vietuim, prin linistea lui, viata lina si fara de galceava, in dreapta credinta, indeplina crestinatate si curatie ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe prea sfintitii patriarhi ai lumi isi Prea Sfintitul si indreptatorul Sinod, pe arhiepiscopul ( sau episcopul ) nostru ( numele ), pe toti prea sfintitii mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, pe preoti, diaconi si pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus sa pastoreasca turma Ta cea cuvantatoare si, pentru rugaciunile lor, miluieste-ma si ma mantuieste si pe mine pacatosul ( O inchinaciune ).

Mantuieste,Doamne, si miluieste pe dreptcredinciosii carmultori al tarii, pe mai-marii ostilor, pe capeteniile oraselor si satelor si pe toti binecredinciosii si de Hristos iubitorii ostasi ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe parintele nostru staretul ( numele ) si pe fratii nostri cei intru Hristos si, prin rugaciunile lor, mantuieste-ma si pe mine pacatosul ( Numai pentru calugari; o inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe parintele meu, duhovnicul ( numele ) si-mi iarta pacatele prin rugaciunile lui. ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe toti cei ce se ostenesc si slujesc si pe cei ce cu osardie au slujit in sfant locasul acesta, fratii nostri, cu lucrul mainilor ; pe cei pusi in ascultari ; iconomi,ajutori de iconomi si pe cei impreuna cu dansii ostenitori, pe slugile mirenesti, pe lucratorii de pamant ai acestei sfinte manastiri si pe toti ortodocsii crestini catre Tine ( O rostesc numai calugarii; o inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, sl miluieste pe parintii mei ( numele )pe fratii, surorile, pe toate rudeniile cele dupa duh si dupa trup si pe prieteni ; si le daruieste lor pacea Ta, indestulandu-i cu bunatatile cele lumesti si cu cele mal presus de lume ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste sfintele manastiri din Sfantul Munte,din Tara Romaneasca si de pretutindenea si pe parintii si fratii mei,care vietuiesc si petrec intr-insele ; si ma miluieste si pe mine,pacatosul, pentru rugaciunile lor ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste, dupa multimea indurarilor Tale, pe toti sfintii ieroschimonahi, ieromonahi, ieroschidiaconi, ierodiaconi,schimonahi si monahi, schimonahii si monahii, si pe toti cei ce cu evlavie si cu infranare vietuiesc prin manastiri, prin pustii, prin pesteri, prin munti, prin inchisori, prin crapaturile pietrelor, prin ostroavele marilor, in orice loc si latura si care slujesc si se roagaTie cu crestineasca, dreapta si buna credinta. Usureaza-le povara,mangaie-i in necaz si-i intareste in nevointa, cu puterea Ta ; iar prin rugaciunile lor, daruieste-mi si mie iertare de pacate ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe batrani si pe tineri, pe saraci sipe sarmani, pe vaduve si pe cei ce se afla in neputinte, in griji, in nevoi, in rele patimiri, in robii, in temnite si in inchisori si, mai ales, pe cei izgoniti pentru Tine si pentru dreapta credinta ortodoxa,de limbile cele fara de Dumnezeu si de cumplitii eretici, fiindca sunt robii Tai. Miluieste-i pe dansii, cerceteaza-i, intareste-i, ii mangaie si degrab, cu puterea Ta, ii slobozeste si le da izbavire de orice fel de greutati ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne,miluieste si imi iarta tot ce eu, ca un om neputincios, am gresit Tie,si m-am smintit si nebuneste m-am departat de la calea mantuirii, ia rprin desartaciunea mintii mele m-am abatut, ca un ticalos, catre fapte necuvioase. Rogu-ma dar : Intoarce-ma iarasi pe calea mantuirii, prin dumnezeiasca Ta iconomie ( O inchinaciune ).

Uneste cu sfanta, apostoleasca si soborniceasca Ta Biserica pe cei ce s-au departat de la dreapta credinta si care intunecandu-se cu eresurile, se afla intru pierzare, luminandu-i cu stralucirea cunostintei Tale ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne si miluieste pe cel ce ma urasc, ma dosadesc si ma asupresc si nu-i lasa pe dansii sa piara pentru mine ticalosul ( O inchinaciune ).




