E bine inainte de a te casatori- care este un pas foarte important in viata unui om- sa fii sigur-atat cat poate fi un om sigur- ca intradevar iti doresti sa fii cu persoana respectiva si ea cu tine toata viata.
Nu sunt de acord cu casatoriile incheiate in graba sau in pripa, din diverse motive gresite-bani, avere, gura lumii, etc!

Problemele ar fi :
- Aruncarea samantei impreuna - cazul Onan , sau singur - malachie care clar si pentru un necredincios ca e o pierdere si o slabire generalala , cred ca asta si inseamna in greaca acest cuvant.
- De perversiuni nu mai vorbim, clar ca sunt prostii, pacaleli cand se tampesc simturile si se cauta in stifturi ( roscove ) .
- Impreunarea in timpul sarcinii sau alaptarii. Daca poti sa tii cat dureaza astea un an si ceva problema cu abstinenta in toate zilele in afara de marti si joi e nesemnificativa.
- Impreunarea fara scopul de a procrea mai ales atunci cand conditiile sunt prielnice aducerii pe lume a unui copil.

Evitarea acestor greseli poate ca reduce volumul dar creste foarte mult calitatea ceea ce este intotdeauna de dorit. Decat o bascula de balast mai bine un portbagaj cu bejuterii :)

Acum daca nu suntem in stare de la inceput sa facem astea dar macar sa cadem cu sinceritate de acord ca asa ar trebui sa ajungem , sa punem inceput bun in Domnul si Maica Domnului cu rugaciune slujbe, parinte duhovnic, tot ce trebuie si daca avem toata binecuvantarea din jur si din launtrul nostru sa avem nadejde.

Aici total de acord cu dumneavoastra! Sunt unele lucruri cu totul anormale, care slabesc nu numai sufletul, dar si trupul (malachie, perversiunile sexuale, relatii intime in timpul sarcinii sau a alaptarii, refuzul de a aveea copii pentru persoanele casatorite, avortul)!

E drept ce spui insa nici cu risipirea in zadar nu sunt de acord...

Da- e bine ca atunci când esti impreuna cu o persoana sau când faci dragoste cu ea sa fie o persoana la care chiar sa tii si sa conteze pentru tine- cel putin eu asta imi doresc!

Astazi din pacate pentru multi aceste lucruri s-au bagatelizat, parca nu mai constientizeaza ce inseamna cu adevarat o relatie sau o casatorie. A devenit de multe ori ceva de fatada- ca ne întâlnim sau mergem la o petrecere sau la multi barbati sa se laude cu noile lor cuceriri-si gata numai i auzi ca au chipurile o relatie serioasa! O relatie adevarata inseamna mult mai mult decat atat.

In ziua de azi greu e sa gasesti o fata sau un baiat cu ideile astea!
Nu sunt de acord cu casatoriile incheiate in graba sau in pripa, din diverse motive gresite-bani, avere, gura lumii, etc .....

Din pacate incerci sa folosesti pretextul cu "seriozitatea" pentru a sustine incalcarea canoanelor morale ale Bisericii vizavide relatia dintre barbat si femeie, barbat si femeie care merg in directia serioasa a relatiei, mai exact casatorie.

Aceste norme nu sunt un capriciu invechit, cum consideri tu, ci tocmai vin sa sprijine acest mers al lucrilor.

Sexualitatea este tocmai denatura sa impinga relatia in directia superficiala, in sensul ca impiedica pe cei doi sa faca o evaluare realista, "la rece" a asteptarilor personale si a personaei celuilalt ascunzand lucruri care pot fi o piedica serioasa impotriva casatoriei, lucruri care apar mult mai tarziu, abia dupa ce aceasta pasiune se diminuneaza suficient.

Daca s-ar face o statistica, probabil majoritatea divorturilor sunt in relatii care au pus bazele intimitatii fizice inaintea casatoriei.

Si desi in general, corelatia nu inseamna neaparat si cauzalitate, am explicat mai sus mecanismul cauzal intre una si alta.

Eu fac parte din generatia mai veche. Pe vremea mea, si nu numai, adolescentii citeau foarte mult. Invatau din carti sa-si cultive sentimentele si sufletul. Invatai despre prietenia adevarata si incercai sa fii un prieten adevarat; iubeai si sufereai alaturi de eroii din carti, etc. Practic cititul era o a doua scoala a vietii.
Acum putini mai citesc carti. Se sta mult cu nasul in computer, ceea ce ii face sa fie un fel de infirmi din punct de vedere sentimental. Ei afla din filme si de pe internet de sex si il confunda cu dragostea. Dragostea nu implica automat si sexul. Vedem in schimb "vedete" de tv, care la trei zile de la casatorie, pleaca cu alt barbat la Paris...
Iar casatoria ori e evitata, pentru a evita inconvenientele legate de divort, ori e folosita de unii tineri ca ocazie pentru a ajunge la bani. Ce poate iesi bun din asa casnicie?!?
Egoismul a luat locul sentimentului de dragoste, care este singura baza acceptabila in casatorie.
Cine nu stie de ce trebuie sa se casatoreasca, sa ia Noul Testament si sa citeasca II Epistola catre Corinteni. Casatoria fiind o taina, pe care o celebram in fata lui Dumnezeu si ne obliga pana la moartea unuia dintre soti.
E pacat ca tinerii trateaza atat de superficial casatoria. Omul si-a devenit propriul dusman si nu-si mai stie interesul in ceea ce priveste propria-i mantuire.

