Scapandu-le de la desfranare !

ai aparut intelighentule?
 

[quote=ai2;364297]Ce relevanta are credinta unui anumit user? A afirmat ceva neadevarat? A pus o intrebare legitima si atat.[\QUOTE]



de unde sti tu ce este adevarat, si ce nu este?detii vriun tabel de care noi nu stim?.



poate ar fi mai corect sa raspunda cel intrebat,oricum era banuit a fi un "dinafara".

Iov, David, Solomon, au avut multe masini scumpe. Cele mai scumpe.
Pe mine insa m-ar impovara bogatia. Nu m-as alege decat cu griji peste griji, ar fi un cal naravas pe care nu cred ca ma pricep sa-l strunesc.
Asa incat tind sa cred ca Dumnezeu ne ingaduie sau binecuvinteaza doar ceea ce putem dramui intru folosul nostru si al semenilor.
Cei care au bogatie si o folosesc dupa cuviinta in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, fie binecuvantati. Le doresc sa aiba si mai multa avere si sa o foloseasca tot mai bine (decat sa cada pe mana unor incurca-lume, cum vedem adesea ca se-ntampla).
Altora, insa, incep sa cred ca le prieste saracia. Fiecaruia, deci, pe masura, toate intru sfintire.

sistemul de frinare
 

Buna seara tuturor!
Raspunsul la intrebarea ta, Daniel, reiese clar din pilda tinarului bogat. Nu e nimic de comentat, nimic de discutat.
Este foarte simplu, de fapt: iti incredintezi ,, securitatea,, si grija zilei de miine lui Dumnezeu, sau sistemului de frinare. Atit!

tu nu esti in cautare a ceva,cauti doar de a compromite preotii .ai uitat faptul ca ai fost botezat ortodox si acuma ti-e rusine cu noi si te dai in stamba ca un ateu ai2.
Apoi Torquecapra cela de care vorbesti tu, nu are nici o legatura cu mine,eu sunt ortodox si imi pare bine,chear ma bucur foarte tare ca m-am nascut in aceasta credinta.iar muste pe caciula de care spui tu[cei care se stiu in cauza] nu port la costumatia aceasta simpla si smerita. dar de fapt ce iti vorbesc eu tie de smerenie ca tu esti un ocosi.

Mai sa fie..si daca ai un job la 15 km de casa in Bucuresti, mergi pe jos si admiri natura? Care natura?

Mie mi se pare penibil ca un om sa faca publice aceste afirmatii, cu ajutorul calculatorului si a internetului.Daca le-as citi scrijelite pe o scoarta de copac in varf de munte, langa o grota unde traieste un pustnic care se hraneste cu radacini si bea apa de izvor in fiecare zi, atunci da, sigur m-as gandi la aceasta problema din perspectiva pe care o prezinti..

Draga mea, problema este ca in Romania, necesitatea a devenit un lux. Sunt lucruri necesare care cu greu si le mai permite lumea. Curand, si a servi 3 mese/ zi va deveni un lux..Daca nu cumva a devenit deja pentru prea multi dintre noi..

Problema e in felul urmator: luxul a devenit o necesitate in Romania! Majoritatea romanilor se plang ca au rate la banci, daca ii intrebi la ce au facut rate, ramai cu gura cascata! Leasing la mashina, plasme, mobila de nu la nu stiu ce magazin de fitza, etc. ca sa nu mai spun de haine de firma!

Nimic nu e intamplator pe lumea asta, si faptul ca noi romanii incepuseram sa ne lafaim in lux, si rate peste rate, a avut grija bunul Dumnezeu sa ne aduca cu picioarele pe pamant, acolo unde meritam sa fim!

Daca ii intrebi pe romanii care e cea mai buna leguma? majoritatea iti raspund carnea de porc! deci inca o palma primita de la bunul dumnezeu, ca sa ne revenim, sa mai tinem si post!

Cati dintre cei care sunt impotriva masinii, merg pe jos pana la manastire?

Deci părerea ta e că dumnezeu ne-a trimis criza asta aşa, ca să ne înveţe minte? Că o duceam noi prea bine? :)) Măi să fie... Dar de ce numai românii au rămas în criză, iar alte ţări, mult mai bogate (unde maşina, de exemplu, nu e una la o casă, ci una la persoană) o duc la fel de bine ca înainte?
Te pomeneşti că Boc de fapt nu e prost că ne-a băgat în criză şi ne-a luat pâinea de la gură. El doar îndeplineşte misiunea lui Dumnezeu. Aha, acum înţeleg.

Dar numai aşa de curiozitate... ce vrei să spui prin faptul că "noi, românii, începuserăm să ne lăfăim în lux şi rate peste rate"?


PS: dacă trăieşti în lux, nu-ţi trebuie rate, că se presupune că ai bani ca să îţi cumperi plasma cu "cash".



