În prealabil postat de luciand (Post 355192)

Ceea ce trebuie reţinut, ca punct de plecare în orice discuţie pe această temă, este că nu există un loc în spaţiu desemnat cu numele de Iad. Există o stare numită Iad şi această stare este lipsa dragostei lui Hristos.

În prealabil postat de catalin2 (Post 355239)

De acord in rest, aici am o nelamurire. Eu stiu ca Raiul si Iadul sunt locuri, nu doar stari. Adica mergi undeva, nu doar simti o stare. N-am gasit in catehism unde e invatatura despre Rai si Iad.

În prealabil postat de luciand (Post 355262)

Paradisul dinainte de căderea în păcat a lui Adam era un loc (spaţial) pe pământ.
Raiul şi iadul de după alungarea lui Adam au rămas "locuri" în transcendent, în imaterial. Cum pot, de altfel, să stea sufletele imateriale, lipsite de trupurile materiale, într-un loc material?

În prealabil postat de catalin2 (Post 355268)

Desigur, nu un loc pe pamant, dar un loc in lumea cealalta. Chiar daca raman doar sufletele, si acestea sunt limitate in spatiu, doar Dumnezeu e infinit. Din ce imi aduc aminte ce am citit, chiar se spunea in mod special ca e un loc si nu doar o stare. Sa ne gandim, dupa ce moare un om sufletul acesta se duce undeva, adica in Rai sau in Iad. Intrun loc e Raiul si in alt loc, separat, e Iadul.

În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 355289)

Eu am citit toate opiniile postate si am niste neclaritati.In Evanghelia dupa Matei,Mantuitorul spune: ,,Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui"(Matei 25:41).Tot Mantuitorul mai spune: ,,Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică"(Matei 25:46).

Acum eu inteleg,cu putina mea minte cam asa:exista un foc vesnic si exista niste indivizi care in mod etern vor plati anumite aspecte acolo.Intelege altcineva altceva? In completare:Judecata de Apoi.Apocalipsa 20:10-15.In sustinere:ce spun evanghelistii despre Iad>Matei(3:12)Marcu(9:44-49)Luca(16:23-24),Apostolul Pavel(II Tesalonicieni 1:9).

Eu inteleg asa:Iadul exista si acest aspect ne poate inspaimanta.Ar trebui sa fie un motiv suficient de bun sa analizam cam cat pacatuim.Hristos,in persoana,a spus ca acel chin este vesnic.Nu am gasit nici un argument biblic care sa imi arate ca situatia poate fi schimbata.Daca cineva are un asemenea argument biblic il rog sa il posteze.Realitatea Iadului este terifianta.Nu am gasit un argument biblic care sa amelioreze situatia.

Trei intrebari:
1.Poate fi ameliorata situatia sufletelor damnate?Rog argumente. 2.Iadul este diferit fata de cum este descris in The Holy Bible?Rog argumente.3.In cazul in care chinul damnatilor nu este vesnic ce a vrut sa spuna Mantuitorul?Rog argumente.

Precizare:eu voi folosi doar Biblia.Nu am nici o poblema sa fie argumente postate din Parintii Bisericii, Apostolici, Traditie,Pateric,Filocalie.Eu o sa compar ce spuneti cu ce scrie in Biblie ca sa inteleg optica argumentarii.Cu multumiri.

În prealabil postat de luciand (Post 355277)

Da, dar cum e lumea cealaltă? E nematerială. Este o altă dimensiune, pe care noi nu o percepem. Ne este doar revelată, şi nu tuturor - doar celor mai buni dintre noi (eu sigur nu fac parte dintre aceştia). Ca să-ţi faci o idee, cât de cât, gândeşte-te cum este a patra dimensiune a Universului cunoscut - timpul, faţă de celelalte trei dimensiuni spaţiale (carteziene). Intuitiv, diferenţa de "substanţă" dintre transcendent şi material este asemănătoare cu cea dintre spaţiul cartezian - cele trei dimensiuni inainte-înapoi, stânga-dreapta, sus-jos şi timp. E greu, într-adevăr!

În prealabil postat de luciand (Post 355277)

Mai gândeşte-te cât de greu a acceptat omenirea Teoria Relativităţii, care spune că noi, atunci când ne deplasăm o facem nu doar în spaţiu ci şi în timp. Cum adică să călătoreşti în timp?...

