E clar ca si eu sunt pentru ultima varianta.Si sunt multi care gandesc asa.Chiar aici pe topic exista niste exemple frumoase.
Dar sunt si multi care fiind atat de preocupati de propria mantuire, putin le pasa de aproapele.Prefera sa nu se abata ei de la Reguli ca sa nu rateze manutirea,zic ei, nesesizand ca incalca defapt legea iubirii, in egoismul lor.Si astfel, aplica varianta b) si merg impacati acasa si mai spun o rugaciune si mai fac niste matanii!

Nu pot sa nu zic si despre varinata a) ceva si despre comentariul aferent::24:

adica ai chemare de la Dumnezeu pentru a fi monah insa persoana care nu asculta de aceasta chemare si traieste in lume , ii merge prost este nefericit etc. cam asa vorbe am auzit printre oameni si as vrea sa stiu daca e adevarat s-au sint simple superstitii...

Un alt simptom al depresiei este această ideaţie de "fugă". Creierul începe să fantazeze la diferite căi prin care ar putea să scape de starea în care a intrat (să te muţi la munte, să fugi de tot şi toate, să nu mai ştie nimeni de tine... un nou început etc.).

La mănăstire se duc cei care sunt mânaţi de dorinţa nestăvilită de-a trăi acolo, nu cei cărora nu le merge bine în viaţă. Poţi să te duci două săptămâni, sa te relaxezi, să vorbeşti cu părinţii, dar dacă te duci de tot, gândeşte-te că o faci pentru toată viaţa.

cum interpretezi asta?
de unde stii ca te-a chemat Dumnezeu?

Woow...ce s-ar intampla in lumea asta , daca toti cei carora le merge prost ar opta pentru manastire?

interesant...
 

[quote=Sanduu;350597] buna ...tu mergi la Biserica pentru ca daca mergi si te simti singur ..este o probleme acolo este o comuniune, o familie....deci nu ar trebui in nici un fel sa te simti singur atata vreme cat sunt oameni in jurul tau care te pot ajuta si mai presus de toti Dumnezeu.....in ceea ce priveste faptul ca nu ai prietena asta nu e o tragedie inseamna ca nu a randuit Dumnezeu inca sa fii cu cineva, poate nu esti pregatit...oricum nu e momentul acum ...mai mult nu ai cum sa fii urat pentru ca toti suntem facuti dupa chipul lui Dumnezeu.... si depinde intr-adevar foarte mult cum ne traim viata ....pacatul distruge fiinta umana !!

si apropos...
 

la ce vremuri traim sunt multi oameni singuri fara suflete pereche dar nu trebuie sa disperi....!! important e sa gasesti persoana pe care o doresti !!! cam greu...

Problema cu chemarea trebuie pusa altfel. Dumnezeu a pus in fiecare om cel putin un talant. Acest talant trebuie inmultit si nu ingropat, pierdut sau, Doamne fereste, vandut. Ce inseamna a inmulti talantii? Inseamna a te pune in slujba aproapelui. Dumnezeu nu are nevoie de nimic de la noi. De ce ar mai avea nevoie Dumnezeu, cand El este desavarsit si toate sunt ale Lui? Dumnezeu ne vrea unul in slujba altora. Slujirea aproapelui inseamna, de fapt, slujirea lui Dumnezeu. Dar multi uita acest lucru si atunci isi slujesc lorusi zicand ca slujesc lui Dumnezeu. Deci problema e sa cauti sa vezi ce talant ai si unde ai putea sa-l "inmultesti", dar.. dar.. in folosul aproapelui. Talantii nu se dau pentru uz propriu, ci pentru a-l ridica pe aproapele. In manastire talantul ascultarii trebuie nu numai sa predomine dar sa fie atat de puternic incat sa-ti sacrifici voia proprie fara cracnire. O sa-ti dau un exemplu din pateric. Se spune ca la un avva foarte inaintat vine un ucenic nou. Si avva ii da ascultare: ii arata un arac de vie, adica un bat uscat, il infige in pamant si ii spune ucenicului sa ude in fiecare zi acel bat pana va inmuguri. Ucenicul a dat din umeri si s-a apucat de treaba si dupa 3 ani de zile batul a inmugurit. A facut ascultare. Altul spunea ca avva e nebun si ar fi plecat urgent acasa. Acum, nu se stie daca batul a inmugurit fiindca se ruga neincetat avva sau fiindca ascultarea ucenicului a fost perfecta. Eu cred ca din ambele.
Concluzia e ca poti face mult bine, chiar foarte mult bine aproapelui si fara sa fii in manastire, cum poti face si foarte putin fiind in manastire. Depinde ce talanti ai si cum ii folosesti. Sunt si prin manastiri din cei ce il folosesc doar pentru uz propriu. Cauta aproapele si nu fugi de el. Ajuta aproapele si te vei mantui si tu. Iar daca o fi si-o fi sa fie manastire, vei stii la momentul potrivit. Deocamdata stai aproape de aproapele. E cea mai sigura cale de mantuire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Foarte adevarat..:53:

