In contextul a ceea ce am scris mai sus, expeditiile imparatilor de cucerire, masacrarea latinilor, nu au treaba cu Biserica, ci cu actiuni ale laicilor. In cazul lui Vasile, eretic, scrie ca a fost acuzat de erezie, iar imparatul a dat ordin sa fie omorat. Nu stim daca si patriarhul a consimtit, pentru ca de erezie au fost o gramada condamanti, fara sa fie omorati apoi.

Idem in cazul Cruciadelor. Dumneavoastra credeti ca Papa i-a trimis pe cruciati sa jefuiasca Constantiopolul ?!!!

Scrie foarte clar: a fost judecat de un tribunal eclesiastic, condamnat pentru erezie si, in consecinta, executat de autoritatile seculare. Exact ca in cazul Inchizitiei, unde autoritatile seculare executau.

Foarte convenabila pozitia ortodoxa: orice porcarii ar face ierarhii ortodocsi, chiar si episcopi, chiar si patriarhi, Biserica nu e implicata.

Pana una alta, BO nu a reprimat pe nimeni in mod sistematic, asa cum a facut BRC folosind institutia anume specializata in represiune care a fost inchizitia.
Si nici un ierarh al BO nu a dorit sa fie conducator suprem al lumii, pe plan spiritual si lumesc.

Oricum, dvs. eludati problema inchizitiei, care a fost o institutie a BRC si care a actionat permanent si sistematic, punand in fata cazuri izolate din spatiul rasaritean.

Ce a cautat Ioan Tzimiskes la Ierusalim ? Daca nu cumva gresesc, el a luptat impotriva arabilor, care ocupasera teritoriile bizantine din zona orientala, incepand cu secolul 7.
Daca tot ati citit istoria Bizantului, poate ati remarcat ca Palestina (si Asia Mica, si Siria si Egiptul) au facut parte din imperiul roman cu mult inainte de Ioan Tzimiskes...
Basileul nu a facut altceva decat sa incerce alungarea invadatorilor arabi, recuperand teritoriile pe care imperiul le detinuse timp de secole.

Or, nici un stat apusean din perioada cruciadelor nu poate pretinde ca avea de recuperat ceva in rasarit, din moment ce nu detinuse nimic in zona.

Cruciatii nu s-au dus sa ofere libertate crestiniplor exiostenti in orient, ci s-au dus sa cucereasca feude si sa impuna confesiunea catolica.

Daca dvs., catolic, ati locui intr-un stat fost crestin dar cotropit de musulmani, si as veni eu, ortodox, alungand musulmanii, cred ca v-ati bucura. Dar daca apoi as instaura o institutie bisericeasca ortodoxa si v-as spune ca de acum aceasta este autoritatea religioasa careia trebuie sa va supuneti, fiindca v-am adus eliberarea, nu cred ca m-ati mai considera vreun binefacator.

PS

Nu mi-am dorit sa ajung sa particip la dispute pe acest forum, ci la schimb de experienta.
Regret ca m-am lasat antrenat in genul acesta de discutii... ratiunea a fost biruita de inima palikarului.

Imi cer iertare.

Dar nu promit ca n-am sa mai intervin pentru Biserica mea.

