Nu a existat la ortodocsi in primul rand ca BO a pastrat aceeasi invatatura din primul mileniu, si chiar si pe site-ul new-advent scrie ca in primul mileniu sfintii si Biserica era impotriva prigonirii ereticilor. Cand a fost executat un eretic Sf. Ambrozie a protestat.
Si ocazii au fost, pentru ca de exemplu in imperiul Bulgar au existat bogumilii, asemantori chatarilor de la catolici si aceatsa grupare a avut viata cateva secole.

In al doilea rand am mai spus ca e vorba doar de inchizitia ecleziala, adica cea aprobata de Biserica, nu de faptele oamenilor de rand, ale laicilor. Prigoniri ale ereticilor de catre puterea laica au fost si in primul mileniu, dar vedem cu Biserica nu era de acord, sf. Ambrozie si altii condamnandu-le.
La fel si in cazul catolicilor, odata cu cruciadele au inceput si prigoniri ale ereticilor facute de puterea laica (poate si unii din cler), dar este mentionat ca episcopii protestau. Asata pana ce BC a introdus inchizitia.
In cazul stavroverilor am mai dat raspunsul, acesta cu greu se poate incadra si la persecutia din partea puterii laice pe motivul ereziei. De fapt tarul si puterea laica a luat masuri impotriva rasculatilor, iar printre principalii sustinatori ai rascoalei au fost si aceasta grupare. Si chiar in acea lucrare scrie ca unii episcopi ortodocsi au protestat impotriva masurilor luate de tar si armata impotriva stavroverilor.
Cred ca e evidenta diferenta.

Conivenţa dintre puterea seculară şi Biserica din Răsărit, care au acţionat împreună şi solidar în ticăloşiile lor, este cunoscută ca "cezaro-papism". Meteahna a fost moştenită de pravoslavnici de la Biserica Bizanţului, încât a treia Romă pare a fi vrut să copieze mai mult pe a doua Romă decât pe prima. Chiar ieri citeam că admirabilul episcop ortodox Antim Ivireanu a fost anatemizat şi descăunat de patriarhul ecumenic. În final, ucis. Nu tu proces, nu tu probatoriu, nu tu avertizare şi chemare de a abjura ceva ce săracul Antim Ivireanu nu a susţinut nicicând. Aşa ceva ar fi fost de neimaginat în vremea Sfintei Inchiziţii. Motivul urgisirii sale ? Aşa a vrut muşchii lui Nicolae Mavrocordat, om cu pile în Fanarul ce a condus ortodoxia. Brâncoveanu o rupsese cu tradiţia locală a colaborării cu islamicii şi încercase joc dublu, căutând colaborare occidentală. L-au ginit şi l-au dat pe mâna lui gâdea, în locul lui instalându-se acum gaşca ortodocşilor din Fanar. Căreia Antim Ivireanu îi stătea ca un ghimpe în gât.

Singura satisfacţie este că principalul om care a colaborat la omorârea lui Brâncoveanu, şeful contraspionajului, a păţit-o la fel. Arestat de turci, bătrânul domnitor l-a văzut pe acest Iuda şi a mai avut timp să îi prevestească sfârşitul în acelaşi fel. Ceea ce s-a întâmplat. Ca la Revoluţia Franceză: "ai să mă urmezi, Robespierre !".

Şi după atâtea secole în care bună parte dintre episcopii ortodocşi vrednici au fost daţi anatemei şi morţii de proprii lor patriarhi, fără judecată, dv veniţi să vorbiţi de pretinsele orori ale Sfântului Oficiu ? Erorile juridice ale Inchiziţiei se pot număra pe degetele mâinii. În cazul ortodoxiei ruse, ca şi a celei bizantine, nu se poate vorbi de erori umane, ci de asasinat politic: e o diferenţă.

Erori numarate pe degetele de la o mina asta insemna cam 5 arsi pe rug sau doar 3 si inca doi biciuiti , tare sfinta trebuie sa fi fost Inchiztia mincai-as lanturile ei , daca tot s-au cerut scuze pentru astea 5 poate ca nu a fi rau sa fie canonizata si pusa la panoul de horoare pardon honoare .
Insa lucrurile nu au stat chiar asa ci mai degraba asa:

http://www.lovendal.net/wp52/inchizi...ului-partea-1/

Toţi suntem păcătoşi, însă nu oricărui păcătos i se dă un astfel de canon, ci celor cu păcate foarte grave, cum ar fi avortul, şi doar pentru o vreme, pentru pocăinţă. Însă Biserica făcând aceasta constată o stare de fapt, şi anume că acela s-a rupt singur de Trupul lui Hristos. Nu o face ca să-l piardă, ci ca să-l câştige.

Acest război trebuie purtat, însă, nu între noi (unii păcătoşi, de o parte şi ceilalţi şi mai păcătoşi, de cealaltă), ci e un război cu „Ăla”, cum îl numiţi dv., duhovnicesc, nu lumesc. Mântuitorul a spus de nenumărate ori că împărăţia este înlăuntrul nostru. Oamenii, însă, au vrut-o în lume, atât în vremea întrupării Sale, cât şi în vremea noastră.
Nici eu nu cred că trebuie să asistăm pasiv la proliferarea răului. Dar răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu omorând victimele sale. În vremea comunismului ştiţi, probabil, că avortul era pedepsit drastic; şi bine era. Însă măsura asta nu a reuşit să elimine avorturile? A creat, de fapt o frustrare din cauza lipsei de libertate, care a izbucnit atât de cumplit după Revoluţie. Dacă, însă, oamenii ar fi convinşi că nu trebuie să se teamă de cel care ucide trupul, ci de cel care ucide sufletul, s-ar feri de păcat chiar şi cu preţul vieţii.
Dacă lumea noastră e în halul în care e nu este din cauză că Biserica nu dictează societăţii măsurile pe care trebuie să le ia, ci din cauză că nu are, în structurile social-politice credincioşi care să aplice principiile creştine. Dacă politicienii ar fi creştini ar interzice avoruturile şi vrăjitoria; dacă medicii ar fi creştini, ar refuza să ia parte la aceste crime. Dacă învăţătorii şi profesorii ar fi creştini, ar practica şi i-ar învăţa şi pe elevi să deteste corupţia şi să creadă în afirmarea prin muncă cinstită; dacă afaceriştii ar fi creştini, nu ar practica evaziunea fiscală şi nu ar căuta să se îmbogăţească prin orice mijloace, în detrimentul altora. Dacă toţi am fi creştini, ne-am iubi unii pe alţii şi am fi, prin urmare, mai responsabili.
Pentru asta, însă, Biserica trebuie să convingă, nu să impună. De altfel, cred că vă daţi seama că în condiţiile politice şi sociale ale timpului nostru, actualizarea Inchiziţiei este o utopie.

N. Priceputu,

Mi-a placut ce ati scris in ultima postare.
Si apropos, si mie mi-a placut tare mult cum vorbea parintele Galeriu. Dumnezeu sa-l pomeneasca cu sfintii.

