Dvs. credeti ca Sfantul Apostol Pavel voia sa ne arate ca mortii au partasie cu Domnul Iisus Hristos, fara a fi nevoie de INVIERE? Sa intelegem ca invierea nu-si are rostul?

Domnule, eu nu imi bat capul in mod deosebit cu Invierea. Ce ma intereseaza este sa fiu, pe cat posibil, placut Domnului si semenilor mei.


Eu cred in porunca despre care Dumnezeu a spus ca este cea mai mare: Iubeste-L pe Dumnezeu.... si pe aproapele tau.... neconditionat, fara motive, fara alte justificari, fara a astepta nimic, fara a cere sensuri, explicatii, minuni, rasplata.


Dumneavoastra, in schimb, se pare ca sunteti superior tuturor miilor de teologi catolici, ortodocsi, copti si ai altor biserici, care s-au aplecat asupra Scripturii timp de aproape doua milenii, in interpretarea dumneavoastra.

Cind s-a referit la prezenta fizica s-a referit la prezenta sa in chip de om vizibil fiindca Iisus a promis celor care implinesc legea si poruncile ca El va veni si li se va arata (atunci cind un discipol a intrebat -de ce noua si nu lumii?)
Deci venirea Sa este inteleasa ca fiind una fizica -vizibila.

Unii considera ca prioritate este neprihanirea si desavirsirea , altii ca prioritate este credinta in revenirea Lui si a inveirii.

Ambele sint la fel de importante , de ce? fiindca desavirsirea deplina necesara intrarii in Imparatia lui Dumnezeu nu se obtine in locuinta mortilor ci tot aici pe pamint si cum o singura viata nu este deajuns este necesara invierea.

Personal consider ca Pavel nu trebuia canonizat in ciuda faptului ca se pare a avut ceva revelatii insa anumite aspecte ce tin de eschatologie nu le-a inteles f bine.
Ori el le-a inteles dar nu le-a exprimat destul de detaliat ca sa le intelegem si noi la fel. Cert este ca el a crezut ca Iisus si Judecata vor veni in scurt timp pentru ca nu au inteles adevaratul sens al unei fraze a lui Iisus referitoare la "cineva" dintre ei care nu va gusta din moarte chiar de ar veni Judecata -asa incit ei au crezut ca Judecata este in timpul vietii lor.
Asa incit a concluzionat ca o singura viata are omul si apoi vine Judecata-fiindca logic nu mai era timp si pentru alte vieti.
Acest rationament dovedeste ca Pavel nu studiase profetiile VT referitoare la vremurile din urma , sfirsitul timpului, Imparatia sfintilor pe pamint, urgia , razboiul, pustiirea locasului sfint si alte lucruri. Altfel si-ar fi dat seama ca vremea inca nu venise si ca mai dura mult -
"In vrema aceea va fi un drum din Asiria pina in Egipt" "si in Egipt vor mai fi doar 5 orase care vor vorbi limba caldeilor."
"in acele vremuri fluviul cel mare Eufrat va fi secat" pe vrema aceea nu era secat, abia azi cu irigatile intensive a fost secat.
Precum si alte astfel de amanunte.

Studiind Vt ne dam seama ca imparatia sfintilor nu este tot una cu Imparatia lui Dumnezeu desi are legatura tocmai fiindca Imparatia lui Dumnezeu prin intrupare divina vine din nou pe pamint asa cum a fost promis.
In Apocalipsa avem vag explicate doua invieri -prima este a unora a doua a altora.
Noi ne imaginam ca la inviere si rapire vom fi facuti deodata arhanti ca sa putem intra in Impataria lui Dumnezeu insa asa ceva nu scrie nicaieri.
-vedem chipul lui Dumnezeu dar nu pentru ca sintem arhanti ci asa cum si ucenicii au vazut pe IIsus tocmai pentru a fi calauziti spre desavirsirea necesara.
Rapirea inseamna ducerea undeva fara stirea altora.
Rapirea lui Iisus in vremurile Judecatii nu este posibila decit din punct de vedere al trupului fizic pamintesc -caci altfel El ca aspect divin este mereu prezent in Tatal si nu ar avea de unde sa mai fie rapit, iar Tronul este si el pe pamint venit odata cu Cortul sa locuiasca cu oamenii.
A se reciti neaparat Zaharia 14.

Asadar rapirea este de pe pamint pe pamint. iar "rapirea" pentru a intimpina pe Iisus care va imparati pe pamint poate fi explicata si altfel in conditiile in care vom fi albiti si lamuriti si vom trai pe pamint vremurile frumoase promise ale imparatiei sfintilor.
Nimeni nu merge in Imparatia lui Dumnezeu daca nu este deja sfint arhant de pe pamint- la acest lucru s-a referit Iisus cind a spus ca nu va gusta din moarte adica nu va mai merge degeaba in locuinta mortilor ci va intra direct in Imparatia lui Dumnezeu.

Albiti si lamuriti nu inseamna desavirsiti ci doar purificati :"cel incet la minte se va intelepti, cel pacatos se va umple de virtute iar sfintii se vor sfinti si mai mult prin faptele lor."