Tainele la ortodocsi si catolici
 

Daca ar fi recunoscute in intregime tainele catolicilor - spre exemplu ale botezului - nu s-ar mai face Mirungerea. Stiu dar ca multi catolici si si protestanti trec la ortodoxism, aici in Germania. Ce am constatat este si faptul ca primind Sfanta Taina a Mirungerii, cei mirunsi simt cu adevarat plenitudinea Sfantului Duh, eu simt pur si simplu superioritatea lor duhovniceasca, care eu nemernicul nu stiu daca o voi atinge, cu atat mai mult cu cat eu nu am fost nevoit sa caut tainele profunde a crestinismului ortodox, fiind nascut ortodox, pe cand acestia ce o fac sunt sigura, ca sunt alesii lui Dumnezeu, pe care El I-a chemant. Singura religie, care a pastrat intacte toate Sfintele Taine, este si ramane religia ortodoxa; si la scoala a primit fiul meu o coala copiata, pe care este redat un trunchi de copac, fiind insemnat cu "Orthodox" si celelalte, care s-au distantat de credinta Lui Christos [de la Christos incoace], notate prin ani. Aici se spune ca numele de crestin vine de la Iisus Christos si se numesc Christen [citieste: cristän], catolicii si protestantii, dar eu intreb acum si nu vreau sa condamn pe nimeni si nici ce au facut cei ce s-au abatut de la credinta adevarata (caci in fond, cuvantul otrodox, tradus inseamna credinta adevarata, dreapta): Oare abatandu-ma de pe calea cea buna, care duce spre Mantuire, nu L-am lepadat si pe El? Cu siguranta, ca atunci lepadandu-se de Christos, lasand totoodata inafara si multe din Sfintele Taine, s-a indepartat Sfantul Duh de ei si au ramas numai cu ce li s-a dat de la nastere, ceea ce i se da fiecaruia, adica cuibul pentru a primi pe Sfantul Duh in momentul cand cel botezat, prin gura nasilor se leapada de diavolul. Omul avand acest cuibusor, in principiu ste mereu pregatit ptr. a-L primi.
Apoi nu este de mirare, ca bisericile catolice si cele protestante se destrama continuu. Enoriasii acestor biserici se retrag, pur si simplu bate vantul in biserici. Ei nu mai merg la biserica. Biserricile sunt vandute. Le cumpara ortodocsii de toate neamurile: rusi bulgari greci, si altii. Sa nu uitam orgiile, care si in prezent se savarsesc, fara frica de Dumnezeu, de catre preoti, nimicind copii si distrugand integritatea lor folosindu-i ca papusa sexuala, ca nu pot sa zic altfel. Cine poate spune ca intr-un asemenea "om" salasluieste Sfantul Duh?
Mai este ceva, ei idolatrizeaza pe papa, pe cand ortodoxia il are pe patriarh ca primul din cei egali.
Eu nu as fi facut uz de exemplul cu copacul, caci dintr-un copac creste ceea ce are trunchiul in informatia genetica, eu as numi-o CALE - "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" spune Mantuitorul" - caci abatandu-ne de la CALEA CEA BUNA ratacim.
Fie ca Domnul Dumnezeu sa indrepte caile noastre ale tuturor.

Dupa logica asta, ar trebui sa vedem de care Imperiu Roman au apartinut initial (adica, au fost cucerite) aceste teritorii.

Vazand ca Imperiul Roman de Rasarit (Bizantul) a mostenit, initial, aceste teritorii de la Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma, s-ar putea argumenta ca latinii au venit in 1096 sa faca ceea ce bizantinii nu au fost in stare cu o suta de ani inainte, adica sa recupereze teritoriile cucerite initial de ROMA.

Nu eludez nimic. In imensa majoritate a perioadei in care a functionat, Inchizitia nu s-a dedat la abuzuri si nu a fost asociata cu arderile pe rug si alte imagini sinistre. A fost un tribunal bisericesc care judeca probleme bisericesti. Pentru toate abuzurile si crimele savarsite in numele lui Cristos, Biserica si-a cerut iertare, iar cei vinovati vor raspunde la Judecata.

Problema este alta: Catalin2 a sustinut in mod netemeinic ca activitatea Inchizitiei ar contrazice infailibilitatea papala, ori eu am aratat foarte clar ca nu e cazul.

Nu numai ca Biserica nu are legatura, dar era impotriva imparatului din acea vreme, din cauza desfranarii sale. Un articol din Revista magazin: http://www.revistamagazin.ro/content/view/5329/8/
Mai mult, clerul ortodox il afurisise si ii daduse anatema. Dupa ce fusese multi ani in exil cucereste Constantinopolul si lanseaza zvonul ca latinii vor sa incendieze orasul. Catolicii si latinii avusesera o pozitie privilegiata sub vechiul imparat. Interesant e ca am citit intrun articol ca multi dintre latini erau vlahi, adica romani.
Apusul organizeaza o expeditie de pedepsire, dar populatia il linseaza si ajunge un alt imparat.

In legatura cu cruciada a patra. Dupa acea omorare a latinilor, care are loc in 1182, a urmat cruciada a treia, unde nu s-a razbunat nimeni, si abia dupa 20 de ani cruciada a patra unde au fost masacrati locuitorii Constantinopolului. De fapt s-a intamplat asa: cruciatii au fost solicitati pentru castigarea tronului, apoi au cerut banii de la noul imparat, acesta nu a acut toata suma si cruciatii au cucerit orasul.