Corecta analiza dvs. Insa pana la un punct, dincolo de care devine, ea, utopie. Daca Ala (va deranjeaza ca il numesc asa? mi-e peste poate sa ma exprim decent despre dusmanul nostru si al Domnului) nu ar fi intrat in schisma fata de Stapan, noi si el am fi cantat impreuna imnuri de slava in Rai, ca in visele lui Origen (aceea da, utopie!). Insa nu a fost sa fie asa! Da, ar fi perfect sa fie cum spuneti, insa, pentru a pastra echilibrul, TREBUIE UN CAP SI UN BRAT VIZIBILE ALE DOMNULUI NOSTRU IN LUMEA VIZIBILA, TOCMAI PENTRU CA NOI OAMENII SUNTEM SINGURA SPECIE CAZUTA. Dintre fiintele biologice/muritoare, doar noi am cazut. Tocmai ca sa nu cadem mai tare, cineva trebuie sa lupte. DOMNUL NU A RAMAS IN PUSTIA CARANTANEI, SA IL TORTUREZE PE VRAJMASUL DUPA CE L-A INFRANT IN CELE TREI TENTATII. A VENIT IN LUME, SA ISI INDEPLINEASCA MISIUNEA. APOSTOLII SI UCENICII LOR, DUPA CINZECIME, NU AU STAT PASIVI, DOAR SA SE ROAGE SI SA SE INBUNATATEASCA. AU INTEMEIAT BISERICA, IN TOATE CELE PATRU VANTURI, CU PETRU CA TEMELIE SI FIUL OMULUI IN CAPUL UNGHIULUI. Viata e lupta, domnule Priceputu. Nu eu am inventat asta, nici dvs. E real si trebuie sa tinem seama de realitate. Omul e o specie neotenica. Adica si adultii, tot nedezvoltati deplin sunt, doar ca procreeaza, in rest, tot ca pruncii sunt, si chiar mai jos, caci isi pierd inocenta, pe care Insusi Dumnezeu a apreciat-o explicit (am luat-o nitel pe biologie). De ce o spun? Pai uitati-va in jur, cititi (nu prea multa, dar clara si impartiala) istorie, si ganditi-va bine inainte sa imi raspundeti in acest duel de idei. Stiti ca am dreptate... Maturitate la Homo sapiens? Pana la Parousia, mai va! Bat campii? n-as zice. Sfintii Prooroci din Tanakh oare de ce ziceau ca toti oamenii, si daca ar fi trait doar o zi pe Pamant, tot sunt, fara exceptie, pacatosi? Pentru ca Duhul a spus-o, nu ei. Ei erau la fel ca noi, cu exceptia alegerii lor ca vase de cinste. Ei au spus-o. si asa este. Ei, si ca acest "copil colectiv" rautacios si foarte instabil si complex care este umanitatea sa se pastreze in limitele cautarii, si daca se poate sa fie calea cautarii Binelui, trebuie o instanta. Aceea este Biserica. Iar bratul ei a fost, si sper ca va mai fi, Sfanta Inchizitie.
Numiti utopie reintoarcerea pedagogicei si asprei institutii? Ma tem ca aveti dreptate, din pacate. In aceste vremuri de hula, oamenii nu vor sa se mai intoarca la Parintele Drept ca sa primeasca Viata, fie si cu pretul unei dojeni aspre. Da, poate ca e o utopie, DAR NU MAI PUTIN O NECESITATE ABSOLUTA.

Theodor de Mopsuestia,

Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar mi se pare ca il desconsiderati pe om.
Asta pentru ca ii negati marea responsabilitate.
Daca Dumnezeu s-a facut om si a patimit pentru oameni, a fost asa si pentru ca Dumnezeu insusi l-a pretuit pe om, l-a tratat ca pe cineva valoros, o persoana, libera, dupa chipul si asemanarea Sa.
Dvs. vreti ca omul sa fie un copil bleg sau o papusa iresponsabila care are nevoie mereu sa-i fie aplicate corectii lumesti, chiar fizice. Dar nici Dumnezeu nu l-a tratat pe om asa.
Dimpotriva, i-a lasat intreaga libertate si responsabilitate si tocmai aici se vede nobletea lui.
Daca Dumnezeu ar fi crezut despre om ca este bleg si iresponsabil, s-ar fi coborat de pe cruce ca sa-i uimeasca pe toti si i-ar fi stins pe toti cu suflarea Sa dumnezeiasca.
Dar El a rabdat tocmai pentru ca l-a iubit pe om si a vrut ca omul sa-i raspunda la fel de liber si chiar sa-si ia si el crucea urmandu-l in deplina libertate.
Fara asta, tot crestinismul se duce de rapa.

Si inca ceva.
Va recomand sa cititi, daca nu ati facut-o pana acum, romanul Fratii Karamazov de Dostoievski. O sa intelegeti de ce am spus ce am spus.

Din nou, v-o spun si dvs, ca si domnului Priceputu: aveti dreptate, si inca in mare masura. Insa, cred ca imi veti da dreptate: PACATUL ARE SINISTRA PROPRIETATE A PROPAGARII PRIN EFECT DE DOMINO. Ce ne facem cu victimele victimelor victimelor vic...? Adica, repet, omul este...cum este. Stie mai mult de frica si lacomie, decat de dragoste si altruism. Cred ca, totusi, nu poate fi negata aceasta situatie... Frica, anume acea frica sfanta, pe care Biserica (trebuie sa) stie s-o instileze in sufletele oamenilor, duce la mantuire. Cu siguranta, cunoasteti si sunteti de acord cu conceptul de "frica de/lui Dumnezeu". Si, cred ca recunoasteti, are rezultate deseori mai mult decat notabile in termeni de moralizare a societatii. Lacomia e folosita ca parghie de "prietenii Neprietenului", adica de masoni, vrajitori, comerciantii fara scrupule, politicienii venali, etc. (Aceste categorii sunt oarecum intersanjabile, vedeti Apocalipsa, si cum se vorbeste acolo de "negustorii Pamantului", in ce tabara se afla, si cam ce vand si cumpara, inclusiv suflete umane). Insa frica sfanta...e inceputul intelepciunii. O zice Yeshua Sirah. Uitati-va, va rog, la "roadele pomului", adica la societatea de consum, care efectiv vrea sa elimine, si cam a reusit din pacate, frica sfanta, frica de/lui Dumnezeu, si la consecintele ei, inainte sa imi atacati punctul de vedere, doar pentru ca sunt catolic, si incercand sa fiu un bun crestin, un bun catolic, imi doresc reintoarcerea acelor aspecte de barbatie, fermitate si ordine din istoria Bisericii Catolice si a intregii credintei crestine. Din nou, o spun: NU, nu as "vota" pentru uciderea "ereticilor" (pentru mine nu exista asa ceva, ci doar oameni care gandesc diferit si definesc diferit Biserica si articolele de credinta) si/sau ateilor. ASTA IESE COMPLET DIN DISCUTIE, CEL PUTIN DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE. Deci vreau o primenire a climatului moral, fara magicieni/magiciene la mica publicitate, si fara inchinatorii marelui arhitect al universului bolgiilor infernului cu statutul (ce obraznicie vrednica de stapanul lor!) de utilitate publica in Romania.

[quote=Theodor_de_Mopsuestia;374311] Cum ar putea să mă deranjeze? Nici eu nu-l prea am la inimă. Însă mi s-a părut original felul în care îl numiţi.

Nu cred că Dumnezeu este neputincios şi că dacă chiar asta i-ar fi voia, nu ar putea să o împlinească. Iar dacă ar fi dorit să o împlinească prin oameni nu i-ar fi cerut lui Petru să bage sabia în teacă, nu le-ar fi atras atenţia celor cu piatra că numai cel fără păcat este îndreptăţit să o arunce. Asta este o dorinţă omenească, venită din neputinţa de a mai răbda răul care ne împresoară. Noi dorim ca Dumnezeu să-i pedepsească pe cei pe care-i socotim vinovaţi şi atunci inventăm un organ de pedeapsă al lui Dumnezeu.

E adevărat, Domnul a venit în lume ca să o mântuiască, jertfindu-Se, pe apostoli i-a trimis în lume, vestind pacea, nu sabia. La rândul lor, şi ei s-au jertfit.

Nici eu. De acord că omul e imatur, şi că rolul acestei vieţi este tocmai de a se maturiza; duhovniceşte. Omul se naşte prin botez în Duhul Sfânt şi până când i se sfârşeşte firul acestei vieţi trebuie să se hrănească duhovniceşte, să crească şi să se întărească, întocmai ca un prunc în pântecele mamei sale, care e Biserica. Iar moartea să-i fie ca o naştere în împărăţia lui Dumnezeu.
Acesta este felul în care înţelegem noi Biserica: o maică iubitoare, căreia nu-i stă bine să aibă un braţ de fier. Fiii ei sunt numai cei născuţi prin botez, şi datoria ei este să-i crească bine, să-i educe, să-i îndrepte, să-i hrănească duhovniceşte şi să nu le ceară ceea ce nu le-a dat.