PENTRU CEI RAPOSATI

Pomeneste, Doamne, pe cel ce s-au mutat din viata aceasta :binecredinciosii imparati si domni, imparatese si doamne, preasfintiti patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, preoti,diaconi, intregul cler bisericesc, cinul monahicesc, ctitori ai sfant locasului acestuia, si-i odihneste impreuna cu sfintii Tai in vesniceleTale locasuri ( O inchinaciune ).

Pomeneste, Doamne, sufletele adormitilor robilor Tai parintilor mei ( numele ),fratiior, surorilor si tuturor rudentilor mele dupa duh si dupa trup,iertandu-le lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie ;daruieste-le imparatia si impartasirea vesnicelor Tale bunatati,indulcirea Ta cea fara de sfarsit si fericita viata ( O inchinaciune ).

Pomeneste, Doamne, pe toti cei ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice : parinti si frati at nostri si drept slavitori crestini, care odihnesc aici si pretutindeni; salasluieste-i cu sfintiiTai acolo unde straluceste lumina fetei Tale, iar pe noi miluieste-ne ca un bun si de oameni iubitor ( O inchinaciune ).

Daruieste, Doamne, iertare de pacate tuturor parintilor si fratilor nostri, care mai inainte de noi s-au mutat, intru buna credinta siintru nadejdea invierii, si le fa lor vesnica pomenire ( de trei ori ).




PENTRU TINE

Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul ( O inchinaciune ).

Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului ( O inchinaciune ).

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieste-ma ( O inchinaciune ).

Fara de numar am gresit, Doamne iarta-ma ( O inchinaciune ).

Acatistier online - http://acatistier.webs.com/

Prea Sfanta Maica
 

Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-1 eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.

Rugăciune către Domnul Iisus - pentru protecţie
 

Doamne Iisuse Hristoase, Marele nostru Protector, Mântuitor şi Iubitor de oameni, protejează-ne, apără-ne, păzeşte-ne, ridică-ne, inspiră-ne, ajută-ne şi ocroteşte-ne pe noi toţi! Protejează poporul român şi pe creştinii de pretutindeni, de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, precum şi de toate relele care se vor abate asupra Pământului, din cauza păcatelor oamenilor! Încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor şi protejarea urmaşilor noştri, a părinţilor noştri şi a rudelor noastre. Te rugăm Doamne Dumnezeule, protejează ţara noastră, creştinii şi Sfinţii viitorului şi pe cei care vor face Voia Ta Cea Sfântă! Îţi mulţumim, Doamne Iisuse, că ne iubeşti atât de mult şi pentru toate binecuvântările, comunicările şi darurile Tale sfinte! Slavă Ţie Doamne! Amin!

RUGĂCIUNE PENTRU ÎMPĂCARE, ÎNŢELEGERE ŞI ÎNMULŢIREA DRAGOSTEI

Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamului omenesc, miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.
Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca un Bun asupra inimilor noastre, ce sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire.
Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile noastre, păzeşte-ne de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe altii şi să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Amin.

Mergând, apoi, la Sfânta Liturghie, dă preotului pomelnicul celor vii şi roagă-l să adauge rugăciunea şi ecteniile speciale din rânduiala "Pentru înmulţirea dragostei şi dezrărdăcinarea urii şi a toată răutatea" (din Liturghier), precum şi rânduiala "Pentru cererea şi câştigarea celor de trebuinţă şi de folos".

