Varsta nu are nicio importanta atunci cand vine vorba de experienta uneori...am cunoscut personal femei de 40 de ani, singure...fara a sti sa se comporte in societate...dar care teoretic dupa cum spui tu ar fi trebuit sa nu fie asa...si asta doar pentru ca aveau 40 de ani si traiau intr-o societate de consum.:39:

Decat sa ceri tot felul de opinii pe un forum, si sa le selectezi pe cele care iti convin...mai bine ai intreba un preot ( sau chiar mai multi) ce parere au despre un asemenea viitor sot, despre cum privesti tu viata...si cum privesc reactia mamei tale .

:43:..........................

Era un raspuns la mai multe.......................cred ca nu suna foarte bine ceea ce am scris, ..........complicat ce am vrut sa zic. .............

:1:...ok, doar ca legat de dorinta de a avea copii, credeam ca mai bine convingi pe cineva sa ii faca...decat sa nu.

Sincer, e grav daca mama ta nu te cunoaste (sau asa crezi tu). Iar faptul ca nu o respecti si nu o iubesti cu adevarat e si mai grav si trist in acelasi timp. Cred ca ai ajuns in punctul : cine a fost mai intai, oul sau gaina, cine pe cine sa invete si sa sfatuiasca.

Bun augur nu are nimic de-a face cu superstitia.
Inseamna sa iei in seama ceea ce spune Dumnezeu : Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa iti fie tie.
Uite aici un catehism ortodox : http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=870

Ioana,
Cred ca ar trebui sa iti daruiesti o perioada de respiro, in care sa lasi sufletelul sa se linisteasca.
In starea in care esti, risti sa suferi si mai mult. Tu esti pornita impotriva mamei tale, si ea impotriva ta. Casatoria e doar o arma in conflictul vostru care zacea de mult in stare latenta. Acum a explodat.
Daca chiar il iubesti pe baiatul acesta, da-ti timp sa te linistesti, si sa te impaci cu mama ta, cat de cat, macar. Alfel nu vei fi fericita in casnicia ta.
Eu cred ca nu exista om atat de rau incat sa nu poata fi iertat. Dar eu zic ca trebuie sa ai mare grija de un suflet atat de ranit cum este cel al logodnicului tau. Nu uita ca el, in starea in care este, e slab, se agata de orice farama de atentie, de dragoste.
Insa imi pare rau sa iti zic, dar nimic din ce a promis nu va implini, si nu fiindca e un om rau, ci fiindca nu poate. Patimile care l-au facut sa faca atatea greseli sunt inca acolo, si cauta prilej sa iasa, iar daca tu nu ai starea necesara (si inca nu o ai) sa il ajuti, sa il indrumi pe un drum bun, casatoria va fi un infern pt amandoi.
Sper ca ai clar in minte ca, casatoria in general e cruce, si cale de sacrificii, nu rai de desfatari. Si e cu atat mai grea cu cat cei doi casatoriti au in ei stari de deznadejde, de revolta, de furie, de tristete.
Intelege-o si pe mama ta, ea vede ca lumea e rea, si nu vrea sa suferi, experienta de viata au invatat-o ca un om odata inrait greu se mai schimba. Si cum ea te-a tinut sub aripa ei pana acum, stie ca iti va fi greu sa iti schimbi modul de viata, sa rabzi un sot care poate va fi agresiv, sa cresti copii.
Intr-un fel are dreptate, caci la 34 de ani, deja ti-ai format un stil de viata, de a fi, ce nu se mai adapteaza la fel de usor ca la 20 de ani. Apoi la varsta ta, o sarcina este periculoasa, si pentru tine si pentru copil.
Apoi gandeste-te daca il faci acum la 36-37 de ani, cand el va avea mai multa nevoie de tine, tu deja vei fi bunicuta la pensie.
Apoi gandeste-te la viitorul sot, cum il vei ajuta cu patimile care zac in el, si cu care probabil se lupta. Cat timp ii vei putea tolera mofturile, cat te vei putea abtine sa nu ii reprosezi nimic (caci stii ca atunci cand il vei provoca, vor iesi monstrii afara). Ce vei face cand vei fi obosita, si fara chef. Caci el nu va putea fi acolo pentru tine, desi poate va vrea...
Cum va veti descurca daca nu veti avea serviciu si bani suficienti? Va mai exista pacea intre voi?
Te-ai gandit la toate acestea? Te-ai gandit la binele lui, la al copiilor voastri, la al familiei, sau te-ai gandit doar la tine?
Sau si mai rau, cauti un mod de a nu mai fi sub papucul mamei?
Ce am zis mai sus nu e ca sa ranesc, ci ca sa te pun in tema, asa un pic cu ce este defapt... viata.
Tot ce te rog, este sa iti dai timp, si in timpul acesta sa iti gasesti pacea. Fie ca e o saptamana, o luna, cat o fi, pana nu esti in pace, nu te arunca inainte.
Lasa sa se linisteasca furtuna.
Am vazut ca esti din Cluj, uite du-te la parintele Ciprian, de la biserica de pe Hasdeu, cea a studentilor. Vorbeste cu el despre mama ta, cred ca vei gasi sfat bun.