Ce mamă se încumetă să pedepsească nişte copii care nu sunt ai ei sau care au renegat-o? Sau, pedepsindu-i pe ai ei (căci recunosc rolul pedagogic al pedepsei), va merge, oare, până la arderea pe rug?

Până la urmă, ce avem de împărţit cu masonii şi cu vrăjitoarele; cu şmecherii, cu hoţii ş.a.m.d. Ei vor să stăpânească lumea; n-au decât, noi nu lumea asta o dorim, pentru că avem una cu mult mai bună şi care chiar merită. Ei vor să slujească lui mamona. Pe noi cine ne poate despărţi de Hristos?
Ucigă-l toaca nu are putere decât asupra lumii, şi ispita lui este tocmai aceea de a face din ea obiect de vrajbă între noi. Să-i lăsăm cu lumea lor, măcar că suntem şi noi trecători prin ea. Bine ar fi să nu fim indiferenţi şi să ne pară rău de alegerea lor. Însă ei nu vor putea crede în lumea noastră decât dacă ne vor vedea pe noi trăind în ea.

Si oricum, e utopie sa crezi, ca prin absurd, daca s-ar reintemeia inchizitia, raul ar disparea si lumea ar fi mai buna. Atat timp cat fie si un singur om pe lume se impotriveste voii lui Dumnezeu, nu va fi pace intre oameni. Dumnezeu a spus, cum bine a subliniat si domnul Priceputu, ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta.
Din pacate, cu acest lucru, a unei imparatii lumesti l-a ispitit diavolul pe Mantuitorul si vad ca inca persista aceasta ispita.
De aceea a avut mare dreptate cine a spus aici, ca Legenda marelui inchizitor e inca foarte actuala.
Si in incheiere, as mai spune doar atat: statul pedepseste crima, nu pacatul. Asta e un citat din Tocqueville. Vindecarea de pacat e in sarcina Bisericii, care insa nu se foloseste de armele statului pentru asta. Ea are alte mijloace.

Acesta este adevarul greu de inteles.

Unii cred ca Biserica trebuie sa lupte impotriva trupului si a sangelui.
Impotriva vrajitoarelor si masonilor. Acestia sa fie torturati si apoi arsi.

Evanghelia ne invata ca lupta noastra nu este impotriva oamenilor ci impotriva propriilor noastre pofte si impotriva duhurilor rautatatii care sunt in vazduh.

Cel care poarta sabia este statul, autoritatea laica.
In momentul in care Biserica impune statului sa pedepseasca pacatul si nu doar crima, biserica este criminala.
Atunci cand biserica a torturat in mod bestial si a ucis mii de oameni folosind mana statului, biserica a fost criminala.

Astazi unii isi doresc o biserica criminala. Viseaza torturi pentru masoni si vrajitoare. Precizeaza ca nu isi doresc torturi si pentru „eretici”, dar fiara insetata de sange nu se satura doar cu vrajitoare. Avem experienta istoriei.

Precum s-a vazut, cei care viseaza torturi si ruguri si inchizitie nu isi doresc o inchizitie ortodoxa. Isi doresc un singur tip de inchizitie: inchizitia catolica. Nu ca ar fi existat si alte tipuri, era doar un exercitiu de gandire.

Inchizitie catolica? Desigur, nu vedeti in ce societate decazuta traim...oameni mantuiti...
Inchizitie ortodoxa? Doamne fereste! Nici nu se poate concepe...ghola lui Cerularie...nu aveti conditii tehnice...
Precum o spuneti, domnule Bogdan, biserica are alte arme, nu tortura.
Armele ei sunt puternice. Spunea marele apostol: Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. 2 Corinteni 10:3,4

Aceste arme nu includ nici macar o palma data peste obrazul omului-vrasmas daramite ciopartirea sadica a lui.
Toata lupta bisericii impotriva omului-vrasmas este de natura spirituala. NU fizica.

Asa este, teoretic. Problema nu este ca ei nu vor sa creada in lumena noastra, problema e ca ne obliga pe noi sa credem in lumea lor. Eu trebuie sa consider ca a trai in concubinaj e un lucru util pentru viata mea viitoare, ca a avorta e un lucru normal, casatoria intre homosexuali e normala, pornografia nu e chiar atit de rea etc. Toate aceste "valori" sint impuse de ei si iata, ca incet, incet, multi dintre noi, chiar crestini practicanti, le consideram normale; cei care nu le considera normale considera ca exemplul personal ar fi suficient. Si eu cred asta, dar iata ca exemplul meu personal nu schimba multa lume. Iar noi vom da socoteala pentru talantii pe care nu i-am inmultit.
Iar in acest context consider ca daca 98% dintre noi ne declaram crestini, nu ar fi rau sa fim guvernati de legile crestine, adica de cele 10 porunci. Insa asta e numai o discutie teoretica si fara valoare, pentru ca noi, din fata calculatorului, nu putem schimba lumea. Putem insa sa ne rugam pentru ea.

Asa e, oricum avem deja exemplul istoric a ceea ce a fost si a facut Inchizitia care a fost mai mult politica, laica si mafiota decit teocratica.
Asta nu inseamna ca aspectul teocrat nu se poate implica deloc in politica ca sa contribuie la o anumita limpezire morala a mediului politic si social , educational, mediatic insa acest lucru trebuie facut mult mai intelept si nu de catre oricine.

Dumnezeu este al celor vii, nu al celor morti. Nu trebuie sa trecem prin viata/lumea asta, DE ALTFEL CREATA DE DUMNEZEU (SAU SUNTETI GNOSTIC, SI CREDETI CA MATERIA SI LUMEA, ETC. SUNT RELE, OPERA LU' ARHONTELE NASOL?) la modul hipnotico-oniric. "Ma asteapta Ileana Cosanzeana si paradisul, incoronarea ca rege; trec calare in goana pe pod cu ochii inchisi, nu iau seama la ispitele frumoase ale balaurilor si aliatilor lor, DAR NICI LA EVENTUALII MEI FRATI AI MEI NENOROCITI DE VRAJMAS. Fiecare pentru sine". Asta rezulta din ce spuneti, exact acest gen de conduita. Oare de ce Sfanta Trinitate o fi hotarat, in Sfatul Sau, inainte de orice Timp, invierea mortilor (adica TRUPURI inviate plus suflete ) si restaurarea lumii ca "buna foarte"?! Si protestantismul e acuzat de teologii ortodocsi ca are o viziune hiper-individualista asupra relatiei cu Dumnezeu! (Am prieteni protestanti, greu de gasit ceva "hiper-individualism" in ei...). Nu mai vorbesc de noi, catolicii, la care relatia cu Dumnezeu trece prin capul vazut al Bisericii, Sfantul Parinte, Episcopul Romei (oare dvs. nu ascultati de episcopul dvs.? ar fi ciudat sa NU o faceti...) si suntem tocmai de contrariul acuzati, ca facem "prea multa ascultare".
Exista ceva numit responsabilitate sociala prin prisma Sfintei Scripturi, domnule Priceputu. Nu suntem in laborator, unde unele alge cultivate pe mediu au fost ucise de virusi sau fungi, cate or fi, iar altele supravietuiesc, cate or fi si alea. Avem raspunderea si fata de ORICE frate al nostru, sa nu lasam pe cei ce au cazut deja sa traga si mai multi acolo Jos. Stiti exprimarea Mantuitorului cu cel care mai bine isi leaga un bolovan de gat decat sa contribuie la pierderea "unuia din acesti micuti"? Cercetati-va bine, si nu imi raspundeti rapid, doar pentru a avea ultimul cuvant in polemica cu un "eretic/schismatic". V-ATI ASUMA RASPUNDEREA SA AJUNGETI PERICULOS DE APROAPE DE POSTURA CELUI RESPONSABIL (FIE SI PASIV, DOMNUL A FOST FOARTE CLAR), DE CADEREA APROAPELUI, INDEOSEBI A CELUI MAI SLAB?