Eu nu am spus de cruciade, ci de inchizitie. Desi cruciadele au fost tot de BC, iar dupa prima cruciada era clara si intentia de jaf si de cucerire de noi teritorii, cum citim si pe wikipedia. Am citit ca rasaritenii erau uimiti ca membrii ai clerului lupta in armata.

Condamnati de erezie au fost multi in primul mileniu, inclusiv Arie si nu au fost omorati apoi. Scrie ca ierarhii l-a acuzat de erezie, nu stim daca acestia au fost de acord cu omorarea sa apoi. Cu atat mai mult cu cat scrie ca abia dupa opt ani a fost ars pe rug.
In cazul Inchizitiei este altceva, cum scria in citat, cu aprobarea episcopului se dadea sentinta de moarte. Asta a spus chiar papa.
Si desigur ca orice face un episcop nu implica Biserica, ca si dogma, invatatura. La fel ce face un cardinal de capul lui nu implica BC. In schimb ce face si ce afirma un papa ex cathedra implica BC, pentru ca asta este infailibilitatea. Nu noi am adoptat-o ca dogma.
Asadar, in infailibilitate nu intra ce face un papa in particular, scrisorile trimise, chiar despre credinta, parerile persoanel despre credinta.
In schimb intra orice spune si se adreseaza bisericii catolice. In materie de dogma si morala, fara problemele organizatorice. Asadar cand spune o noua dogma sau invatatura, cand intareste si afirma altele noi, etc.

Impeirul roman de rasarit nu a mostenit nimic de la cel de apus.
Mai intai, ca pana in anul 395 a fost un singur imperiu roman (desi in secolele 3-4 a mai existat tipul de conducere cu doua centre de putere _apus si rasarit).
Apoi, fiindca imperiul a fost definitiv impartit in doua zone (Apus si Rasarit) in anul 395, la moartea imparatului Teodosie cel Mare. El a facut aceasta impartire pe de o parte fiindca practica istorica demonstrase ca un imperiu atat de vast era mai usor de guvernat daca avea doua capitale, fiecare cu potentatii ei, iar pe de alta parte, pentru ca sa nu existe dispute pentru mostenirea tronului intre cei doi fii ai sai, Arcadius si Honorius.

Nu a fost vorbade vreun transfer de mostenire dintr-o parte in alta. Pur si simplu a fost un fel de federalizare.

Cat despre cruciati, din cate stiu eu, nu aveau ca deviza refacerea imperiului roman de apus sub drapelul Romei, asa cum incercati dvs. sa insinuati, ci veneau sub semnul crucii pentru a elibera de sub Islam teritoriile care apartinusera unui stat crestin.
De fapt, ei urmareau sa-si faca noi feude, fiindca in Europa se cam terminase de impartit ceea ce era de impartit ca feude, si multi nobili erau nemultumiti de pozitia lor, nesuferind sa vada ca altii au teritorii mai mari si sunt mai bogati.
Cat despre corpul expeditiaonar al ne-nobililor, de la 1096, erau oameni care au plecat spre orient tot cu ideea imbogatirii. Pana au reusit ei sa ajunga in teritoriile detinute de arabi, au devastat teritoriile exclusiv crestine prin care au trecut.

Mai e ceva: populatia crestina (precum si cea evreiasca) subjugata de arabi reusise sa ajunga la o convietuire pasnica, in pofida faptului ca suferea de multe ingradiri. Dar agresiunea cruciatilor a inrautatit considerabil relatiile dintre musulmani si crestinii aflati in teritoriile ocupate de Islam, aprinzand noi focare de anticrestinism si creand noi valuri de prigoana anti-crestina.

Si mai e ceva: Hristos poate fi aparat cu sabia in mana, atunci cand dusmanii vin sa il alunge din fiinta unei natiuni _ de acord. Dar nu poate fi impus cu sabia...

De fapt, dvs. ce urmariti prin prezentarea inchizitiei si a cruciadelor ca fiind ceva pozitiv ?

Cu toata consideratia, frate Catalin, dar pe Arie nu l-a ars nimeni pe rug. In Biserica de aunci nu se pronuntau condamnari la moarte. Anatema era o excomunicare, o excludere din comunitate, nicidecum sentinta de condamnare la moarte.
In afara de traditia care spune ca Sf. Nicolae i-a tras o palma (sau doua), nu s-a atins nimeni de integritatea fizica sau de viata lui Arie.