Faptul ca cei care inviaza sau traiesc in miile de ani ale imparatiei sfintilor si a lui Hristos scapa de a doua moarte inseamna ca au botezul sfint, ceilalti care vor invia peste miile de ani inca nu.
Deasemena scapa si datorita faptului ca nu vor mai fi pacate ci doar inclinatii pozitive.
In aceste mii de ani au destul timp sa fie facuti desavirsiti avind deja asigurata viata vesnica tocmai pentru ca nu vor mai avea de ce sa moara spiritualiceste.
Asta inseamna invierea catre viata vesnica si nu accederea gratuita in Imapartia ingerilor. In acest fel ne primim cununa, treptat treptat.

In VT mai este un verset in care se atara (evreilor) ca Sluga lui Dumnezeu se va aseza si va turna Legea in ei si ei vor imparati. Dar evident nu de unii singuri ci impreuna cu toti sfintii pamintului.

Desemenea mai sint si alte versete care arata ca Sluga lui Dumnezeu nu va obosi pina cind nu va azeza Legea pe pamint.

Sluga lui Dumnezeu nu stim la cine se refera , probabil la Mielul sau la Tronul. Pentru ca in Isaia 52 Sluga lui Dumnezeu este vazut ca avind o infatisare schimonosita fara asemanare cu oamenii de care in prima fara oamenii se vor speria insa apoi vor asculta lucruri (duhovnicesti) pe care nu le-au auzit si care nu li s-au spus.

Stiu. Va bateti capul cu purgatoriul. INVIEREA nu conteaza. Am dreptate?


Daca vreti sa iubiti cu adevarat si sa fiti placut semenilor, trebuie sa fiti motivat de nemarginita dragoste a lui Dumnezeu (care se "materializeaza" in INVIERE si mostenirea vietii vesnice, prin pretul platit de jertfa Domnului Iisus Hristos). Daca nu aveti aceasta motivatie, iubirea dvs. este formala, fortata, superficiala, etc.

P.S. Cunoastem despre iubirea aratata semenilor, de-a lungul secolelor, de unii (foarte multi) credinciosi. Ex: Torquemada.


Miile de teologi, despre care vorbiti dvs., au facut multe greseli si s-au contrazis intre ei ( nu mai vorbesc de faptul ca au contrazis, pe fata, Sfanta Scriptura). Este stiut ca unii "teologi" sunt recunoscuti de o biserica si respinsi de alta. Mai mult, sunt unii Sfinti Parinti ale caror invataturi sunt selectate (unele invataturi sunt considerate bune iar altele gresite - la acelas Sfant Parinte).

Cat priveste cele 2 milenii: pot fi 2 milenii de acumulare de invataturi si obiceiuri gresite.

Pentru mine, adevaratii teologi sunt Domnul Iisus Hristos si Sfintii Sai Apostoli. Iar Ei m-au invatat despre nadejdea revenirii Domnului si a INVIERII.

Sa intelegem doar ca sfintul apostol Pavel dorea sa moara in trup pentru a se bucura de Cristos; iar asta inseamna ca "mortii", adica cei care decedat cu trupul, da, au partasie cu Domnul Isus Cristos; asta ne spune negru pe alb sfintul apostol Pavel. E si credinta catolicilor si a ortodocsilor:dupa moarte, sufletul nostru se desparte de trup si se va bucura sau nu de Domnul nostru Isus Cristos. Asa ne-a invatat Isus Cristos cind, atirnat pe cruce, i-a spus tilharului "Astazi vei fi cu mine in Rai", asa ne spune sfintul apostol Pavel, asa spune si Biserica si asa credem si noi.

Invierea isi are rostul, bineinteles. Insa atunci vom invia si cu trupul. Insa noi ne concentram pe prezent, pe lupta de zi cu zi cu pacatul, ispita, victoria si bucuria in Isus Cristos. Si speram ca moartea fizica sa ne surprinda in starea in care vom putea spune:"nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine". In felul acesta noi vom trai impreuna cu El, indiferent cind va fi invierea in trup, indiferent ca traim aici, pe pamint sau pe lumea cealalta.

Hai nu ma inebuniti ?!

Deci Avraam, care nici nu auzise de Isus Cristos, Inviere si viata vesnica, nu-l iubea pe Dumnezeu, hmm ?!!

Nu din dragoste pentru Dumnezeu a vrut el sa-si sacrifice fiul, ci din formalism si superficialitate, hmm ?!!

Maria, atunci cand a zis lui Dumnezeu: "Fie mie dupa voia Ta", il iubea fara motiv, hmm ?!!

Moise, Aron, David, etc. etc. etc. etc., toti sfintii Vechiului Testament, care nu stiau despre Inviere, il iubeau pe Dumnezeu asa, formal, corect ?!

Dintre musulmani, evrei, nimeni nu-l iubeste pe Dumnezeu, corect ?! Sau il iubesc aiurea, fara sa stie de ce ?

Dumneavoastra, domnule Grasu, si secta dumneavoastra, sunteti ca niste fii care spun: "Il iubim pe tata pentru ca o sa ne lase mostenire pamantul, casele si conturile lui in banca; nu putem sa il iubim pur si simplu; daca nu ne-ar fi promis conturile in banca, nu am avea motiv sa-l iubim".
Daca aceasta este religia pe care v-o doriti, sanatate buna; dar nu mai incercati sa ne-o bagati pe gat sub titulatura de crestinism.