A ne asuma răspunderi mai mari decât cele încredinţate nouă de Dumnezeu este o mare ispită. Dacă ne apucăm noi să facem ordine în lume, hotărând cine trebuie să moară şi cine să trăiască înseamnă că vrem să Îl înlocuim pe Dumnezeu; poate că aroganţa asta vine tocmai din faptul că Papa se consideră locţiitor al lui Hristos. Dumnezeu în cer, Papa pe pământ. Eu nu voi putea niciodată să cred că Dumnezeu nu este prezent aici, aşa cum a spus-o, prin Hristos, în Duhul Sfânt.

Dumnezeu îi cheamă pe toţi, dar nu obligă pe nimeni. Pentru ce să ne apucăm noi să obligăm, cu sabia sau cu rugul? Nu credeţi că ajungem tocmai în felul ăsta să devenim noi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu? Pentru că nu asta ne-a cerut. Iar dacă îmi veţi aminti de Vechiul Testament, o să vă spun că Hristos a venit să plinească Legea, să o ducă la desăvârşire prin jertfa şi iubirea Sa. Trăim, acum, după legea iubirii. Consideraţi, poate, că tocmai în virtutea acestei legi, din grija şi iubirea de cei care pot cădea victime lumii cu răutăţile ei, avem datoria de a curăţa lumea.

Vă amintesc, din nou, că Domnul nu a venit cu sabie, nu a venit să curăţească, ci să vindece. Asta suntem datori să facem şi noi. Nu consider că trebuie să trăim cu ochelari de cal, într-o interiorizare absentă la durerile, necazurile şi căderile celorlalţi. Cred, însă, că metodele folosite pentru a schimba lumea sunt cele ale lui Hristos; altfel nu ne mai putem numi creştini, căci nu mai suntem ai Lui.


Aveţi un spirit de luptător şi asta e admirabil. Însă nu luptaţi cu cine trebuie. Orice creştin e chemat la război; dar nu cu semenii, ci cu vrăjmaşul lui Dumnezeu.
Cred că Hristos se bucură atunci când cineva reuşeşte să smulgă un suflet - de mason, de vrăjitoare - din ghearele vrăjmaşului, nu când acesta este ars pe rug. Credeţi, oare, că lui Dumnezeu îi va fi plăcut mirosul de oameni arşi?

Dv. identificaţi răul în vrăjitoarele de la mica publicitate şi în masoni. Dacă aţi reuşi să-i exterminaţi pe aceştia credeţi că s-ar instaura binele? Nu credeţi că ar trebui luptat apoi cu mentalităţile omului modern, care nu Îl cunoaşte pe Hristos?

Şi chiar credeţi că stă în puterea noastră să schimbăm lumea? Nu e asta o mare aroganţă? Suntem datori să ne implicăm în lumea din jurul nostru şi să aducem lumina lui Hristos în ea, aşa cum El ne-a cerut. Dacă El a spus despre sine că e blând şi smerit cu inima, credeţi că noi nu trebuie să fim la fel?

Nu ţin să am ultimul cuvânt; pentru mine acesta nu este un duel. Şi nu obişnuiesc să folosesc prea des cuvântul eretic sau schismatic. Cred că Hristos a venit să aducă pacea între oameni şi războiul duhovnicesc (care se poartă cu diavolul). Cred mai mult în ce ne uneşte decât în ce ne dezbină.

In cazul sfantului Antim Ivireanul acesta nu a fost omorat datorita patriarhului si nici macar a domnului fanariot. Fusese condamant la exil intr-o manastire pe Muntele Sinai, dar a fost omorat pe drum de turcii din garda. Scrie ca sultanul daduse porunca pentru omorarea lui http://www.univ-ovidius.ro/btcassian..._ivireanul.htm
" Tot dovadă de patriotism au fost şi cele două încercări ale lui Antim de a scutura jugul turcesc, prin colaborarea cu Petru cel Mare în lupta de la Stănileşti, din 1711, şi prin apropierea de austrieci, în 1716. Acest lucru i-au adus arestarea... din cauza domnitorului fanariot."
Despre caterisirea din partea patriarhului Constantinopolului poate fi ori o informare partizana a domnitorului fanariot ori, cel mai probabil, un patriarh nu prea vrednic, cum nu a fost nici primul nici ultimul.
Aceasta e si marea diferenta, noi putem sa spunem ca un patriarh a fost nevrednic sau chiar eretic, pentru ca nu avem dogma infailibilitatii. In schimb chiar la conciliul Vatican I reprezentantii catolici ce se opuneau infailibilitatii au adus ca argument cazul papie Honoriu I, condamnat ca eretic de un sinod ecumenic pentru pozitia sa fata de monotelism: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Honoriu_I
Oricum, asa cum vedem in niciun caz patriarhul Constantinopolului n-a condamnat la moarte.

Termenul de "cezaro-papism" (observam cum cuprinde in el referire la papa, ca o gluma) a fost inventat in secolul XVIII si catolicii apoi l-au utilizat impotriva BO. Aceste termen desemeaza un suveran care detine si puterea politica si cea spirituala. Aceasta de fapt nu s-a intamplat aproape deloc, asistam mai mult al incercari de a se impune in viata Bisericii.
De exact acelasi tratament au beneficiat si episcopii Romei atunci cand Roma era parte din imperiul roman de rasarit. Imparatul aproba numirea unui papa, chiar la discutia despre primat si Sf. Grigorie venise vorba de papa Pelagius I si II. Papa Pelagius I este numit reprezentant al Romei la Constantinopol, iar imparatul il inchide pentru a aproba momofizismul. Apoi Pelagius I este ales papa ca si candidat al imparatului. La inceput se opune imparatului, dar apoi adopta si el pozitia monofizita a imparatului. http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Pelagius_I
Ca sa nu mai spunem de papa Martin I, arestat de imparat si apoi condamnat la moarte, dar in final doar exilat. Apoi, odata cu papa Adrian I incepe colaborarea Romei cu francii, acestia din urma incercand sa impuna papii favorabili lor si mai ales sa impuna eroarea lor, Filioque. In scrierile ortodoxe se mai spune ca Roma a fost acaparata de franci (apoi si germani), disparand Roma latina.

Legat de inchizitie, cum am mai spus, chiar daca nu ar fi fost nici macar o condamnare la moarte sau tortura, important e ca aceasta a fost doctrina BC, a facut parte din practica si invatatura ei. Se poate observa ca inchizitia este numita sfanta de BC.
In Biserica atat cea din primul mileniu cat si cea dupa schisma (numita BO) se combatea erezia, dar doar prin excluderea ereticilor din Biserica, anatemizarea lor. Desigr, acestia se puteau intoarce oricand, atunci cand lepadau invataturile gresite.

Si eu am sustinut aceeasi idee (bine, discret si civilizat nu in piata publica :)) si nu prea au sarit cu gura decat vreo 2-3, un ateu si vreo 2 sectanti (daca tot ai folosit termenul "sectare").

Era o faza, cica sunt unii "aparatori ai mediului" care sustin ca suprapopularea este cauza dezastrului ecologic si zic asa: "Stiu ca unii vor spune ca suna a fascism, dar eu sunt de parere sa folosim orice mijloace avem la indemana pentru a reduce suprapopularea...etc".

Ce sa le raspunzi unor astfel de oameni?
"Ceea ce spui suna a fascism.."

In mod evident, exista in unii pasiunea de a da cu pumnul, de a zdrobi capete, de a arde pe rug, problema e ca un minim de simt moral nu-i lasa sa faca din aceasta placere un scop in sine, asadar simt nevoie sa aduca o justificare cu aparente morale la aceste gesturi de cruzime, incercand sa le altoiasca pe credinta crestina, Evanghelie, o aparenta si ipocrita grija de aproapele, care de altfel este si el pe lista de asteptare a purificarii prin foc (la propriu), ca nu se stie ce pacate smintitoare mai are..