Arie a murit de o boala a sistemului digestiv, la varsta de vreo 80 de ani, chiar inainte de ziua in care se pregatea (in mod fortat) reprimirea lui in Biserica.

BO nu a avut niciodata un organism de tip inchizitorial. Masurile de pedepsire corporala care s-au luat impotriva unor clerici, fie ei eretici sau dimpotriva, ortodocsi, le-au luat autoritatile de stat, nu cele ecleziastice.
Sf. Maxim Marturisitorul nu a fost condamnat la schilodire de catre Biserica, ci de catre imparat si clica monotelita.

Tot aşa a fost şi la catolici. De exemplu, în răsunătorul proces al Templierilor, Inchiziţia nu a făcut decât ceea ce a făcut întotdeauna: s-a limitat la propria competenţă. Sentinţa şi executarea ei era apanajul puterii laice, în acel caz fiind supravegheată de Filip cel Frumos în persoană.

In cazul Templierilor, e clar ca a fost o "reglare de conturi", care nu avea de-a face cu probleme de invatatura de credinta _ adica, de natura dogmatica, sau morala...
Era problema de putere, de influenta si de bani.

Dar nici o cazuistica, zic eu, nu justifica infiintarea unui organism de represiune cum a fost inchizitia.

Asa este, s-a inteles gresit, asta doream si eu sa spun. Eu aici vorbeam de exemplul dat, un eretic numit Basil, de dupa Schisma.

Am dat in alt mesaj citate chiar de pe newadvent:
"Inca din 1254 Inocentiu IV a interzis pedeapsa cu moartea fara consimtamantul episcopal. Ordine asemanatoare au dat si papa Urban IV in 1262, Clement IV in 1265, Grigore X in 1273, Boniface VIII si Clement V. scopul acestora era ca sentinta sa nu fie influentata de posibilele capriciile sau lipsa de obiectivism a inchizitorilor."
"Era o povara foarte grea pentru un inchizitor, aceea de a alege -indirect- intre viata si moarte."

Asadar dupa ce inchizitorul spunea decizia care ducea la omorarea inculpatului, episcopul trebuia sa-si dea consimtamantul ca sa fie executat. Vedem aici o dubla incredintare a faptului ca papa si BC erau de acord si incuviintau omorarea unor eretici.
Dar nici nu se pune problema ca BC nu ar avea legatura cu aceasta chiar in articolul de pe newadvent. Acolo se incepe cu parerea sfintilor si a BIsericii din primul mileniu despre chinuirea si omorarea ereticilor, toti fiind impotriva. Apoi explica de ce BC a adoptat o alta conceptie.

Dacă e aşa, e un lucru foarte bun şi înţelept acesta făcut de papa Inocenţiu al IV-lea.

Deci, inchiztorul alege indirect, fiindcă cea care alege direct este justiţia laică, aşa cum a fost şi la ortodocşi (e adevărat, cu mai puţin efort probator şi cu mai mult arbitrar)

Şi ieri, ca şi azi, unii teologi sunt de părere că pedeapsa cu moartea este un lucru necesar, alţii că nu (mai) e un lucru necesar. Că erezia este o crimă deosebit de gravă, cu asta sunt de acord toţi teologii. La fel în ceea ce priveşte vrăjitoria.

A facut un lucru intelept doar pentru a limita abuzurile, dar in alt sens isi da consimtamantul, autorizeaza omorarea ereticilor.
Laicii doar executau pedeapsa, judecarea ereticului se facea o singura data. In urma acestei judecari ereticul primea o pedeapsa usoara (rugaciuni sau altele) mergand pana la pedepse corporale si chiar moarte in caz ca nu-si recunostea vina. Dar evdem ca in urma torturii oricine spunea ca a facut tot ce il intrebau.
Partea de inceput din prezentarea inchizitiei pe newadvent este opinia sfintilor si Bisericii in primul mileniu cu privire la omorarea sau torturarea ereticilor.
Se incepe cu exemplul sf. Pavel, care a exclus doar din comunitate niste eretici. Apoi scrie: De fapt, crestinii primelor trei secole nici nu concepeau alta atitudine.
Continua cu un citat din Tertulian: "Cu alte cuvinte, el ne spune ca legea naturala permite oricarui om sa-si urmareasca vocea interioara, in practica unei anumite credinte, din moment ce este o chestiune de proprie vointa, nu de fortare."
Apoi sf. Ciprian si Lactanius: "Religia este o chestiune de proprie dorinta, ea nu poate fi fortata nimanui. La ce folos este cruzimea? Ce legatura are roata de tortura cu pietatea?Cu siguranta adevarul nu are nimic de-a face cu violenta… Este adevarat ca nu exista nimic la fel de important precum religia si ca trebuie aparata cu orice pret. Este adevarat ca trebuie protejata, insa murind pentru ea, nu omorand pe altii; prin proprie tortura, nu prin violenta; prin credinta, nu prim crima."
Ei spuneau de ce faceau laicii, in nicun caz nu facea Biserica asta.