Buna Sandu,
am fost si eu in situatia ta si inca mai sunt cred, insa iti recomand sa mergi in ASCOR Chisinau; acolo ai sa gasesti prieteni si treptat ti se va schimba starea de spirit- in ASCOR se organizeaza tot felul de pelerinaje, sunt multi tineri si ai sansa sa te simti f.bine alaturi de ei.eu zic sa incerci si varianta asta, ce spui? iti las aici si un link ca sa-ti faci o idee http://ascor.md/ .eu prin ASCOR mi-am facut multi prietenisi am avut sansa sa intalnesc persoane deosebite

nici nu spun ca ma chemat Dumnezeu vorbesc despre o vorba pe care o spune lumea, si vreau sa stiu daca e adevarata... MA-TI INTELES GRESIT!

ai dreptate parca ma incearca astfel de ginduri :) insa stiu ca sint o iluzie de ,,scapare''

pai au fost si de aia care le mergea prost in viata si si-au aflat linistea la manastire...insa au fost si de aia care s-au si prapadit mai tare la manastire ...

Mersi foarte mult!

Dumnezeu e Cel care lucreaza prin oameni, pentru oameni, deci Lui sa-i multumesti!:25:

Eu ma bucur tare mult ca ti-e bine acum si te rog sa ramai pe forum, sa mai intrii cand ai timp, sa ne mai spui despre tine ce mai faci, sa mai povestim.Mai mult, mai cauta prin forum, ai sa gasesti aici multe topicuri cu mesaje care zidesc neincetat.

Iti doresc ca Maica Domnului sa te ocroteasca mereu cu Sfantul Ei Acoperamant!
:53:

Esti o prietena adevarata, pot sa spun o comoara pacat ca nu te cunosc in realitate, cred ca ne-am fi inteles bine :)

Iti multumesc pentru gandul frumos si pentru sentimentul curat.:9:Sigur ne-am fi inteles bine daca ne cunosteam.Dar nu-i nimic,sunt aici pe forum, daca crezi ca ai nevoie sa-ti lasi capul pe umarul meu.:53:

Nu te ingrijora ,Dumnezeu are grija de fiecare.Fiind adolescent nu pot sa-ti dau cine stie ce sfaturi dar eu il folosesc pe vecinul meu ca model.Eu il cunosc de cand avea 19-20 de ani presupun , eram mai mic.Niciodata nu l-am auzit sa viziteze cluburile sa hoinareasca seara in gasti de baieti sau alte surse in care iti poti gasi o prietena.A asteptat sa-i dea Dumnezeu.Acum la 28 de ani sa casatorit cu o sotie frumoasa de aceeasi varsta foarte credinciosi amandoi si au o fetitza sanatoata si frumoasa foc.OPrin rabdarea lui, Dumnezeu a avut grija sa-i ofere ceva special.E fericit si nu a avut nimic de pierdut.Cu rabdare ,Dumnezeu va avea grija de tine.In ceea ce ma priveste ,am 17 ani, si spre uimirea mea,m-am ferit mereu de relatiile intime cu prietenele mele multumindu-l pe Dumnezeu si asigurandu-mi viitorul.In prezent daca vreau sa-mi fac o prietena o studiez ceva timp apoi si incerc sa gasesc o fata cu aceleasi conceptii ca ale mele pentru a ma feri de desfranare.Sper ca te-am ajutat putin .Dumnezeu sa te ajute Sandu!

as crede ca exista ceva adevar in teza asta !!!
insa viitorul candidat pentru monahism,ar face bine sa astepte in lume niste ani buni,si numai de la o varsta incolo, eventual dupa 30-35 de ani,cand are o buna cunoastere de sine si de viata, sa faca pasul decisiv,inspre monahism !

In general daca nu te ocupi cu ce iti place foarte tare/la ce te pricepi esti nefericit si nefericirea aia poate atrage mai multe evenimente nefericite. Nu e nimic exclusiv monahismului/preotiei etc.

