![]() |
Îmi vine greu să cred procentele alea.
Doar dacă (și nu m-ar mira deloc să fie așa) mulți dintre cei care spun că merg la biserică habar n-au de ce merg. |
Citat:
Oare cati ar fi destul de onesti ca sa recunosca ca de fapt nu vin decat de Inviere si inca de cateva ori in restul anului? Se poate face o statistica mult mai realista, luand in calcul populatia unui oras, numarul de biserici si nr mediu de credinciosi intr-o duminica obisnuita la fiecare biserica. Eu am facut calculul asta si ies cam 5%, cu ingaduinta. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Mda, acum 2000 ani crestinii se duceau de buna voie sa puna gatul sub secure ca sa-si afirme credinta. Acum stau acasa la televizor sau merg la picnic pentru ca nu vor sa stea in curtea bisericii. Si totusi insistam, ca suntem 85, pardon, 87% ortodocsi. |
Citat:
Nu cred ca e asa de simplu sa definesti ce este Duhul Sfânt, sa definesti prezenta Duhului Sfânt etc. Daca ar fi sa ne gandim in primul rand la Rugaciunea „Împărate Ceresc”, rugaciune pe care orice crestin ortodox o spune inainte de a incepe sa se roage lui Dumnezeu: <<Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea ești, și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te salașluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.>> Va dau mai jos cateva fragmente din scrieri despre Sfantul Duh. Dumnezeu sa ne ajute sa ne fie de folos. <<Adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant. Rugaciunea, postul, privegherile, milosteniile si toate celelalte fapte bune facute in numele lui Hristos, nu sunt decat mijloace pentru a primi Duh Sfant.>> (Sfantul Serafim de Sarov, Scopul vietii crestine, Editura „Pelerinul”Iasi, 1997, Consilier editorial Preot Nicolae Tansae, Editie ingrijita de Preot Simeon Adrian, pag.7) <<Multi, de exemplu, intepreteaza cuvantul Scripturii: "Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din țărână luată din pământ, și a suflat asupra lui suflare de viață și s'a făcut omul întru suflet viu. "(Facerea 2,7), ca si cum ar vrea sa spuna ca pana atunci n-ar fi fost in Adam, nici suflet, nici duh omenesc, ci doar carnea creata din tarana pamantului. Aceasta interpretare nu-i corecta, caci Domnul Dumnezeu l-a creat pe Adam din tarana, in starea de care vorbeste Apostolul Pavel cand afirma: "și întregul vostru duh și suflet și trup păzească-se fără prihană întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos". (1 Tesaloniceni 5:23). Toate aceste trei parti ale fiintei noastre au fost create din din tarana pamantului. Adam nu a fost creat mort, ci o fiinta animala vie, asemanatoare celorlalte creaturi traitoare pe pamant si insufletite de Dumnezeu. Dar iata ce este important. Daca Domnul Dumnezeu n-ar fi suflat apoi in fata lui Adam aceasta suflare de viata, adica harul Sfantului Duh, Care purcede din Tatal, si se odihneste peste Fiul si prin El este trimis in lume, cu toate ca era superior celorlalte creaturi, ar fi ramas lipsit de Duhul indumnezeitor si ar fi fost asemanator tuturor creaturilor, avand trup, suflet si duh conform cu specia lor, dar lipsite in interior de Duhul Sfant care apartine lui Dumnezeu. Din momentul in care Dumnezeu i-a dat suflare de viata, Adam a devenit, dupa cum spune Moise: „cu suflet viu”, adica intru toate asemanator lui Dumnezeu, vesnic si nemuritor. Adam a fost creat nestricacios. Nimic n-avea putere asupra lui. Apa nu-l putea ineca, focul nu-l putea arde, pamantul nu-l putea inghiti, aerul nu-l putea vătăma. Toate îi erau supuse ca unui ales al lui Dumnezeu, ca unui stapan si imparat al creaturilor. El era insusi perfectiunea, coroana creaturilor si admirat ca atare. Suflarea de viata pe care Adam a primit-o de la Dumnezeu l-a umplut de intelepciune asa cum n-a mai fost niciun om pe pamant si probabil nici n-o sa mai fie.