RUGĂCIUNE LA VREME DE ISPITĂ


În orice împrejurare te-ai afla, de bucurie, de întristare, lipsă ori bunăstare, înalţă gândul smerit şi inima curată către Dumnezeu, aducându-I laudă, mulţumire ori cerere, şi El, Care ascultă chemările sincere şi curate, nu te va trece cu vederea.
Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea lor; Cel ce aşişderea ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngroziri şi cu suferinţe grele pe dreptul Iov, robul Tău, pentru a se vădi şi mai lămurit virtuţile şi credinţa lui cea întru Tine; Cel ce ai dat îngăduinţă Satanei să se apropie cu ispitire de însuşi Fiul Tău spre a-L îmbia şi a-L momi cu poftele şi deşărtăciunile acestei lumi, pentru ca înfrânt şi ruşinat acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, Satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui unuia să-I slujeşti”; Cel ce tuturor drepţilor şi sfinţilor Tăi le-ai dat vremi de ispitire şi de grele îndolieli, pentru ca prin ele, lămurindu-se, să iasă şi să rămână şi mai întăriţi în credinţă, în nădejdea, în dragostea şi în supunerea cea către Tine; Însuţi, atotputernice şi preabunule Stăpâne, ajută-mi şi mie în această clipă grea, când duhul Satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli şi cu îmboldiri şi amăgiri viclene frământă inima şi sufletul meu; arată-mi mie, Milostive, adevărul şi calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, să mă pot bucura de cuvintele Apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El”. Dăruieşte-mi, Stăpâne, inimă curată şi credinţă tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu proorocul Tău David: „Doamne cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi zic sufletului meu: Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi cel ce înalţi fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui; a Domnului este mântuirea şi peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta”. Amin.

Psalmul 31
1. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Sf.Efrem Sirul-Plânsul de miercuri seară


PLÂNSUL DE MIERCURI SEARA

Dorul de-a grăi către Tine, Doamne, mă sileşte să-Ţi vorbesc, dar nevrednicia şi păcătoşenia mea îmi poruncesc să tac. Durerile şi necazurile vieţii mă îndeamnă să cuvântez, dar fărădelegile trecutului îmi spun să fiu mort. Sufletul meu geme din adâncuri şi ochii mei lacrimi poftesc. Greşit-ai, suflete !

Pocăieşte-te ! Căci iată, zilele noastre ca umbra trec şi înfricoşate şi groaznice locuri va să treci, sufletul meu! Nu întârzia multă vreme amânând zi de zi întoarcerea ta la Domnul !

Umileşte-te, sufletul meu, de toate bunătăţile câte le-ai luat de la Domnul şi nu le-ai păzit. Umileşte-te pentru toate câte ai lucrat şi Dumnezeu îndelung a răbdat pentru tine ca nu întru intunericul cel mai dinafară să te dai înaintea înfricoşatului Divan al lui Hristos. Vai mie, păcătosului, că am întinat şi de-a pururi întârzii curăţenia inimii mele din pricina trândăvirii.
Îndrăzneala inimii mele a fost ruşinată adânc de lene şi de făţărnicie, iar pofta cea rea, ca un stăpân robului, îmi porunceşte. Şi eu, întocmai ca un prunc, cu frică o ascult. Mă rătăceşte şi mă pierde pe mine, iară eu mă bucur.
Vai mie, Doamne, căci Darul Tău mă trage pe mine la viaţă iară eu, mai vârtos, spre moarte mă trag.