Am observat in mesajele voastre o inclinatie spre a exagera lucrurile intr-o directie sau alta. Probabil este din cauza mediului in care traiti si care va rupe de realitatea generala, a majoritatii oamenilor. Cei mai multi oameni nu se casatoresc pentru avere, desi oricine o cauta. La 21 de ani am cunoscut o fata de 17 ani, frumoasa foc. Intrand in vorba cu ea, am incercat sa o descos, sa vad ce-i poate mintea. Am aflat imediat ca scopul ei in viata era sa se marite. Nu avea nici o relatie, dar abia astepta sa implineasca 18 ani si sa fie ceruta. Era credincioasa, dintr-o familie credincioasa, destul de instarita. Nu era cazul unei familii cu 12 copii, tata betiv si mama bolnava.

Motivul pentru care isi dorea cu atat de mult patos sa ajunga nevasta, era noaptea nuntii. Asta nu a marturisit ea ci am dedus eu, mult mai tarziu, cand am inceput sa studiez comportamentele si neurologia. Biata fata era virgina la 17 ani, intr-o lume in care la 16 ani fetele au deja experienta bogata. In plus, obsesia bisericeasca pentru virginitate transforma aceasta opreliste intr-o pricina de maladie psihica.
Problama castitatii in lumea straveche trebuie privita din toate aspectele. Feciara Maria, la 15 ani a fost data spre insotire unui barbat, iar pana la 15 ani a trait in Templu. In lumea veche fetele se casatoreau in adolescenta, iar baietii pe la 19 ani. Din acest motiv castitatea era posibila. Cei care isi pastrau castiatea pe viata, se duceau de foarte tineri la manastire. Cand cititi in vietile sfintelor fecioare despre varsta casatoriei nu va ganditi ca aveau 23-25 ani, ci 14-16 ani.

A doua chestiune majora este lumea si mediul in care te formezi ca om. Intre metropola si catun este o uriasa deosebire care incepe de la felul de a da "buna-dimineata". Apoi se iau in discutie calitatea comunitatii crestine, si devotamentul fata de vietuirea crestina a tuturor fratilor din comunitatea noastra. In felul acesta, pornirile/preocuparile dominante din subconstient devin deprinderi care iti vor dicta in viata: unde sa tragi cu urechea, dupa ce sa intorci capul/privirea...

In idealul vietii crestine, impreunarea sexuala este doar pentru a face copii, ceea ce ar insemna cam de 3 ori in viata. Acest ideal este posibil din punct de vedere biologic, dar numai in contextul in care traiesti intr-o comunitate cu preocupari smilare. Altfel devii un alienat, un bolnav psihic, frustrat sexual si maniaco-depresiv. Atentie, tulburarile neutro-psihice anunta boala de mai tarziu si nu sunt motiv de bancuri sau insulte.

Idealul aratat de Bisercia e o cale de mijloc fara extreme,in care te bucuri de toate cu cumpatare , te poti impreuna (nu numai de 3 x ) cu sotia, nu e neaparat sa iti arunci samanta ca Onan, sa faci malachie in perioada de sarcina , sau preacurvie , si bineinteles atunci cand sunt conditii adecvate sa procreezi. Numai ca la acest nivel de maturitate duhovniceasca se ajunge cu asceza, lupte, pe calea filocalica in nici un caz cu desfranarile recomandate de lume.Relatia fizica intima cu femeia nu se reduce doar la actul sexual is multe lucruri frumoase daca simturile sunt curate.


Cred ca desfranarile duc la boli nu infranarea .Sunt care traiesc curat si sanatosi , in lume . Sigur ca infranarea trebuie facuta dupa putere treptat cu pasi marunti .De aceea si Sf Apostol pavel in Cor. 7 mai intaia arata varful muntelui pe care sta el si apoi ii cheama treptat pe ceilalti sa vina acolo .
Chiar si la cei casatoriti le spune ca desfranarea in casatorie atrage suferinte trupesti.
Idealul crestin e spiritualizarea relatiilor fizice nu excluderea lor ci sa fie de calitate , "patul sa fie nespurcat" ," cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii".