>> (Sfantul Serafim de Sarov, Scopul vietii crestine, Editura „Pelerinul”Iasi, 1997, Consilier editorial Preot Nicolae Tansae, Editie ingrijita de Preot Simeon Adrian, pag. 26-27) <<Dar, gustand din fructele pomului cunostintei binelui si raului, impotriva poruncii lui Dumnezeu, au cunoscut deosebirea intre bine si rau si au devenit victima dezastrului ce s-a abatut asupra lor dupa incalcarea voii divine. Au pierdut harul pretios al Duhului Sfant si pana la venirea pe pamant a Domnului nostru Iisus Hristos, nu era dat Duhul: "Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise"(Ioan 7,39). >> (Sfantul Serafim de Sarov, Scopul vietii crestine, Editura „Pelerinul”Iasi, 1997, Consilier editorial Preot Nicolae Tansae, Editie ingrijita de Preot Simeon Adrian, pag.29) Bine ar fi sa puteti sa cititi toata cartea Sfantului Serafim de Sarov.(Daca ati citit-o deja, va rog sa ma scuzati pentru indemn.) |
<<Duhul Sfant lucreaza asupra tuturor oamenilor, insa in chip diferit
Duhul Sfant este de o fiinta cu Fiul si cu Tatal, pentru ca cele trei Persoane ale Sfintei Treimi au aceeasi fiinta sau fire si aceeasi energie sau slava. De aceea, acolo unde Se afla Hristos Se afla si Duhul Sfant. Anterior, am subliniat faptul ca Persoanele Sfintei Treimi nu Se despart, iar lucrarea lor nu difera. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca Sfantul Duh lucreaza asupra tuturor oamenilor, insa in mod diferit. Pentru ca toti oamenii sunt zidirea lui Dumnezeu, Duhul Sfant actioneaza asupra tuturor, fara nici o exceptie, cu energie proniatoare, care este energia ce tine si misca functiile lor firesti. Alaturi de aceasta, asupra celor care se afla sub Lege, Duhul Sfant lucreaza cu har care ii indeamna spre necalcarea poruncilor si ii ilumineaza spre cunoasterea lui Hristos. De asemenea, pentru cei care traiesc in Hristos, harul este infietor, caci acestia se fac fii ai lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant. In fine, asupra celor indumnezeiti, adica asupra celor care s-au aratat vrednici de a trai in cetatea lui Dumnezeu si de a se face salas al puterii Sale indumnezeitoare, Duhul Sfant actioneaza cu har inteleptitor. Asadar, Duhul Sfant lucreaza in toti, dar in chip diferit, in functie de starea duhovniceasca in care se gaseste fiecare.>> << Intruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvantul, ca de altfel, intreaga lucrare a sfintei iconomii, nu s-a facut fara Duhul Sfant. Sfantul Vasile cel Mare este foarte expresiv in acest sens. El spune ca Duhul Sfant a anuntat si a dezvaluit sosirea lui Hristos in lume. Duhul Sfant nu a fost despartit de Hristos nici atunci cand Acesta din urma Se afla in lume cu trupul. De asemenea, lucrarile puterii si vindecarile se fac tot prin lucrarea Duhului Sfant, demonii sunt alungati de oameni prin Duhul lui Dumnezeu, diavolul este starpit de acolo unde Se afla Duhul Sfant, iar iertarea pacatelor si invierea mortilor se fac tot prin lucrarea celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi.>> << Omul care nu Il are in el pe Duhul Sfant nu apartine lui Hristos, ceea ce inseamna ca nu este madular viu al Trupului lui Hristos. Chiar daca omul s-a botezat candva, harul de la Botez este nelucrator, iar el este un membru mort al Bisericii. Acest lucru este spus de Sfantul Apostol Pavel in cuvinte revelatoare: daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui (Rom. 8, 9). Nimeni nu apartine lui Hristos daca nu il are pe Duhul Sfant, asa cum am aratat mai inainte. Din contra, daca omul are inlauntrul sau Duh Sfant, el este madular adevarat al Trupului lui Hristos, pentru ca nu sunteti in carne, ci in Duh (Rom. 8, 8-9). De aici, putem sa se dam seama cat de stransa este legatura dintre hristologie si pnevmatologie.>> << Prin sfantul Botez omul devine membru al Bisericii si madular al Trupului lui Hristos. Apostolii au primit botezul in ziua Cincizecimii, deoarece, practic, atunci a fost ziua in care ei s-au facut madulare ale Trupului lui Hristos. Asadar, Hristos nu a fost un simplu invatator, ci adevaratul Cap al ucenicilor Sai. Hristos le-a spus ucenicilor imediat dupa Inviere: Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant nu mult dupa aceste zile (Fapte 1, 5). Duhul Sfant i-a botezat pe ucenici in ceasul in care S-a pogorat asupra lor, iar intreaga casa unde se aflau acestia in asteptarea fagaduintei Tatalui s-a umplut de Duh Sfant si s-a facut cristelnita duhovniceasca (Sfantul Grigorie Palama).>> << Sfintii Parinti invata ca, desi Duhul Sfant lucreaza asupra tuturor oamenilor si in intreaga zidire, oamenii sunt partasi ai energiilor dumnezeiesti in functie de receptibilitatea fiecaruia in parte. Pentru ca omul sa primeasca multele daruri ale Sfantului Duh, trebuie ca el sa aiba un organ receptor corespunzator.>> (Din: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sarbatori, Ed. Egumenita, 2008) http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...theos-vlachos/ |
<<Trimiterea si rolul Sfantului Duh in Biserica (Ioan XV, 26; XVI, 7-15)
Inca din primul an al activitatii Sale mesianice, cand incepe sa se ocupe de pregatirea celor doisprezece Apostoli pentru misiunea lor viitoare, Domnul fagaduieste ucenicilor Sai ca vor fi asistati de Sf. Duh ori de cate ori vor fi prigoniti din pricina numelui Sau (Matei X, 19-20). In cuvantarea de despartire pe care le-o adreseaza inainte de a-i lasa singuri, de patru ori le promite ca le va trimite un Mangaietor, care sa-i intareasca in necazuri si sa-i desavarseasca opera. - in prima fagaduinta (Ioan XIV,16-17), El le spune ca acest Mangaietor, Duh al adevarului, va ramane cu ei in veac - intr-a doua (Ioan XIV, 26), El ii anunta ca Duhul Sfant ii va invata toate si le va aduce aminte de toate cuvintele Sale - acum, in a treia fagaduinta, adauga: "Iar cand va veni Mangaietorul pe care ii voi trimite voua de la Tatal, Duhul adevarului, care de la Tatal purcede, acela va marturisi pentru Mine" (Ioan XV, 26). - in ultima fagaduinta spune: "Ci adevarat va spun: Mai de folos va este sa Ma duc, ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni la voi, iar de Ma voi duce il voi trimite la voi. Si venind acela va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata; de pacat, pentru ca nu cred in Mine; de dreptate, pentru ca la Tatal Meu Ma duc si nu Ma veti nai vedea; si de judecata, pentru ca Stapanitorul lumii acesteia a fost judecat. Inca multe am a va spune, dar nu le puteti purta acum; iar cand va veni Acela, Duhul adevarului, va va calauzi la tot adevarul, caci nu va rorbi dela Sine, ci cate va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti. Toate cate are Tatal ale Mele sunt. De aceea am zis, ca din al Meu va lua si va va vesti" (Ioan XVI, 7-15).>> http://www.crestinortodox.ro/paste/p...ica-71087.html |