Later edit: "Daca ii intrebi pe romanii care e cea mai buna leguma? majoritatea iti raspund carnea de porc!" Circulă pe net un reportaj. E un tip care îi întreabă pe români care e ultima carte citită. Uită-te, vei fi surprinsă! Eu zic că dacă mai are în tolbă, dumnezeu ar trebui să le dea şi lor nişte pălmuţe. Că asta-i o problemă adevărată, nu bancul tău cu carnea de porc, pe care l-ai luat ad literam.

Nu este pacat sa detinem lucruri , este pacat sa avem atractii patimase asupra unor lucruri.
Desi, pentru un crestin adevarat e bine sa cumpere doar strictul necesar. Tot ce este de prisos trece in capitolul lacomie sau mandrie.

Iata cvum vad Sfintii Parinti problema aceasta:
Intrebarea 22:
Cum sa recunoastem atractia patimasa fata de un lucru?
Raspuns: In om exista atractie pacatoasa fata de un lucru atunci cand: se uita cu placere la el, se supara pe ceilalti si se cearta din cauza lui, iar atunci cand il pierde se intristeaza pentru el.
din cartea 1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca

si acum am sa va povestesc ce am patit chiar eu din cauza atractiei patimase pe un anume lucru. Intamplare care ma invatat sa cumpar doar strictul necesar.

Am cumparat o masina de mana a doua un golf 4, prima noastra masina acum vreo 4 ani cu 9000 euro. Eram bucurosi nevoie mare, sotul o spala zilnic si o ingrijea, devenise importanta, peste tot mergeam cu ea. Eram multumiti ca avem masina si ca ne facem treburile mai usor. La un an jumatate de la cumparare, intr-o noapte, a disparut. Pur si simplu nu a mai fost. erau atunci in parcarea aceea masini scumpe, noi, mai bune, decat a noastra. Dar a disparut a noastra. Nu aveam datorii la oameni, nu aveam certuri cu nimeni, nu exista justificare ca cineva sa se razbune. Pur si simplu au furat-o. Si a fost de negasit. Nici astazi nu se stie unde a disparut, politia nu a gasit nici un indiciu.
Neavand explicatie la aceasta intamplare, am mers si am intrebat si preotul ce poate sa fie, si unde am fi putut gresi. Si ni s-a spus: ori v-ati atasat prea mult de ea ori va pastea un accident si Domnul v-a ferit. Acesta a fost momentul in care ne-am impacat cu gandul de a pierde o masina pe care am dat 9000 euro. Si nu a fost singura pierdere de valoare foarte mare. Au urmat destule.

Mereu am repetat aici , multora, ca poti avea de toate si intr-o clipita nu mai poti avea nimic. Si ca astazi poti fi bogat si maine poti deveni sarac. Multi ziceau ca spun basme si ca spun din rautate si ca dau eu sfaturi , ca cine sunt, dar va spun ca tot ce spun se bazeaza pe propria mea experienta. Si Domnul m-a incarcat cu multe incercari. Acum am invatat sa le primesc pe toate si dau Slava Lui intru toate.
Doamne ajuta!

Multi mascheaza atractia patimasa fata de lucruri cu justificari: e necesar, e un lucru normal. Dar de fapt ei nu vad ca de multe ori sunt patimasi pe acel lucru. Si-l doresc, sa simt bine, si tin la el.
Multi de asemenea, mai ales daca sunt bogati, spun, mie nu imi pare rau ca pierd un lucru scump, nici nu imi pasa, deci nu sunt atras de el, dar uita ca aceasta senzatie, nu imi pare rau vine pentru ca stie ca oricand are un ban sa inlocuiasca bunul pierdut. Dar daca ar fi ultimul lucru pe care si-l poate permite si il pierde atunci este adevaratul nu imi pasa cand stie ca nu mai poate cumpara acel lucru si totusi zice nu imi pasa daca nu il mai am. Merg pe jos, sau ma multumesc si fara el.
Vorbim de multe ori multe, dar niciodata nu ne punem cu adevarat in pielea celuilalt. Cel bogat in pielea saracului si cel sarac in pielea saracului.

Iar, tot Sfintii Parinti ne invata cum sa ne purtam cu aproapele:
sa ne punem intotdeauna in locul aproapelui.

Pentur ca bogatul zice de sarac, uite e invidios si saracul zice de bogat uite e lacom si nemilos.

Ar putea sa aiba o masina linistit cel care in orice moment s-ar putea dispensa de dansa,la orice ora.
Daca te-ai atasat de ea,iata problema....

Iar cealalta problema,a confortului oferit,ramane si ea ...

Mi-a placut aceasta remarca a ta.
ne invata sa fim cu masura in toate.

Eu imi iubesc masina si merg la intalnirile clubului posesorilor marcii! E vreo problema? Chiar e atat de bine incat la intalniri problemele se lasa acasa si nu avem nimic de impartit! Pe nimeni nu intereseaza care ce invarte. Spectrul de varsta variaza intre 30-55 ani, toti casatoriti, cu copii etc. Chiar ne-am implicat in ajutorarea unui asezamant pentru copii.