"Cel ce vede femeie si o pofteste in Inima sa a savarsit adulter"
Se pare ca idealul acestui OM este cu totul altul decat idealul bisericii tale. Sau, cumva, in biserica din care faci parte, preotul este oprit de la liturghisire daca a pacatuit cu privirea? Cumva mireanul este oprit de la impartasanie pentru acelasi pacat?
Daca nu se intampla asa, atunci biserica ta, dragul meu, nu are prea multe in comun cu OMUL care spus aceste cuvinte:
"Cel ce vade femeie si o pofteste in Inima sa, a savarsit adulter"

Impreunarea sexuala este pentru procreatie. Bucuriile vietii crestine sunt cu totul altele si nu sunt predicate la amvon, din pacate. In lipsa acestui ideal, doar lacrima pocaintei e singura sfintenie ingaduita noua, pacatosilor. Restul sunt basme si amagiri dracesti.

Imi cer iertare trebuia sa pun ghilimele la "ideal" , multumesc pentru observatie , sigur nu de idealul Bisericii aratat de Domnul sfintilor Sai apostoli si in vietile sfintilor scriam , (de fapt eram cu gandul la mine si cei asmenea ) , ci de un asa zis ideal al meu de a nu face pacate grosolane ( acelea de care am scris ), fapte de rusine, penibile, de a avea pacate mai subtiri , cum ar fi cele cu privirea cu care clar trebuie luptat si sa se faca pocainta , asta nu se discuta ca altfel se ajunge din ce in ce mai rau .Fiecare cu masura lui.Cum zicea parintele Arsenie:Nimeni sa nu indrazneasca la mai mult si nimeni sa nu se leneveasca la mai putin.

Detaliile astea sunt exagerate. Sa nu fi desfranat/a, de acord! Sa numeri ore si zile? Mai putin. Gandeste-te numai daca vreti sa aveti un copil... vei sincroniza menstruatia cu respectivele intervale orare? :)

Parintele Teofil Paraianu, cu modul sau unic de a se exprima, a spus intr-o conferinta ca atunci cand are cupluri la spovedit, pune intrebarea daca au relatii in afara casatoriei (adica daca comit adulter) si daca raspunsul este nu, atunci e bine si nu mai intreaba cand, cat si alte detalii legat de ceea ce se intampla in intimitate intre soti. Mi se pare o atitudine potrivita fata de taina casatoriei care pana la urma nu e un program de facut copii, ci o lucrare tainica si minunata.

Da, exemplu de atitudine cu implicare minimalista la extrema cealalta era nu stiu ce caz in care aia doi sunau duhovnicul inainte sa il intrebe daca au voie sa faca sex.
Cat, unde,cum etc. cred ca erau deja chestii lamurite si standardizate.

E bine in functie de raspunsul la intrebarea: "Folositi ca sursa de inspiratie filmele porno si tot ce este inventat in kamasutra ?" Daca raspunsul este da
atunci este desfranare si patima in cuplu.

Mai copacele, dupa ce ai sa te insori cu corporatista visurilor tale, daca ...vreodata, dupa primii 2-3 copii, sa ne spui si noua cum merge treaba la concret.

Ca asa, sa te teiretizezi despre ce nu cunosti sau nu ai, e simplu.

Da frate iti promit ca-ti zic.
PS: de aceea sfintii parinti spun ca virgula casatoria este o cruce. Sa fie langa
ispita si totusi sa te abtii de la desfranare este un lucru greu.De aceea avem
nevoie de rugaciune si o viata duhovniceasca cat mai sporadica.Ca altfel nu putem.Pur si simplu picam.

Inclusiv sa folosesti lumanari parfumate sa lasi lumina deschisa, sau sa te dezbraci mai mult decat este necsar, sa dureze mai mult de 30 secunde, nu uita sa precizezi!

Citeam intr-un alt topic ca sa-i cumperi cioco la o doamna preoteasa de ziua ei, e cultul personalitatii. Pai atunci povestile de budoir sunt etalare de virtuti?
Exista si varianta calugariei, care are si aceea greutatile si incercarile ei.
Taina casatoriei se refera la ceva mult mai inalt si mai cuprinzator decat ceea ce se intampla prin paturile oamenilor in serile de marti sau cand o fi permis.
Parintele Irineu de la Ponor numea respectarea regulilor ca fiind unelte ajutatoare, dar nu garantii suficiente.
"Sporadica" ? Poate "spornica".

E de inteles.Au fost vizate egoismul, mandria, slava desarta.Este normal ca omul sa exagereze.Se simte... "offff-ensat(a)"
Pai asta sunt cele doua metode de mantuire.
Casatoria este cruce de mantuire atunci cand o traiesti dupa regulile lui Dumnezeu nu dupa regulile oamenilor.

Ca daca zici " pai hai sa ne casatorim si sa desfranam in pat sa facem tot
ce vedem in filmele de adulti, dar stai linistit la preot nu spune asa ceva ca
na o facem sub 'acoperamantul casatoriei' deci nu este pacat, ca este facut
in interiorul casatoriei nu afara ei " te minti singura si iti mai iei si osanda pentru desfranare si foc daca cumva te impartasesti in starea asta, plus
faptul ca ai minitit si pe duhovnic(a minti prin omisiune)) se adauga.
Si uite asa iti transformi singura, crucea din cea de-a dreapta in cea de-a stanga.