Citat:
De ce sa nu fie ortodocsi toti cei botezati ortodox, indiferent cand le vine mintea la cap si credinta in suflet? Ce anume ne da dreptul sa masuram credinta crestin-ortodocsilor si de ce instrument de masura dispunem, ca sa facem acest lucru? Ma indoiesc ca ortodocsilor le-ar trece prin cap sa masoare credinta celorlalti, luandu-se pe sine drept etalon, si diferentiindu-se de cei care nu corespund propriului criteriu, in vederea intocmirii unei statistici. Asa ceva nu e crestineste. Daca 85% sunt botezati, 85% au Duhul. |
Citat:
Cu scuzele de rigoare, partial Off-toppic @Catalin2 Nu e greu sa observi ca pe forumul nostru crestin ortodox sunt grupuri si grupulete de prieteni; nu poate fi un secret si nici nu e rau. E de asemenea usor sa observi ca, de multe ori, trei sau patru sau N prieteni incearca sa desfiinteze postarile unui forumist sau sa le apere pe ale altuia(cateodata chiar sa le elogieze). Nici asta nu e rau si nici nu e in afara Regulamentului etc. Eu le doresc succes – in continuare – tuturor acelora care procedeaza astfel. (Am vazut asta chiar din primele zile cand am poposit pe forumul crestin ortodox in octombrie 2006 cand aveam user name: Volga). Nu fac parte din niciun grup; nu ma razboiesc cu nimeni, nu „poposesc” pe forum pentru a „socializa”(as sterge verbul „ a socializa” din limba romana, daca as putea). De cate ori am scris ceva am facut-o pentru ca am avut impresia (poate gresita) ca pot sa comunic ceva. Asa cum am mai spus, ma repet (dar asta e, nu sunt la panoul de oanoare la „Asa DA”, eu de obicei sunt la rubrica „Asa NU”), nu ma supar si incerc sa nu dau pe afara de mandrie cand, cineva, uitand de unele reguli nescrise ale forumului, gaseste interesanta vreo postare Nastya. Aici trebuie sa subliniez: ceea ce scriu nu este rezultatul unei aparitii in vis (sau cum se intampla cu domnul din povestea ”Intalnirea unui ateu cu Dumnezeu”pe care am urmarit-o gratie You Tube ) nu e urmarea unei revelatii; de cele mai multe ori sunt citate din scrierile Sfintilor Parinti, citate din Biblie sau cuvinte/invataturi spuse de parintele meu duhovnic. Deci ceea ce am adunat in sufletul meu si in mintea mea, vreme de 23 de ani, din cele spuse, din fata altarului, de catre parintele meu duhovnic. N-am reusit sa inteleg ce va determina sa vedeti aproape in orice postare de-a mea gandire ecumenista, modernista si contrara/ potrivnica/ defavorabila credintei ortodoxe. Nu, nu va cer sa-mi explicati pentru ca ne apuca Sfarsitul Lumii. Acum o sa ma refer doar la citatul pe care l-am dat din Sfantul Nectarie pentru sublinia un aspect al gandirii ortodoxe exprimate de un Sfant, un om care a trait in secolul al XX-lea, deci foarte aproape de timpurile noastre. Un om care a devenit un vestit teolog, un om care a fost la un moment dat episcop, un om care a avut de suferit de pe urma uraciunii omenesti; un om pentru care iubirea si smerenia au fost calitati de capetenie, un om pe care Dumnezeu l-a asezat in randul Sfintilor. Un Sfant ale carui moaste aduna mii de pelerini pentru inchinare. Citatul respectiv spune totul. Nu inteleg pentru cine ati facut o