Este vorba despre atasamentul fata de obiecte aici.
Degeaba spui tu ca un crestin adevarat trebuie sa-si cumpere doar strictul necesar.Pentru ca atunci, el va fi si mai atasat de acele obiecte decat ceilalti, care nu-si masoara credinta in cuantumul lucrurilor pe care le detin.
Indiferent cat de putine sau cat de multe lucruri are in posesie un om, tot va dezvolta atasament fata de ele. Atasamentul e un lucru negativ. Dar suntem mireni, trebuie sa traim cu el..Cine poate sa se detaseze si sa isi dea toate averile saracilor si sa-l urmeze pe El, acela deja se situeaza pe o inalta treapta duhovniceasca si nu ne putem compara cu el..

Ne imbatam cu apa rece daca credem ca renuntand la masina, am rezolvat ceva..Exista muulte alte lucruri de care suntem atasati si habar n`avem..Cred ca fiecare dintre noi, detine cel putin un obiect care are valoare "sentimentala", si nu l-am instraina pt nimic in lume..

Sa nu uitam ca la Liturghie ne rugam pentru imbelsugarea roadelor pamantului! Deci pentru belsug, nu pentru strictul necesar!

La Cununie, ne rugam "Umple casele lor de grau, vin si untdelemn!" Si zice par. Teofil: "Nu zice: da-le cu ţârâita, numai cat le trebuie acum, ca dup-aia vad ei ce fac! nu zice asa, ci zice: Umple casele lor de grau, de vin si de untdelemn!"

Atunci care e explicatia ca in casele romanilor se gaseste cam putin grau ,vin si unt de lemn?

Bine ca nu se zice,da-le lor casa mare,masina,excursii in strainatate etc

De acord.
Numai ca eu m-am referit la faptul ca sunt multi care cumpara lucruri de prisos.
Incepand cu haine, pantofi, (am vazut multi cu zeci de perechi de pantofi pe care nici nu apuca sa ii poarte), mancare mai multa decat mananca, 2 -3 apartamente desi sa traiasca e suficient unul, dar de, sa ii aduca un castig ceva, si asa mai departe.
Nu ma refer la lucruri cu valoare sentimentala: un tablou drag de la mama sau un obiect primit in dar de la cineva.
Si apoi ma refer la distinctia intre a nu deveni patimasi pe lucruri si aici imi amintesc scena din filmul Ostrov in care staretul s-a dus la parintele sa ii spuna ca vrea si el sa devina induhovnicit si ca va dormi cu el in sala carbunilor. Si avea in brate plapuma si in picioare cizmele. Si noaptea parintele i-a luat cizmele si i le-a aruncat in foc spunand: na, drace, in foc cu tine, apoi i-a luat plapuma staretului si a scos-o afara, calcand-o in picioare si aruncand-o in apa spunand ca mai are un drac de doborat. In final staretul a recunoscut ca se atasase de cizmele acelea si de plapuma aceea si i-a multumit parintelui pentru lectia data.

Deci, ma refer ca nu e bine sa devenim patimasi si sa iubim lucuri de care sa nu ne putem desparti ca se transforma in pacat. Si nu e nevoie sa fii sfant ca sa cumperi doar ce e necesar convietuirii intre oameni si cu oameni.

Si va dau un exemplu personal. Eu am baut cafea foarte multa, ajunsesem dependenta de cafea. Zilnic trebuia sa beau o cana mare de cafea dimineata altfel nu dadeam randament, ma simteam rau si aveam dureri de cap. Si atunci am intrebat un calugar: cum este parinte cu cafeaua? Si mi-a spus sa nu devina dependenta ca atunci deja ai idol cafeaua aceea, deci nu zilnic ci ocazional. Si atunci am decis: renunt definitiv la cafea. Si am renuntat. Nu a fost usor, a trebuit sa beau calmante ca aveam dureri mari de cap la inceput dar acum am scapat de dependenta de cafea. Si ma bucur ca am reusit. Iata un lucru care nici macar nu era necesar. Si exemplele pot continua.

Glykys da, ne rugam pentru imbelsugarea roadelor pamantului, dar aceasta este in sensul ca sa fie un an roditor, sa nu fie foamete, sa fie recolta suficienta pentru ca toti crestinii sa nu sufere de foame. Nu in sensul de prisosinta si imbuibare ci de a fi indeajuns pentru toata lumea. Dar asta nu are legatura cu atractia patimasa asupra unui lucru de catre un crestin.
Eu asa inteleg.

parere despre normalitate
 

Eu cred ca este normal ca daca muncesti sa ai si bani si lucruri!

Este normal ca daca muncesti sa-ti poti cumpara masina si casa.

Din pacate, sistemul sclavagist din Romania a reusit sa spele mintile oamenilor suficient pt a considera ca este normal sa nu ai nimic desi muncesti.