Respectarea regulilor implica de la sine o jertfa, insa daca jertfa nu este adusa din inima ci din obligatie (adica cu resentiment) nu este primita, de aici si faptul ca nu ai 'garantie'.Insa daca jertfa este din inima atunci este primita.

Sigur, atat timp cat traiesti din cuvintele altor preoti dar n-ai incercat niciodata
sa le pui in aplicare n-ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.

Ortodoxia nu se resuma la turism monahal + "uite ce frumos a vorbit parintele" + "vai ce frumoase sunt invataturile" +
"Tulai" ( ...? whatever) .Ortodoxia incepe cu practica.Ortodoxia nu este teorie.

Hai ca nu toti oamenii casatoriti se uita la filme de-alea, nu toti imita si nu toti traiesc asa.
Poate e primita, dar clar nu e impartasita. Jertfa din inima e o bucurie, un dar, o ofranda. Ea nu mai e perceputa ca un sacrificiu, ci o implinire in comuniune.
E praful, sudoarea si placuta durere a pelerinului fericit.
Mentionez numele vorbitorului ca argument a ceea ce sustin si mi se pare mai la subiect decat formularea generala "Sfintii parinti".
Simpaticul parinte C-tin Necula de la Sibiu a intrebat intr-o conferinta: "Care sfant parinte, frate? Zi un nume." :)
Scuze, dar asa e de urata si cumva jenanta formularea...
Calugarii sunt oameni sfinti, nu se cade sa facem asemenea asocieri.
Ortodoxia e iubire traita si raspandita.

Nu toti, insa majoritatea da.

Parintele Necula sau prof.dr.univ Necula ?

Sfantul esit de abia dupa ce nu mai esti in aceasta viata.Pana atunci
te lupti pentru mantuire
Flower-power.
Daca este doar iubire atunci de ce s-a nascut din suferinta ?(iarasi o dam cu citate din carti ?)

Nu stiu. Eu traiesc in papucii mei.

Isi spune "popa" si nu-i genul care sa se formalizeze.


Merita respect, chiar daca e viu...

Da. Sunt un om liber, recunosc.

S-a nascut din iubirea lui Dumnezeu pentru noi.

Stand-up comedy religios.

N-are nici o treaba cu turismul monahal.
Un om este liber numai dupa ce este Rai.

Si daca Dumnezeu a suferit pe cruce pentru aproapele sau pt a deschide Raiul, de ce noi trebuie sa intram in Rai fara a suferi ?
Cum facem ?

Facem...cipca :).
Habar n-am, face fiecare cum simte in inima lui, cum ii spune duhovnicul si cum ii arata Dumnezeu calea.
Mantuirea e individuala si e o misiune personala.
Oricum...succes si spor!

Deci cand a venit vorba de practica si sa lasam teoria din carti facem "cipca".
Intrebare: daca Hristos a deschis Raiul prin suferinta noi cum putem sa intram
in Rai doar cu "iubire" -"flower power" ?

"Doar" cu iubire?
DA, cu iubire.

Si suferinta tot lui Hristos i-o lasi ?
Deci Hristos a suferit pe cruce (si nu numai) ca sa deschida poarta Raiului si tot ce trebuie sa facem noi este
sa pasim pe poarta , doar cu "iubire" -flower power ? Atat ?

Nu atunci când era pe cruce, Iisus S-a rugat Tatălui Său să-i ierte pe cei ce L-au răstignit, zicând: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”? Nu este aceasta iubire?
Nu Iisus a arătat că cea mai mare poruncă din lege este dragostea de Dumnezeu, iar a doua, asemenea acesteia, este iubirea aproapelui? Nu El a zis că în aceste două porunci se cuprind toată Legea şi toţi proorocii? A se revedea Ev. Matei, capitolul 22. Dacă acesta este adevărul apoi nimeni nu poate spune că iubeşte pe Dumnezeu, dacă nu va iubi mai întâi pe aproapele său.
Fericiţi sunt creştinii care trăiesc în desăvârşită dragoste unii cu alţii. Fericiţi sunt cei ce trăiesc în pace cu toţi oamenii şi care nu au nici un duşman, afară de diavol.

Ce sa-i cumpere? cioco? ?

Ceva imi spune ca nu ati citit bine,mai cititi o data.
Nu de ciocolata si alte atentii normale era vorba,ci de poezii,poeme,imnuri,ode si alte formalitati de exaltare a orgoliului preotesei.

Daca cineva iti spune "ai facut un lucru buna" depinde de tine daca o iei ca pe o confirmare de materializare a bunelor intentii sau o dai in fuduleala.