interpretare, sau talmacire... Sau de ce a fost nevoie de o rastalmacire. Cine vrea sa inteleaga ce a spus Sfantul Nectarie trebuie doar sa citeasca fragmentul respectiv. „Explicatia” dvs. este pe alaturi si.... in loc sa indrepte atentia spre ce a spus Sfantul, indreapta atentia spre ce nu a spus Nastya sau spre ce credeti dvs. ca a insinuat Nastya. Daca Mantuitorul Iisus Hristos ne spune ca cea mai mare porunca este porunca Iubirii, de ce trebuie sa ignorati asta? Ce inseamna sa iubesti pe Dumnezeu: sa-I indeplinesti poruncile. TOATE. Deci: daca Il iubesti pe Dumnezeu, nu poti sa nu iubesti adevarul, pentru ca adevarul este Cuvantul lui Dumnezeu ; daca Il iubesti pe Dumnezeu, nu poti sa nu-ti iubesti aproapele; daca Il iubesti pe Dumnezeu, nu poti sa urăsti; daca Il iubesti pe Dumnezeu nu poti sa furi, sa ucizi, sa desfranezi, sa te inchini la idoli etc. etc. Sintetizand, spune Sfantul Nectarie: << Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.>> |
Citat:
Sa nu uitam ce vremuri traim. Ispitele se tin lant, magazinele, nu intamplator, au program de functionare duminica. |
<< Crestinismul se adresează celor trei facultăți ale sufletului:1. cunoașterea, 2. iubirea și 3. voința.
1. Cunoașterea Sfintei Treimi, aceasta este viața veșnică. (Ioan 17,3). 2. ..”De mă va iubi cineva, poruncile Mele va păzi și voi veni împreună cu Tatăl și la el ne vom face locaș" (Ioan 14,23). 3. ..”Iar voi fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârșit este" (Matei 5,48) Iată deci cele trei însușiri sufletești: cunoașterea de Dumnezeu, ca o condiție a vieții veșnice; iubirea, o condiție a îndumnezeirii omului; și voința, o condiție a desăvârșirii>> <<E un creștinism defectuos acela care exaltă numai câte una dintre aceste trei însușiri ale sufletului. De pildă: creștinismul nu e numai cunoaștere, căci aceasta duce la raționalism, - la o micșorare a lui pe măsura minții omenești, mărginită și neajutorată. Nu e nici numai iubire sau sentiment, căci aceasta duce la misticism, care nu e sănătos, în cele mai multe cazuri, și sfârșește în fanatism. Nu e nici numai voință, căci numai cu această însușire, se ajunge la activism și autoritarism, un fel de dictatură în numele lui Iisus. Prin urmare, câtă vreme facultățile sufletești nu-s unificate în Hristos, omul nu e centrat în jurul lui Dumnezeu, creștinismul său e un creștinism sectar, sau dătător de sectă.>> (Din invataturile Printelui Arsenie Boca, Rostul incercarilor, Ceva despre cunoasterea de Dumnezeu, Editura „Credinta stramoseasca”, 2008, pag. 55) |
[<<Unde ești, Doamne, Lumina sufletului meu, unde ești, Bucuria sufletului meu? De ce m-ai aruncat pe mine de la fața Ta, iar sufletul îmi este atât de îngreuiat? Pentru ce Te ascunzi Tu de mine?”, se lamentează Sfântul Siluan. Într-adevăr, se cuvine să ne întrebăm: pentru ce pierdem noi harul, odată dobândit? Sfântul Siluan deosebește trei cauze: slăbiciunea ontologică a omului, trufia și pedagogia dumnezeiască.>>