Nu stiu cum s-a ajuns la asa ceva.

Pe mine ma deranjeaza comentariile gen: "2 -3 apartamente desi sa traiasca e suficient unul, dar de, sa ii aduca un castig ceva, si asa mai departe."

Parintii mei au pus deoparte fiecare ban castigat si l-au investit in terenuri (la inceput). Noi umblam cu pantofii rupti (nu exagerez) pt ca parintii credeau ca banii se investesc pt venit, nu se cheltuie.
Ca urmare ei au multe case astazi, care le aduc venit.. dar nu mi se pare nici un pacat.
Ca din banii aia dau la biserici (chiar ajuta o parohie saraca din Ardeal), la un orfelinat, plus niste batrani. Uite unde merg banii. Era mai bine sa nu aiba deloc? (Si ei merg tot cu pantofi vechi.) dar ce usor este sa judeci si sa-ti ridici saracia la rang de virtute!
Pai hai sa nu mai muncim deloc ca e buna saracia!
Sa muncesti este o datorie! Si sa castigi bani NU este o rusine. Eu stiu oameni care inmultesc banii din nimic. (fara a face nimic necinstit, doar prin munca lor) Eu cred ca-i ajuta Dumnezeu.
(paranteza: cunosc un astfel de om care nu numai in afaceri, ci si cand planteaza ceva gaseste rod. M-a mirat ca a primit puieti si din cati au fost impartiti, doar cei plantati de el au prins, ai altora s-au uscat toti!).


Dar este f usor sa spui ca e pacat sa aiba, ca sunt patimasi, ca nu se mantuiesc etc...
Pe de alta parte e bine sa nu ai si sa te plangi ca de-aia este biserica saraca, ca nu are cine sa dea?
Pai cine sa dea daca ati stabilit ca a avea lucruri/ bani este pacat? Cine sa dea bisericii daca bogatii sunt pacatosi?

(alta paranteza: biserica americana unde mergeam era frecventata de un cuplu de oameni instariti. Parohia era atat de saraca, nici icoane pe pereti nu avea. In decurs de doi ani, acel cuplu a platit pt pictarea intregii biserici.. au investit deci de mii usd. Deci uite ce fac cu banii. Si cate altele or fi si nu stiu eu).


Sau este intelept sa muncesti pt nasturi?
Daca cineva se pregateste 16-20 ani pt munca calificata (unii si mai mult.. sotul meu este deja a doua specializare medicala, da examene in continuu). A investit in studiile lui zeci de mii de dolari (fara exagerare!).. pai vi se pare normal sa nu castige nimic?
Ca sa nu mai vorbim ca daca familia nu avea bani de pompat in pregatirea lui medicala, nu ajungea sa salveze oameni de la moarte (ca n-are rost sa te ascunzi - lucrezi ca medic in strainatate doar daca demonstrezi ca stii.. nu te ia nimeni pe pile). Si sa ma scutiti de comentarii cu statul in tara.. ca in Romania a luat doar suturi in dos! Multe si din toate partile.
Un sut un dos.. un pas inainte, cum ar veni.

Ca sa revin.. oamenii au bani.. pai tara este bogata si se ajuta unii pe altii.
Daca vi se pare firesc sa nu existe bani.. sau chiar un pacat - pai avem o problema! Vom deveni vaci de muls pentru altii.

si ca sa revin la masini.. am declarat ca nu am condus jaguar, dar acum imi amintesc ca am condus unul.

Temporar nu avem masina si o cunostinta (NU prieten, ci un oarecare) a zis sotului: "eu plec din tara o vreme, sotia ta poate folosi masina mea". Si am acceptat bucuroasa, nestiind despre ce e vorba. Era un jaguar (model mai vechi).
In prima dimineata am gasit oglinda laterala rupta! (plus zgarieturi, dar alea sunt normale - intr-una imi era zgariata masina in Romania!). Am pus eu singura (plangand de suparare) oglinda la loc cum m-am priceput (din fericire nu era sticla sparta) si am mutat masina langa curtea cuiva pt a fi mai usor de supravegheat (de acei oameni care stateau la curte). Aproape nu am folosit-o, a fost mai mult o corvoada sa o pazesc!
Asta-mi aminteste ca de N ori mi-am gasit masina mea zgariata cu cheia, cu geamul spart, lovita etc.. Mai zicea cineva de "milostenia" si lipsa de ura a romanilor.

Cred ca totul trebuie facut cum trebuie. Geanta puteai sa o daruiesti unei studente de ex. Sunt sigura ca se folosea cu mare drag de ea. Degeaba dam daca nu stim si cui sa dam. Iarta-ma dar asa gandesc eu.