Dimpotrivă şi-ntocmai cu îngerii, Te sârguieşti ca să mă faci!
Iar eu, întru răutate, pe mine mă micşorez . Înmulţitu-s-au păcatele mele, şi de-a pururea se înmulţesc şi nu este margine întru mulţimea lor. Şi cine va plânge pentru mine? Numai Tu singur, Mântuitorule, de-a Ta bunătate îndemnat fiind, cauţi spre mine, cel necăjit. O, cum Te voi ruga pe Tine, Stăpâne, când gura mi-am umplut-o cu ocări? Sau cum Te voi iubi când sunt plin de patimi ? Sau cum va sălăşlui în mine adevărul când eu cu minciuna pe mine m-am ocărât? Sau cum Te voi chema pe Tine, când poruncile Tale nu le-am păzit ? Căci după ce-am luat cunoştinţă adevărului m-am făcut răpitor, prigonitor, rău sfătuitor, aspru şi cu cugetele asupra aproapelui aruncându-mă. Nemilostiv spre săraci, mânios, leneş şi de haină strălucitoare iubitor. Şi încă şi acum mă aflu întru gânduri întinate, întru întărâtaţi, întru iubire de plăcere, întru slava deşartă, întru mândrie, întru voirea cea rea, întru prigonire, întru mânie.
Nimic fiind, mă socotesc pe sine-mi că sunt ceva. Minţind, de-a pururea împotriva celor mincinoşi strig. Întind biserica trupului meu cu gânduri şi cu fapte curveşti, împotriva curvarilor propovăduiesc. Judec pe cei ce greşesc, însumi de greşeli fiind plin. Judec pe deosebitori şi furi, însumi fiind fur şi deosebitor. Luminat oamenilor vreau să mă arăt, înăuntrul sufletului fiind necurat. În biserică şi la masă în faţă vreau să stau. Femeilor vreau să mă arăt vesel şi înaintea străinilor mă înalţ. Şi între ai mei, cuminte şi înţelept, iar între cei înţelepţi, desăvârşit mă socotesc. Şi către cei credincioşi numai înţelept mă am pe sine-mi, iar pe cei fără de minte şi neînvăţaţi, ca pe nişte dobitoace îi defaim. Când sunt vrednic de ocară, mă mândresc. Când gândesc să fiu cinstit, mă dispreţuiesc. Dacă mi se cere să fiu drept, mă răzvrătesc. Iar când cele adevărate mi se spun, urăsc. Mustrat fiind de fratele meu, mă mânii. Iar voind să mă împotrivesc ispitei, obosesc. Nu voi a cinsti pe cel vrednic şi nevrednic fiind, cinste cer. Nu voiesc a mă osteni. Dacă nu-mi slujeşte cineva, mă mânii pe el. Nu vreau a merge cu cei ce lucrează. Şi dacă nu mă laudă pe mine cineva, îl grăiesc de rău. Când îl văd pe fratele meu în nevoi, nu-l cunosc, iar când e sănătos şi-n cinste, îl vizitez. Pe cei mai mari ca mine îi defaim, iar pe cei mai mici îi trec cu vederea. Când izbutesc să mă stăpânesc de la vreo faptă rea, mă trufesc. Dacă voi isprăvi, postul şi privegherea, cu nesupunere şi cu grăire de rău, ca într-o cursă mă prind. Iar când întru rugăciune stau şi stăruiesc, nu iert. Când face cineva o faptă bună, nu o văd. Dar e destul cu o mică faptă să greşească şi-l mustru. Pe toate cele frumoase ale oamenilor le nesocotesc, însă de faptele cele deşarte ale lor, mă las robit.

Pe dinafară mă arăt smerit şi blând, dar pe dinlăuntru sunt mândru şi neîndurat. Cu părerea sunt ca şi cum n-aş dori nimic, dar în fundul inimii sunt bolnav de dragoste de argint. Şi ce să mai vorbesc despre chipul în care îmi folosesc vremea, căci numai cu părerea m-am lepădat de lume, pe când înlăuntrul cugetului, eu lumii vorbesc. Bârfirile cele din adunări, cercetările, gândurile ascunse ale oamenilor, pomenirile cele deşarte, vorbirile cele fără de folos de la mese, nesaţiul darurilor şi al luărilor, certurile cele pierzătoare, iată lucrurile pe care le fac cu cugetul meu.
Aceasta este viaţa mea. Acesta este cugetul cu care mă lupt împotriva mântuirii mele. Şi trufia, şi slava deşartă a mea nu mă lăsa să-mi privesc rănile ca să mă vindec. Acestea sunt vitejiile mele. Aceasta e oastea de păcate cu care vrăjmaşul mă cuprinde. Şi întru acestea aflându-mă şi rămânând eu, ticălosul, cu slava sfinţeniei caut să mă înfăşor.
Petrecând în păcate, vreau să fiu socotit un drept. Şi ce răspuns pot să dau pentru toate astea? Că diavolul este cel care m-a sfătuit. Dar nici lui Adam un astfel de răspuns nu i-a folosit. Sau poate vreau să mă îndreptăţesc cu ispita lui Cain? Dar nici el n-a scăpat de-a Domnului dreaptă hotărâre. Ce răspuns voi da eu când mă va judeca Dumnezeu?
Nu este nici un răspuns pentru lenevirea mea. Mă tem să nu fiu şi eu dintre aceia pe care i-a zugrăvit Pavel drept vase ale urgiei pe care diavolul le cere în stăpânire, pe care, pentru nebăgare de seamă, în patimi şi în necinste i-a lăsat Dumnezeu. O, cât îmi este de frică să nu cadă o astfel de hotărâre asupra mea !