Imobilitatea în gândire se manifestă prin aceea că nu se ia în calcul și varianta cealaltă, în cazul de față a non-violenței. Asta facem noi pe acest topic, încercăm să arătăm că există și altă variantă.

Non-violența corespunde unei viziuni care țintește la viața de dincolo de moarte, la iubirea lui Dumnezeu. Cel atașat de lumea de acum este disperat să-și apere confortul trecător pe care l-a agonisit și pentru asta e dispus să apeleze la violență.

Cei care consideră că violența e o soluție, să se întrebe dacă prin asta își apară ființa lor veșnică sau nu cumva doar confortul lumesc. Iar dacă văd că e a doua variantă, să se întrebe dacă nu cumva ar trebui să procedeze altfel.

Creștinismul, ascultarea de Dumnezeu înseamnă renunțare la lumea de acum. Iubirea se manifestă prin fapte de renunțare. Un creștin nu are nimic în această lume, e gata oricând să renunțe la tot, familie, casă, slujbă etc.


Luca capitolul 14

Iar El i-a zis:Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
...

Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
24. Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

....

Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.
Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.


Deci, din nou: să judecăm pentru cine facem ce facem și să vedem dacă nu cumva altă variantă este cea pe care trebuie să o alegem.

Pai tu daca ii dai intruna cu citatul acesta:

si nu admiti ca l-ai scos din context pentru a-l interpreta cum iti convine tie,nu ma mai mir ca in mesajul tau :
NICI MACAR NU TI-A TRECUT PRIN CAP CA ITI POTI AJUTA APROAPELE, reactionand si aplicand o lectie huliganilor, salvand poate o viata sau chiar mai multe!

Te gandesti DOAR LA TINE, la mantuirea TA! Si mai si spui:
N-ai inteles tocmai esenta.La ce NU trebuie sa renunte un crestin niciodata :LA IUBIREA PENTRU APROAPELE LUI.

Esti atat de egoist incat curand n-o sa mai fie loc nici pentru Dumnezeu in jurul tau! Curand o sa crezi ca te poti mantui singur!

Violenta ca patima
 

Propun, cu voia voastra, o abordare mai moderata (am impresia ca ne zbatem cu totii, si eu si cei aflati aici in disputa, intre pozitii extreme):
Sa distingem violenta ca patima (ca tendinta bine inradacinata, ca obicei sau obisnuinta) de un act singular sau rarisim de violenta. Dupa analogia: daca un om fura odata ceva, il putem considera hot? Daca cineva minte la un moment dat ii punem eticheta de mincinos? Este semnificativa, este caracteristica pentru persoana in cauza (care a mintit sau a furat ocazional, in mod exceptional) insusirea de a fura sau minti? Cu totul altfel e omul care fura de obicei, care minte de obicei etc. Pe acesta, da, il putem considera mincinos, hot, iar in cazul nostru, violent.
Eu cred ca omul care crede in Hristos se straduieste sa fure sau sa minta cat mai rar, daca se poate - deloc. Iar asta arata ca nu e nici mincinos nici hot. Or, cred ca Domnul asta a vrut: sa lucram neincetat pentru a ne tine departe de nenororcirea de a deveni hoti, mincinosi, violenti.
Ca urmare, un act de violenta (ca raspuns la o agresiune indreptata spre semeni sau spre propria persoana) este acceptabil, fie si prin pogoramint (daca nu cu binecuvantare). Nu este acceptabil insa un om care practica in mod curent violenta, hotia, minciuna.
Un suflet violent e altceva decat acela care a fost silit, cu tot regretul sau sincer, sa se apere punind mana pe arma. Pe cel din urma nu il caracteriza violenta, a fost doar o exceptie, necesara in situatia de viata respectiva.
Traditie uita, cred eu, ca in piscul din varful muntelui ajungem pe drumul presarat cu hartoape. El e fascinat de zapada stralucitoare de pe pisc dar nu vede pamantul sau trotuarul de ciment pe care sta chiar acum. Faptul ca reaminteste idealul, tinta, destinatia e insa foarte bun lucru. In definitiv, Traditie nu face altceva decat ceea ce face Scriptura: aduce inaintea noastra cuvintele Domnului.
Cred ca traim sub dubla fascinatie sau mai bine zis sub dubla ispitire: a violentei si a nonviolentei. Mie imi pare ca viata le presupune pe amandoua, desi noi tindem spre nonviolenta, fireste.
Personal sunt impotriva violentei. Ocazional sunt silit sa fiu violent, si imi pare rau pentru asta, sangerez inlauntrul meu. Uneori sunt violent doar din mandrie si prostie, fara a fi silit, fara necesitate. Atunci chiar e rau de tot, sunt doar un porc.
Dar suntem totusi oameni, daca am lasa toate grijile si am vietui ingereste, probabil nu am mai scrie si citi acum aici...