Nu e firesc sa nu existe bani. Si nu e pacat daca ai bani cinstit. Normal ca nu e pacat.
Eu m-am referit la posesia unui lucru care devine patimasa. La care se refera si Sfintii Parinti. Sa iubim atat de mult un lucru incat sa ne legam de el ca de un "idol". La asta m-am referit.
Normal ca e bine sa muncesti si sa fi platit cinstit pentru munca facuta. Ceea ce in Romania nu se prea intampla.
Dar eu am facut aluzie si la iubirea de arginti. Cel care este avar si strange si strange si el, se priveaza de anumite lucruri necesare: hrana, imbracaminte. Am vazut oameni cu case frumoase care dorm in bucatirii de vara pe un pat saracacios ca sa nu strice casa. Sau care mananca slanina cu ceapa toata viata ca sa stranga bani. pentru ce, Dumnezeu stie ca tot in patru scanduri ne ducem. Iar de regula, copiii care mostenesc si nu stiu sa pretuiasca, pierd usor averea mostenita.
Sau am vazut bogati, dar plini de boli sau cu copii rai si se intrebau de ce. La Dumnezeu toate sunt cumpanite.
Eu sunt de parere ca trebuie moderatie in toate.

Dar ce topic de succes!

Avaritia nu se asociaza cu bogatia, ci cu lipsa ei. Banii sunt f importanti pentru cei care nu-i au, nu pt cei care ii au. Cei bogati au deja alte motivatii, cum ar fi dorinta de control/ exercitarea puterii etc. Avarii sunt mai probabil saraci.

Asta cu copiii care risipesc averea, iar e mitologie. Nu mai detaliez.
Boala si delicventa... Din nou se asociaza cu saracia..evident.

The American dream just vanished...
 

Îmi pare rău să-ţi spun asta, dar nu ai ales bine ţara în care ai emigrat... Nu mai zic de cele cîteva sute de kilometri pînă la cea mai apropiată biserică ortodoxă (dacă nu mă înşeală memoria). America e o ţară bogată? Cu cîte mii de miliarde de dolari datorie externă? Nu vrei să ştii de unde provin de fapt banii pe care americanii i-au donat sinistraţilor din Haiti sau pe care-i cîştigi tu...

S-au întors doi colegi de-ai mei din Chicago unde au mers în interes de serviciu. După o serie de umilinţe la Ambasadă, au ajuns acolo. După trei săptămîni li s-a făcut rău din cauza mîncării. Cică ceapa la supermarket e cît varza şi nu are nici gust, nici miros de ceapă. Au povestit despre o suburbie părăsită, despre un sait unde lucrau 10.000 de oameni şi acum rămînînd vreo 500. Nu aveau treceri de pietoni, ca să treacă strada trebuiau să folosească maşina. Toţi circulă cu maşina sau cu căruciorul mobil... În sfîrşit, cei de acolo i-au întrebat dacă le place la ei şi dacă vor să se mute acolo, oferindu-le joburi în firmă. Amîndoi au răspuns că sub nici o formă nu acceptă aşa ceva.

http://theworld-we-live-in.blogspot....enie-boca.html

"Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”)."

Acolo scrie şi despre milostenia românilor:

"Unii îl cunoşteau, alţii nu-l cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)"

Şi eu tot la cei cu averi m-am referit. Da, merită criticaţi pe faţă, pentru că merg spre pierzanie. Evident, cu blîndeţe şi la timpul potrivit. Dacă nu o facem, sîngele lor se va cere din mîinile noastre. Vorba asta am citit-o prima oară în Pateric şi am reţinut-o. Dar uite că părinţii Patericului au bază în Sfintele Scripturi cînd ne atenţionează să nu îi ignorăm pe cei în cădere liberă. (Îţi amintesc că atît Vechiul Testament, cît şi scrierile din Tradiţia noastră ortodoxă sînt inspirate de la Duhul Sfînt şi nu avem voie să le ignorăm.)

E clar că e o lipsă a dragostei faţă de ei, e un dezinteres. E ca şi cum ai zice "ducă-se, treaba lui ce face". Păi mîntuirea nu este numai a mea, nu voi avea curajul să merg singur la Judecată, trebuie să iau pe cineva cu mine. Sînt sigur că vom fi întrebaţi: dar de ce nu l-ai atenţionat niciodată pe vecinul tău cel înstărit, că îşi face rău lui şi familiei strîngînd averi? De ce nu ţi-a păsat de colegul de birou pe care l-ai văzut rob al banilor şi al cîştigului? Pe tine nu te mustră conştiinţa pentru păcatul aproapelui, pentru că nu ai intrat în vorbă cu el sperînd în acea mică şansă de a-l salva din ghearele celui rău? Pe mine da, mă doare şi aş vrea să mă pricep mai bine cum să stau de vorba cu lumea. Uneori îmi iese, alteori nu. Dar sînt dator, sîntem datori să încercăm să-i mîntuim şi pe alţii cu ajutorul Lui Dumnezeu. Altfel, ce fel de creştini sîntem, nişte creştini egoişti?