confuzii
 

Nu cred ca asta are legatura cu dezacordul mamei Ioanei. Ar insemna sa nu se mai casatoreasca niciodata!!
Sincer, nu cred ca asta vrea mama Ioanei, ci doar perechea potrivita pentru fiica ei.

Asa se vede si de la mine...

Mie oricum imi suna cam suspect povestile acestea in care unele femei ajung sa creada, de genul: bietului baiat i s-a impus ca nevasta o anumita tipa de catre anturaj, familie :23:, a facut un copil fara sa stie ce era cu el...sau din cauza certurilor cu toata lumea voia sa se sinucida...bla bla, pentru ca aceste povesti suna nerealist, arunca vina exclusiv asupra celorlalti...si Doamne fereste ca el sa fi dat cuiva motive sa ii reproseze ceva!!!:4:

Oh, uite si o femeie care nu stie de ce sunt in stare femeile..

Poate omul chiar a vrut sa creada in acea casatorie chiar daca a avut retinerile lui, dar ce a urmat..a fost infernul, pentru ca nu e usor sa impingi un om la sinucidere, dar o femeie poate face asta cu usurinta si de cele mai multe ori cu nonsalanta..cu atat mai mult daca e femeia cu care esti casatorit.

Daca te-ai fi obosit sa citesti tot topicul si ai avea mai multa compasiune si experienta de viata ai fi vazut ca sunt mai multe elemente care dau veridicitate acestei variante, care apropo, mai degraba a fost dedusa decat marturisita clar A-Z.

Oricum, nu cred ca e nevoie sa te convinga cineva cum au stat lucrurile, mai ales ca nu ai contact direct cu partile implicate, Ioana este cea mai in masura sa judece ce e adevarat si ce nu, eu cred ca are suciente competenta in directia asta.

Da, dar vezi tu, porunca pleaca de la premiza ca parintii sunt oameni credinciosi in sensul autentic al cuvantului, cu o judecata sanatoasa si atunci respectandu-le deciziile, tie iti faci un bine.

Adica mai pe intelesul tau, daca un copil ar fi crestin si parintii pagani si l-ar pune sa faca lucruri paganesti, sa faca ceea ce vor parintii este voia lui Dumnezeu?
Pai nu am mai fi avut in cazul asta nici o Sfanta Ecaterina, Sfanta Flilofteia, Sfanta Paraschiva, etc.

La fel, daca mama este aparent crestina dar are purtari si judecati necrestinesti, ce fapta buna ar fi sa-i faca voia?

Pai sa vrea, dar asta nu inseamna sa aleaga in locul Ioanei, mai ales ca totusi are o varsta, nu e o mucoasa de 16 ani cu fite de femeie aflata in intretinerea ei.

Si macar daca ar avea ce sa-i reproseze baiatului altceva decat trecutul...pai si ia judeca-ne pe noi Doamne, cum judecam si noi pe aproapele nostru..

Alin, nu cred ca noi aici pe forum cunoastem toate detaliile acestei povesti.
Cred ca mama Ioanei are o perceptie mai aproape de realitate.

De unde? O fi cumva o perceptie paranormala?

Apropo Ioana, poate mi-a scapat.
L-a invitat vreodata acasa? A stat de vorba cu el?