In mod evident, exista in unii pasiunea de a da cu pumnul, de a zdrobi capete, de a... Mie mi se pare ca este exact ceea ce faceti dumneavoastra. Razboaiele izbuncesc pentru ca in noi insine nu avem pace si atunci din prea plinul inimii se nasc vorbele si actiunile noastre. Nu uitati ca din cele 7 biserici, cea care a avut atributul de "caldicica" a fost aruncata afara. Si ca vorbim de Inchizitie, numai "caldicica" nu a fost ea. In aceast mare avint patriotic pe care il afisati va intreb: daca miine ar fi sa va infatisati in fata Domnului, miine va fi ziua in care veti muri, oare, in fata Judecatorului, va fi mai bine pentru dumneavoastra ca ati fost la biserica in fiecare duminica, obligat, sau ca ati lipsit de la biserica, liber fiind? Sau alta intrebare: oare va fi mai greu pentru papii catolici care vor trebui sa dea socoteala pentru 2000 de morti pe care i-a facut Inchizitia in 700 ani de existenta sau pentru patriarhii Bisericii Ortodoxe Romane care asa au avut grija de turma lor ca in fiecare an crestinii ucid 250.000 prunci nenascuti?

Intr-adevar, caldicica n-a fost Inchizita ca pregatea niste focuri de mama mama.
Si sa nu uitam de torturile, ca numai "caldicele" nu erau.

Stiti care era logica din spatele lor? Ca daca sunteti de partea adevarului, Dumnezeu va va da tarie sa rezistati, daca nu rezistati, sunteti o mincinoasa.
Daca maine biserica romano-catolica, va re-introduce aceasta "logica" la nivel generalizat ce ziceti, dumneavoastra personal veti ramane sa validati logica sau va luati picioarele la spinare?
In orice caz, stiu ce vor face majoritatea romano-catolicilor.

2000 morti doar? Tare m-as mira. Ati pus la socoteala si cruciadele?
Unii zic ca doar Inchizitia a facut 50 milioane de victime.
Nu zic ca or fi avand dreptate, dar sunt curios de sursa cifrelor, ambele mi se par oarecum extreme.

Si cum ramane cu familiile celor ucisi, cu cei care i-a indepartat de credinta prin aceasta pseudo-evanghelie predicata dupa cum ati spus timp de 700 ani, cu atata convingere incat, dupa cum vedeti, unora din tovarasii dvs. de credinta le este pe plac si acum, transformandu-se in avocatii Inchizitiei?
Pardon, a "Sfintei Inchizitii", ca asa o numiti.

Pastorul nu este vinovat pentru oaia care nu asculta de vocea lui si behaie dupa lup.
Dar in schimb este vinovat pentru oile care cu mana lui le-a trecut prin frigare si le-a azvarlit la lupi.

Din exemplul vechilor farisei trebuie sa invatam ca subiectivitatea si partinirea sint cai mult ocolitoare.
De ce spun partinire, fiindca in virtutea cautarii unui vinovat care sa fie tap ispasitor pentru toate relele incepem sa tesem o plasa de minciuni la adresa altora - nu neaparat noi personal dar confrati de-ai nostrii sau poate inamici comuni cunoscind predispozitia noastra de a crede asazisele "dezvaluiri interne" care nu pot fi dovedite in realitate decit cel mult prin inscenari intentionate. Plasa in care ne aruncam orbeste crezind ca a gasit vinovatul si solutia miraculoasa.
Ne batem cu pumnul in piept ca dorim o societate curata , cit de curata? raiul pe pamint si fara incercari nu este deocamdata posibil pina in momentul incheierii Judecatii- insa doar ne batem cu caramida in piept fiindca in realitate nu mai facem cine stie ce in conditiile in care probabil s-ar mai putea face si alte lucruri.
Ii acuzam pe masoni de vrajitorie si de impunerea imoralitatii -pai cum impun ei ? Se duc la interpretii de folclor ca sa le schimbe versurile cintecelor din "sotioara mea" in "mindrele mele"? Bineinteles ca nu.
Sau poate ii acuzam ca de ce nu impun in SUA niste norme morale in ceea ce privete media, filmele si conduita oamenilor. Pai credeti ca ar putea?
Noi de ce nu facem asta la noi in tara si in toate tarile capitaliste fie ele si orientale pe unde nu a calcat pas de mason si unde puterea economica este una locala -astia care ne credem de buna credinta?
Findca sistemul capitalist si interesele lui materiale dicteaza -cu masoni sau fara ei- fiindca lumea vrea sa fie libera la mare si la soare. Caci in caz contrar la urmatoarele alegeri nu te mai alege nimeni daca impui un lucru si apoi ai contracandidat care nu vrea acelasi lucru.
Dupa 90 citiva oameni de buna credinta au vrut sa formeze niste asociatii lucrative si de agricultura dupa modelul altora deja existente in occident si in Israel, in care sa nu existe patronat si proletari- dupa exemplul carora sa extinda apoi la nivelul intregi societati asa incit sa nu mai fie exploatare , bogati si saraci, someri.
De ce nu au reusit? Fiindca politicienii acelei vremi si patronatele din spatele lor nu le-au convenit ideea asa incit initiatorii in scurt timp s-au trezit pe cap cu tot felul de controale de la garda fiananciara si alte garzi plus ca li sa intentat tot felul de procese false prin care urmau sa fie bagati la racoare pentru multi ani.
Insa noroc ca au fost preveniti de cineva care stia ce li se pregateste si au reusit sa plece in graba din tara. Similar cum unii magnati rusi stau la Londra pentru ca la ei Putin si cu mafia lui din servicii i-ar fi matrasit demult asa cum au facut si cu altii care zac in puscari cu averile confiscate de stat.
Problema e ca noi inca nu meritam, nu sintem atenti pe cine votam, nu avem acea pace prin care sa citim omul dincolo de ceea ce spune electoral. Ca nu ne implicam si stam pe margine asteptind pe altii sau visam la solutii fanatice pe care nici macar Vadim nu le-ar putea pune in practica.

Si credeti ca increngatura de interese din politica-justitie-patronat este opera masonilor? ca ei sint autorii mortilor din revolutie in conditiile in care din Rusia intrasera sute de masini cu cite 4 turisti barbati in fiecare ? ca ei sint de vina ca inainte de 89 erau securisti in sutana si ca fostii activsti de partidsi fii lor azi sint magnati si politicieni?
Si atunci de ce bisericile le cauta din ce in ce mai intaritat nod in papura chiar si unde nu exista?
Din motive duhovnicesti? prea putin. Din motive de interpretare dogmatica si pentru ca ei ar detine in mod similar niste revelatii si adevaruri pe care si bisericile le detin dar pe care reciproc le tainuiesc? posibil. Mai cu seama ca sint urmsii vechilor calugari templieri acuzati apoi pe nedrept din ratiuni politice - in urma carora ar mai fi trebuit sa ramina citeva corabii pline cu aur in afara de grosul averilor ordinului confiscate si insusite deja de acuzatori.
Pentru ca au puterea financiara sa creeze o organizatie religioasa care in viitor ar putea deveni concurenta, binecuvintata si de succes? Una care pe baza acelor revelatii sa poata unifica toaet marile religii prin care s-ar aduce pace si teocratia pe intregul pmint? Nu e exclus.
Pentru ca biserica stie in secret ca acest lucru este posibil, inevitabil si pentru ca se simte neputincioasa? Cine stie?
Pentru ca nu cred ca este un lucru bun ci doar unul cu siguranta rau? Sigur. Altfel unii reprezentanti religiosi nu ar mai fi avut tendinta sa creada ca realitatile minunate profetite de Zaharia in cap 12 nu mai sint posibile si ca ar trebui scos si acel capitol.
De ce nu mai cred ca e posibil? Fiindca implinirile generale pozitive din Zaharia 12 (si nu numai) presupun logic prezenta autoritati lui Dumnezeu insusi intrupat in care ei nu cred si nici nu o doresc -la fel ca vechii farisei.
Posibilitate dogmatica care ar putea reiesi incluisv din unele versete din VT si din unele din NT si in care masonii probabil cred avind si vechi revelatii suplimentare la rindul lor, ca dealfel si unii calugari din ortodoxie care au pastrat cu tarie traditia unei vechi revelatii primita de la Iisus (numita "dogma secreta") in ciuda prigonirii mai marilor dregatori de la noi din tara.
Acum ramine de vazut ce e si ce nu e posibil.