"Invatatii si invatatorii crestini, ai primelor trei secole, au insistat mult pe libertatea religioasa completa. Pe langa asta, de fiecare data cand comparau legea crestina si cea mozaica, subliniau faptul ca , in cea dintai pedeapsa ereticilor era spirituala, iar in cea din urma, ea se concretiza in torturi si moarte."
"Totusi, sf. Hilar din Poltiers si multi altii au protestat vehement impotriva oricarei folosiri a fortei in religie, atat pentru raspandirea crestinismului, cat si pentru pastrarea credintei. In acest scop au cerut de multe ori inlocuirea decretelor crude din Vechiul Testament cu invataturile blande ale lui Christos. "
Erau proteste impotriva puterii laice, de a folosi represalii.

In schimb se arata ca arienii, donatistii si alti eretici si schismatici foloseau aceast forta.
La executarea lui Priscilian "marele episcop din Milan, sf. Ambrozie, a descris executia respectiva drept o crima."
In concluzie sfintii apuseni (pentru ca ei sunt analizati) spuneau:
"Biserica nu ar trebui sa verse sange sub nici un pretext(sf. Augustin, sf. Ambrozie, sf. Leo si altii) "

Dupa Schisma BC a adoptat pozita care era de fapt a ereticilor si schismaticilor din primul mileniu: biserica poate colabra cu statul in prigonirea ereticilor.

Că, în primul mileniu, în acelaşi fel erau trataţi ereticii în Răsărit ca şi în Apus vedem din multe surse. Spre exemplu, "Sfântul" împărat Constantin, cel căruia ortodocşii îi spun "întocmai cu apostolii", a condus personal o campanie de represalii contra donatiştilor. Prietenul său Eusebiu, abia scapă cu exilul. Un edict constantinian îi pedepseşte pe eretici cu confiscarea averii, un altul prevede condamnarea la moarte a celor care deţin cărţi arianiste (sursa: http://www.1902encyclopedia.com/H/HER/heresy.html ).

Desi il treceti intre paranteze, Sfantul Constantin cel Mare este sfant si in Biserica greco-catolica, din care faceti parte. Este chiar mare sfant, fiind sarbatoare cu rosu: http://www.catholica.ro/calendar-greco-catolic-2011/05/
Apoi acele represalii tin mai mult de puterea seculara a imparatului, decat de vointa Bisericii. Nu prea cred ca Biserica l-a insarcinat sa duca niste represalii, asa cum nu a fost vina Bisericii ca a avut unele excese de imparat, omorand sotia si fiul.
La fel, Sfantul Apostol Pavel, inainte de a deveni crestin ii prigonea pe crestini si lupta impotriva lui Hristos.
Cum scrie si in articolul de pe wikipedia, odata cu botezul i s-au sters pacatele si astfel a devenit sfant. Sunt sfinti care au fost toata viata preoti pagani si s-au convertit cu putin timp inainte sa moara, fiind mucenici.
Biserica a luat faptele sale bune.

Din punct de vedere crestinesc, erezia este PACAT, iar nu crima. Si la fel si cu vrajitoria.
Biserica trebuie sa se ocupe de vindecarea pacatosilor, iar nu de vanarea si pedepsirea criminalilor.
Aceasta este cauza pentru care inchizitia a fost o mare greseala.