Ioan 15

12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
14. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.

Sunt unii care spun că dacă se întâmplă să fii agresat degeaba, că e voia Domnului sau că nu degeaba se întâmplă şi că trebuie să ne supunem. Dar dacă voia Domnului e ca tu să-l dobori şi să vină poliţia, să înfunde puşcăria unde, cel mai probabil, se va pocăi?

Când îţi e pusă viaţa în pericol, te lupţi şi cu dinţii pentru ea. Nu te aşezi în genunchi şi începi să te rogi.

Subscriu la cele spuse foarte bine de domnul Cezar. Incerc o mica adaugire.
Exista situatii in viata cand:
- 1. trebuie sa-ti aperi familia,
- 2. trebuie sa-ti aperi neamul,
- 3. trebuie sa-ti aperi credinta.
In ultimul caz, intr-adevar, nu se concepe si violenta. Nu poti sa-ti aperi credinta prin violenta. Dar in primele doua cazuri se admnite violenta ca tolerata, daca altfel nu se poate, daca esti in legitima aparare a ta, a familiei, a aproapelui sau a neamului (razboi de aparare contra cotropitorului). Caci aici nu mai e vorba de aparat credinta ta, ci de salvat FIINTE NEVINOVATE. Si esti obligat sa le aperi, ba chiar sa-ti pui viata in pericol pentru ele. Deci lucrurile nu trebuiesc amestecate.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Felul launtric de a fi al pacatosului
 

Daca luam aminte la felul launtric de a fi la pacatosului,putem descoperi ca uneori este cultivat dar cu DESAVARSIRE ORB in ceea ce priveste lucrurile dumnezeiesti si problema PROPRIEI SALE MANTUIRI.Chiar daca se sileste si se framanta neincetat in tot felul de treburi,in schimb e lenes si nepasator in ceea ce priveste randuiala propriei lui mantuiri;desi incearca permanent cand scarbele,cand placerile inimii,EL ESTE CU DESAVARSIRE NESIMTITOR LA CELE DUHOVNICESTI.In acest sens,toate puterile lui de a fi sunt vatamate de pacat;iar in pacatos raman doar ORBIREA,NEPASAREA SI NESIMTIREA.Nu VEDE starea in care se afla,ASA CA NU SIMTE NICI PRIMEJDIA CARE IL PASTE.NUsimte primejdia,si de aceea nici nu se sileste nici nu se ingrijeste ca sa se izvabeasca de ea.NEVOIA DE A SE SCHIMBA SI DE A FI MANTUIT NICI MACAR NU-I TRECE PRIN MINTE.Are convingerea ferma si de nezdruncinat ca asezarea vietii lui este cea mai nimerita,nu-i trebuie nimic mai mult,deci totul trebuie sa ramana asa cum este.PRIN URMARE,SOCOTESTE ORICE I-AR AMINTI DE O ALTA VIATA DE PRISOS PENTRU EL:NU ASCULTA SI NICI MACAR NU POATE PRICEPE LA CE AR FOLOSI.FUGE SI SE FERESTE DE ASA CEVA!

sau altfel.
daca ne merge rau in viata, inseamna ca am avut candva chemare spre manastire si nu am urmat aceasta chemare?

nu te-am inteles gresit. vorbeam la general, na ma refeream la tine personal.

In niciun caz. Iar cei care inteleg ca aceasta este chemarea spre manastire, o spun fara retinere ca vor deveni niste monahi improvizati.

din pacate sunt multi astfel de "monahi".

Hai , sa fim corecti in afirmatii ! Nu avem cum sa stim cati sunt "rai"sau "buni" in asta lume ! A spune ca sunt multi "rai" intr un loc sau altul , e o afirmatie neavenita , fara fundament , o afirmatie venita din dorinta de a improsca doar cu noroi . Dumnezeu este singurul ce stie cati sunt buni sau mai putin buni ! "Clasamentul" final de El va fi alcatuit ! Noi doar participam la niste simple pariuri trecatoare !:106:

Cristi draga , dar tot asa n-avem cum sti nici cati dintre noi sunt ori nu, buni crestini ortodocsi...La fel cum e inutila blamarea si improscarea cu noroi a catolicilor de ex....Asa cred eu....Dumnezeu cauta clar la suflet....nu la temple, ziduri si dispute...