Pai zi tu Florine, cam ce tara ar fi buna pentru emigrat ???
Toti cei care au emigrat, au facut-o pentru un trai mai bun, evident. Si firesc.
Mi se pare normal sa nu vrei sa stai in Romania sa-ti crape copiii de foame pentru ca nu poti profesa datorita nepotismului in floare...Si sunt mult mai multe motive sa pleci din Romania, decat sa ramai..


No lasa-ma cu umilintele si cu ceapa cat varza!! Ca mai multe umilinte ca in Romania, nu incasezi nicaieri..Iar de figuranti din astia care merg in State si se intorc si zic ca-i nasoool, e plin podu`...si acolo le tremurau gleznele de mici ce se simteau..

Draga Florin, nu pleaca nimeni de prea mult bine.
Eu cunosc multi emigranti si foarte multi erau aproape muritori de foame in Romania. Eu nu pot condamna pe nimeni.
Daca nu emigrau, multi cunoscuti nu ar fi avut nici macar familie pt ca nu-si permiteau nici macar o casa in tara.

Copilul meu era grav bolnav cand am emigrat. Incompetenta medicala din Romania aproape l-a ucis. Cand am plecat avea 3 ani si cantarea 10 kg.
Era o umbra de copil. Ne gandeam doar la viitorul lui, nu ne interesa nimic altceva.
Si aici a renuntat la regimul strict pt ca.. Surpriza: mancarea este mult mai sanatoasa decat in tara, contrar zvonurilor. Animalele pt consum sunt crescute fara antibiotice si fara stimulanti hormonali, prin lege.
Sotul sufera de o boala a sist. digestiv. A renuntat la regim si medicamente de cand am parasit tara. Dar simptomele revin cand venim in tara. Sunt multe de spus.

Cand te simti umimlit printre straini parca suporti mai usor decat printre cei din breasla care si-au "achizionat" imagine. Si pietre de-as manca in Franta, tot nu m-as intoarce - inca - in Romania. Coruptia, nepotismul, ignoranta te inving !

Nu e vorba doar de bani.
Cand eram gravida in 9 luni cu copilul in Romania, luam tramvaiul 2 statii pana la mama (aveam masina dar nu mai puteam conduce din cauza durerilor).
Niciodata nu am stat pe scaun in tramvai.. apropo de nivel de civilizatie.

Cand am fost gravida in strainatate, se repezeau necunoscuti sa-mi deschida usa in fata, sa-mi duca punga cu cumparaturi, sa ma lase in fata la coada la casa etc. In plus lume necunoscuta te felicita pe strada pt sarcina si te intreaba de sanatate.
Cand eram gravida in Romania, purtam un palton lung pana la pamant, vechi, luat de la maica-mea. Si abia mergeam balanganit. Cati idioti obsedati mi-au spus porcarii pe strada! Habar nu aveti cat de bolnavi sunt barbatii in tara! (femeile stiu). Asta apropo de femeile care ispitesc prin imbracaminte.
In strainatate nu mi s-a intamplat sa intalnesc o privire necuviincioasa!
Si nu ma refer doar la Sua, ca am calatorit destul.
Sentimentul de siguranta pe care-l am in alta tara nu l-am avut in Romania.

Cred că nu e un secret pentru nimeni faptul că ţara noastră e o ţară bolnavă. E adevărat că lumea întreagă e bolnavă, dar ţara noastră e chiar mai bolnavă decât lumea, suferind mai mult nu numai în intensitate, ci şi de boli specifice. Asta nu înseamnă să nu o iubim aşa cum e şi nici nu înseamnă să ne lăsăm pradă spiritului de demisie. Credinţa care îl schimbă pe un om, poate schimba şi o ţară. Să fim, deci, buni creştini, să răspundem la chemarea Domnului de a fi sarea pământului şi lumina lumii.

Am rămas mirat cu cât de puţin se mulţumea Isus. Împăratul Împăraţilor obişnuia să mănânce pâine, peşte şi faguri de miere. Înaintemergătorul Lui se limita la ceea ce îi oferea deşertul. Frugal şi modest. Gradul de civilizaţie îl putem deduce din multe locuri din Biblie: "Învăţătorule, mulţimile Te împresoară şi Te înghiontesc şi Tu întrebi "cine M-a atins" ?" Se urcau în copaci, să Îl vadă mai bine. Vameşii (adică agenţii fiscali) erau priviţi ca nişte hoţi. Mari mulţimi de idioţi se îngesuiau în zi de sărbătoare să se desfete văzând o execuţie sub tortură şi strigau "Răstigniţi-L, răstigiţi-L !" Aşa înţelegeau ei o petrecere faină. Curtea a ceea ce era pe atunci "Catedrala Mântuirii Neamului" era plină de oi, capre, păsări şi gheşeftari care le vindeau, precum şi cumpărători care sperau să îşi cumpere favorurile Celui care a spus: "milă voiesc, nu jertfă !". Şi totuşi, în această atmosferă îmbâcsită de praf, sudoare, bube şi de mizerie umană în general, în această faună plină de hoţi, prostituate şi, din când în când, de vreun fariseu care se credea deasupra celorlalţi, suntem martorii unor scene de mare solidaritate umană şi, în fond, de credinţă: un schilod care nu putea umbla e transportat de ai lui pe targă. O femeie bogată îşi donează cel mai de preţ parfum şi pune casa la dispoziţia Dulgherului şi ucenicilor Lui. Un ofiţer vine pentru o slugă de-a lui, care era bolnav. O femeie îi oferă apă unui Necunoscut însetat. Un fost lepros, din recunoştinţă, oferă masa de Paşti lui Isus şi celor cu El.