În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 355289)

Eu inteleg asa:Iadul exista si acest aspect ne poate inspaimanta.Ar trebui sa fie un motiv suficient de bun sa analizam cam cat pacatuim.Hristos,in persoana,a spus ca acel chin este vesnic.Nu am gasit nici un argument biblic care sa imi arate ca situatia poate fi schimbata.Daca cineva are un asemenea argument biblic il rog sa il posteze.Realitatea Iadului este terifianta.Nu am gasit un argument biblic care sa amelioreze situatia.
Trei intrebari:
1.Poate fi ameliorata situatia sufletelor damnate?Rog argumente. 2.Iadul este diferit fata de cum este descris in The Holy Bible?Rog argumente.3.In cazul in care chinul damnatilor nu este vesnic ce a vrut sa spuna Mantuitorul?Rog argumente.

În prealabil postat de catalin2 (Post 355379)

S-ar putea sa spunem acelasi lucru dar sa explicam diferit. Raiul si Iadul nu sunt locuri materiale, bineinteles, dar sunt locuri in lumea cealalta, diferita de a noastra, cu alte dimensiuni. Uite un articol aici, de exemplu: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...are-69167.html
E logic ca e si un fel de loc (repet, nu in acceptiunea pamanteasca), din moment ce sufletele sunt duse acolo, iar acolo se afla in comuniune cu alte suflete. Doar stare am intalnit pe site-uri ezoterice, dar ei au notiuni diferite despre cum e viata de dupa, cum sunt sufletele, etc.
Iar dupa marea judecata primesc sufletele si trupuri.

În prealabil postat de catalin2 (Post 355379)

Eu si acum sunt sceptic in legatura cu teoria realtivitatii, am mai discutat aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...+relativitatii
Einstein era adeptul panteismului, la fel ca cel ce l-a influentat, Spinoza. In panteism divinitatea face parte din lumea creata, pare ca Einstein a incercat sa introduca notiuni din lumea cealalta in lumea noastra, finita (parerea mea).

În prealabil postat de luciand (Post 355386)

Einstein era un evreu a cărui familie devenise catolică, din câte ştiu eu. Din lucrările lui se întrevede un om care crede în Dumnezeu. Care-i exact forma credinţei lui, nu ştiu. Dumnezeu ştie. Spinoza, era tot evreu, de credinţă mozaică (parcă). Nu cred că are vreo relevanţă în cazul de faţă.
Deocamdată toate experimentele şi măsurătorile verifică Teoria Relativităţii restrânse, iar ca şi caz particular legea gravitaţiei lui Newton. Până se va găsi o dovadă contrară, această teorie are valoare de rezultat. Până la urmă nici Newton nu era ortodox, dar asta nu infirmă legea gravitaţiei.
Oricum, nu despre asta era vorba. Era doar un mod plastic de a imagina o dimensiune nouă... Poate nereuşit...

În prealabil postat de catalin2 (Post 355381)

In Matei 25 e prezentata judecata finala, care are loc dupa a doua venire a Mantuitorului. Cand murim avem parte de o judecata particulara, iar cei morti sunt dusi pana la judecata finala in Rai sau Iad. Dupa judecata finala locul unde vor sta cei judecati este definitiv, nu se mai poate schimba. Pana atunci cei din Iad pot trece in Rai (nu cred ca si invers), doar prin rugaciunile celor de pe pamant. In sensul acesta avem doi sfinti care s-au rugat chiar pentru pagani (nebotezati) si acestia au fost trecuti din Iad in Rai. Sfanta Tecla s-a rugat pentru fata unei mame (aceasta murise nebotezata, fiind pagana), iar Sfantul Grigorie cel Mare (papa) s-a rugat pentru imparatul Traian, iar Dumnezeu i-a spui apoi sa nu se mai roage pentru paganii morti.
De asemenea, stim de la sfinti si din viziuni ca orice rugaciune pentru cei morti aduce o crestere a acestora, fie ca sunt in Iad sau in Rai.
Din moment ce se spune sa ne rugam unii pentru altii, iar rugaciunile ii ajuta pe cei vii, e normal ca ii ajuta si pe cei ce au murit, pentru ca acestia sunt tot vii, desi nu mai au trup. Am gasit un articol: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ala-69159.html
Aceste invataturi sunt in Biserica Ortodoxa.