Pai logic...nu ar fi mai aproape de realitate decat noi cei din spatiul virtual?

Oricum ar fi, in locul Ioanei i-as multumi mamei pentru rugaciunile si pomelnicele in vederea casatoriei ei, ...sau daca nu i-as multumi, atunci macar as astepta sa vad cum evolueaza lucrurile/relatia cu prietenul...dar si cu ea. Mie mi-ar place sa cred ca mama ei nu e chiar atat de malefica pe cat e de portretizata, si ca doar s-a speriat ca orice mama de decizia fetei de a se casatori cu un barbat cu antecedente...si se roaga( asa cum e si indicat sa faca orice mama) lui Dumnezeu sa ii ajute pe toti sa procedeze asa cum e mai bine pentru fiecare. :1:

paradoxal, s-ar putea sa fim noi mai aproape.

Nu stiu daca mama ei s-a obosit vreodata sa o intrebe pe Ioana toate lucrurile care am intrebat-o noi despre el.

Paradoxal...nu se stie intr-adevar care si ce stie, sunt doar puncte de vedere diferite.

Nu prea inteleg ce relevanta ar avea numarul intrebarilor, de moment ce ele sunt adresate tocmai pentru a afla raspunsuri...in timp ce altii le-or fi primit fara sa mai fie nevoie sa intrebe.:3:

Una dintre "greseli" a fost sa-l ducacasa prima data si dupa aceea sa le spun de trecutul lui. Cata vreme nu a stiut e trecut chiar il placea mult. Inca ma mai " certa " pe mine cateodata ca sunt prea rea cu el.
Dupa ce le-amspus de trecut a inceput scandalul. De aici incolo nu a mai vrut sa vorbeasca cu el.

Ioana,

asa ma gandeam si eu.

Andrusca, Mirela, sper ca v-ati lamurit, macar acum.

Iertare ca intervin din nou, si scuze ca poate sunt prea directa.
Intr-o casatorie, e recomandabil ca macar unul sa fie stabil din toate punctele de vedere.
Un barbat care cedeaza nervos dupa 2 ani de casnicie si il lasa nevasta, nu cred ca e recomandabil pentru inca o casatorie, cu o persoana care si ea face vizite la psiholog. Cred ca asta este ceea ce o preocupa pe mama Ioanei, nu orgoliul ei personal.

Stabilitate psihica...........e greu s-o aiba cineva. Nici un nebun nu va recunoaste ca este nebun. Primul semn spre o vindecare e sa recunosti ca ai probleme. Nu stiu daca problemele mele psihice sunt mai mari sau mai mici decat normalul, dar am simtit nevoia sa vorbesc cu cineva specializat pentru a-mi explica starile mele emotive. In principal de ce plang de fiecare data fara sa ma pot stapani. Si am primit si explicatia: nu e depresie sunt atacuri de panica. Si nu sunt legate de mine ci de familia mea.

Poate ar trebui sa te intrebi daca nu cumva acea femeie a facut ceva de a ajuns omul sa faca ceea ce a facut si putea sa faca si mai rau.
De ce problema trebuie privita unilateral?

Nimeni nu e "stabil din toate punctele de vedere" sau ma rog, nu stiu ce intelegi tu prin treaba asta dar in mod evident, cred, nimeni nu e perfect si gata "din toate punctele de vedere" sa-l duca nonstop neconditionat in spate pe celalalt.

Ideea, e alta, oamenii sa se sprijine, sa se completeze, etc.

Iti place sa crezi, nu stii.
Mama ei nu e asa sofisticata ca tine, ea gandeste simplu: "ce o sa zica lumea, daca..".
Adica gura lumii este sistemul ei de valori in chestiunea asta.

Sa ma corecteze Ioana daca gresesc.

Pai normal ca fosta sotie o fi facut si ea ceva, ca doar nu o fi perfecta...asa cum nici omul asta nu o fi fost cu siguranta, pentru ca se stie ca in orice relatie ambele parti au partea lor de vina...mai mica sau mai mare. Oricum din ce am citit eu...nu femeia aia era singura problematica...ci ciudat e faptul ca si anturajul, dar si familia lui aveau ceva cu el, ori ce baliverne or mai fi si astea?