Prea mult, nu am evoluat. Dar nici involuat. Grâu şi neghină, aşa a fost mereu. Şi aşa va fi, până la Seceriş.

Foarte frumos ai scris.

Dar eu chiar cred ca in trecut oamenii erau mai buni. Poate ca necivilizati, necizelati.. Dar mai buni.

Revenind la dragostea de tara, se stie ca nu este reciproca.
Nu am dorit nicicand sa emigram.
Dar cand au inceput sa ni se inchida usile in nas, nu am prea avut incotro.
Si nu numai de la straini am primit suturi, ci si de la apropiati.. Asa ca intr-adevar legaturile s-au rupt singure.

Si faptul fenomenal a fost ca nu am ales.
Tot amanam plecarea asteptand sa gasim o solutie, dar optiunile cadeau una dupa alta. Nici macar orasul in care am plecat (locul de munca al sotului) nu l-am ales! Sotul nu vroia acest oras. Dar aici am ajuns.
Ca si cum toate usile se inchid in jur si esti fortat sa inaintezi pe un culoar ingust, fara a sti unde ajungi. Asa a fost plecarea noastra.

Si alti oameni pe care-i cunosc la fel au patit.
Si sora mea, am mai povestit poate, a cautat ANI loc de munca degeaba.
A primit oferta prima data cand a trimis cv in strainatate. Au sunat-o aceia sa o cheme la interviu si ea s-a speriat si a spus aiurea "nu am bani pt bilet de avion". I-au platit ei biletul si au angajat-o (in domeniul ei de specializare, in tara se pare ca nu era destul de buna!)
Cat este sansa? Cat este alegere?

[quote=Daniel_7;364265]Ma intreb daca un crestin ar trebui sa aiba o masina scumpa,sa spunem de la 20.000 euro in sus. Nu este o sfidare la adresa celor care nu isi permit sa cumpere o paine? Sau cata milostenie ar trebui sa faca un crestin care isi poate permite o masina de lux?

Dumnezeu ne cheamă acolo unde El are nevoie de noi. Eu am păţit exact invers. Eram proaspăt căsătorit şi stagiar, soţia era şi este colegă cu mine, amândoi suntem doctori. Am susţinut tot felul de examene grele ca să ne luăm licenţă de liberă practică în SUA. Ne-a costat cam 8 000 de dolari. Cum nu aveam asemenea sumă, ne-am vândut apartamentul şi ne-am mutat la tata. A încercat el să ne spună "Măi copii, prea vă arucaţi cu capul înainte !" dar noi, nimic: America şi America. Cu licenţa în acelaşi buzunar în care fuseseră 8 000 de dolari, m-am dus în America să mă angajez rezident la vreun spital. Am stat acolo 4 luni, umblând prin diferite state şi aplicând la 120 de spitale. Tot ce mi s-a oferit a fost o poziţie de research assistant (adică laborant, pe româneşte) la un spital din New York. Şi aia, cu pile. Salariul oferit era de 1 000 de dolari net, bani cu care aş fi mâncat aceiaşi cartofi prăjiţi pe care îi mâncam şi în Ro. M-am întors în Ro cu sentimentul pe care l-au avut turcii întorşi de la Plevna. M-am angajat imediat, apoi am intrat şi în rezidenţiat, în Ro. Acuma, am o casă mai frumoasă cu mult decât apartamentul pe care l-am schimbat pe o hârtie. Rău nu îmi pare: dacă nu aş fi făcut-o, aş fi crezut că cine ştie ce am pierdut.

Si noi suntem uneori nedumeriti si ne intrebam daca aceasta era decizia cea mai buna. Ca omul are tendinta de a intari deciziile luate prin argumente ulterioare.
Nu vad insa ce altceva puteam face.

Acum cand privim inapoi, mai aflam de colegi ai sotului care au devenit alcoolici sau au murit de ciroza.. Sotul se gandeste ca ar fi putut fi el in locul aceluia. Ca toti au pornit la fel, cu aceleasi sperante, toti au avut planuri similare de a trai frumos, decent, de a face bine meseria, de a face o diferenta in viata altora...
Dar cand te sufoca mizeriile si frustrarile nu stii cum te schimba si cum cazi sub povara unei patimi.