Nu prea stiu ce sa mai cred despre Sfantul Apostol Pavel. In 1 Tesaloniceni cap. 4 (incepand cu vers. 13), ne spune ca "vom fi intotdeauna cu Domnul" (vers. 17) la revenirea Sa si Invierea mortilor. Apoi, dvs. imi aratati ca Sfantul Apostol credea in partasia cu Hristos, pe timpul mortii, inainte de revenirea Mantuitorului si Inviere.

Apoi, chiar nu mai inteleg de ce mai trebuie sa revina Domnul si sa fie o INVIERE. Doar ca sa adune hoiturile celor care oricum sunt cu EL? Mai este om problema: Domnul vorbeste cu mortii (face spiritism)? Nu ar face mai bine sa-i invieze si apoi sa discute cu ei?

P.S. Propun sa incehiem aici aceasta usoara deviere. Subiectul mortii a mai fost discutat. Acum vorbim despre revenirea Domnului si INVIERE.

Domnule Erethorn, Sfanta Scriptura ne spune ca marii oameni ai credintei, din VT, credeau in fagaduintele lui Dumnezeu (inviere, viata vesnica, Imparatia Sa). Asta era si baza credintei lor: fagaduintele Domnului. Iata ce ne spune Scriptura despre acestia:

"si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." (Evrei 11:1). Nu ai nadejde = nu ai credinta adevarata.

"si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui!" (Evrei 11:6)

"Caci el (despre Avraam este vorba) astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu"(Evrei 11:10) - Avraam credea in Imparatia lui Dumnezeu (nu o stiati pe asta).

"Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, .... Caci se gindea ca Dumnezeu poate sa invieze chiar si din morti"(Evrei 11:17-19) - Avraam credea in fagaduintele Domnului si inviere (pe asta chiar ca nu o stiati).

"In credinta au murit toti acestia (este vorba de marii oameni ai credintei din VT) fara sa fi capatat lucrurile fagaduite, ci doar le-au vazut ai le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini ai calatori pe pamînt."(Evrei 11:13) - toata credinta se baza pe fagaduintele pline de dragoste a lui Dumnezeu (INVIERE, mostenirea vietii vesnice) despre care sfintii vechiului testament stiau.

Daca dvs. aveti o credinta bazata pe altceva decat fagaduintele lui Dumnezeu... mi-e foarte greu sa va inteleg.

P.S. Care Sfant din VT il sarbatoriti? In afara de Sf. Ilie eu nu mai cunosc nici un sfant VT sarbatorit.


Domnule, noi il iubim pe Tata, asa cum l-au iubit toti credinciosii din Sfanta Scriptura. Toti au crezut in fagaduintele LUI si L-au iubit.

Dvs. de ce-L iubiti pe Dumnezeu? Treaba asta cu iubirea total nemotivata nu exista nici in Sfanta Scriptura. Sunt doar texte de ale dvs. Pentru ca iubirea adevarata, manifestata in biserica dvs., s-a vazut cu varf si indesat, de-a lungul istoriei (si se va vedea, din nou).

Constientizarea faptului ca am un Dumnezeu care imi poarta de grija si mi-a pregatit un loc in Imparatia Sa, ma indeamna la dragoste. Dumnezeul dvs. doar exista (nu fagaduieste nimic, nu face nimic). E ca un dumnezeu mort. Iar dvs. sustineti ca-L iubiti. Dati-mi voie sa nu va cred.

Nu ma mir ca nu intelegeti ceea ce apostolul Pavel spune, mintuitorul spune, Sfinta Scriptura spune. Dumneavoastra,cei din secte, "ascultind" fiecare in parte de Sfintul Duh, aveti fiecare in parte propria viziune asupra DOmnului. Fiind limitati, iar Domnul infinit, normal ca daca mintea dumneavoastra nu pricepe spuneti ca nu e posibil.


Referitor la deviere: nu e nici o deviere; invierea mortilor nu e adevarata noastra nadejde, cel putin a unora dintre noi. Adevarata noastra nadejde este aceiasi nadejde a sfintului apostol Pavel si a tuturor sfintilor: Isus Cristos. Fie ca traim, fie ca murim, sintem cu El. Dumneavoastra neintelegind cuvintele Sfintei Scripturi va imaginati ca vom trai intr-o stare amorfa pina la sfirsitul lumii cind vom avea parte sau nu de rasplata. Noi consideram ca rasplata noastra deja o avem de pe pamint cind, in necazuri, bucurii, foame, durere sintem cu Cristos.Iar aceasta rasplata va continua si dupa moartea noastra, iar la invierea trupurilor, ne vom bucura sa fim toti slujitorii Lui Cristos impreuna cu EL atita timp cit EL va binevoi sa ne considere slugile sau prietenii Lui.

Concluzie: adevarata noastra nadejde este Isus Cristos. Fara nadejdea in Isus Cristos nici invierea mortilor nu are valoare, caci fara El poate ca vom fi osinditi vesnic, lucru pe care nu il doresc nimanui.