Deci mama gandeste simplu (=negativ in opinia ta)...iar Ioana gandeste complex, uitandu-se in gura lumii de pe acest forum...ca si cum conteaza mai mult opiniile unor oameni cu perspective diferite asupra vietii, decat propria rugaciune...sau sfatul unui duhovnic in care are incredere...un canon de urmat, ceva care sa o ajute efectiv in gasirea linistii sufletesti si in clarificarea acestei situatii in timp?

Stati linistiti ca nu ma uit in gura lumii de pe nici un forum, aveam nevoie sa-mi limpezesc niste ganduri si nu mai vroiam sa-mi incarc prietenii cu problemele mele ca saracii au si ei familiile lor si propriile lor probleme. Si asa de 2 luni si jumatate i-am incarcat cu toate ale mele.


Ca si elemente noi.............am fost acasa la ai mei si am reusit sa rupem legatura. Am avut parte de tot ce insemna blesteme si amenintari. Relatia mea continua, nu stim daca mai facem nunta, dar eu ma voi desprinde de ai mei. M-au facut drogata, proasta si ca ei si-au sacrificat tineretea pentru mine.............ca nu a putut sa-si cumpere niciodata nimic pentru ca am existat eu. S-a ajuns la niste acuze si niste vorbe pe care incerc sa mi le scot de ieri din cap.
Inca ma doare sufletul pentru ei, dar nu poti sa blestemi si sa-i doresti moartea unui om doar pentru ca o iubeste pe fata ta.

Chiar daca relatia mea nu va mai merge, nu se stie niciodata, ruptura cu ai mei s-a produs. In afara de faptul ca ma marit sunt fata lor si la asa ceva nu trebuia sa ajungem. Din nou va repet ca nu m-am certat cu ei (eu am tacut si am ascultat "ca o drogata").

Ieri dupaamsa m-a sunat maicamea si mi-a urlat 10 min la tel in care imi spunea ce o sa-mi faca ea, cum va veni la toti pritenii mei si le va face scandal, cum va merge la parintii lui si va face scandal si inclusiv la nunta va veni si va urla pe acolo ca sa arate tuturor ce gandeste ea.

O sa-mi arate ea mie de ce e instare.

Este singurul ei sistem de valori in momentul de fata. Ca sa o citez "eu vreau sa stau cu fruntea sus in fata oamenilor, eu nu ma voi umili, toata viata m-am umilit, dar de aici incolo nu se va mai intampla asta.

Si mai are un scop acum: sa ma desparta de el cu orice pret, mi-a fost greu sa accept adevarul, dar m-am convins in urma ultimei intalniri. Pentru ca tata era de fata mi-a vorbit frumos, cum a lipsit el doua minute a tinut sa-mi precizeze ca prefera sa il vada mort decat sa ma lase pe mine sa ma marit cu el...........................asa de multe s-au intamplat incat mi-e greu sa le spun.......................

Merci inca odata de intelegere. Intr-adevar nu v-am dat toate elementele, doar pe cele mai rele. Si nu din cauza ca le ascund ci doar ca sunt prea multe.

A ajuns acum sa-mi reproseze ca din cauza mea a suferit ani de zile ca a trebuit sa suporte oprobiul lumii. Ca sa explic: a ramas insarcinata cu mine in afara casatoriei, s-au casatorit cand eu aveam 6 ani. Cred ca i-a fost greu si pentru asta o admiram, ca era tare dificil sa te intorci la tara cu burta la gura si sa suporti tot ce zice lumea, dar nu cred ca sunt eu devina ca m-am nascut.


Mai sunt multe elemente, dar aici eu vroiam doar sa inteleg daca doar eu si prietenii mei putem accepta un om cu asemenea trecut fara sa consideram ceva gresit in asta.

Imi pare foarte rau sa aud ca asa stau lucrurile intre tine si ai tai!! Sunt si parinti mai dificili...si probabil ca asa sunt si ai tai, insa cu siguranta trebuie sa incerci sa faci ceva, sa comunici cumva cu ei si sa ii temperezi...pentru ca sunt sigura ca pot reactiona asa si la nervi sau disperare.