De obicei, in fudulie pica cei care sunt laudati pe nedrept. Aia care sunt laudati pe buna dreptate stiu cel mai bine cat efort le-a luat sa ajunga acolo, efort care, facut in numele altora de fapt, de cele mai multe ori subtiaza substantial orgoliul personal.

Stop, stop, stop . Frumoasa teoria.Dar , doar teorie.La teorie sunteti tari, ce sa mai...
(la fel precum guvernul vostru: Ca o sa facem, si o sa facem si o sa.....)

Eu am intrebat de ce este nevoie de suferinta pentru a te indrepta spre
drumul spre Rai ?
Pai hai sa vedem din practica, de ce este nevoie de suferinta.
Suferinta incepe in momentul in care vrei sa te indrepti cu adevarat catre Dumnezeu, doarece in acel moment va trebui sa dai piept cu iadul din tine.
Adica propriul tau iad pe care tu ti l-ai facut prin actiunile tale de cand te-ai
nascut si pana in prezent.Si o sa te sperii rau de tot in acel moment.
Acolo in acel iad al propriei suferinte , acolo il intalnesti pentru prima oara pe
Hristos.Acolo cu adevarat il intalnesti pe Hristos Dumnezeu.

Prima oara cand il intalnesti pe Hristos nu este in Rai ci in prorpiul tau iad,
generat de catre tine prin multitudinea pacatelor pe care le-ai facut de la
inceputul existentei tale si pana acum.

Iar ca sa fii aproape de Hristos in acel iad, trebuie in fiecare zi sa-ti plangi
toate pacatele (inclusiv si pe cele pe care le-ai spovedit) de la inceputul
fiintei tale pe acest pamant si pana in ziua curenta.
Si uneori te incearca sentimente de disperare si deznadejde si tu te rogi fierbine si cu
lacrimi ca Hristos sa nu te lase si sa aiba mila de sufletul tau si deodata simti o bucurie dincolo de
lacrimi si o liniste cum n-ai simtit de cand ai iesit din pantecele mamei.Ei in momentul ala a venit
Duhul Sfant la tine.In acel moment il simti cu toate simturile fizice si sufletesti pe Hristos.In acel
moment l-ai intalnit pe Dumnezeu, cel de care scrie Sfanta Scriptura si dau marturie sfintii si mucenici Lui.

Si dupa aceasta intalnire incepe lupta cu iadul din tine, dar cu ajutorul Lui.Si lucrurile se schimba.Nu-ti mai este
frica de nimic.Lupta impotriva propriului tau iad continua, dar dispare frica de tot.Frica de rau, frica de oameni, frica de propriile tale fobii.Ajungi practic sa te certi cu sufletul tau caruia ii este frica sa iasa din propriul tau iad pe care tu i l-ai
creat.

Stii cum recunosti ca ai inceput lupta cu propriul iad ? Cand se trezeste sufletul tau pe care l-ai adormit, la viata.
Se trezeste sufletul tau din somn, si il apuca frica caci el este facut de Dumnezeu dar Dumnezeu nu este langa el,
pentru ca tu prin pacatele tale l-ai alungat pe Dumnezeu si ti-ai adormit sufletul.

Si dupa ce Hristos te scapa de acest iad al tau propriu, de abia atunci incepi
lupta cu iadul create de aproapele tau si apoi cu cel al vrajmasului.
Si numai dupa toate aceastea, poti incepe lupta cu vrajmasul deoarece in acel moment
ai cat-de-cat un "training" al suferintei(trecerea prin propriul iad, si prin iadul generat de semenii tai).

Si care este legatura intre iubire de aproape si suferinta ?
Pai cand vezi pe aproapele tau ca are acelasi suferinte cu tine, te rogi cu lacrimi pentru el, pentru ca si tu ai trecut prin ce a trecut el si nu-i doresti
acesti lucru.Iubirea de aproape se naste din suferinta, nu din texte de "iubire"-flower power.

Adica numai un bolnav de cancer intelege cu adevarat prin ce trece aproapele sau bolnav de cancer si rugaciunea unui bolnav de cancer pt alt bolnav de cancer cantareste mult mai mult.
In general rugaciunea unui om care sufera si se roaga pt alt om , cantareste
enorm mai mult decat cuvintele frumoase adresate sub forma de rugaciune
ale unui om catre alt om.

De aceea rugaciunile sfintiilor parinti, mucenicilor si chiar calugarilor cu multe
ravna cantaresc mult mai mult decat rugaciunile coanei Mitza-biciclista care
este cu "iubirea" peste tot -flower power.

Si asta pentru ca acele rugaciuni sunt inaltate din suferinta.
De aceea nimeni nu va putea sa intre in Rai, daca nu trece prin:
1)iadul generat de propriile sale pacate si patimi,
2)apoi iadul generat de catre altii oameni,
3)si de abia apoi ispitele satanei.