PS Nu gasiti sensul invierii trupurilor in conditiile in care sufletul nostru, dupa moarte poate avea partasie de Isus Cristos? (apopos, cuvintul "hoit" nu-si are rostul atunci cind vorbiti despre un subiect ca acesta si nici atunci cind vreti sa vorbiti cu respect despre creatia Domnului). Cine sinteti pina la urma dumneavoastra sa vreti sa intelegeti tot ceea ce DUmnezeu a creat sau a planuit?

Domnule, va permiteti cam multe prezumtii. Pe toate cele de mai sus le stiam (adica, stiam textele, nu neaparat si interpretarea sectei dumneavoastra).

Ceea ce vedem este interpretarea pe care o da Sf. Paul unor situatii veterotestamentare. Nici una din aceste interpretari ale Sf. Paul nu lasa nici macar sa se intrevada aceasta modalitate cu capul in jos pe care o promovati dumneavoastra, privitor la raportul iubire - incredere in Dumnezeu.

Iubirea primeaza. Ne incredem pentru ca iubim, nu iubim pentru ca ne incredem.


Si daca nu au zi in calendar credeti ca nu-i cinstim ?

E foarte bine ca Il iubiti, dar intelegeti o data ceea ce v-am explicat mai sus - increderea vine din iubire si nu invers.

Domnule, eu nu am nevoie de motive ca sa-l iubesc pe Dumnezeu. Daca nu pricepeti chestia asta, sunteti mai rau decat toti fariseii pe care i-a luat la suturi Mantuitorul; sau, mai bine spus, sunteti demnul lor urmas. Vamesul care isi batea pieptul si plangea nu si-a pus problema "De ce il iubesc pe Dumnezeu".

Cat priveste faptul ca ceva exista sau nu in Scriptura, imi permit sa va amintesc ca, pentru Biserica lui Dumnezeu, sola scriptura este o mare bazaconie. Prin urmare, nu mai incercati sa va justificati ideile cu aceasta doctrina care este straina de Biserica.

eu stiam ca la penticostali sunt "profetii" ... Ah, nu, am uitat, o aveti si dumneavoastra pe profeteasa White....

Aberati ingrozitor. Dumnezeu fagaduieste si face o multime de lucruri. Puneti mana pe Catehismul Bisericii Catolice, si cititi despre subiect de la art. 1021 incolo.

Ceea ce nu puteti sau nu vreti sa ricepeti este ca toate fagaduintele si toate actele de indurare divina sunt o expresie a dragostei, si nu o conditie a ei; si aici ma refer la dragostea reciproca.

Dragostea este motorul dintai, ea este, intr-un fel incomprehensibil pentru noi, la originea Sfintei Treimi, la originea Creatiei, la originea Rascumpararii. Um om care nu intoarce divinitatii aceasta dragoste neconditionata nu este demn de ea.

Am mai spus-o si o repet: dumneavoastra, adventistii, sunteti niste fii care isi iubesc tatal pentru mostenirea pe care o asteapta de la el. Halal dragoste.

Nu va mai contraziceti, fiidca nu conteaza din ce motive credem ca iubim , important este sa iubim, cine iubeste semenii si se poarta respectuos cu siguranta la fel se poarta si fata de Dumnezeu si nu ii cauta nod in papura.

nadejdea e una, iubirea e alta.

Fondul nazuintei in toate religiile este fericirea si perfectiunea morala desavirsorea caracterului indiferent sub in forma ulterioara este ea inteleasa a fi concretizata.

Iubirea este direct proportionala cu desavirsirea deci cu masura in care Dumnezeu pune in noi acea iubire.

Tema este venirea Lui si invierea mortilor insa ea se leaga si de alte teme
cum este venirea lui Dumnezeu (pe pamint) si a sfintilor Sai.(Zaharia)

deci trebuie clarificate citeva lucruri :
-venirea Mielului ca Judecator este realizata in forma umana care presupune o prezenta paminteasca mai lunga pe pamint?
-invierea catre viata vesnica cu trup este una paminteasca sau o transfirmare brusca din starea nedesavisrita in starea desavirsita ?
-venirea lui Dumnezeu si a sfintilor este una de pogorire din cer sau o venire de pe pamint -ei fiind deja veniti deo anume vreme.?
Zaharia 14
4. Şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă jumătate către miazăzi.
5. Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea munţilor se va întinde până la locul unde Eu voi da izbăvire. Şi veţi alerga cum aţi alergat de frica cutremurului, în vremea domniei lui Ozia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi sfinţii împreună cu El.

Voi citi. Banuiesc ca voi gasi o preamarire a bisericii catolice. Sunt curios daca ma insel.


Noi il iubim pe Tatal pentru ceea ce este. "Dumnezeu este dragoste" (1 Ioan 4:8). Si, nu este o dragoste declarativa ci una care se da pe Sine Insasi. La asa ceva nu poti sa raspunzi decat cu dragoste.

Dvs. vreti sa vorbiti de Dumnezeu fara dragostea Lui (care se vede din ceea ce a facut si va face pentru noi, pacatosii). Este absurd, imposibil. Nu mai este dumnezeu.