Probabil tu le pari acum foarte incapatanata, si mama ta simte ca nu ar face fata pe viitor posibilei tale casnicii nefericite...in opinia ei.

Oricum ar fi...cred ca rugaciunea poate face minuni, si poate aranja lucrurile cum e mai bine. Mergi la manastiri, vorbeste cu cineva care iti inspira tie incredere...si care cu blandete sa te sfatuiasca asa cum e mai bine. De fapt cred ca mai bine ati merge amandoi, poate sa va si spovediti...si sa vedeti ce va spune preotul legat de intreaba situatie generata.

Cateodata noua ni se pare ca actionam bine, si suntem tentati sa ne dam dreptate...dar nu se stie cum ar vedea un om induhovnicit intreaga dilema.

Nu sustin ca fac bine, dar nu cred ca meritam atatea amenintari. Nu sunt copil, spun din nou asta, imi doresc sa mearga casatoria noastra si voi face tot ce pot ca sa mearga, dar nimeni nu detine adevarul absolut. Nu ma imbat cu apa rece, dar daca atatia ani am refuzat cereri in casatorie pentru ca eu consideram ca nu vor merge, acum cand eu consider ca putem face o familie frumoasa, ei de ce nu pot accepta.

OK, poate nu va fi asa si au ei dreptate, dar pot ei sa-mi garanteze, pot sa renunt la o familie pe care o vreau doar ca mama nu poate accepta äsa ceva...........? Cred ca am drepul sa-mi decid viitorul si de asemenea cred ca parintii sunt datori sa dea un sfat, dar de aici pana la o telenovela intreaga..............

Draga Ioana, desi tu nu ai dat toate elementele, unii dintre noi le-au banuit. Mama ta este ultra-posesiva si poate era bine daca stateati separat mai de mult. Asta nu insemna sa nu-i acorzi cinstire, ci faptul ca la 34 de ani ai dreptul la PROPRIA ta viata. Iar o mama iubitoare e datoare sa te sprijine indiferent ce zice, spune si barfeste gura lumii. Arata-i totusi blandete din partea ta si, o perioada cel putin, stai mai mult de vorba cu tatal. Daca tatal e altfel si te intelege atunci cu atat mai mult mama ta are o problema. Dar asa se intampla cu mamele prea posesive. Ele vad binele in felul lor si vor sa-l impuna copilului cu forta. Nu se poate asa ceva. O sa-i treaca cu timpul, o sa vezi. La primul copil va veni alergand. Roaga-te si pentru ea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Da...ai refuzat cereri in casatorie...si asta o fi facut-o pe mama ta sa isi imagineze poate ca ai niste asteptari anume, ca nu faci compromisuri...si ca il astepti pe acela de care sa fii si tu multumita, dar si ei.

Acum poate ca parintii reactioneaza aiurea si pentru ca nu te mai recunosc, si au impresia ca nu mai au cu cine vorbi...si prevad cine stie ce.

Normal ca avem cu totii dreptul sa alegem ce facem cu viata noastra, dar sunt sigura ca ti-ai dori ca si parintii tai sa te sustina, sa se bucure de alegerile tale...ca relatia dintre voi sa nu se schimbe in rau, ci in bine...dar uite ca nu e asa, si oricum ar fi...nici tie nu iti face bine, chiar daca nu esti de acord cu ei.

Cred ca singura rugaciunea v-ar face bine tuturor...dar ar fi bine totusi sa nu strici relatia cu parintii tai total, pentru ca bine nu cred ca ti-ar fi sa stii ca undeva niste oameni...parintii tai nici nu vor sa auda de tine, si de familia ta...si nu se stie nici daca ar fi bine.

Imi pare rau ca treci prin aceasta situatie cu parintii........pana la urma tu stii mai bine decat noi cum stau lucrurile cu tine si ai tai, chiar si cerand sfatul unei persoane induhovnicite..tot avem de-a face cu un inconvenient...acela ca nu va cunoaste bine nici pe tine si nici pe ai tai si nici pe viitorul sot!

Totusi, eu cred ca trebuie sa lasi o perioada de liniste si tacere (mai scurta sau mai lunga) ca voi toti sa va mai linistiti. Abia dupa ce v-ati mai linistit e bine ca voi doi sa cautati un duhovnic care sa va spovedeasca si eventual sa-si spuna parerea, sa va dea sfaturi!