În prealabil postat de MariS_ (Post 355459)

Contul meu a avut o sincopa: nu imi mai permitea logarea. La incercarea repetata de a ma loga imi spunea ca "accesul pe site mi-a fost restrictionat". Curios! Sa fie o pedeapsa? Ca tot suntem pe firul "pedeapsa"! Dar nu am fost avertizat defel. Sa fii jignit prin tacere? Sau a fost o simpla eroare de soft? Nu mai are importanta acum. Le multumesc celor ce au facut efortul sa rezolve problema.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de catalin2 (Post 355460)

Mi s-a intamplat si mie asta de doua ori, este o eroare de soft.

În prealabil postat de MariS_ (Post 355459)

Contul meu a avut o sincopa: nu imi mai permitea logarea. La incercarea repetata de a ma loga imi spunea ca "accesul pe site mi-a fost restrictionat". Curios! Sa fie o pedeapsa? Ca tot suntem pe firul "pedeapsa"! Dar nu am fost avertizat defel. Sa fii jignit prin tacere? Sau a fost o simpla eroare de soft? Nu mai are importanta acum. Le multumesc celor ce au facut efortul sa rezolve problema.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 355499)

Am citit cu atentie opinia ta si iti multumesc pt ea si pe acesta cale ii multumesc si lui catalin2 pt bunavointa.M-a pus pe ganduri finalul postarii tale unde spui asa ,,Pentru asta, cred ca Dumnezeu a permis sa existe si o viziune dura asupra Judecatii Sale: sa ne mantuie macar de frica, daca din dragoste nu vrem.".

Nu cred ca vrem dragoste pentru ca nici nu stim exact ce inseamna dragostea crestina dar sa mai si traim asta.O sa incerc sa fiu cat mai scurt si mai concis.In Epistola lui Iacov 3:17 se spune ca exista un anumit tip de intelepciune care vine de sus,un har care vine de la Cel de Sus.EL este sursa iar acesta intelepciune este descrisa in felul urmator: ,,Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica".

Acesta este intelepciunea data de Cel de Sus.Ea este transmisa omului prin Duhul Sfant: ,,Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor."(Galateni 5:22-23).Acest tip de dragoste este dragostea crestina.Actiunea Duhului Sfant are mai mult efecte,asigur pe toata lumea ca sunt extrem de clar descrise in The Holy Bible,dar eu ma voi rezuma doar la dragostea mentionata.A nu se confunda cu dragostea pur fizica sau strict cum este ea inteleasa in mod uzual de oameni.Ca de obicei,The Holy Bible nu lasa pe nimeni in intuneric si arata cum trebuie sa fie acesta dragoste,tocmai pentru a nu fi confundata cu dragostea noastra trecatoare,pur egoista de multe ori.

Dragostea crestina arata in urmatorul mod: ,,Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."(I Corinteni 13:4-7).Acesta este dragostea crestina in sens biblic,nu alta si daca nu ne incadram in ea este doar pentru ca noi continuam sa fim copii ai maniei.Ca sa rezum:dragostea crestina vine de la Cel de Sus,prin actiunea Duhului Sfant,este radical transformatoare si are anumite caracteristici.Ea este o intelepciune in esenta pt ca are la origine intelepciunea dumnezeiasca,pentru ca este mantuitoare pentru om,nu doar il consuma la modul efemer si atat.

Apostolul Ioan ne avertizeaza sa nu tinem ,,lumina sub obroc"(Matei 5:15)ci ea trebuie exteriorizata,traita,aplicata.Motivul este simplu:asa a facut Hristos,Mantuitorul nostru: ,,Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati.Dar cine are bogatiile lumii acesteia, si vede pe fratele sau in nevoie, si isi inchide inima fata de el, cum ramane in el dragostea de Dumnezeu?Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul."(I Ioan 3;16-18)

Acum putem fiecare sa ne gandim cat de des vedem o asemenea dragoste in jurul nostru,cauzele pentru care nu o vedem si ce trebuie facut.De consecinte in cazul in care nu reusim nici nu doresc sa amintesc.

În prealabil postat de MariS_ (Post 355459)

Contul meu a avut o sincopa: nu imi mai permitea logarea. La incercarea repetata de a ma loga imi spunea ca "accesul pe site mi-a fost restrictionat". Curios! Sa fie o pedeapsa? Ca tot suntem pe firul "pedeapsa"! Dar nu am fost avertizat defel. Sa fii jignit prin tacere? Sau a fost o simpla eroare de soft? Nu mai are importanta acum. Le multumesc celor ce au facut efortul sa rezolve problema.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 355408)

Din ce spuneti eu inteleg urmatoarele aspecte(sa ma corectati unde gresesc):faptul ca acel Papa s-a rugat pentru un pagan a fost o exceptie si nu o regula din moment ce Cel de Sus i-a solicitat sa nu se mai repete.Inainte de Judecata Finala se poate schimba situatia unui suflet prin mijlocirea celor vii.Cui se aplica acesta regula?Tuturor celor din Iad sau numai unora dintre ei?Cum se face diferenta?