Biserica lui Cristos, prin Sfântul Oficiu al Inchiziţiei (astăzi numit Congregaţia pentru Doctrina Credinţei) este abilitată să spună tuturor celor botezaţi ce este păcat şi ce nu este păcat. Ea a primit o poruncă şi un mandat de la Cristos ca să facă asta. Exact asta a făcut, face şi va face mereu, până ce Mirele va veni din nou, în toată maiestatea Sa.
Este sarcina statelor creştine să facă astfel încât Legea lui Dumnezeu să devină Legea Cetăţii. Este sarcina lor să incrimineze păcatul, să îi urmărească pe păcătoşi, să facă probatoriul şi să administreze pedepse proporţionale cu gravitatea păcatului şi cu caracterul ocazional sau recidivat al păcatului. Iar păcatele ereziei şi vrăjitoriei sunt de extremă gravitate. Pedeapsa este un aspect al justiţiei, iar justiţia este un lucru bun. Prin urmare, pedeapsa justă este un lucru bun. Eu nu am citit în Evanghelie că păcătoşii nu ar trebui judecaţi de judecători, nici nu am citit că tribunalele nu mai sunt necesare.
Din păcate, în statele de azi, care nu mai sunt creştine, erezia şi vrăjitoria nu mai sunt incriminate, la fel cum hula nu mai e incriminată, prostituţia nu mai e incriminată şi uciderea de prunci nu mai este incriminată. În logica dv, ar trebui ca nici tâlhăria să nu fie incriminată, fiindcă trebuie să avem iubire faţă de tâlhari. Ucis între doi tâlhari, Domnul nostru nu a spus nicio clipă că pedepsirea lor nu ar trebui făcută: dv din ce Evanghelie citiţi ?

Adica sunteti de acord cu crimele facute de Inchizitie?

La care crime vă referiţi ? Daţi 2-3 exemple, să ne lămurim.

Arderea ereticilor si a vrajitoarelor pe rug. Cazuri celebre: Galileo Galilei (care avea dreptate omul si a murit pentru ideea sa); Ioana d'Arc.
Stiti ca era de ajuns un singur denunt pentru ca omul respectiv sa fie saltat de inchizitor, chit ca era vinovat sau nu si ca adesea nici nu aveau parte de un proces concret. Au ars pana si pisici negre pe rug, culmea nebuniei! Cu saracele animale ce aveau?

Dar nu trebuie sa fiti mai catolic decat Papa, ca pana si Ioan Paul II si-a cerut scuze in mod public pentru faptele abominabile ale inchizitiei.

Dar Galileo Galilei nu a fost ars pe rug şi nu a murit pentru ideea sa. Aşa de departe au mers cu minciunile anticatolice şi despre "întunecatul Ev Mediu" încât să susţină că Galilei a fost ars pe rug ?
În realitate, el a fost judecat, dar a retractat ereziile şi nu a făcut nici măcar o zi de puşcărie. Caracterul creştin al Inchiziţiei se vede şi din faptul că cei care retractau în mod public păcatul ereziei şi promiteau să se îndrepte erau iertaţi. Care tribunal ar mai face, azi, aşa ceva ?

Ioana d'Arc nu a avut nicio legătură cu Inchiziţia. Ea a fost, într-adevăr, judecată de un tribunal care a înregistrat rechizitoriul susţinut de Biserică, potrivit căruia era vinovată de vrăjitorie. A fost o tragică eroare judiciară, aşa cum sunt atâtea astăzi. Procesul a fost redeschis şi nici vorbă de vrăjitorie. Dealtfel, imediat după moartea sa, Dumnezeu a arătat, prin mijloace supranaturale, că judecătorii condamnaseră o nevinovată. Astăzi, fecioara din Orleans este printre sfinţii Bisericii şi este patroană a Franţei.

"Testis unus, testis nullus". Nu este suficientă o mărturie pentru un verdict. Poate pentru declanşarea urmăririi penale, da ! Astăzi nu este nevoie nici măcar de atât.

Un link, ceva ? Miroase a sursă la fel de serioasă ca aceea cu uciderea lui Galilei de către Inchiziţie.

Fals. Şi-a cerut scuze pentru excese şi erori ale Inchiziţiei. Nu am auzit pe niciun papă să-şi ceară scuze că a existat Inchiziţia. Nu ar avea cum, nu poţi să prefaci ceva bun în ceva rău. Sfântul Oficiu a fost, cu adevărat, un mădular al Bisericii care şi-a îndeplinit misiunea cu merit. Din păcate, azi popoarele nu mai ascultă de el, spre ruina lor.

Din ce citesc, imi dau seama ca v-ati bucura daca ar mai exista Inchizitia, ar face curatenie foarte repede si ar scapa de oameni incomozi. Uciderea ramane ucidere, oricine ar fi infaptuit-o, din ordinul nu stiu carui papa sau senior.
Si se mai zice despre ortodocsi ca-s extremisti.