Citeste Paraclisul Maicii Domnului timp de 40 de zile pentru ca parintii sa se linisteasca.
Acum insa nu e bine sa purtati discutii pentru ca am impresia ca sunt tare indarjiti!

Situatia ta imi aduce aminte de urmatoare scena: eu fiind in biserica si trebuind sa explic preotului o situatie ce ma privea - incalcita de altfel- despre niste procese, sare o prietena sa-i explice cum stau lucrurile cu mine, eu fiind de fata. Preotul s-a cam suparat si a mustrat-o spunandu-i "Nu-i asa ca tu stii mai bine decat ea ce se intampla in viata ei...?" Ideea fiind ca totusi cel in cauza "vede" lucrurile mai limpede, fiind cel care cunoaste cel mai bine persoanele implicate in acest conflict, intentiile si intamplarile pana la amanunt.

Maicuta Domnului nostru Iisus Hristos sa va lumineze si sa va ajute asa cum crede ea ca e mai bine pentru toti.

Doamne ajuta!

Multumesc, asta am si hotarat sa nu mai vorbim pentru ca s-au spus prea multe si prea grele. Sper ca fie asa cum zice si Marius un copil sa-i aduca inapoi. Eu azi mi-am luat o zi libera de la birou ca sa pot sa ma gandesc in liniste. Am mare nevoie de liniste.

Liniste si pace in suflet sa ti de a Dumnezeu !

Tata ma intelege, dar nu mai face fata tensiunilor de acasa.........Nu stiu daca mai pot comunica cu el. Suna foaret urat ce zic, dar il manipuleaza prin tensiunea creata. Nici nu vrea sa mai auda de subiect.

Scuze ca te-am botezat mai inainte

Scuza-ma ca sunt asa direct, dar dai senzatia ca nu citesti mai nimic din ce scrie aici ori esti total imatura in gandire sau chiar fara o logica elemetara - ceea ce nu este cazul, cred si sper.

Tu chiar nu vezi zi nu intelegi ca putin ii pasa de fericirea fetei, tot ceea ce conteaza este prestigiul ei in fata lumii pe care il vede lovit prin decizia ei?


Eu cred ca este destul de evidenta pentru oricine care are o farama de compasiune.

Daca are nevoie sa mearga si sa se spovedeasca asta e pentru ca viata ei are nevoie de ordine, indreptare si o directie buna pentru viitor.

Pentru ca viitorul depinde de ei doi nu de parinti sau gurile rele.

La fel ca mai sus, ai o imaginatie f. bogata, vezi orice aiureala care ti-o dicteaza imaginatia, mai putin realitatea.

Cine stie, poate ai avut parte de o mama atat de buna ca nu-ti poti imagina ca altele pot rata cu brio si in acest hal rolul de mama, sper sa fie asta si nu altceva.

Totusi te intreb, ce ai de reprosat, concret, din prezentul acelui om de tot incerci sa sugerezi Ioanei ca n-ar face o alegere buna?

N-ai inteles o iota, nu ea a stricat relatia ci mama ei, si ea nu poate face nimic in legatura cu asta.
Tot ce tinea de ea a facut si nu stiu daca macar tu ai fi fost in stare, sa tipe mama ta la tine si sa te faca in toate felurile si sa nu i-o intorci cu acelasi gen de comportament.
De fapt nu stiu cati din cei care isi pun eticheta de crestini sunt in stare de asa ceva.

Hai sa zic si eu ceva..:-)
 

Ioana draga, observ ca mama ta este deja in delir..A depasit "cotele" instinctului matern si a intrat in panica si de aici delirul..Nu trebuie sa pui la suflet vorbele aruncate de ea,amenintarile,etc..pentru ca reactioneaza deja ca un animal ranit...Incearca santajul sentimental ,a ajuns la violenta verbala si la amenintari..Ar fi perfect daca ai da un "delete" la tot ce ai auzit ieri..Nu lasa acele vorbe sa sape santuri in sufletul tau..