Eu m-am referit in general ! Dar , biserica Ortodoxa este singura Biserica Mantuitoare ! Ca sunt mai multi rai la noi sau la altii , asta la final se va judeca ! Eu personal nu am nimic cu catolicii , cu protestantii . . . , fiecare are libertatea in a urma o cale sau alta ! Ca tot veni vorba , adusa de tine , nu voi accepta niciodata sa dea buzna cineva in casa mea si sa-si impuna regula ( sa faca propaganda ) prin diferite viclesuguri ! Atat , in rest sa dea Dumnezeu, sanatate , intelegere , si tot binele , catolicilor , protestantilor , neoprotestantilor , budistilor , africanilor , indienilor , eschimosilor . . .! Iar de vom vedea un catolic , un protestant , un neoprotestant . . . , ca-i sete , sa-i dam sa bea , de-i foame , sa-i dam sa manance , de-i bolnav , sa-i dam ajutor si ingrijire . . . Post binecuvantat !

DA...asta cu datul buzna, e corecta....Aici iti dau dreptate! O seara senina! :25:

Si eu iti doresc la fel !:53:

Foarte frumoasa postare, multumesc!
Frumoasa prin elocventa descrierii starii de pacatosenie, ca sa zic asa, absolute.
As reaminti doar ca toti suntem pacatosi (cata vreme suntem in trup si nu am atins masura sfinteniei), asa incat imi pare ca ar fi vorba mai putin despre pacatos cit despre perioadele de cadere. Din care tot Bunul Dumnezeu ne scoate, Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

despre kick-boxing ... si eu sunt de accord ... adica daca cineva vrea sa practice sportul asta pentru autoaparare, eu zic ca e fff bine. eventual poti sa faci armata. mie mi-ar placea , bineinteles, in functie si de dorintele lor, sa imi dau copiii la sport de asta si fata si baiatul. mai ales fata. la cate grozavii se intampla in lumea asta, nu strica sa stii sa te aperi putin.

acum pe de alta parte, conteaza foarte mult si increderea in Dumnezeu, ca te apara de rele. doar ce e mai mare? puterea lui Dumnezeu si increderea in El ca ma va apara sau un lucru rau ce mi s-ar putea intampla? oricum tot nu strica sa stii putina bataie, macar sa poti apara pe cineva care se afla in pericol.

eu de ex in varianta aia in care vezi pe cineva in pericol, nici nu m-as oferi , nu cred ca m-as baga, ca eu is tare fricoasa, dar nici nu as intoarce capul. cu siguranta as suna la politie si as avertiza oamenii de pe strada. daca sunt.

ideea cu Ascor este foarte buna. sunt foarte multe persoane care si-au intalnit jumatatea acolo. stiu ca se duc fete cuminti, cu frica de Dumnezeu, poate fara prea multe pretentii si toti de acolo sunt educati mult mai mult in spiritul crestin ortodox decat cei din afara. bine, asta nu inseamna ca trebuie sa te duci la ascor doar ca sa iti gasesti jumatatea. te duci ca sa iti faci un cerc de prieteni, sa afli mai multe despre Dumnezeu, sa Il gasesti, vei gasi linistea si pacea sufleteasca de care cu totii avem nevoie si apoi poate, daca da Dumnezeu, iti vei gasi si jumatatatea.

si inca o data : nu uita : ce e al tau e pus deoparte !!!

Pentru prietenul nostru ...

Ce-i al tau e pus deoparte ... Unele lucruri pica ''din cer'' nu le gasesti tu, oricat te-ai chinui. Dragostea care o cauti tu e o pofta a oricariu om, caci Dumnezeu a facut pe om, barbat si femeie. Dar aceasta dragoste poate fi si o povara; pana si smeritul David si inteleptul Solomon au cazut din gratia lor din cauza acestui foc ce arde inima si intuneca ratiunea. Ce iti lipseste poate fi o binecuvantare si un mod in care Dumnezeu incearca sa te tina pe drumul smereniei si sti si tu ca ''o inima smerita Dumnezeu nu o va urgisi''. Cat despre faza cu calugaria nu stiu ce sa zic ... asigura-te ca esti cu inima in cer si picioarele pe pamant.
In rest rabdare, detasare si cate o bere pe terasa ca vine vara si caldura :D