Am putea chiar vorbi de un fel de trend:
"Auzi fata...,hai sa punem citate de iubire din carti, si la orice intrebare, nu conteaza continutul hai sa dam cu acele citate fata, eventual dam pe Facebook fata, like la icoane virtuale si mai semnam o petitie pro-vita, apoi ne uitam la stand-up comedy religios cu parintele Necula... ca sa radem, si astepam pe Dumnezeu sa ne bage in Rai fata, ca ne-am facut datoria de crestin modern, fata...., si apoi un selfie cu icoana sfantului la manastire fata ca sa vada barbatii ca suntem cuminti fata si diferite fata de result altora...fata.Iar daca suntem nemultumite fata punem #hashtag "Tulai"..fata ca sa stie tot facebook-ul eclesiologic ca suntem simitite.. fata"
:5::64:

Este indicat sa ne maritam cu un baiat care ne vorbeste pervers? Chipurile in gluma... Ma gandesc ca asta releva lipsa de respect si ma simt murdara numai cand stiu ca ma vede cineva cu pofta.

Nu, fiindca asta arata necredinta. Or, credinta este insusirea cea mai de pret pe care o poate avea un viitor sot si tata al copiilor dv.

In general, cand cineva se converteste, primul semn exterior pe care il observam e acela ca renunta la injuraturi si la a vorbi despre perversiuni. Acestea sunt speciile da pacate de care ne putem vindeca cel mai usor. Si invers, cand cineva foloseste sudalme, ori aluzii sexuale la tot pasul, e semnul cel usor vizibil al indepartarii de Dumnezeu.

O foarte frumoasa marturie! e din experienta personala? ca prea suna a expunere neoprotestanta.

Mai, daca-s mucenici sau sfinti parinti cum se mai roaga ei ca noi astia, oamenii de carne si oase? Ei sunt mucenici si sfinti parinti! citeste cu voce tare sa te auzi si tu ce zici.
Sunt hilare filozofiile tale aiuristice. Emiti judecati de valoare de parca tu detii masura tuturor lucrurilor. E si asta un fel de-a fi, n-avem ce face...Ca si stii tu in ce fel asculta si in functie de care ranguri ne asculta Dumnezeu rugaciunile. Sau ca doar un bolnav poate empatiza la suferinta altui bolnav. E ca si cum ai spune ca doar un mort poate face pomenirea mortilor. Terifiant! Empatia o fi ceva notiune abstracta.
Ai ramas ancorat in Legea Talionului; vezi ca in Predica de pe munte Hristos ne-a oferit Legea Iubirii.
Suferintei i s-a acordat o foarte mare valoare de catre anumite curente spiritualiste occidentale care si-au exercitat influenta inca de acum cateva secole. Dar se pare ca si azi continua sa marcheze profund mentalitatile oamenilor.
Dar se stie ca infruntand suferinta, Iisus a biruit-o. Hristos a Inviat! Aceasta e bucuria si nadejdea. Iar Ortodoxia isi are temelia tocmai pe "Hristos a Inviat"; nu pe "Hristos a fost rastignit".
Pentru crestini, Dumnezeu lucreaza la fel de mult prin esec ca si prin succes, prin suferinta la fel de mult ca si prin bucurie. Nu stim noi cum, dar o sa-L intrebam cand Il intalnim.

Hristos a Inviat!

Ultima parte e un bullshit filozofic care ilustreaza problemele existentiale din viata exclusiv virtuala a autorului.

pentru ca tu te rogi cu sulfletul nu cu carnea si oasele.

Eu imi spun doar parerea si ceea ce observ.

Pai da, ca numai un bolnav poate intelege suferinta altui bolnav.Hristos vine la cei bolnavi.Pe cei sanatosi ii lasa in pace,caci nebun sa fii sa crezi ca poti intra in Rai, sanatos fiind fara ulei in candela.

Nu pot sa-mi imaginez de unde ai ajuns tu la concluzia asta, dar nici ca ma
intereseaza.
Nush care e legea talionului.Eu vorbesc de ceea ce experimentez si de ceea ce
observ.Eu nu vorbesc din carti.

Nush ce vorbesti tu acolo , dar iubire fara suferirnta n-are cum sa existe.
Sunt strans legate una de alta.
Adica reciteste si tu ce ai scris mai sus si apoi adu-ti aminte ca Hristos a
deschis Raiul fiind pe cruce, si nu altfel.
Apoi adu-ti aminte de Iov.