Un om moare si sufletul sau ajunge la Cel de Sus.Inteleg ca dvs spuneti ca de acolo acel suflet,inainte de Judecata finala,poate ajunge in Iad sau in Rai.Desi el ajunge acolo in baza hotaraii Celui de Sus,omul de pe pamint,desi pacatos,poate schimba decizia Celui fara de pacat si determina schimbarea sortii acelui suflet.Asta nu afecteza judecata Celui de Sus?Este ca si cum as spune ,,Esti drept dar ai mila de el desi merita tot ce i-ai dat".Intrebare:credeti ca Cel de Sus nu stie exact cat merita fiecare?Este nevoie sa-i spuna cineva anume?Daca eu solicit mila pt acel pacatos este ca si cum as spune ca Cel de Sus nu a avut mila fata de EL,poate a fost prea aspru.

În prealabil postat de catalin2 (Post 355403)

Eu cred ca are importanta, fiind o teorie putem vedea care a fost gandirea ce a influentat aceasta teorie. Spinoza era un evreu ce a adoptat panteismul, daca imi aduc bine aminte chiar a fost exclus din cauza asta din comunitatea lui. Einstein era un admirator al lui Spiniza, a luat si conceptia s-a religioasa. Einstein era adept al panteismului, deci nu credea intrun Dumnezeu personal (cum si spunea in mai multe articole).
In aceasta conceptie divinitatea face parte din lume, tot ce e creat este parte din divinitate. Iar divinitatea si pentru panteisti este infinita si alte atribute. Asadar Einstein a cautat probabil sa gaseasca dovezi stiintifice ale panteismului.
In mesajele scrise de mine la acel subiect am analizat si dovezile teoriei relativitatii. Am scris inclusiv despre povestea cu gemenii, considerata chiar si in stiinta o fantezie niciodata realizabila, doar o constructie a imaginatiei. dar sa nu deviem de la subiect.

În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 355499)

Am citit cu atentie opinia ta si iti multumesc pt ea si pe acesta cale ii multumesc si lui catalin2 pt bunavointa.M-a pus pe ganduri finalul postarii tale unde spui asa ,,Pentru asta, cred ca Dumnezeu a permis sa existe si o viziune dura asupra Judecatii Sale: sa ne mantuie macar de frica, daca din dragoste nu vrem.".
Nu cred ca vrem dragoste pentru ca nici nu stim exact ce inseamna dragostea crestina dar sa mai si traim asta.

În prealabil postat de luciand (Post 355568)

Am spus că nu are relevanţă în contextul de faţă, nu că n-ar avea importanţă! Probabil că are, dar acum hai să ne bucurăm de consensul în ceea ce priveşte subiectul ridicat în acest topic.
Cătălin, uite ce-ţi propun eu:
Suntem în Săptămâna Patimilor lui Hristos, slăbiţi de post, de ce să ne încrâncenăm pe o temă aşa de greoaie?
Mai bine, hai să privim detaşaţi meciul de „volei” care se încinge pe topicul acesta! Uite ce frumos se ridică „mingile” la fileu, uite ce graţios zboară ele prin văzduhul virtual! Uite în ce armonie desăvârşită se bat prieteneşte pe umăr „echipele adverse” uite ce „dragoste” universală şi necondiţionată răzbate de prin toate colţurile! Nu-i aşa că-i penibil…. ah, pardon!... sublim! Fără reguli, fără constrângeri, într-o armonie perfectă, cu sau fără blănuri de oaie…. ah, iar am greşit!... miel voiam să zic, că doar se apropie Paştile!
Ce zici?

În prealabil postat de luciand (Post 355631)

Cătălin, sper că nu te superi, dar se pare că ai devenit canal de comunicaţii, antenă de retransmisie, amplificator de sunet „scris”!
Te rog să-i spui Bravului domn Scoţian că nu trebuie să vorbeasă în şoaptă. Nu doarme nimeni – din contra!
Te rog să-i mai spui că nu m-am mai distrat de mult aşa bine :24:.