Stiu ca dvs. nu aveti nevoie de fagaduintele Domnului. Aveti fagaduinte din partea bisericii. Este treaba dvs.

Eu sunt curios daca, dupa ce veti constata ca v-ati inselat (in ipoteza ca aveti onestitatea intelectuala sa faceti acest lucru) va veti inoarce aici pentru a va cere scuze.


Pai inainte ati spus ca-L iubiti pentru fagaduintele Sale, Inviere, viata vesnica etc.

Daca maine vi s-ar arata Dumnezeu si v-ar spune: "Grasule, uite ce e, tu stii ca eu m-am mai razgandit si alta data, stii, atunci cu Potopul; asa ca am stat si am hotarat ca dupa moarte din tine n-o sa mai ramana nimic, nu tu suflet, nu tu Inviere, pentru ca asa Consider Eu ca e mai bine, oricum, o viata de 70 de ani cu Dumnezeu e mai bine si mai mult decat nimic", L-ati mai iubi ?

Eu nu vreau si nu pot sa separ divinitatea de dragoste. De unde ati scos bazaconia asta ?

Cum ii cinstiti?



Atunci de ce nu-l iubiti si pe Allah sau Budha?Sau, ii iubiti si pe acestia, asa ... fara motiv?

P.S. Poate ati facut o greseala de exprimare si ati vrut sa spuneti: "domnule, eu nu am motive sa-L iubesc pe Dumnezeu". Asa, va mai cred.


"Sola Scriptura" este un principiu lansat de Domnul Iisus Hristos (care raspundea cu "este scris" oridecate ori se confrunta cu diavolul sau fariseii). Acelasi principiu l-au respectat si Sfintii Apostoli.

Dar, asa cum INVIEREA este de la Hristos si nu "va bateti capul cu ea", tot asa si principiul cu "este scris" (care este de la Domnul) a devenit o bazaconie.

P.S. Incercati sa nu numiti "Biserica lui Dumnezeu" acea institutie care "a schimbat legile si vremea" (Daniel 7:25).



Nu este nevoie de profetii dragi dvs. (cei la care faceti referire).
Este o vorba in popor, care spune: "lupul isi schimba parul, dar naravul ba". Iar eclesiastul spune: "nu este nimic nou sub soare; ce a fost va mai fi". Ce ziceti, aceste vorbe sunt valabile si pentru vremurile de prigoana, instituite de o putere religioasa cunoscuta?

Fiti sigur ca o sa-mi cer scuze.

Fagaduintele lui Dumnezeu fac parte din ceea ce este El, din caracterul Sau plin de dragoste. Nu pot face o disociere.

Un astfel de dumnezeu sa va imaginati dvs.

Sa va marturisesc ce gandeam, pana sa-L cunosc mai bine pe Dumnezeu: o duceam bine (nu aveam probleme, aproape de nici un fel). Dar, vedeam suferinta si nedreptatea din jurul meu. Ma imaginam vorbind cu Dumnezeu si ii spuneam: "Doamne, oricat de bine as duceo eu, daca m-ai facut doar pentru lumea asta si nu ai altceva pentru mine, inseamna ca mi-ai tras o mare pacaleala". Nu ma impacam cu gandul ca totul se termina la groapa si nu exista o alta lume si viata.
Mai tarziu, am aflat ca "Lucruri, pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." (1 Corinteni 2:9). Acesta este Dumnezeul meu.

Pe cel imaginat de dvs. nu aveti decat sa-l iubiti. Eu nu vreau sa-l cunosc.


O intrebare tangentiala. Daca tot spuneti ca-L iubiti pe Dumnezeu, de ce nu-i respectati poruncile? "Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui."(1 Ioan 3:5)

Cine spune ca nu-i iubesc ? Allah este doar numele lui Dumnezeu intr-o alta limba, iar Buddha a fost un om luminat care a descoperit intr-o oarecare masura Adevarul lui Dumnezeu, in conditiile in care nu avea nici un fel de acces la Scripturi.

Ca ma credeti sau nu dumneavoastra, va marturisesc sincer, ma lasa rece. Pe de alta parte, am facut o greseala de tehnoredactare, intr-adevar.

Da, ca de aia n-a scris nici un rand. Dumneavoastra va auziti ce bazaconii indrugati ?!!!

Isus Cristos a lansat "sola scriptura" ?!! Pai atunci ce treaba a mai avut sa-i invete pe oameni si sa propovaduiasca ?

Ar fi trebuit sa le zica: "Baieti, eu sunt Fiul lui Dumnezeu, ala de care zicea Isaia, acum ma duc sa ma rastigneasca romanii, restul raspunsurilor le gasiti in Scriptura"

Aha, deci ati citit-o pe White..... Daca dumneavoastra doriti sa numiti osecta veche de 100 de ani Biserica lui Dumnezeu, e ok.

Sunt altii si mai agitati pentru care Biserica se compune dintr-o singura persoana: ei insisi, pentru ca numai lor li s-a relevat adevarul Scripturii.





Dupa modul in care interpretati dumneavoastra Scriptura, o sa mai fie o data si Potopul, si imperiul Incas, si dinozaurii.