Daca as fi in locul tau, as rupe orice relatie cu parintii(ceea ce ai si facut), as da un "delete" la vorbele de ieri,asa cum ti-am sugerat si mi-as trai cu toata forta si puterea, povestea de dragoste ! M-as casatori, as face copii,si atunci cand sufletul mi-ar plange dupa parinti,m-as ruga pentru ei si le-as trimite prin ganduri,iubirea mea! Atat!

Ai tot dreptul din lume sa iti traiesti povestea si iubirea.Casatoria este o loterie.Nimeni si nimic nu-ti poate garanta ca un barbat impecabil moral,fara cazier,un constiincios practicant ortodox, dupa 7 luni de casnicie nu-ti ia gatul.Apoi mai este ceva : iubirii nu-i poti aduce argumente.Iar tu IUBESTI si punct.

Mama ta te acuza ca incalci legea iubirii fata de ea,nerespectandu-i dorinta iar ea sare incaltata cu bocancii pe iubirea pe care ar trebui sa ti-o arate!

Imi pare rau ca s-a ajuns pana aici, dar alta solutie nu este,decat sa trantesti usa bine si sa mergi mai departe!

Eu iti doresc din suflet sa fii fericita si sa faci copii frumosi,iar problema parintilor tai, lasa sa o rezolve timpul si Dumnezeu,ca tu,n-ai ce sa mai faci!:53:

Melissa: de acord, dar fara sa trantesti usa..:)

ok..fara usi trantite..:-)

Multumesc melissa, asta incerc sa fac, fara sa trantesc usa :P, acum sunt in faza in care imi fac mie ordine in gandusi si incerc sa sterg tot ce e rau de acolo. Asta numai eu si Dumnezeu putem face, incerc sa nu urasc. Voi fi bine, dar ma doare si vad cum il doare si pe el ca e langa mine. Aseara am ajuns la discutii de genul ca ar fi mai bine sa dispara el din viata mea ca sa nu mai sufar. Dar acum suntem bine, ne-a macinat pe amandoi perioada asta.
Si la fel si pe fratii mei care tin la mine si s-au certat si ei cu mama, e dureros, chiar nu am crezut ca poti face rau iubind. Dar vom face copi frumosi si vom merge mai departe :)

Nici nu stii cat de bine inteleg situatia, si nu pentru as fi nu's ce mare prooroc, ci doar pentru ca am experienta vietii. La voi in familie canta .. mama (ca sa nu folosesc expresia consacrata) iar tatal tau e un om bun si bland la suflet dar mai moale ca si vointa si nu vrea s-o supere pe mama ta. Dar nici pe tine nu te-ar supara. Saracul, cred ca e stresat la fel ca tine. Spusa cu alergatul la primul copil sa stii n-a fost din consolare, asa se intampla in cele mai multe cazuri, vorbesc iar din experienta. Stiu ce te doare acum foarte tare: ca va trebui, probabil, sa faci o nunta mai discreta sau chiar foarte discreta ca sa nu strice mama ta ceremonialul. Da, e foarte dureros acest lucru, cand e bine stiut cat de mult inseamna pentru o fata prezenta in fata preotului si a lui Dumnezeu impreuna cu toti cei dragi si, in special, cu parintii. Dar asta e, n-ai ce sa-i faci, ai incercat tot posibilul si vorba Melissei, pe care o spun altfel, adica asa cum intuiesc ca a vrut de fapt s-o spuna "sa inchizi cu hotarare acest capitol" din viata ta si sa pasesti in noul capitol cu speranta, cu incredere si cu dragoste.
In privinta numelui meu, n-ai sa crezi dar nu ai gresit pentru simplul motiv ca asa ar fi trebuit sa ma cheme, dar din cauza ca nasul meu cel adevarat a fost inchis pe motive politice chiar in acea perioada, cei care m-au botezat aveau un copil si mi-au dat numele copilului lor, insa un pic modificat.
Sa nu uiti sa ne spui cum a fost la nunta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Da MariS, multumesc frumos, exact asta am vrut sa spun.Am considerat replica lui AlinB. ca o tachinare :-), de aceea nu am explicat ulterior,fiind convinsa ca aceasta expresie nu poate avea alta interpretare.

Nici nu a avut alta interpretare :P