Ia uite ce spune parintele Cleopa:

Scopul suferintei pentru crestini este unul singur : ispasirea pacatelor pe pamant prin tot felul de boli, necazuri si dureri, spre curatirea si mantuirea sufletului. Pentru cei rai care nu voiesc sa se indrepteze, sa se pocaiasca, suferinta de pe pamant ramane ca o arvuna a suferintelor celor vesnice. Iar pentru cei ce primesc suferinta cu rabdare si cu multumire de la Dumnezeu si se intorc la pocainta, suferinta, de orice fel ar fi, este cea mai buna cale de indreptare si ispasire a pacatelor, izbavindu-i prin aceasta de chinurile cele vesnice.
Eu am o teorie a mea : intai trebuie sa treci prin propriul iad create de pacatele tale, apoi trebuie sa treci prin iadul creat de aproapele tau si de
abia atunci esti antrenat sa faci fatza ispitelor vrasmasului.
Adica te vei lupta cu vrasmasul numai dupa ce ai trecut de propriul iad si iadul
create de cei din jurul tau asupra ta.Si daca si dupa toate astea trei vei reusi
abia atunci vei dobandii Raiul .
Adica Raiul se castiga cu multa "munca" si nu cu citate despre iubire genul
"flower-power".

Poftim? Pe cine sa intalnesti ? Pe Hristos fatza-n-fatza ? Numai daca esti
mucenica poti sa ai acest privilegiul.Cat ai suferit tu pentru Hristos ca sa meriti sa-l privesti fatza-n-fatza ?
Ai grija ca-i mandrie si slava desarta.

Adevarat a Inviat!

O fi, o fi dar din pacate asta este realitatea.

Eu am observat o chestie. Cu cat sunt mai multe carti despre Ortodoxie si
cu cat se scrie mai mult cu atat se traieste mai putin adevarata Ortodoxie.
Si multi prefera doar sa scrie despre, doar sa vb despre.
Si de obicei se duc si pun niste intrebari la preoti care nu si-ar avea rostul
daca acel om ar incerca sa-si traisca credinta si nu doar sa vb despre ea.

Cu cat sunt conferinte mai multe cu atat se fuge de credinta si asta pt ca nimeni nu doreste sa traiasca cu adevarat credinta, caci primul pas spre
trairea credintei este lupta cu propria persoana, cu propriul Iad pe care ti l-ai facut.
Si de aceea se evita aceasta lupta prin conferinte , simpozioane si alte bullshituri .
E greu, stiu, fuga de suferinta .Nimeni nu si-o doreste dar trebuie sa trecem
prin ea.

Vezi ca Arsenie Boca are o poveste cu mult talc legata de suferinta.
Povestea cescutzei de ceai.Aia de fapt nu este o poveste.Este viata parintelui
si a oricarui crestin ca vrea cu adevarat Raiul.Aviz amatorilor pentru cine crede ca Raiul se castiga cu vorbe.

Daca Dumnezeu a suferit pe cruce pentru a deschide Raiul, daca primul cetatean al Raiului a fost talharul tot de pe cruce , cum crezi tu oare ca poti dobandi Raiul fara incercari , fara ispite (care aduc suferinta) ? Oare unde te crezi ?Oare cine te crezi ?

De altfel se explica si mai multe:
Majoritatea privesc credinta la fel de serios cum isi privesc viata.
Cat de serios iti privesti credinta atat de serios iti privesti si viata, atat de serios iti privesti neamul, atat de serios iti privesti trecutul si atat de seriosi iti privesti viitorul.

Acum daca Ortodoxia era practicata si nu doar vorbita pana acum am fi avut multi mucenici, pentru ca Ortodoxia ar
fi fost o adevarata amenintare pentru conducerea satanica a statului.Dar din moment ce nu este o amenintare pentru
ca nu este practicata ci doar predicata in conferinte , simpozioane avem de-a face mai degraba un fel de business eclesiologic sau un workshop ceva de genul.

Unui ortodox practicant care asculta predicile duminica i-ar fi jena sa afirme ca nu stie ce e legea talionului.
Chiar daca nu citesti, macar asculta predicile si cuvintele rostite in cadrul liturghiilor; tot ai intelege mai profund cum e viata in Hristos. Usor se cade in sminteli, fundamentalisme si erezii. Lectura Dogmaticii Ortodoxe, in cazul tau ar lumina multe.
Hristos a Inviat! si se dezvaluie tuturor celor ce-L cauta si-L primesc. Hristos nu e exclusivist, nu e doar al bolnavilor sau al suferinzilor. Putem continua pana dimineata insa ma opresc, din respect ca urmeaza o dimineata de duminica in care cu toti vom merge sa ne intalnim cu Hristos si sa sarbatorim Invierea Sa.

Nu-mi este jena nicidecum.Si nu prea sunt atent la predici pt ca am observat
ca sunt rostite degeaba.Acelasi idei de fiecare data.Oamenii le asculta si apoi
imediat le arunca , pt ca degeaba asculta predici daca nu-i intereseaza practicarea credintei.Incep sa semene precum sedintele de partid.
Tovarasi trebuie sa facem aia, si aia.Dar trebuie sa facem.Si nimeni nu face nimic. :))

Eu sunt un tip pragmatic si consider ca ce nu-i in Liturghie nu-i teologie ci
pierdere de vreme si multa prostie.