Adica, exact ceea ce ziceam mai devreme: pentru dumneavoastra crestinismul este marele bilet castigator catre viata vesnica. Este un mijloc de a castiga ceva.

Incerc sa le respect. Sper ca n-o sa aveti tupeul sa pretindeti ca dumneavoastra le respectati in totalitate.

M-am inselat. Imi cer scuze. In acel articol (de 6 randuri si un pic) nu este elogiata biserica catolica (doar daca dezvoltam subiectul "purificare", pomenit in articol).

Totusi, era mai potrivit pentru discutia noastra, sa-mi indicati articolul anterior (1020).


"""""""ARTICOLUL 12
"Cred in viata vesnica"


1020. Creştinul care îşi uneşte propria moarte cu aceea a lui Isus vede moartea ca o plecare spre El şi o intrare în viaţa veşnică. După ce Biserica rosteşte pentru ultima dată cuvintele de iertare şi de dezlegare ale lui Cristos asupra creştinului muribund, îl pecetluieşte pentru ultima dată cu o ungere întăritoare şi i-l dăruieşte pe Cristos în Viatic, merinde de drum, ea îi spune cu mângâietoare certitudine:.....""""""""

Toata nadejdea vietii vesnice este in biserica. Hristos este doar o unealta a bisericii.

Si, ca sa revenim la subiect: cum e cu "moartea ca o plecare spre EL (Mantuitorul)"? Intreb asta deoarece Mantuitorul fagaduieste ca se va intoarce EL sa ne ia (Ioan 14:3). Pe cine sa cred? Pe Domnul Iisus Hristos sau biserica?

Cum incercati? Caci in catehismul catolic, porunca a II-a este desfiintata iar porunca privitoare la ziua de odihna inchinata Domnului (devenita porunca a III-a, deoarece a II-a lipseste) este modificata. Ce respectati de fapt? Poruncile lui Dumnezeu sau poruncile bisericii. Daca raspundeti sincer la aceasta intrebare veti afla ce/pe cine iubiti, cu adevarat. Pe Dumnezeu sau o biserica?

Corect. Nu vreau sa mor. Iar Dumnezeu imi fagaduieste viata vesnica. Imi spune ca ma va INVIA si ma va lua cu EL. Iar eu accept acest "castig". Il cred pe Dumnezeu si-L iubesc pentru sansa pe care mi-o ofera, desi nu o merit nicidecum.

Zi-mi dumneata o alta cale de a mosteni viata vesnica, in afara de fagaduintele Domnului Iisus Hristos. Practic, asta inseamna credinta crestina: increderea in fagaduintele pline de dragoste ale lui Dumnezeu. De aici, pornesc toate: si dragostea de Dumnezeu si dragostea de semeni.

Cam in acelasi fel ganditi si dvs. Numai ca dvs. credeti in biserica (are si ea fagaduintele ei). Eu cred in Hristos.

Dumneavoastra, victima a minciunilor "profetesei" White, intelegeti prin "biserica" o organizatie omeneasca, cum ar fi CAP-ul sau CEC-ul sau Politehnica, in cel mai bun caz, si "marea tarfa a Babilonului" in cel mai rau caz.

Noi, prin Biserica, intelegem altceva:

Biserica se mai numeşte ''Ierusalimul de sus'' şi ''maica noastră'' (Gal 4, 26); ea este descrisă ca mireasa neprihănită a Mielului fără pată pe care Cristos ''a iubit-o şi s-a dat pe sine pentru ea ca să o sfinţească'' (Ef 5, 25-26), pe care şi-a unit-o printr-un legământ indisolubil şi pe care nu încetează să o ''hrănească şi să o îngrijească'' (Ef 5, 29)".

Unicul Mijlocitor, Cristos, a stabilit pe acest pământ Biserica sa sfântă, comunitate de credinţă, de speranţă şi de iubire, ca organism vizibil; El o susţine fără încetare şi, prin ea, revarsă asupra tuturor harul şi adevărul." Biserica este în acelaşi timp:
"societate organizată ierarhic şi Trup Mistic al lui Cristos;
adunare vizibilă şi comunitate spirituală;
Biserica de pe pământ şi Biserica plină de bogăţii cereşti".
Aceste dimensiuni constituie împreună "o singură realitate, complexă, făcută dintr-un element uman şi un element divin.


Biserica este în acelaşi timp cale şi scop al planului lui Dumnezeu: prefigurată în creaţie, pregătită în Vechiul Legământ, întemeiată de cuvintele şi faptele lui Isus Cristos, realizată prin Crucea lui răscumpărătoare şi prin Învierea lui, ea s-a manifestat ca mister de mântuire prin revărsarea Duhului Sfânt. Ea se va desăvârşi în slava cerului ca adunare a tuturor celor răscumpăraţi de pe pământ.

779. Biserica este în acelaşi timp vizibilă şi spirituală, societate ierarhică şi Trup mistic al lui Cristos. Ea este una, formată dintr-un element uman şi unul divin. Aici se află misterul său, pe care numai credinţa îl poate accepta.