<<Acestea fiind spuse, se poate întâmpla ca, în chip încă și mai subtil, Dumnezeu, după ce ni S-a arătat prin intermediul harului Său, „să Se ascundă” iarăși. Și aceasta, pentru o perioadă mai mare sau mai mică de timp. „Voia Ta mi-a dăruit mie harul, și tot voia Ta a fost aceea care mi l-a luat înapoi”, plânge Sfântul Siluan. Este acesta un chip, pentru Dumnezeu, în tainica Sa pedagogie, de a ne pune la încercare, pentru a Se asigura astfel de credința și de dragostea noastră, și pentru a ne întări în credință și în smerenie; asemenea unei mame care-și învață pruncul să meargă, și Domnul se poate îndepărta pentru o vreme de noi, pentru a ne provoca o nouă înălțare către El. Un chip, de asemenea, de a învăța sufletele să discearnă mișcările subtile ale Duhului de cele ale vrăjmașului, în lăuntrul lor, să deosebească între darurile naturale de cele ale harului. „Nu se cuvine însă să ne înspăimânte toate acestea, fiindcă Duhul Sfânt, în nesfârșita Sa bunătate, este Cel ce educă sufletele.”>> <<În toate aceste cazuri, harul nu este niciodată prea departe. Fiindcă Domnul ne iubește prea mult ca să ne dea uitării. În realitate, ceea ce resimțim noi drept o pierdere a harului este, de cele mai multe ori, nu atât o adevărată părăsire de către Dumnezeu, cât, mai cu seamă, o diminuare a sentimentului subiectiv al prezenței Sale în lăuntrul nostru. După cum spune Sfântul Siluan, patimile mândriei și păcatele sunt asemenea unor „nori, care acoperă lumina harului și pe cea a milosteniei Dumnezeiești”; însă dincolo de nori soarele nu strălucește cu mai puțină intensitate. Niciodată nu trebuie să ne pierdem curajul.>>] (Să ne rugăm 15 zile cu Sfântul Siluan” – Maxime Egger, editura Sophia, București, 2010) |
Sfantul Siluan Athonitul despre Harul Duhului Sfant
<<Domnul ne iubește fără sfârșit pe noi, păcătoșii, și dă omului pe Duhul Sfânt, și prin Duhul Sfânt sufletul cunoaște pe Domnul și își găsește fericirea în El, Îi mulțumește și-L iubește, și în marea lui bucurie îi este milă de întreaga lume și dorește cu tărie ca toți oamenii să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul Însuși dorește aceasta pentru toți.
Însă, într-adevăr, aceasta este cu putință numai prin har, chiar și într-o mică măsură. Dar, fără har, sufletul e asemenea unui dobitoc. Cât îmi e milă de oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Dar noi, creștinii ortodocși, suntem norocoși pentru că Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Ne-a învățat Duhul Sfânt. El ne învață să-i iubim pe vrăjmași.>> (Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr., Editura DEISIS, Sibiu, pag. 275)>> << Domnul se bucură de sufletul ce se pocăiește întru smerenie și îi dă harul Duhului Sfânt. Știu cum un frate sub ascultare a primit pe Duhul Sfânt după șase luni de mănăstire; alții l-au primit după zece ani, iar alții au așteptat patruzeci de ani și chiar mai mult înainte de-a cunoaște harul. Dar nimeni n-a putut reține acest har, pentru că nu suntem smeriți. Cuviosul Serafim din Sarov avea douăzeci și șapte de ani, când a văzut pe Domnul; și sufletul său L-a îndragit intr-atât pe Dumnezeu, că s-a schimbat cu totul de la dulceața Duhului Sfânt; mai târziu, înțelegând că acest har nu mai era cu el, s-a dus în pustie și a stat vreme de trei ani pe o stâncă rugându-se: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt se avântă spre El; amintirea Lui îl atrage cu putere și el uită lumea, iar când își aduce aminte din nou de lume, dorește fierbinte același har pentru toți și se roaga pentru întreaga lume. Duhul Sfânt Insuși îl atrage să se roage ca toți oamenii să se pocăiască și să cunoască pe Dumnezeu, cât de milostiv este. >> (Sfântul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr., Editura DEISIS, Sibiu, pag. 112-113) |
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 01:27:38. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.