Avaritia nu se asociaza cu nimic. E un pacat. Pe care il sau nu il ai. Cine e avar, e avar fie ca e sarac fie ca e bogat.
Cunosc saraci avari, dar cunosc si bogati avari.
Iar banii sunt importanti pentru cei saraci ca au invatat sa ii pretuiasca. Pe cand cei bogati nu ii pretuiesc mai ales in cazurile in care banii vin usor. De exemplu mostenire.
Cei bogati care au deja alte motivatii aceia sunt mancati deja de alte pacate. Si unul cel mai important este mandria (dorinta de control\exercitarea puterii - aproape pe toti bogatii i-am vazut cum le tremura barba de mandrie cand trec pirn fata unui sarac si fac milostenie ca fariseii, uite vezi Doamne ce milos sunt, dau si la amaratul asta - fara sa isi dea seama ca insasi desconsiderarea amaratului il duce direct in iad).

In legatura cu risipirea averii si ideea ta de mitologie. Da-mi voie sa iti risipesc ideea de mitologie, se pare ca traiesti asa ca intr-o bula aurita.
A fost o vreme in care am lucrat pe cont propriu contabilitati la mai multe persoane bogate, care aveau afaceri si faceau bani multi.
Una dintre aceste persoane, nu facea o miscare fara sa ma intrebe si ajunsese chiar si in problemele personale sa imi ceara sfatul. Avea un baiat care avea varsta de 20 ani. Nu exista zi sa nu plateasca amenzi pentru viteza sau bataie, nu exista an sa nu trebuiasca sa mituiasca in stanga si dreapta ca sa ascunda prostiile facute de el si sa il scape de la judecati. Plangea zilnic si isi frangea mainile intreband pe Dumnezeu de ce asa pacoste pe familia lor. Baiatul lor, isi batea joc chiar si proprii angajati care lucrau la fabricuta lor. Cand il apuca nervii , beat, inchidea curentul intregii fabrici ca asa avea chef. Se dadeau peste cap comenzi, se stricau materiale ca asa avea el chef. Si iata cum averea familiei se imputina si se praduia. degeaba parintii nu dormeau noptile, degeaba se zbateau ca tot ce adunau se imprastia.

Al doilea exemplu este o familie de afaceristi pocaiti, penticostali. Cu toate ca secta imi repugna ca si doctrina, cu oamenii niciodata nu am avut nimic ba din contra am putut avea relatii foarte bune. Stiu sa apreciez omul asa cum e. Deci aceasta familie care activa in domeniul constructiilor, le mergeau foarte bine afacerile, aveau copii, ziceau ca sunt religiosi, dar nu exista an sa nu aiba cate o lovitura: acum un accident in care statea in spital cu lunile, ba un copil care bolea rau, ba sotia operata, ba inima slaba si asa se risipea incet, pe medici, pe medicamente, pe drumuri la spitale in capitala, pe reparatii in accidente, pe daune morale ale altor victime si asa mai departe. Un sir de necazuri.

Cum am spus Dumnezeu le cumpaneste pe toate.

In legatura cu saracia. Cand saracia este o virtute?
Atunci cand esti sarac de buna voie si nu de nevoie. Atunci saracia este o virtute.

deci , sa nu bagam in oala toti saracii la un loc si sa dam cu apa fiarta peste ei ci sa stam sa discernem bine ca nu stim cine e sarac cu voie si cine e sarac de nevoie.
Si de altfel nici nu trebuie sa ii bagam in oala si sa ii oparim ci din contra trebuie sa ne uitam la ei ca fratii nostrii cu gandul ca maine putem ajunge si noi asa.

cred !
 

Nu cred ca in Romania,mori de foame daca muncesti !
Chiar daca esti sarac lipit, si parintii nu ti-au lasat nimica, tot tre sa mai ai o casa pe la tara, sau un apartament pe care poti sa-l vinzi si sa te muti la tara ,
unde poti sa-ti faci o gospodarie si chiar o mica ferma daca esti destoinic !

Din pacate avem o populatie bagata de ceausescu in blocuri,si care asteapta pomana, obisnuita sa leneveasca la televizor !
populatia din blocuri ai marele bai al tarii !

in perioada interbelica, taranul era taran, oraseanul orasean, categorii sociale care-si vedeau de treaba in mediul lor,si eram granarul europei !!!
acuma importam 70 % din alimente,pentru ca la tara nu mai e cine sa le produca !

sunt de vina si regimurile politice,care au neglijat complet satul romanesc !

poate era mai degraba o gluma nevinovata !

Foarte frumos Domnule Mihnea.
Iisus ne-a invatat sa ne multumim cu putin, astazi in lumea moderna si evoluata, cu strictul necesar ar trebui sa ne multumim, si prisosul sa il dam saracilor, dar noi nu ne multumim nici cu mult.