Hehe cand simti prezenta Duhului Sfant dupa o serie de incercari si ispite
numai ai tu nevoie de nici o predica a predicilor.
E chiar hilara situatia.
Usor se cade in smineteli cand totul se opreste la lecturare despre Ortodoxie
si nu se apuca de practicarea ei.
Usor se cade in sminteli atunci cand totul se opreste la teorie si se fuge de practica.
Cine ramane la stadiu de teorie este aproape semi-mort doar ca nu stie.
Pai ce o sa faci tu , cand o sa vina musulmanul la tine si o sa-ti zica: Islam sau taiat capul ?
Daca nu treci prin incercari si ispite (adica suferinte) cum vrei sa te intaresti in credinta ?
Tare sunt curios ce o sa faceti cand o sa intra musulmanii peste voi ?
Ca aia desi cred intr-o erezie, aia chiar cred nu se joaca cu predici.
Pai si sectele il cauta... dar il cauta cum vor ele.
Matale n-ai inteles o chestie elementara:
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...vi-140905.html
Vezi, daca interesul tau pentru ortodoxie se limiteaza doar la lecturare si la predici... vezi ce inseamna doar sa te prefaci ca te intereseaza credinta ?
Vezi cum te osandesti singura.
Si uite asa iti muti singura din crucea de-a dreapta in crucea cea de-a stanga.
Este o nebunie sa crezi ca esti sanatos.Singurul care se crede ca este sanatos
este diavolul.

Tu sarbatoresti Inviera Sa doar Duminica ? Dar in restul zilei cum Il sarbatoresti ?
Eu am observat ca de fiecare data cand sufletul fuge de patimi si trece
peste o incercare,sarbatoreste Invierea Domnului .
De fiecare data cand faci o jertfa pentru aproape, sarbatoresti Invierea Domnului , nu doar Duminica.
Matale crezi ca este suficient sa te duci la Biserica, Duminica si doar atat ?
Ne-am facut "obligatia" de Duminica si putem sta linistiti ? Pai si Pilat merge
in fiecare Duminica la Liturghie sa stii.
Formalisme , "sfinte" formalisme...

Ai grija ca formalismul este un cancer al sufletului.

Si daca tot grabesti de cu seara pentru Liturghie ar fi bine sa-ti iei si textul slujbei Utreniei altaturi de tine si textul Liturghiei alaturi de tine, ca sa canti cu corul sau strana.Sau pur si simplu de duci acolo si stai ca dulapul la slujba?

Ceea ce ai scris iti scuza incultura si mentalitatea agresiva impotriva tuturor. In concluzie: 1. Nu cunosti rostul si insemnatatea predicii. 2. Iti contrazici credinta. Faci doar ce fac ceilalti? Ce stii tu cat asculta ceilalti? Si ce esti tu sa-i judeci? 3. “ce nu incape in liturghie nu e teologie”, asta repeta mai mereu in conferinte pr. Necula (da, parintele ala pe care-l faceai tu comediant). Daca nu stiai, in tipic predica se tine imediat dupa citirea Evangheliei si se vorbeste/ explica/ aprofundeaza exact ceea ce s-a citit in evanghelia zilei. In bisericile de mir se predica la final, dar liturghia e gata abia dupa ce preotul a facut otpustul. 4. Predica marturiseste ca Cuvantul lui Dumnezeu a fost auzit, primit si inteles. Si face parte din Liturghie; din partea aceea care se cheama Liturghia Cuvantului, de dinainte de Liturghia Euharistica. 5. N-am eu nicio treaba sa-ti fac tie catehizare dar daca ai fi familiarizat cu profunzimile ortodoxiei nu te-ai mai hazarda in etichetari, clisee si afirmatii smintite. Cu cat te constipi mai tare cu atat nu-ti iese nimic. Probabil ca intentiile tale sunt bune insa sunt fara fundament si fara simtire hristica.

Un om smerit n-ar fi facut niciodata afirmatia asta, cu atat mai mult sa-si laude induhovnicirea. Nu situatia e hilara, tu esti.

O sa-ti dupa ce am facut, ca nu se spune dinainte.

cum te lauzi ca faci si tu.

Ca si stii tu cum traiesc eu.
Linkul pus de tine e tot o PREDICA, din Duminica Orbului, un cuvant de invatatura a PS Sofian Brasoveanu; si este despre o mica particica din imensitatea lui Hristos. Vezi ca in alte duminici se vorbeste si despre altecele.


Nu-ti voi raspunde la aceste intrebari pentru ca nu e treaba ta cum imi traiesc eu credinta. E strict treaba mea si a duhovnicului meu. Vezi-ti de lungul nasului si de mantuirea personala si nu te lega de cum traiesc altii ortodoxia ca nu iti foloseste deloc in misiunea personala.

Chiar nu e treaba ta.
Incearca sa privesti catre ceilalti cu demnitatea cu care te priveste pe tine Dumnezeu, ca prea privesti peste ochelari sa nu iti oboseasca lentilele.

Sa-ti calauzeasca Dumnezeu pasii spre cele bune si folositoare!