780. Biserica este în această lume sacramentul mântuirii, semnul şi instrumentul comuniunii lui Dumnezeu cu oamenii.




Prin urmare, nu incurcati borcanele. Ceea ce White a numit "tarfa din Babilon", noi numim Trupul Mistic al lui Cristos. Dar pentru a intelege acest lucru, dupa cum am subliniat mai sus, este nevoie de credinta.

,,Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi;
şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?“ Ioan 11, 25-26

Întrebarea era cum vedeţi moartea ca o plecare (chipurile) la El? Răspunsul este pe lângă deoarece atât contextul istoric, cât şi cel frazeologic se referă la viaţa [veşnică] de după înviere, nu la "viaţa din timpul morţii" <-------- ia uitaţi cât de ilogic sună!

intrebarea era: in cine sa cred in Hristos sau in Biserica? (cu intentia clara de a discredita Biserica)
am subliniat cuvintele ,,in veac nu va muri,,, cuvinte rostite de Hristos.
si astea sunt ,,tot pe langa subiect,,?

Îmi pare rău, dar evidenţa arată că nu la această întrebare aţi răspuns, ci la alta. Pe care aţi şi citat-o de altfel...

Întrebare suplimentară: a murit, ori ba Lazăr (căci acesta este cadrul frazei aleasă de dvs.)?

chiar daca Pavel s-a referit in 1Tesaloniceni la ce credeti voi(desi nu cred), voi discreditati cuvintele lui Hristos in detrimentul cuvintelor lui Pavel... Iisus vorbeste clar despre viata de dupa moarte(inainte de Invierea de obste).

Nu a murit Lazar, ci a trecut prin moarte la viata... bogatul in schimb a murit...

Să nu facem ghiveci. În Ioan 11 e vorba de alt Lazăr şi niciun bogat.

Nu stiu daca va mai amintiti de 'dansul' :

Facerea 37:35 După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.

7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic?
8. Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu? Iov 11

9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. Isaia 14

13. Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare.
14. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. Pilde 23

2. Dacă se vor strecura în locuinţa morţilor, de acolo mâna Mea îi va apuca, şi de se vor sui în cer, îi voi da jos de acolo; Amos 9:2
19. Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi. Iov 24

12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Pilde 1

14. Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!... Osea 13

14. De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie... Isaia 5

11. "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus". Isaia 7

15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! Isaia 14

24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos. Pilde 15

17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. Psalmi 9

10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. Psalmi 15

15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.

16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. Psalmi 48

16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, Psalmi 54

47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului? Psalmi 88

David: De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. Psalmi 138:8

Solomon: Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. Pilde 15:11
Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat. Pilde 27:20
Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!" Pilde 30:16
Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor). Pilde 9:18

NT :Fapte 2:27,31 Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.

8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Efeseni 4

18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, 1Petru 3

1Petru 4:
5. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
6. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.

9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Apocalipsa 6

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. Luca 16

Solomon : Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl7:1

Pavel : Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Filipeni 1:21,23.

probabil ati incercat sa-l uitati cat mai repede.

Iacov 1:23. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale;
24. S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era.

Lazar si-a incetat existenta sa lumeasca.A murit trupeste, dar sufleteste nu.Sufletul este nemuritor.Moartea sufletului este Iadul(Moartea cea de-a doua).. De aceia si Hristos a spus : Oricine traieste si crede in mine nu va muri in veac.Pentru cei ce au adormit in Hristos moartea trupeasca este o cumpana spre viata vesnica.. Marta ii zice Mantuitorului : "Stiu ca va invia la inviere, in ziua de apoi" , adica ea credea ca voi, ca Lazar nu va invia pana la Invierea de obste.. Dar Iisus ii spune Martei, nu doar atunci Marto ci : oricine crede in mine chiar daca va muri va trai... adica va continua sa traiasca si dupa ce va muri pana la Invierea de Apoi, pentru ca va gasi viata vesnica in Mine(Hristos)... De aceia El zice ca este VIATA SI INVIEREA.La fel ca Marta si la fel ca voi odinioara ziceau si saducheii : La inviere a carui din cei 7 frati va fi? Iar Hristos le raspunde : "Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu."

Ramine de vazut .
Inteleg ca este o discutie intre un catolic si un adventist .
Pe E Withe nu o consider profetesa din lipsa de profetii -in rest a avut mai multe greseli si uneori chiar revelatii divine ca oricare om cu oarece revelatii.
Iar referitor la biserica si la Iisus consider ca Biserica este un istrument in mina lui Dumnezeu insa nu singurul. Si nu Iisus instrument al bisericii ..

Cuvintele lui Hristos: ,,tot cel ce crede in Mine, in veac nu va muri,, - au fost spuse in contextul invierii lui Lazar dar le-a spus pentru toti care, de atunci pana la sfarsitul veacurilor vor crede ca El e Cel care a restaurat starea lui Adam de dinainte de a i se taia filmul, adica starea in care il facuse Dumnezeu dupa chipul Lui spre a ajunge la asemanarea cu El prin virtuti, o stare din care moartea cu siguranta nu facea parte.

Moartea e o sincopa, o oprire, o ruptura de sina pe care nu se mai poate inainta pe calea de la chip la asemanare, o trasatura adaugata, nascuta din libertatea omului de a alege.
Moartea, ca despartire a omului de Dumnezeu nu are cum sa faca parte din planurile Lui.