Astfel de demonizari si de viziuni eschatologice , revelatii calugaresti mai mult sau mai putin crezute au loc si in fostul spatiu sovietic.
Insa demonizarea principala este la adresa Bisericii si a sinodului Bisericii Ruse despre care alte profetii calugareasti rusa spun ca hotariri importante de acest gen se vor lua la al 8-lea sinod ecumenic pan-ortodox.
Demonizarile find cu precadere din partea unei firave dar guralive Asociatii intra (si extra) bisericesti condusa in mare parte de preoti si ierarhi ai Bisericii ortodoxe a Republicii Moldova. Asociatie care militeaza si se implica in diferite activitati sociale crestinesti asa incit dintr-un anume punct de vedere au si de ce sa se bata cu pumnu in piept dar si credibilitate teologica. Apecierea lor din partea sinodului moldovean este evidenta caci au fost laudati public si li s-a conferit o anume distingtie religioasa, in ciuda faptului ca nu e treaba lor sa aprecieze sau sa infiereze public fara dovezi sinodul rus atita vreme cit au atributiuni locale si nu se afla teologic sub tutela rusa. Restul clericilor se pare ca au pareri impartite in acest sens. Multi dintre ei prefera o atitudine de neutralitate duhovniceasca.

In zona catolica se pare ca circula si acolo diferite zvonuri si revelatii.
In legatura cu posibilele schimbari declansate de actualul papa -despre care unele pofetii spun ca va muri in exil -cit si despre al 112 papa despre care se spune ca va fi femeie, ca va fi mai intii ales de popor si ca va schimba in bine soarta crestinatatii si care va pastra institutia papala doar 5 minute..
Dealtfel am inteles ca pe forumurile de discutii web se dezbat variantele de interpretare ale simbolurilor continute de cea de-a treia profetie de la Fatima al carei text integral a fost totusi cumva dezvaluit -despre care abia recent am aflat si eu. Profetie in care este continuta moartea prin impuscare a unui papa neprecizat si a inca unui mic grup de oameni clerici si nonclerici care il urmeaza. Impuscare de la distanta din partea a doi soldati.
Nici in lumea orientala se pare ca nu este liniste completa din acest punct de vedere, cu ceva ani in urma a avut loc un miracol la manastirea buddhista Chongyessa din Coreea de sud. O specilitate rara de mici flori despre care se spune ca infloresc odata la 2-3000 de ani au crescut si inflorit chiar din pleoapele unei statui a zeitei Kuan Yin care a trait in China antica, statuie din lemn tare acoperita cu un strat de aur.
Acest miracol pe plan local a fost recunoscut -ca semn al apropierii unor mari evenimente pozitive in intreaga lume -de catre calugari conform unei revelatii vechi de citeva sute de ani. Florile albe inalte de pina la 1cm sint dispuse in cite un sir aliniat asa incit formeaza gene globilor oculari.
Fenomenul nu este unic, a mai fost semnalat la inca 4 manastiri din Coreea si tot pe statui dar si pe alte suporturi (mai rezonabile) in diferite zone ale lumii.
In lumea musulmana diferite traditii locale il asteapta pe cel promis Cel Indrumat (Mahdi) despre care unele Hadith-uri spun ca a fost profetit de Mohammed si ca va avea toate puterile lui Allah care va aduce pacea pe pamint, calauzire, rasplata si pedeapsa si va unifica toate religiile fiind al 12 le Mare Imam.
Din acest punct de vedere exsta mai multe traditii de imamat, fiecare cu linia ei de imami , unele cu 7, altele cu 12 si altele cu 14 iar alta linie este in interiorul sufismului a carei numartoare a ajuns la 11 si unde aici fiecare din marii imami trebuie sa treaca de niste examene de sfintenie iar in cazul celui e-al 12-lea testele sint mult mai grele incit-spune traditia- nu pot fi trecute de nimeni altcineva, ele includ si minuni obligatori intre care si cele pe care le-a facut Iisus si inca citeva in plus.

:-)) frumos..Dar mai sunt si oi care se cred pastori..:-))