Dar 20 de ani de închisoare just pronunţată nu o numim "răpire". La fel, pedeapsa capitală just pronunţată pentru o crimă nu este "ucidere". Credeam că am lămurit acest aspect pe alt topic. Despre asta, am scris aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/1...sa-cu-moartea/

Nu ştiu cine zice, că eu nu am zis şi nici nu am auzit oameni serioşi să spună asta. Trăim, într-adevăr, timpuri în care oricine încearcă să urmeze pe Dumnezeu în orice fel pare extremist altora. Evul a luat-o razna. Şi ortodocşii, şi catolicii, şi vechii evrei şi orice civilizaţie normală, din care a noastră nu face parte, a condamnat vrăjitoria drept ceea ce este: crimă. La fel, erezia. Chiar astăzi, pe alt topic, am arătat cum Împăratul Constantin a cerut condamnarea ereticilor. La fel, Teodosie. Cel mai mare împărat-jurist, Iustinian, nu avea o atitudine diferită şi era de o ortodoxie deasupra oricărei discuţii. Despre ce prevedeau legile bizantine ale lui Iustinian pentru vrăjitori citiţi aici: http://community-2.webtv.net/Tales_o...d/RLJUSTINIAN/

Motivul adevărat pentru care noi, astăzi, nu mai percepem vrăjitoria drept crimă este necredinţa noastră. Dacă am crede cu adevărat că aceşti vânduţi diavolului pot, prin lucrarea lui, să omoare oameni, să răspândească răul, să nenorocească sute de familii, atunci condamnarea lor ni s-ar părea cel mai normal lucru din lume.

Mihnea incearca sa ne ofere o imagine de fecioara imaculata asupra Inchizitiei.
este extrem de grav.
nu, Galileo nu a fost ars pe rug. dar a scapat de executie dupa ce si-a negat "erezia". adica un adevar stiintific elementar astazi.
despre Ioana ... la fel ca evreii, intai ne ucidem proorocii, apoi le inaltam altare.

tanjesti dupa puterea Inchizitiei.
Statul sa pedepseasca pacatele?! este o enormitate.
Statul nu poate pedepsi decat faptele penale, nu si pacate ce tin de modul de gandire.

Deplina concordanţă între sistemul penal şi sistemul moral nu a fost deloc o enormitate. Secol după secol, legea penală şi legea morală au fost una: Legea şi punct. Şi în Răsărit, şi în Apus, statele au pedepsit sever fapte precum vrăjitoria, erezia sau apostazia. Modul de gândire nu poate fi incriminat, fiecare e liber să creadă ce vrea acasă la el, dar apologia publică a ereziei, ca şi faptele vrăjitoreşti îndreptate împotriva oamenilor au fost incriminate mereu, cu excepţia ultimelor 3 veacuri de când cu "secolul luminilor" cu care ne-a fericit masoneria.

Dacă eu aş lucra împreună cu duşmanii ţării, spre nenorocirea multor fii şi fiice ale ei, sunt convins că aţi numi asta "trădare" şi nu "păcat care ţine de modul de gândire". Condamnarea mea la puşcărie, sau la exil, ori, în cazurile cele mai grave şi reptate, chiar la moarte vi s-ar părea un lucru de la sine înţeles. Dar, dacă aş lucra cu duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor, spre nenorocirea aceloraşi fii şi fiice, cu ce aş fi mai puţin vinovat ?

Dacă eu aş veni cu o învăţătură nouă şi aş propaga-o în public, de la tribune şi prin scriituri larg distribuite, în care aş susţine că răul este bine şi binele este rău, aţi numi asta "apologia infracţiunii" şi aţi fi de acord că e o faptă care trebuie incriminată de codul penal. Dacă aş spune că regele ţării nu este regele ţării, că guvernul nu există ci este o aparenţă, că nu trebuie să ne supunem oamenilor rânduiţi de regele nostru şi nici să ascultăm de legea lui, atunci condamnarea mea vi s-ar părea un lucru normal. Dar, dacă voi spune că nu Dumnezeu este Rege, că nu de legea Lui trebuie să ascultăm, că ceea ce El ne-a învăţat că e bine e, de fapt, rău şi invers, dacă aş difuza tipărituri cu aceste lucruri şi le-aş striga în piaţă, atunci cu ce aş fi mai puţin vinovat ?