Şi eu îl simpatizez, în primul rând pentru sinceritate şi calitatea umană de care dă dovadă. Sinceritatea e doar una din calităţi, ar mai fi şi umorul, dorinţa de cunoaştere şi (nu în ultimul rând) raţiunea care răzbate din logica sa (calitate ce se dovedeşte foarte rară prin zonă). Departe de mine gândul de a judeca (osândi) pe cineva, în schimb judec (trec prin filtrul discernământului), tot timpul, faptele, vorbele şi intenţiile celor din jur. Şi asta pentru că Îl ascult pe Hristos care spunea: „fiţi vicleni ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” şi, totodată, pe Sfântul Vasile cel Mare care ne spune să culegem ca albina informaţii din toate locurile dar să le trecem prin filtrul raţiunii şi dicernământului nostru (diacrisis).
Dacă Bravul domn Scoţian ar fi fost puţin mai atent ar fi observat că am specificat clar că nu mă refer la persoana dumnealui deoarece fiind sincer din start (probabil prin educaţie) iese din aria bănuielilor mele. Îi înţeleg, totuşi, reacţia şi chiar o admir pentru că datorită ei se dovedeşte încă o dată totala sinceritate care răzbate din persoana sa.
Restul rămâne cum am stabilit!

În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 355632)

Nu am vazut bine din cauza kiltului pe care mi l-a ridicat vantul peste ochi si din cauza scotch-ului consumat pe post de apa :35: Va rog sa ma credeti,este din cauza climei:) Va salut si eu cu drag si respect.Dumnezeu sa va apere

În prealabil postat de Lucemferre (Post 354742)

Cine îşi închipuie că este liber să aleagă între bine şi rău se înşeală. E doar o iluzie. Egoul ne împiedică să admitem că nu suntem liberi în gândire, în motivaţii, în alegeri sub nicio formă. Cum se poate să recunoaştem că suntem constant influenţaţi de cei din jurul nostru de când deschidem ochii până când murim. Adică n-aş mai fi Eu- cel care are puterea de a decide, cel care e unic, cel care merită toate laudele pentru deciziile bune pentru că au fost ale mele...mintea mea le-a imaginat şi pus în practică. Mândria în om e atât de mare încât nimeni dintre noi nu va accepta vreodată că întotdeauna a fost influenţat de ceilalţi pentru că eticheta generală pentru "influenţabil" este "slab/şters/lipsit de personalitate".

Din păcate, însă, realitatea e că noi suntem produsul celor din jurul nostru. Noi suntem produsul societăţii. E greu de acceptat o asemenea ipoteză pentru că în felul acesta am pierde sentimentul de fiinţă specială. Adică n-aş mai fi strict produsul unui Creator care are un plan special cu mine, care, în dragostea Sa, mi-a dat şi libertatea de alegere (deci raţiunea mea este una liberă, puterea de alegere stând strict în mâna mea). Dar cu toate acestea, dacă un copil este izolat de la naştere de societate, fără să aibă contact cu aceasta cât creşte el nu va şti să vorbească (e de înţeles, totuşi; dacă nu a auzit, nu are de unde să ştie cuvintele), nu ştie să folosească o toaletă, e complet lipsit de interes de activităţile umane, şi nu poate nici măcar să stea drept pe două picioare. Ciudat, având în vedere că nu ne tragem din animale. Cu toate acestea, un om fără un mediu uman e asemenea unui animal, unei primate. [Deci, Colaps, dacă citeşti, cum e cu sufletul şi cu faptul că tot ceea ce ne defineşte pe Pământ nu stă în creier. Adică sufletul ar trebui să se impună cumva asupra minţii, nu? Bine, nu să vorbească, să meargă drept, să folosească diverse chestii dacă nu a avut cine să-l înveţe, dar măcar să manifeste interes faţă de ceilalţi. Acea dragoste manifestată de "suflet" ar trebui să nu se stingă sub nicio formă, căci e mai presus de minte şi de trup.]