Crimele practicate în numele credinţei - o trădare a lui Hristos
 

Dragi fraţi creştini,
Cred că, într-un anumit sens, toţi participanţii la această discuţie au dreptate... întrucât toţi suntem de acord în privinţa faptului că aspectul esenţial al existenţei este relaţia cu Dumnezeu şi promovarea credinţei în societate.
Neînţelegerea, în opinia mea, provine din încercarea fiecăruia dintre noi de a apăra faptele înaintaşilor noştri din confesiunea căreia îi aparţinem. Astfel, din dorinţa legitimă de a-şi apăra propria confesiune, confraţii catolici încearcă să justifice existenţa Inchiziţiei şi-i acuză pe patriarhii ortodocşi de crime, iar ortodocşii susţin că, de fapt, Biserica Romano-Catolică este responsabilă pentru arderile pe rug practicate, în Evul Mediu, în numele credinţei creştine. Astfel, din punctul meu de vedere, cauza neînţelegerii dintre noi este faptul că exprimăm aceleaşi idei în termeni diferiţi: toţi suntem de acord că orice crimă este păcat deosebit de grav, indiferent de pretextele folosite de criminali; toţi suntem conştienţi de faptul că vrăjitoria şi ideologiile necreştine constituie, de asemenea, păcate şi maladii spirituale care-i pot îndepărta de Dumnezeu pe cei care se lasă amăgiţi. Totuşi, cred că singura problemă în această discuţie constă în faptul că noi asociem crimele unor fanatici cu religia creştină - "religia iubirii" şi a adevărului. Domnul nostru Iisus Hristos, în Care noi toţi credem din întreaga noastră fiinţă, ne-a poruncit, în cuvinte clare şi imposibil de răstălmăcit, iubirea faţă de vrăjmaşi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi şi rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă şi vă prigonesc". În categoria celor care ne "vatămă" şi ne "prigonesc" se încadrează, cu siguranţă şi adversarii Bisericii - vrăjitorii, masonii şi toţi cei enumeraţi în comentariile de la acest topic - a căror intenţie este aceea de a ne produce cel mai mare rău, despărţindu-ne de Dumnezeu. De aceea, convieţuirea cu astfel de persoane este un prilej de a pune în practică porunca divină a iubirii duşmanilor. Acest fapt cred că ne este tuturor clar. Din acest motiv, acei "creştini" din istorie (ortodocşi sau catolici, n-are nicio importanţă!) care, în numele credinţei, au practicat crime sunt apostaţi şi trădători ai lui Hristos. Limbajul meu este excesiv de dur? În acest caz, îmi voi reformula ideea într-un mod şi mai intransigent: cei care au ucis oameni în numele lui Hristos (indiferent că au fost ortodocşi sau catolici) au renegat credinţa şi au păcătuit împotriva Duhului Sfânt, atribuindu-I Acestuia idei şi practici anticreştine şi distructive. Fanatismul - păcat deosebit de grav - este o trădare a credinţei pentru că, ucigând în numele Dumnezeului iubirii, cei care au căzut în această patimă au renegat însăşi esenţa creştinismului - dragostea şi iertarea - căzând astfel în cea mai gravă formă de apostazie. Pentru mine (şi cred că pentru mulţi alţi creştini ortodocşi) nu este nicio problemă să combat, cu toate argumentele care-mi vin în minte, crimele ortodocşilor comise în numele religiei, pentru că acei nefericiţi nu mai sunt creştini, ci fanatici şi, prin urmare, trădători ai lui Hristos. Am întâlnit un ateu care susţinea, în mod total ilogic, ideea că religia creştină este falsă şi, prin urmare, nu ar mai trebui să existe. Care era principalul său argument? Tocmai existenţa Inchiziţiei şi imoralitatea unora dintre preoţii ortodocşi din zilele noastre. Am încercat să-i explic faptul că adevărul sau falsitatea unei concepţii filosofice sau religioase nu se poate demonstra/combate prin sofisme, confundând persoanele cu ideile, ci printr-o analiză obiectivă, "sine ira et studio", a principiilor acelui sistem de gândire. Nu ader sau blamez o credinţă, în funcţie de atitudinea aderenţilor, ci doar în funcţie de ideile existente în acea concepţie de viaţă. Pentru a înţelege cât de copilărească este această idee folosită de către atei drept argument al necredinţei lor, voi încerca să schiţez un astfel de raţionament sofistic naiv: un credincios, după ce a ieşit din biserică, a aruncat câteva hârti pe spaţiul verde din faţa blocului, cu toate că exista un coş de gunoi în apropiere; credinciosul respectiv era ortodox; concluzia ar fi că Ortodoxia este împotriva protejării mediului. :)) Înţelegeţi eroarea de logică?
De aceea, faptul că unii fanatici au pronunţat sentinţe contrare raţiunii în numele sfintei noastre credinţe creştine nu poate fi un argument împotriva creştinismului sau a Bisericii Catolice, ci ne poate conduce doar la concluzia că acei nefericiţi au folosit credinţa cea adevărată pentru a-şi justifica ura împotriva semenilor şi că, cel mai probabil (nefericiţii!) şi-au pierdut mântuirea. O dovadă a faptului că Biserica Romano-Catolică nu este responsabilă pentru crimele petrecute în Evul Mediu este poziţia admirabilă a vrednicului de pomenire Papă Ioan Paul al II-lea, beatificat recent de către B C. Dacă acest creştin autentic a condamnat războaiele religioase şi orice formă de ură practicată sub pretextul apărării credinţei, înseamnă că şi credincioşii catolici, fiindu-i fideli Papei, vor înţelege (sau au înţeles deja) că cei care au aprins focul pentru a lua viaţa semenilor lor, chiar în clipa luării acelei decizii, şi-au pregătit lor înşile flăcările Iadului. Nu am obiceiul de a ţine astfel de discursuri... :) Dar consider că este absolut necesar ca, solidarizându-ne între noi, strângând rândurile în jurul lui Hristos, Mântuitorul nostru, să ne dezicem de orice ideologie anacronică ce i-ar putea îndepărta de adevăr pe cei mai sceptici şi ar putea constitui pentru atei argumente în susţinerea necredinţei lor.
Sper că mi-aţi înţeles mesajul... În loc să-i apărăm pe trădătorii poruncilor lui Dumnezeu care şi-au întinat conştiinţele prin crime (indiferent de confesiunea lor), ar fi mult mai util să-L mărturisim împreună pe Hristos Dumnezeu, Cel Care nu doreşte moartea păcătoşilor, ci întoarcerea lor. Pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Stăpânul vieţii noastre, Nădejdea şi Bucuria inimilor noastre, un singur suflet omenesc valorează mai mult decât lumea întreagă. :) Cum am putea crede că El Se bucură văzând dezbinarea credincioşilor Săi şi - cu mult mai grav - încercarea unora de a-şi justifica păcatele, răstălmăcind învăţătura Evangheliei? Inchiziţia, anumiţi clerici ortodocşi ş. a. m. d. au practicat crime nu pentru că aşa le dicta conştiinţa, ci pentru că, în contextul istoric de atunci, războaiele şi uciderile erau fapte foarte des întâlnite. Vlad Ţepeş nu şi-a tras adversarii în ţeapă pentru că aşa a visat el noaptea, ci fiindcă acel groaznic supliciu era practicat în multe state ale vremii şi părea ceva normal, o formă de apărare împotriva celor răi. Aceasta este situaţia... Vlad Ţepeş rămâne un mare domnitor al Ţării Româneşti, ale cărui merite nu pot fi contestate, dar nici nu ne putem declara nostalgici ai tragerii infractorilor în ţeapă. :) La fel este, cred, cazul cruciadelor, Inchiziţiei şi cazul altor forme de represiune împotriva ereticilor. Dacă cei mai mulţi dintre creştini nici nu puteau citi Sfânta Scriptură (deoarece nu cunoşteau limbi clasice, iar Biblia nu fusese tradusă în limbile moderne), credeau orice le spuneau anumiţi dictatori ai vremii - inclusiv că Hristos i-a trimis în cruciadă şi le-a poruncit să ardă ereticii pe rug. Este trist, dar nu toţi cei care se numesc "creştini" sunt demni de acest nume. Nu toţi cei care, în Evul Mediu, s-au declarat "catolici" au fost membrii fideli ai Bisericii pe care susţineau că o apără.

Să ne ajute Dumnezeu pe toţi să fim vrednici de numele de creştini, arătându-ne prin fapte fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos prin har!

Hristos în mijlocul nostru!

Laura Stifter

Draga Laura, nu stiu daca ai citit cu atentie ceea ce s-a scris la acest subiect. In primul rand niciun papa nu a condamnat inchizitia sau cruciadele, ci exagerarile lor. Pentru BC inchizitia se numeste Sfanta Inchizitie, nu poate fi condamnata. Apoi unii inchizitori au fost facuti sfinti de BC, nu sunt unii fanatici.
In al doilea rand unde ai citit ca un patriarh ar fi condamnat la moarte pe cineva? Caterisit inseamna demis din treapta ierarhica, in cazul de fata de mitropolit si devenit simplu calugar. Exista ceva si mai greu impotriva ereticilor, anatema, care inseamna excluderea din Biserica.

inchizitia
 

Cine e interesat sa citeasca despre razboaiele religioase ii recomand cartea "Furiosii Domnului" de Georges Blond. Acolo e descrisa lupta dintre catolici si protestanti, in Franta lui Ludovic al XIV-lea, Irlanda.

Corect. Foarte bună observaţie.

Iarăşi, corect. Pentru un maximum de rigurozitate, acest organ al Bisericii s-a numit până în urmă cu puţine decenii: Sfântul Oficiu al Inchiziţiei.

Deasemenea, cruciadele sunt adesea numite Sfintele Cruciade. Şi în cazul lor, Papa şi-a cerut scuze nu pentru existenţa lor, ci pentru excesele şi deturnările care s-au făcut atunci când Biserica a scăpat situaţia de sub control, cea mai regretabilă fiind tâlhărirea Constantinopolului în anul 1204.

De altfel, mi se pare tipic şi amuzant în acelaşi timp faptul că mulţi ortodocşi din România (probabil aceiaşi care au ce au cu Sfânta Inchiziţie şi Sfintele Cruciade) îi acuză pe catolici pentru faptul că nu au furnizat destule ajutoare militare în rarele situaţii în care domnitorii români s-au opus turcilor. Cu alte cuvinte, Papa a greşit în următoarele două situaţii:
1) când a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice
şi
2) când nu a chemat la luptă împotriva expansiunii islamice.

Privitor la atributul Bisericii de a incerca sa impuna o anumita politica seculara: oare nu BOR, in mod oficial, precum si ortodocsii romani, in mod neoficial, au protestat acum cativa ani, cand s-a dezincriminat homosexualitatea, din punct de vedere al legii penale, prin abrogarea art. 200 C.p. ?!

Din nou constat că vă plac sofismele. E o diferenţă între a ataca şi a te apăra.

La data la care bizantinii au cerut ajutor militar catolic, furnizand astfel pretextul primei cruciade, nu prea exista aceasta diferenta.

Ca mai tarziu, s-a constatat ca, datorita nu in ultimului rand duplicitatii bizantine, apusenii au hotarat sa pastreze pentru ei teritoriile cucerite, e alta problema.

Oare ce-ar spune Domnul Hristos?
 

Oare Mântuitorul Hristos, dacă I-am cere permisiunea de a reînfiinţa Inchiziţia, cum ar reacţiona? Cred că în felul următor:

51.Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. 52.Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. 53.Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. 54.Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? 55.Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. 56.Şi s-au dus în alt sat.


Doamne ajută!

Exact acesta a fost scopul Inchiziţiei. Să nu se piardă suflete, să fie mântuiţi cât mai mulţi.

Daca acesta a fost scopul ei, ma intreb de ce nu mai exista Inchizitia si astazi, ca doar si azi mai trebuie sa se mantuiasca oamenii.