dar nu ai comite nici o infractiune. regele tarii chiar nu este regele tarii. avem presedinte ;)
iar in privinta lui poti spune aproape orice, vezi emesiunea lui Mircea Badea.
asta este avantajul democratiei. poti spune ca Basecsu nu este Presedintele tau si ca cei ce l-au votat sunt niste dobitoci, asa cum zice MB, si nu iti face nimeni nimic.

adica sa fiu pedepsit pentru ca nu mai cred in Dumnezeu? sau ca am ajuns sa cred in altfel? sunt curios in ce fel.

Sper ca doar avintul anticatolic va indeamna sa afirmati ca a ucide nu e pacat, dar in realitate nu ginditi asa. Sau asta e optica cu care romancele isi justifica milioanele de avorturi? Iata de ce e necesara o institutie care sa ne invete macar regulile elementare de credinta, asa cum a fost inchizitia (chiar daca a avut excese si erori): omul de rind , cind nu are repere de ghidare clare, afirma enormitati, ca cea de mai sus: crima nu e un pacat(!!!???). Acea institutie ne este foarte necesara, iar Biserica Catolica, cu ajutorul ei, duce la indeplinre cuvintele pe care le-a lasat scrise primul dintre papi, respectiv sfintul Apostol Petru (2.Petru1.20-21):

20. Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
21. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.

Adrian a spus ca erezia nu este crima, ci este pacat. Cititi mai atent.

Multumesc pentru clarificari. Imi pare rau pentru faptul ca am inteles gresit. Lipsa palariei de deasupra "a"-ului din cuvintul "crima" m-a dus in eroare... Va rog sa ma iertati.

daca in BOR ar functiona acum o institutie de genul Inchizitiei medievale, nu te-as vedea bine. de fapt nu te-as mai vedea deloc.
nu uita ca desi BOR admite BC ca biserica sora, marii duhovnici ai neamului asta si nu numai, afirma ca BC este eretica.
cum crezi ca te-ai descurca in fata unei inchizitii ortodoxe?
marele tau noroc este ca ortodoxia nu a apelat niciodata la astfel de institutii DIABOLICE.

Ai pus punctul pe i Dumitru, felicitari. Din fericire, Biserica Ortodoxa "nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu".

Eu m-aş descurca foarte bine. Le-aş cere inchizitorilor ortodocşi care este exact pasajul din hotărârile Sfintelor Sinoade pe care eu îl contest. Să îmi arate exact în ce fel rejectez eu o iotă din credinţa Sfinţilor Părinţi.

De fapt, sunt convins că ştiţi foarte bine că ortodoxia medievală nu a avut o instituţie în genul Sfântului Oficiu fiindcă nu a avut capacitatea necesară: asta cere un număr suficient de preoţi care, mai întâi, să ştie să scrie şi să citească. Ce Inchiziţie, cu preoţi care boscorodeau Liturghierul până acum 150 de ani ? Inchiziţia presupune stat de drept: de unde stat de drept în lumea Fanarului ? Ce coduri de legi ? Cacaia iurisprudenţa ? Partea asta a lumii era guvernată prin hatişerifuri. Venea capuchehaia cu firmanul, aia era. Nici în Rusia lucrurile nu erau fundamental diferite, cel puţin până la Petru cel Mare, care a mai tuns bărbile vlădicilor şi a occidentalizat un pic nărodul. În fine, suprastructura lui, că nărodul a rămas nărod. A stabilit împărăteasa că vechiul calendar e erezie ? Erezie e dom'le ! La carceră cu stavroverii ! Ce Congregaţie pentru Doctrina Credinţei, ce apel la Papa, ce legi scrise şi canoane ? Ucaz şi gata ! Păi, nu ?

cred ca nu ai inteles. eu vorbeam de o Inchizitie medievala, nu de un tribunal modern unde acuzatorul este cel ce trebuie sa dovedeasca, nu acuzatul.
tu crezi ca Torquemada ar fi tinut cont de argumentele mele, cum ca Iisus nu indeamna la uciderea sau pedepsirea evreilor, pacatosilor si necredinciosilor?

tu faci misto de religia majoritara a tarii in care traiesti?

Eu cred ca face misto de tara si de religia in care au trait si murit strabunii lui.