Doamne, Tu mie, păcatosului, mi-ai pus pocăinţa. Şi pururea vrei să mă mântuieşti pe mine, nevrednicul. Înviază, Dătătorule de viaţă, sufletul meu cel omorât cu păcatele. Spală-mi orbirea cea învechită a ticăloasei mele inimi. Şi plângi ! Căci cu adevărata lepădare de lume încă nu m-am lepădat şi de lanţurile trufiei mele încă nu m-am scuturat. Din postul cel adevărat al Bisericii n-am gustat. Şi cu slava cea înşelătoare a lumii sunt înfăşurat. Pragurile facerilor de bine nu le-am trecut şi bucuriile cele adevărate ale dragostei nu le-am cunoscut. La îndrăzneala facerilor de bine n-am păşit. Iar pentru greşelile lui, pe fratele meu l-am osândit. La lumina cunoaşterii adevărului n-am ajuns, dar pe alţii despre mântuire vreau să-i învăţ. Toate ţi le-a dat ţie Prea Bunul Dumnezeu, o suflete: cunoştinţă, pricepere, înţelepciune. Cunoaşte-ţi folosul ! Cum te socoteşti a da lumini aproapelui, întunecat fiind? Fă-te ţie doctor, o suflete! Suspină! Lăcrimează ! Şi spala-ţi prin post cuviincios necurăţia păcatelor!

Dumnezeule Cel prea bun şi înalt, Care singur ai, Stăpâne, stăpânire peste viaţă şi moarte, dăruieşte-mi, mie păcătosului, în ceasul acela înfricoşat al venirii Tale, îndurările Tale cele multe, ca să nu fiu pârât acolo, înaintea straşnicului Tău Divan, şi să nu fiu de ocară înaintea privitorilor : îngeri, arhangheli, prooroci, apostoli, patriarhi, ucenici, pustnici şi drepţi. Mântuitorul meu, pedepseşte-mă aici, unde de dulceaţa păcatului m-am îndulcit, ca un părinte bun şi iubitor de fii. Şi acolo iartă-mi, ca un Dumnezeu ceresc, singur şi fără de păcat. Căci tot păcatul eu, ticălosul, l-am lucrat. Şi dacă pornesc să mă pocăiesc, nu am lacrimi.
Vai mie ! Cu ce ochi voi mai vedea eu, păcătosul şi trândavul straşnicul Tău Divan pe care, Doamne, şezând, mă vei vădi pe mine.
Te ştiu Judecător înfricoşat întru Slava dumnezeirii, vrând să mă mustri pe mine. Toată viaţa mea, vrednicul de jale, cu înverşunare am cheltuit-o totdeauna şi în noroiul dezmierdărilor m-am tăvălit. Toate greşelile ascunse în adâncul sufletului meu, Tu singur le cunoşti, Ziditorul meu!
Nimenea nu este ca mine, un locaş al păcatului. Nimenea aşa ca mine n-a întărâtat bunătatea Ta, Stăpâne, pornirile răutăţii întru toate urmând. Dar pentru că eşti adânc fără de fund al tuturor milelor, arde adâncul păcatelor mele ! Şi să nu-mi răsplăteşti mie cu răsplătiri vrednice de cele ce-am lucrat. Să nu mă osândeşti în văpaia gheenei, căci nesuferită este urgia Ta,Doamne.