Aşadar, mediul în care creştem are cea mai mare valoare în devenirea noastră ca om. Felul în care percepem lumea - mai emotivi, mai activi, mai agresivi, mai liniştiţi, ţine de gene. Genele sunt cele care dictează interesul nostru de fond care, mai târziu, va da naştere tuturor pasiunilor noastre. Un copil mai activ va fi mult mai sociabil decât unul timid, liniştit, în lumea sa, deci va manifesta interes pentru tot ce ţine de contactul cu ceilalţi şi pasiunile lui vor fi cele care îl vor ţine în permanentă legătură cu ceilalţi. Pe de altă parte, un copil mai retras are trăirile afective mai intense şi o imaginaţie mai fantezistă. El va fi interesat de activităţi care-i vor hrăni aceste sentimente: muzica, pictura, cititul etc. Deci deja apare o limită: nu suntem liberi să alegem ce ne place.
Mai departe, cât suntem copii, absorbim o uriaşă cantitate de informaţie de orice fel, pentru că interesul pentru lume este cât se poate de viu. În funcţie de felul cum percepem lumea (dictat de gene) tragem şi nişte concluzii, cu mintea noastră de copil. Tot ce vedem, tot ce auzim, tot ce trăim îşi lasă amprenta asupra personalităţii noastre şi asupra felului în care gândim, deci şi asupra raţionamentelor care vor conduce la deciziile pe care le vom lua. Dvs. sunteţi credincioşi în primul rând pentru că aţi auzit de Dumnezeu. Chiar dacă nu aţi crescut într-o familie cu părinţii credincioşi, tot aţi auzit de cineva Atotputernic în braţele căruia, atunci când nu a mai fost nicio soluţie, v-aţi căutat refugiul. Nu mă înţelegeţi greşit: eu cred că Dumnezeu există, chiar dacă am dubii referitoare la persoana Sa. Credinţa e doar un exemplu. Dar de ce ar condamna Dumnezeu un ateu dacă nu ateul a ales să nu creadă în existenţa Lui? Poate pentru că a crescut într-o familie de oameni de ştiinţă atei, gândirea lui a fost influenţată din copilărie (ce păcat poţi să-i găseşti unui copilaş) şi pur şi simplu nu poate să creadă în ceva ce sfidează fizica. Dvs. de ce sunteţi pe forum? Că aşa vreţi. Dar de ce vreţi aşa?

Tot ce voim are o motivaţie. Motivaţia s-a născut în urma unui eveniment independent de persoana noastră. Un hoţ nu a ales să fie hoţ, un călugăr nu a ales să fie călugăr chiar dacă amândoi au gândit: EU am să... Eu-ul nostru e doar o însumare a tuturor experienţelor din viaţa noastră şi a tuturor contactelor cu ceilalţi. Prin noi trăieşte câte o parte din toţi cei pe care i-am întâlnit cu eticheta de: aşa da sau aşa nu. Etichete au fost puse pe baza educaţiei primite de părinţi, de inteligenţă (iar genetică), de pasiuni etc. Deci e clar că omul rău nu are nicio vină pentru că e rău. Pentru că dacă s-ar fi născut într-un alt moment, într-un alt mediu şi ar fi întâlnit, poate, chiar şi-o singură persoană potrivită la momentul potrivit nu ar mai fi fost rău.

Şi atunci, de ce ne ameninţă Dumnezeu cu iadul, focul, pedeapsa etc.? Doar ştie că de noi nu depinde mai nimic.
Mai mult, de ce, dacă ne-a dat "libertatea" de-a alege, ne pedepseşte dacă nu luăm decizia corectă. Să-i spui cuiva: eşti liber să alegi între A şi B, dar dacă alegi B eşti pedepsit nu e libertate. E constrângere. Şi de ce, dacă alegem greşit şi vedem că am ales rău nu mai putem să revenim asupra deciziei? Parcă Dumnezeu era dragoste. Unde e dragostea când ştim că vom fi lăsaţi în întunericul cel mai de afară dacă nu intrăm din prima. Dar de ce să nu putem intra şi din a doua dacă suntem liberi să facem lucrul acesta?

În prealabil postat de Lucemferre (Post 354742)

Şi atunci, de ce ne ameninţă Dumnezeu cu iadul, focul, pedeapsa etc.? Doar ştie că de noi nu depinde mai nimic.
Mai mult, de ce, dacă ne-a dat "libertatea" de-a alege, ne pedepseşte dacă nu luăm decizia corectă. Să-i spui cuiva: eşti liber să alegi între A şi B, dar dacă alegi B eşti pedepsit nu e libertate. E constrângere. Şi de ce, dacă alegem greşit şi vedem că am ales rău nu mai putem să revenim asupra deciziei? Parcă Dumnezeu era dragoste. Unde e dragostea când ştim că vom fi lăsaţi în întunericul cel mai de afară dacă nu intrăm din prima. Dar de ce să nu putem intra şi din a doua dacă suntem liberi să facem lucrul acesta?