E aberant sa crezi ca mergand la biserica cu forta, vei rezolva ceva sau te vei mantui. Poti obliga un om sa mearga la biserica, dar nu-l poti obliga sa creada si sa-si ridice inima sus la El. Mersul la biserica nu te face credincios, la fel cum statul in garaj nu te face masina.

"Nimeni sa nu sileasca pe aproapele sau, nici macar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intra nechemat."-Nicolae Steinhardt

Inchiziţia există şi azi şi (să sperăm) va exista mereu, doar sub alt nume: Congregaţia pentru Doctrina Credinţei.
Ceea ce nu mai există sunt statele creştine. Statele de azi nu mai solicită Congregaţia pentru Doctrina Credinţei să se pronunţe dacă o cutare ori cutare faptă este sau nu vrăjitorie deoarece vrăjitoria nu mai este incriminată. Tot aşa cum sacrilegiul nu mai este incriminat, avortul nu mai este incriminat, sodomia nu mai este incriminată, adulterul nu mai este incriminat. În curând, nu va mai fi nici prostituţia şi, probabil, nici pederastia.

Eu nu am auzit ca Inchiziţia să fie solicitată pentru nemersul la Biserică, acest lucru nefiind niciodată incriminat în nicio legislaţie.
A existat un obicei în satele săseşti (protestante) de la noi ca, cei care nu vin la biserică (afară de binecuvântate motive) să primească o amendă comunitară. Banii se depuneau într-o ladă, numită lada Vecinătăţii (o "Vecinătate" era o subdiviziune a unui sat). Periodic, se deschidea lada şi, cu banii adunaţi acolo, se dădea o petrecere frumoasă, în care băieţii şi fetele dansau în jurul unui brad aflat, de regulă, în faţa bisericii. În multe sate, acel brad există şi azi.

Motivul pentru care nemersul la biserică nu trebuie incriminat, pe când vrăjitoria da, este acela că cel care nu merge la biserică îşi face rău sieşi, încălcând o poruncă a Bisericii. Dimpotrivă, cel care recurge la vrăjitorie face rău altora şi încalcă o poruncă a lui Dumnezeu. Chiar porunca numărul 1.

Pentru Catalin2
 

Catalin, Doamne ajută! :)
Aşa ştiam, că Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când a mers într-o vizită oficială în Grecia, a cerut scuze în numele B C pentru cruciada a IV-a (1202-1204), încheiată prin cucerirea Constantinopolului. Credeam că şi-a cerut scuze şi pentru existenţa Inchiziţiei, dar dacă nu a fost aşa... În orice caz, această atitudine deschisă, capacitatea acestui Papă de a recunoaşte adevărul istoric ar trebui să-i îndemne la o mai profundă reflecţie pe creştinii catolici... M-aş bucura ca ei să recunoască faptul că ideologia potrivit căreia păcătoşii pot fi ucişi în numele Domnului este o erezie gravă, care nu are nicio legătură cu religia creştină. Creştinii catolici autentici nu ar fi capabili nici măcar să asiste la o execuţie prin ardere pe rug (sunt sigură, deoarece cunosc doi creştini catolici deosebit de credincioşi, cărora cred că le-ar fi milă şi să lovească un animal) şi totuşi, în încercarea de a-şi apăra propria confesiune, susţin idei pe care ei înşişi nu le-ar practica niciodată. De aceea, am încercat să arăt că răposatul papă a fost foarte ostil ideii de război religios (cel puţin, aşa ştiam).
În privinţa întrebării referitoare la patriarhii ortodocşi care ar fi condamnat la moarte... Personal nu ştiu să fi existat în istoria Bisericii noastre vreun asemenea caz. Au existat, aşa cum spuneai şi tu, caterisiri şi excomunicări, dar nu ucideri. Ceea ce am încercat să susţin în mesajul anterior a fost ideea că, dacă mi s-ar demonstra, cu argumente istorice, că un anumit ierarh ortodox a comis crime în numele credinţei, i-aş critica atitudinea fără nicio mustrare de conştiinţă... şi n-aş ezita să numesc o astfel de faptă "crimă abominabilă" şi chiar "blasfemie", cu toate că ar fi fost săvârşită de către un ortodox. De ce? Tocmai pentru că, dacă ar fi existat un astfel de caz, autorul faptei ar fi căzut din credinţă, în urma acţiunilor sale contrare iubirii creştine. Deci, înţeleg să-mi mărturisesc credinţa ortodoxă, argumentând dogmele noastre, cinstindu-i pe Sfinţii noştri, practicând şi promovând rânduielile din cultul divin public ortodox, dar nicidecum apărând, fără niciun motiv, greşelile ierarhului x din secolul y, doar pentru că acel ierarh s-ar fi pretins ortodox şi şi-ar fi justificat păcatele prin apartenenţa la Ortodoxie. Cred că fanatismul este un păcat cel puţin la fel de grav ca necredinţa. De ce spun "cel puţin la fel de grav"? Deoarece un necredincios, de multe ori, îşi pune în pericol doar propria mântuire, relaţia sa cu Dumnezeu, în timp ce fanaticii, prin nebunia lor spirituală, îi îndepărtează şi pe alţii de Hristos. :(

Cunosc personal atei care sunt incapabili de a înţelege distincţia dintre creştinism şi imoralitatea unui anumit cleric, dintre învăţătura revelată de Domnul Iisus şi războaiele politico-religioase organizate în anumite perioade istorice. Este trist... De aceea, încercam să-i conving pe confraţii catolici de pe forum (observ că fără succes, din păcate) că, pentru a-şi mărturisi corect credinţa, trebuie să se delimiteze clar de păcatele şi ideologiile din vremuri apuse. În caz contrar, vor contribui, fără voia lor, la îndepărtarea oamenilor de credinţă... Este foarte gravă situaţia. Să ne imaginăm cum ar reacţiona un suflet rătăcit de la adevăr, plin de îndoieli care, încercând să-L caute pe Dumnezeu, ar decide să intre pe un forum religios şi, intrând aici, ar observa că mai există creştini care susţin că anumite persoane ar trebui pedepsite cu moartea. Acei semeni ai noştri slabi în credinţă, pentru a căror întoarcere la adevăr suntem responsabili (cum scria, într-un mesaj mai vechi, domnul Mihnea Dragomir), nu ar avea de unde să ştie că noi aici purtăm o polemică interconfesională şi că, de fapt, catolicii de pe forum nu ar participa niciodată la păcatul uciderii.
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că noi, creştinii, ar trebui să dezaprobăm şi ideea de excomunicare. Sunt sigură că Dumnezeul nostru Cel iubitor, Care Şi-a dat viaţa pe cruce inclusiv pentru vrăjmaşii Săi (pentru cei arşi pe rug de Inchiziţie), nu vrea ca vreun suflet să fie exclus din Bserică, ci voia Sa este mântuirea întregii omeniri, potrivit Sfântului Apostol Pavel care ne încredinţează că Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină". Sfântul Ioan Gură de Aur îi sfătuia pe credincioşi să nu pronunţe cuvântul "anatema" împotriva nimănui (nici chiar împotriva celor adormiţi, a căror judecată particulară a avut deja loc), căci doar Dumnezeu are dreptul de a decide în privinţa sufletelor omeneşti.
Aş dori să închei mesajul cu un citat al părintelui Nicolae Steinhardt - un creştin autentic, probabil chiar un sfânt al vremii noastre : "Nimeni nu vine cu sila la Hristos. Nimeni nu poate impune altuia punctul său de vedere" (Dăruind vei dobândi).

O seară binecuvântată!

Dumnezeu să fie cu noi toţi!

Laura Stifter

Despre pedeapsa cu moartea s-a mai scris, există un topic numai despre asta. După cum se ştie, atât statele catolice, cât şi cele ortodoxe au prevăzut, până în urmă cu câteva decenii, pedeapsa cu moartea, care nu trebuie confundată cu uciderea. Despre aceste lucruri am scris un articol aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/1...sa-cu-moartea/

Să revenim, deci, la subiectul topicului, care este Inchiziţia.