Daca Adam n-ar fi pacatuit niciodata, e limpede ca n-ar fi existat niciodata moartea ca despartire a omului de Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat pt. a parcurge drumul de la chip la asemanare, un drum care dureaza o vesnicie si doar pacatul poate pune bariera. Or, Hristos, tocmai bariera asta a desfiintat-o pentru ca omul sa inceapa inca de aici si acum sa parcurga lin fara rupturi de sina drumul de la chip la asemanare. Moartea biologica e doar dezbracarea vesmintelor de ,,piele,, pe care i le-a dat Dumnezeu DOAR DUPA cadere, nu inainte. (Facere 3,21)

Or, din conceptia AZ7 ar reiesi ca desi Hristos a anulat bariera, prapastia despartitoare, omul chiar de a crezut in Hristos, dupa ce biologic moare, trupul i se face una cu tarana iar sufletul (partea cea mai valoroasa) se neantizeaza, se evapora pur si simplu.
Cat de conform cu cuvintele lui Hristos, nu?: ,,cel ce crede in Mine, in veac nu va muri,,

o mica/mare intrebare: voi faceti diferenta dintre moartea biologica a trupului si moartea duhovniceasca (despartirea sufletului de Dumnezeu)?

V-ati legat de ceva ce nu v-a convenit (si nici eu nu trebuia sa adaug).
Reformulez intrebarea, in mod mai clar:
ce rost are revenirea Mantuitorului si INVIEREA mortilor?

P.S. In felul acesta revenim la subiect. Problema mortii, a sufletului si altele asemenea s-au mai discutat pe alte thread-uri.

intrebari pentru AZS mai exista o alta lume in afara de asta?ce sunt ingerii?dar demonii?

Nu incercati sa deviati de la subiect. Sa inteleg ca nu va place sa discutati despre nadejdea crestina a revenirii Mantuitorului si INVIERII mortilor pentru viata vesnica?

Ce înseamnă "a învia"? În moarte, separarea sufletului de trup, trupul omului cade pradă putrezirii, în timp ce sufletul merge înaintea lui Dumnezeu, rămânând totuşi în aşteptarea momentului în care va fi unit iarăşi cu trupul său glorificat. Dumnezeu, în atotputernicia sa, va reda în mod definitiv viaţa incoruptibilă trupurilor noastre, unindu-le cu sufletele noastre prin puterea Învierii lui Isus.

La sfârşitul timpurilor, Împărăţia lui Dumnezeu va ajunge la plinătatea sa. După judecata universală, drepţii vor domni împreună cu Cristos pentru totdeauna, glorificaţi în trup şi suflet, şi universul însuşi va fi reînnoit:

Deci Biserica va "ajunge la împlinire în gloria cerească, atunci când, împreună cu neamul omenesc, întreg universul, care este intim unit cu omul şi prin el îşi atinge scopul, va fi refăcut cu desăvârşire în Cristos".

Această misterioasă reînnoire, care va transforma omenirea şi lumea, este numită de Sfânta Scriptură "ceruri noi şi pământ nou" (2 Pt 3, 13). Va fi realizarea definitivă a planului lui Dumnezeu de a "aduna toate sub un singur Cap, Cristos, şi cele din ceruri şi cele de pe pământ" (Ef 1, 10).

În acest "univers nou", Ierusalimul ceresc, Dumnezeu îşi va avea locuinţa printre oameni. "El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici plânset, nici ţipăt şi nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut" (Ap 21, 4).

Pentru om, această împlinire va fi realizarea definitivă a unităţii neamului omenesc, voită de Dumnezeu încă de la creare şi al cărei "sacrament" este Biserica peregrină.

viata vesnica e accesibila in toate circumstantele celor ce cred in Hristos... Oricine crede in mine nu va muri in veac, si chiar daca va muri va trai... adica va trai in moarte... cum ziceti voi... pentru ca sufletul este nemuritor... Revenirea lui Hristos este pentru restabilirea creatiei la starea sa initiala... vine pentru a aboli boala, suferinta, moartea s.a.m.d... noi asteptam invierea mortilor si a doua venire a lui Hristos... atunci cand vesnicia se va stabili... si asa vesnic vom fi cu Domnul , sa-l parafrazez pe Sf. Pavel.

Da, ne mai amintim de doctor Faustus - cel care după ce i-a spurcat şi drăcuit bine pe "sectanţi" aici, a plecat pe celălalt forum ortodox.:40:

ma refeream la citatele scripturistice care nu se impaca nicicum cu teologia voastrea si ele nu apartin lui doctor Faustus.

Hristos n-a spus aşa ceva! A spus simplu: "Lazăr a murit." (Ioan 11,14), "iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este." (Matei 5,37).

Daca va trai in moarte, ce rost mai are invierea?


Mantuitorul mai spune: "Iata EU vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui." (Apocalipsa 22:12). Mai este si o alta rasplatire pentru faptele credintei, inainte de revenirea Domnului Iisus Hristos?

Sunteti un adevarat asteptator a lui Hristos, daca credeti asa. La fel ca Sf. Pavel (pe care, bine faceti ca-l "parafrazati").